Disonanţa cognitivă

Oricât de surprinzător ar părea, nouă, oamenilor, nu ne place să fim inconsecvenţi. Dacă apare un conflict între ceea ce credem şi ceea ce facem, resimţim un disconfort, care este rezultatul unui mecanism interior denumit disonanţă cognitivă.

Teoria disonanţei cognitive a fost introdusă de Leon Festinger (1919-1989). Disonanţa cognitivă reprezintă o stare de tensiune care apare ori de câte ori o persoană are în acelaşi timp două opinii care nu numai că nu se susţin una pe alta, dar se exclud.
Iată următorul exemplu: un fumător este informat prin nenumărate canale că viciul său îl apropie de deces, prin riscul crescut de a suferi de cancer pulmonar, dar renunţarea la fumat este dificilă. Ce face fumătorul tipic? Încearcă să desconsidere ceea ce îi creează disconfortul şi anume ideea că fumatul poate ucide prematur. În anul 1964 s-a realizat un studiu pe fumători şi nefumători care a constat într-o singură întrebare adresată subiecţilor: "credeţi că într-adevăr fumatul poate duce la cancer pulmonar?" În timp ce doar 10% dintre nefumători s-au îndoit de adevărul teoriei, 40% dintre fumători aveau dubii, fapt ce arată că aceştia din urmă au ales să rezolve conflictul lăuntric prin contestarea pretenţiilor cercetătorilor care avertizează asupra riscurilor implicate de fumat.

Oamenii sunt fiinţe care încearcă de fiecare dată când au prilejul să se convingă că ceea ce fac are logică, de la lucruri mărunte, până la cele de cea mai mare profunzime, cum ar fi sensul vieţii. Cei mai mulţi dintre noi, de pildă, sunt convinşi că viaţa are un sens, că vieţuirea noastră pe acest pământ nu este întâmplătoare, că există un Dumnezeu care aşază lucrurile într-o ordine anume, funcţie de ascultarea pe care creaturile lui i-o arată, că existenţa are un sens superior, chiar dacă nu este complet decelat. Viaţa noastră nu poate fi absurdă, destinată unei morţi ineluctabile. Este greu de trăit cu opinii care arată lucrurile în adevărul lor deconcertant.
La scară mai mică, suntem adesea confruntaţi cu disonanţa cognitivă. Studenţii vor să înveţe şi să ia note bune, dar apreciază şi viaţa de club. Mulţi recurg la idei ingenioase care să-i scoată din încurcătură, gen "Important este să ştii ce este viaţa". În război, soldaţi "virgini" sub aspectul comiterii crimei sunt puternic frustraţi când ucid. Propaganda nu trebuie să fie extrem de ingenioasă pentru a prinde, pentru că tinerii ostaşi sunt dornici să găsească o idee care să le justifice faptele oribile, "I-am ucis pentru că merită, pentru că sunt barbari, pentru că lumea este mai bună fără ei, pentru că problemele noastre vor dispărea odată cu dispariţia lor!".
Atunci când benevol, din greşeală ori forţaţi ajungem să făptuim astfel încât intrăm în contradicţie cu o opinie a noastră fundamentală, întrucât nu putem schimba trecutul, tindem să ne convingem că ceea ce am făcut este, la urma urmelor, rezonabil. Aşadar, chiar dacă, de pildă, noi credem că a ucide este incompatibil cu accepţiunea noastră despre ce este corect şi moral, suntem deschişi să acceptăm soluţii de compromis, să acceptăm că sunt circumstanţe în care faptele noastre, chiar oribile, sunt perfect justificate.

EXPERIMENTUL CLASIC AL DISONANŢEI COGNITIVE CONDUS DE JAMES MERRILL CARLSMITH ŞI LEON FESTINGER
În 1959 cei doi cercetători au inventat un experiment pentru a-şi testa teoria disonanţei cognitive. Experimentul a avut trei etape, iar subiecţi au fost studenţi de facultate.
ETAPA 1
Pe timpul primei etape cercetătorii le-au cerut subiecţilor să efectueze o serie de sarcini repetitive şi plictisitoare la culme. Timp de o oră studenţii au executat sarcini stupide şi fără sens.
ETAPA 2
Subiecţii au crezut că după ora de supliciu experimentul s-a terminat. Între timp, un alt subiect, complice, părea că abia aştepta să intre în experiment. Experimentatorii au apelat la subiecţi să ajute un pic experimentul, minţindu-l pe noul candidat la ora de plictiseală că de fapt ceea ce e de făcut este în fapt plăcut şi interesant. Pentru a fi convingători, cercetătorii au oferit bani subiecţilor pentru minciuna lor, unora 1 dolar, altora 20 de dolari.
ETAPA 3
Cea de-a treia etapă a constat în verificarea opiniilor: cum au resimţit subiecţii sarcinile? Fuseseră plăcute într-adevăr ori chinuitoare? Aceştia au putut da puncte pentru fiecare întrebare, de la -5 la 5. Iată mai jos rezultatele.


Rezultatele experimentului
Întrebările din interviu
Un dolar
Douăzeci de dolari
Cât de plăcute au fost sarcinile?
1.35 -0.05
Cât de educative au fost?
2.80 3.15
Cât de relevante sub aspect ştiinţific?
6.45 5.18
Vor mai participa la experimente similare?
1.20 -0.25

Prin urmare, cei care au primit un dolar au socotit că experimentul, adică efectuarea unor sarcini plictisitoare şi stupide, a fost plăcut, educativ şi relevant sub aspect ştiinţific! Cei plătiţi cu 20 de dolari, dimpotrivă, au considerat experimentul unul inutil, fără beneficii pentru participanţi, aşa cum şi era în fapt.
Cei care au primit un dolar, după ce au spus minciuna faţă de subiectul complice, cum că experimentul este unul valoros, au început să creadă că aşa este. De ce? Teoria disonanţei cognitive afirmă că subiecţii s-au angajat într-un dialog interior cu ei înşişi. Dacă cei care au fost plătiţi în mod substanţial au găsit justificări suficiente pentru minciuna lor, "Am minţit, dar am făcut-o pentru 20 de dolari! Cine nu ar face la fel?", cei care au fost plătiţi cu un dolar s-au aflat într-o situaţie diferită. Au minţit pentru un dolar! Nu e suficient pentru o conştiinţă curată. Aşa că aceştia şi-au construit o altă realitate, una în care activităţile desfăşurate sunt valorizate. Schimbând atitudinea faţă de sarcinile plictisitoare, ei nu au mai minţit!

CĂLUGĂRUL FERICIT...
Am întâlnit la una dintre mănăstirile din România un călugăr care îşi vânduse tot înainte de a se călugări şi a donat tot bisericii, sperând că viaţa lui se va schimba fundamental. Numai că la mânăstire nu a descoperit raiul pe Pământ, aşa cum sperase, ci o lume complicată, cu multe interese derizorii, cu pizmă, mici comploturi etc. Pe de-o parte, omul pierduse totul pentru a ajunge la mânăstire. Pe de alta, odată ajuns aici, lucrurile erau diferite de ce îşi imagina el că o să găsească. A mai avut puterea de a renunţa iar la tot şi s-a întors în lumea laică? Nu. Ce făptuise era prea greu de suportat, aşa că, deşi critic cu ceea ce observa în juru-i la mânăstire, schimba deseori brusc discursul pentru a aminti că aici este mai aproape de Dumnezeu, chiar dacă fraţii nu-i erau un reazem real în atingerea perfecţiunii spirituale. Avea aşadar discursul de rezervă, care afirma că nu greşise când şi-a părăsit lumea iniţială pentru un vis ireal privind viaţa monahală.

Concluzie
Dacă este să spunem o singură propoziţie despre semnificaţia conceptului de disonanţă cognitivă am spune următoarele: tendinţa omului de a nivela conflictele interioare duce adeseori la automanipulare şi la acceptarea unor opinii complet iraţionale. Teoria disonanţei cognitive a lui Festinger ne mai relevă un aspect important: ne indică de ce nu suntem în stare să învăţăm din propriile greşeli. Pentru că de multe ori ne transformăm greşelile în acte virtuoase ori măcar acceptabile.


BIBLIOGRAFIE:
Douglas Mook, Experimente clasice în psihologie, Editura Trei, 2009
en.wikipedia.org/wiki/Cognitive_dissonance
changingminds.org/explanations/theories/cognitive_dissonance.htm
beyondintractability.org/essay/cognitive_dissonance/

Manipularea prin vinovatie

Structura ta psihologica nu suporta vinovatia. Sentimentul ca esti vinovat, pe drept sau pe nedrept, te face sa te simti nervos si sa ajungi la boli de inima sau, si mai rau, sa iti impietresti sufletul si sa nu mai simti nicio emotie.

Aceasta forma de manipulare este foarte frecventa si cred ca a fost dintotdeauna.

Specia umana este sensibila la suferinta altuia, avem acei neuroni oglinda care imita in noi, tot ceea ce vedem in ceilalti.

Daca vad bucurie la cineva, ma bucur si eu, ii simt acea bucurie in mine. Daca vad suferinta, o parte din mine incepe sa sufere, imitand suferinta celui la care ma uit.

Nu putem scapa de umanitatea noastra, ne va bantui cat timp o sa traiasca ultimul om pe pamant.

Am fost manipulati de mici prin aceasta sensibilitate a noastra, prin teama noastra de suferinta.

Aceasta forma de manipulare e cea mai josnica si perversa, dar, din pacate, e aplicata de 90% dintre oamenii din jurul nostru.

Ca sa reusesti sa te dezvolti, trebuie sa vindeci ranile pe care le porti cu tine din trecut.

Majoritatea acestor rani au in ele si o doza de vinovatie.

Vinovatia te face sa blochezi elementele cele mai importante ale dezvoltarii tale.



Uite mai jos o lista cu tot ce este blocat daca pastrezi vinovatia si nu o vindeci:

- nu poti sa te accepti atata timp cat te invinovatesti pentru erori reale sau false

- nu poti sa te ierti pentru faptul ca uneori ai gresit si ai adus suferinta in viata ta

- nu poti sa te iubesti pentru ca te consideri un om care nu merita iubirea

- apar probleme in relatiile cu alte persoane pentru ca tu cauti permanent aprobarea altora (pentru ca iti e dificil sa fii tu de acord cu propriul tau Eu)

Manipularea nu inseamna doar sa te lasi convins sa faci ceva ce nu voiai, ci inseamna distrugerea increderii in tine.

Cand cineva te face sa te simti vinovat, iti refuza calitatea de om liber sa alegi.

In fiecare moment in care te simti vinovat, tu traiesti o drama care iti micsoreaza stima de sine si te face sa scazi in proprii tai ochi.

Cum functioneaza vinovatia

De cand erai mic, ai auzit expresii de genul “ai facut ceva rau” sau “ai facut bine”. Cu alte cuvinte, ti-a fost programata nevoia de a astepta apreciere de la cineva.

Te simti bine cand esti laudat si apreciat, pentru ca de mic ai fost laudat cand ai facut ceva “bine”.

Problema e ca nimeni nu stie daca ceva e “bine” sau e “rau”, asa ca acum iti bazezi vinovatia pe un sistem de referinta subiectiv si relativ, conditionat doar de modul de gandire al celor care te-au crescut.

De exemplu, in unele culturi, un copil e invatat de mic sa fure, iar adultul ii spune ca asta e “bine”, asa ca nu se simte vinovat pentru ca fura.

Insa in alte culturi, lucrurile se intampla exact pe dos.

Bineinteles ca fiecare dintre culturi considera ca cealalta greseste.

Daca lasi la o parte subiectivismul tau, ai putea sa fii uimit cand iti dai seama ca nu stim exact ce e bine si ce e rau, ci doar societatea a construit niste valori pe care cei mai numerosi le-au impus celor mai putin numerosi si mai lipsiti de putere.

De cand eram mic, am fost facut sa ma simt vinovat cand greseam.

Dar acum ma intreb de unde stie societatea ce e corect si ce e gresit?

Corectitudinea si greseala sunt absolute sau relative?

Sunt doar niste conventii adoptate de majoritatea sau sunt legi ale universului?

Oricum ar fi, stiu sigur ca vinovatia seaca de energie psihica pe orice om si il duce in pragul autodistrugerii.

Si toate acestea doar cu scopul de a “reeduca”, de a “pune pe drumul bun” pe acea persoana, cu alte cuvinte, de a decide altul in locul meu ce trebuie sa gandesc si sa fac.



Societatea te vrea vinovat

Daca scapi de vinovatie, esti un om liber. Dar societatea te manipuleaza asa de bine, incat, daca nu te simti vinovat, te vei considera un om rau, un om caruia “nu ii pasa”.

Societatea considera ca daca te simti vinovat, esti un om corect, iar daca nu te simti vinovat, pur si simplu esti periculos.

Cand cineva scapa de dorinta de a face pe plac altor oameni, incepe sa isi faca lui insusi pe plac.

La inceput, nu aveam timp sa fiu fericit, pentru ca faceam pe placul tuturor, iar de mine nu mai aveam vreme.

Acum insa mi-am dat seama ca pentru a ajuta pe altii, trebuie sa fiu fericit eu prima data.

Un om nefericit nu poate sa ajute pe nimeni

Dar nu poti sa scapi din capcana suferintei si sa treci la fericire daca nu refuzi sa te simti vinovat.

Imediat cand tu incepi sa iti doresti sa fii fericit, cineva din cercul social apropiat (familie, prieteni, partener) o sa faca ceva ca sa te simti vinovat.

“Nu ai voie sa fii fericit, daca altul nu este fericit.” Cam asa suna aceasta manipulare.

Cand incepi sa te simti fericit, cineva o sa iti arate obrazul si o sa iti zica: “Ce rusine sa fii fericit cand eu sunt nefericit!” Aici o sa fie primul test al vinovatiei tale.

Daca tu cazi in capcana vinovatiei, fericirea pe care ai castigat-o s-a dus.

Dar macar ai castigat ceva in schimbul ei? L-a ajutat pe acel om care te face sa simti vinovatia?

L-a facut pe el sa se simta fericit? Sau e tot nefericit, dar acum te-a adus si pe tine inapoi in acelasi intuneric de unde ai plecat?

In general, victimele sunt cele care te fac sa simti vinovatia.

Pentru ca sufletul tau e nobil si luminos, te lasi calcat in picioare de cei care nu fac decat sa ceara de la altii picaturi de fericire.



Vreau sa iti spun in continuare ce tipuri de vinovatie poti intalni.

1. Primul tip este vinovatia copilului

De cand erai mic, ai fost certat cand ai zis ce nu trebuia sau ai facut ceva ce parintii tai nu doreau sa faci.

Daca erai curios si puneai 1000 de intrebari cand parintii erau obositi, ai fost poate certat si ai simtit ca gresesti.

Vinovatia copilului ti-a fost indusa prin sistemul de pedepse si recompense, dar si prin ce spuneau parintii.

Ai auzit poate replici de genul: “M-ai facut de rusine”. Aceste replici au un efect puternic asupra copilului care invata sa se simta vinovat de propria lui personalitate.

Fara sa isi dea seama, parintii isi manipuleaza si controleaza in acest fel copiii, inducand in ei sentimentul de vinovatie.

Apoi ai crescut, dar nevoia de a face pe placul altora a ramas si s-a intiparit si mai puternic in psihicul tau, iar acum eu iti spun ca e momentul sa scapi de ea si sa te simti liber si fericit.

De fiecare data cand nu reusesti sa multumesti pe altul, observi ca e nefericit si te simti vinovat.

Asa ca ai ajuns ca prima data sa multumesti pe toti ceilalti din jurul tau, iar daca iti mai ramane timp, sa te multumesti si pe tine.

Dar rareori in viata iti va ramane timp sa iti dedici si tie daca exista oameni in jur care cer toata atentia ta.

Ai fost invatat sa crezi ca daca faci pe placul oamenilor, acestia o sa te aprecieze.

Dar de cele mai multe ori se intampla exact pe dos. Cu cat faci mai mult poftele oamenilor, cu atat ei te considera doar un instrument bun de folosit pentru propria persoana.

Acesta este modul in care vinovatia copilului iti distruge increderea in tine.



2) Vinovatia parintelui

Un alt tip de vinovatie este cea a parintelui. Daca parintii isi manipuleaza copiii, uneori si copiii folosesc metoda vinovatiei si ii spun parintelui: “Tu nu ma iubesti, esti rau”.

Copilul stie exact ce il face pe parinte sa se simta vinovat si gaseste cele mai bune propozitii pentru a produce vinovatie.

Pentru ca manipularea este principala arma a parintilor, copilul o sa o invete rapid de la ei.

Daca parintele este manipulativ, copilul o sa foloseasca si el aceleasi strategii. Deci, daca copilul incearca sa manipuleze prin vinovatie, el a invatat asta de la un adult.

Observa ce adult din mediul copilului foloseste vinovatia ca forma de control pentru a putea opri acest mecanism psihologic distructiv.

3) Vinovatia in relatia de iubire

Am fost programati sa aratam ca tinem la celalalt, nu doar sa il iubim, dar sa fie necesar sa ne demonstram iubirea prin pretul suferintei noastre uneori.

Asa ca in relatia de cuplu, partenerul deseori profita de tine si te face sa te simti vinovat pentru ca el sufera.

Daca tu nu suferi impreuna cu el, inseamna ca nu iubesti suficient. Acest mod de manipulare prin vinovatia iubirii este distructiv in cuplu.

Poate ca ai auzit fraze de tipul: “Daca m-ai iubi, nu ai mai face asta” sau “Daca nu faci asta, inseamna ca nu ma iubesti”.

Aceste fraze, de fapt, iti comanda sa te simti vinovat daca nu te porti intr-un anume fel. Daca cumva faci ceva ce te face fericit, iar partenerul nu e de acord, atunci te va face sa te simti vinovat.

Relatia corecta implica faptul ca amandoi sa se simta fericiti fara sa induca vinovatie celuilalt.

O alta metoda folosita de partenerii de cuplu este sa se pedepseasca reciproc prin invinovatire.

Cand partenerul tau e suparat pe tine, isi aminteste toate “relele” pe care i le-ai facut in trecut si cat de mult l-ai dezamagit.

Aceasta forma de vinovatie este inceputul conflictelor majore ale unui cuplu.



4) Vinovatia din societate

Acest tip de vinovatie este cel care te face sa nu ai succes in societate. A inceput la scoala cand profesorii iti spuneau ca esti destept, dar lenes, ca poti mai mult, dar nu vrei sau pur si simplu te faceau incapabil.

Pentru profesor, e convenabil si usor sa isi faca elevul sa se simta vinovat, iar elevul devine docil daca i se induce vinovatia.

Pedeapsa cu inchisoarea face parte tot din acelasi tip de vinovatie.

Rolul inchisorilor este sa stai inchis ca sa te simti vinovat pentru greseala comisa de tine.

In esenta, inchisoarea este un loc in care ar trebui sa te transformi, sa iesi de acolo spasit, cu coada intre picioare, simtindu-te vinovat de crimele comise impotriva societatii.

Cu cat infractiunea e mai grava, cu atat ai mai mult timp sa te simti vinovat, stand in inchisoare.

Poate la origine ideea era buna, dar punerea ei in practica e dezastruoasa.

Vinovatia sociala se intinde si asupra comportamentelor tale in lumea din jurul tau.

Cu cat ai fost mai conditionat sa te simti vinovat social, cu atat esti mai atent la reguli, mai politicos, mai serviabil si atent la impresia pe care o faci altora.

In general, persoanele care se gandesc tot timpul la “ce o sa zica lumea” sunt sub puterea acestui tip de vinovatie care le conduce destinul.

5) Vinovatia sexuala

Vinovatia sexuala e data de normele impuse in cultura noastra de catre religie si societate.

In timp, societatea si religia au stabilit ce e “bine” si ce e “gresit” din punct de vedere sexual.

Problema “pacatului” este inca pentru multa lume o limita puternica in dezvoltarea personala.

Sexualitatea a devenit ascunsa si considerata ceva rusinos, tocmai din cauza acestei vinovatii impuse de religie.

Exista culturi religioase unde sexualitatea este la fel de normala ca si mancatul. Vinovatia sexuala este unul dintre obstacolele cele mai puternice cu care te poti confrunta in drumul dezvoltarii tale.

Problema cu vinovatia e ca esti asa de bine programat, incat iti e greu sa crezi ca ceea ce tu credeai ar putea sa te limiteze si sa fie complet eronat.

Tine minte ca vinovatia este doar o judecata rationala pe care cineva o emite despre noi.

Nu este nimic mai mult decat o parere a cuiva in care noi am ajuns sa credem.



6) Vinovatia religioasa

Religia este maestrul absolut al vinovatiei. Fara sentimentul de vinovatie, religia nu supravietuieste. Sectele religioase folosesc vinovatia in mod constient.

Leaderul unei secte spune cum trebuie sa fie standardul de perfectiune al oamenilor, apoi oamenii observa ca ei nu au ajuns la acel standard.

Acest mecanism de manipulare este caracteristic sectelor religioase.

Din pacate, doar putini preoti si calugari au suficienta credinta incat sa ajute oamenii fara sa ii faca sa se simta vinovati.

Vinovatia te injoseste, nu te educa, te face sa te simti inferior, nu te creste.

Religia te vrea perfect, dar nu te lasa liber sa gandesti singur si sa evoluezi. Te face sa te simti vinovat, de parca vinovatia a vindecat vreo greseala pana acum.

Un om vinovat nu se schimba, doar isi forteaza mintea sa nu faca acele lucruri, dar nu s-a transformat cu adevarat.



7) Autoinvinuirea

Pe la varsta de 13-15 ani, ne dezvoltam complet un cod moral al nostru, propriu.

Prindem din zbor fragmente de reguli morale de la cei cu care am crescut, iar in aceasta perioada de 13-15 ani, ne proiectam propriul cod moral in care ajungem sa credem ca este adevarat.

Apoi urmeaza cea mai distructiva forma de vinovatie, cea autoimpusa.

Atunci cand imi incalc propriile reguli, ma ranesc mai mult decat cand incalc regulile altora si ei ma fac vinovat.

Acum sunt eu singur cel care se face vinovat. Ma simt neputincios, incapabil, lenes, comod, fara viitor.

Autoinvinovatirea e inutila pentru ca ma uit la mine, cel din trecut. Cel care deja a facut ceva, considerat gresit conform codului meu de valori.

Daca ma invinovatesc, asta nu inseamna ca am gasit o solutie sa nu mai incalc in viitor codul de valori. In loc sa ma gandesc la viitor, ma pedepsesc pentru trecut.

Apoi situatia se repeta si ma simt si mai rau, si mai incapabil, imi spun ca nu am vointa sa rezist tentatiei de a face ceva “rau”, ceva ce incalca regulile in care cred.

Dar tocmai invinovatirea proprie este cauza repetarii. Daca as avea alt cod moral, poate regula aceea nici macar nu ar exista, poate ca ar fi exact opusul ei in alt cod moral.

Cand incepi drumul dezvoltarii personale, nu mai poti gandi limitat, trebuie sa incepi sa faci artificii de rationament, pentru ca realitatea, de cele mai multe ori, se schimba in timp, iar ceea ce ieri credeai ca e negru, azi observi ca e alb.

Ai patit asta deja de multe ori in viata ta si o sa mai patesti. Pe masura ce evoluezi, o sa iti pui tot mai des intrebarea daca un lucru e alb sau negru, bun sau rau.

Iar raspunsul corect este ca acel lucru este si bun, si rau in acelasi timp, depinde de momentul si de contextul in care il privesti.

Am vorbit despre vinovatie pentru un motiv foarte important.

Cand te simti vinovat, iti distrugi singur increderea in tine.

Vinovatia e un razboi permanent in interiorul tau.

Pe de o parte, ai un cod moral (care nu stim daca e just sau nu), iar pe de alta parte ai unele ganduri si actiuni care se lovesc de acel cod moral.



Asa ca apare cate unul dintre tipurile de vinovatie. Victima acestui razboi este increderea ta in tine!

Cu cat te simti mai des vinovat, cu atat o vei pierde mai mult si iti vei sabota singur dezvoltarea.



Solutii si mod de viata

In NLP (programare neuro-lingvistica) exista o regula de baza care zice ca “Nu exista esec, exista doar feedback”, adica poti folosi in favoarea ta absolut orice primesti, orice afli, pentru ca nimic nu e gresit, ci orice informatie iti va completa propria ta harta mentala.

Daca tot ti-am zis de aceasta regula, vreau sa iti amintesc inca una care spune ca “In orice moment, luam cea mai buna decizie pe care putem sa o luam”.

Nimeni nu gandeste: “Acum vreau sa iau o decizie proasta”. Tot timpul decidem maximum de profitabil pentru noi, bazandu-ne pe informatiile pe care le avem in acea clipa, pe puterile noastre din acel moment, pe capacitatile noastre.

Daca maine ma dezvolt si sunt mai destept, mai puternic, mai talentat, asta inseamna ca trebuie sa ma simt vinovat pentru deciziile pe care le-am luat ieri cand nu eram asa de dezvoltat? Nu o sa ma simt deloc vinovat pentru deciziile mele din trecut, ci o sa le accept pentru ca au fost facute pe baza capacitatilor mele din acel moment.

Acest mod de a gandi si de a trai te face sa scapi de vinovatie si sa folosesti mai multa putere spre dezvoltarea ta.



Tehnica pentru a scapa de vinovatie

Primul pas important pe care il ai de facut este sa recunosti ca esti manipulat emotional prin inducerea vinovatiei.

Daca ai facut deja aceasta, atunci mergem mai departe.

Ruperea unei legaturi de manipulare nu se face prin negociere si blandete. Cel care ma manipuleaza nu o sa fie niciodata dispus sa accepte ca ma manipuleaza si nici sa ma lase liber.

Asta pentru ca manipularea pe care o exercita ii asigura lui un confort si o stare de placere/fericire. Fara sa manipuleze, nu ar obtine acea stare.

Asa ca nu o sa accepte niciodata “de vorba buna” sa inceteze manipularea.

Cand o persoana te manipuleaza, se foloseste de tine emotional sau fizic. Dar nu iti ofera nimic in schimb decat ca sa te linisteasca, nu o face din suflet.



1. Ce urmeaza sa faci este cel mai dificil pas pentru tine: sa ii spui in fata ca stii ce face!

Acest pas este punctul-cheie. Daca manipulatorul stie ca ti-ai dat seama ca te manipuleaza, deja pierde putere. Dar sa stii ca nu o sa recunoasca asta. Nu te astepta sa zica: “Da, ai dreptate, te rog sa ma ierti ca nu o sa mai fac”.

O sa nege ca te manipuleaza si ghici ce o sa mai faca… O sa te acuze tot pe tine si o sa te faca sa simti iar vinovatie ca ti-a trecut asa ceva prin minte!

Dar orice ar fi, trebuie sa treci prin aceasta etapa! Sa ii spui ca ai inteles jocul sau manipulativ!

Chiar daca e vorba de un parinte, un partener, un coleg, tot va trebui sa ii spui in fata.



2. Daca nu te simti inca in stare sa te confrunti fata in fata cu acea persoana, atunci aplici metoda scrisorii!

Sau daca acea persoana face parte din trecutul tau, poate te-a manipulat in trecut si te-ai simtit vinovat, atunci poti sa ii trimiti o scrisoare.

Daca acea persoana a decedat sau nu o sa primeasca scrisoarea, nu conteaza. Tu scrie scrisoarea ca si cum ar ajunge sigur la destinatar, chiar daca nu o trimiti niciodata. La final de text, scrie-i acelei persoane cum te-ai simtit, cum te simti acum cand scrii si, daca poti, scrie-i ca l-ai iertat pentru acea perioada din viata.

Dupa ce ai scris scrisoarea, impacheteaza-o si pune-o intr-un plic si scrie-i numele pe plic, apoi da foc la plic si scrisoare.


Poti aplica oricare dintre aceste 2 metode. Prima e mai potrivita situatiilor actuale, iar a doua e potrivita pentru situatii care au legatura cu trecutul tau.

Oricare dintre ele este buna si eficienta. Tu decizi care se potriveste mai bine pentru tine. Da-mi un comentariu si spune-mi care dintre metode iti pare mai potrivita pentru tine sa o aplici.



Marius Simion

NLP Mania

Metoda cercului

Cercul – este o metodă puternică, scopul căreia este comunicarea între oameni, întărirea comunicării între noi şi dezvoltarea comunicării cu oamenii dinafară. Datorită unificării în jurul unui singur scop, apropierea şi autoincluderea au loc cu ajutorul unui abgeit. După masa rotundă oamenii trec la un alt nivel de existenţă, la nivelul ideii.

Cercul – ne oferă posibilitatea de a ne asculta unul pe celălalt, de a vorbi în aceeaşi limbă, ne învăţă să ajungem la o părere comună.

Cercul – ne oferă posibilitatea de a ajuta omenirea să se ridice deasupra egoismului, ne învaţă unitatea, cum să creştem o părere comună, pur şi simplu să ne odihnim şi să ne încălzim la atmosfera familială din cerc.

Cercul – este o posibilitate unică dată oamenilor cu scopul de a-i învăţa să ajungă la o înţelegere comună între ei, de a simţi acel comun care se află în interiorul fiecăruia şi între ei. Masa rotundă ne ajută să ne unim, iar toate problemele se rezolvă numai prin unitatea unuia cu celălalt.

Cercul – ne este eficient pentru creşterea şi dezvoltarea noastră. Noi învăţăm să vorbim, învăţăm să ne organizăm şi să petrecem activităţi sociale importante.

Cercul – este o posibilitate unică dată oamenilor cu scopul de a-i învăţa să ajungă la o înţelegere comună între ei, și de a simţi acel comun care se află în interiorul fiecăruia şi între ei.

Participând în cerc, noi putem simţi dorinţa şi necesităţile oamenilor care ne înconjoară.

Comunicarea după regulile Cercului ne învaţă nu numai cultul interacţiunii, dar ne şi formează atent la un nivel mult mai profund, cu răbdare, să construim relaţii bune, calde unul cu celălalt. Noi treptat începem să simţim acel câmp al uniunii în care ne aflăm, ne impregnăm cu această atmosferă a unităţii, ne includem în ea. Aceasta ne oferă o experienţă a trăirilor, faptul că împreună – ne este uşor şi plăcut.

Atunci când oamenii se adună împreună şi discută o anumită problemă, urmărind principiile Metodei rotunde, ei se ridica deasupra nivelului la care a apărut problema, fiecare luminează o anumită faţetă şi o pune în puşculiţa comună, ca rezultat se unesc părţile. Şi astfel se naşte un răspuns integral.

www.educatieintegrala.ro

De ce nu suntem niciodata multumiti ?

... este un lucru bun ca nu suntem, pentru ca astfel simtim forta de propulsare din spatele oricarei dezvoltari, atat la nivelul fizic cat si la cel spiritual, ascuns, cauzativ al naturii. Orice percepem drept miscare; de la mutarea in alt colt al lumii pana la schimbarea subtila in atitudinea interioara are loc numai pentru ca aceasta forta ne-a facut sa ne simtim atat de neconfortabil si incapabili sa ne indeplinim dorintele in starea noastra actuala, incat incepem sa simtim nevoia de o satisfactie mai mare, pe care o credem prezenta in situatia cea noua. Mergem atat de departe si nu mai departe. Nimeni nu misca nici macar un deget sau nu isi scarpina nasul daca nu exista urmatorul calcul: cum sa obtin cantitatea maxima de placere pentru cantitatea minima de efort. Este ecuatia E=mc2 a ego-ului. Formula este atat de raspandita incat nu alegem niciodata nimic decat daca ne este prezentat in aceasta formula. Alegem intotdeauna intre ceea ce consideram a fi dureros sau placut si mereu alegem placerea.

Placerea nu exista in si prin sine. Trebuie sa existe ceva care sa i se opuna in natura ca sa poata fi simtita. Nu experimentam niciodata nimic ca esenta, ci numai prin comparatie. Vedem lumina prin comparatie cu intunericul; simtim caldura prin comparatie cu frigul, placerea prin comparatie cu durerea. Placerea este de fapt punctul de intalnire dintre o nevoie si indeplinirea ei si cu cat este mai mare nevoia, cu atat este mai mare placerea.

Atunci de ce dispare mereu placerea?

Stii cum este atunci cand iti e putin foame; incepi sa te gandesti la ce ai putea manca. Hmm ... poate un covrigel ... mda, bine, poate mai tarziu, insa foamea devine mai mare, poate ca o sa mananc vreo doi hotdog, nu ... o pizza, nu! o friptura, una mare! (Vegetarienii, va rog inlocuiti cu o bucata mare de tofu) cu un cartof copt si cu toate condimentele imaginabile. Atunci cand vine in sfarsit momentul cinei ai putea sa mananci o friptura asa de mare ca are nevoie de cod postal propriu.

Prima inghititura este extaz pur, a doua este minunata, urmatoarea este buna, urmatoarea ok, urmatoarea este ... ce este ... urmatoarea inghititura este ... nu, va rog, nu mai vreau, inca o inghititura si o sa imi fie rau! - nevoia s-a micsorat, nu se mai situeaza de partea opusa a fripturii si acum placerea nu poate fi resimtita deloc caci nevoia a fost eliminata.

Toate acestea se intampla pentru ca noi incercam sa ne multumim numai pe noi insine si acest fel de dorinta egoista este ceea ce face in ultima instanta experienta umana limitata si fizica - pentru ca nevoile noastre proprii sunt mici si limitate si nu pot fi niciodata satisfacute. Si totusi ne gasim in situatia de a ne dori placerea de durata si simtim ca ea trebuie sa existe cumva ... insa pentru a simti asta, mai intai avem nevoie de o dorinta nelimitata, care se extinde mereu si care aduce cu sine o implinire fara margini. Pentru a realiza aceasta, trebuie sa cautam placerea in implinirea celorlalti. Dorinta aceasta de a darui este o dorinta spirituala si a-i simti gustul odata, este mai presus decat toate placerile egoiste pe care le-au simtit vreodata toate creaturile in tot parcursul timpului, caci este o placere care nu e resimtita in nevoile noastre minore si subiective, ci in tot. Nu exista limita a acestei dorinte si nu exista capat al placerii care vine din aceasta nevoie.

www.educatieintegrala.ro

Mamele sobolan si inteligenta emotionala

[...]DACA AI "GENA DEPPRESIEI",DAR DUCI O VIATA LIPSITA DE TRAUME,NU PREZINTI MARE RISC DE DEPRESIE.
Acestea au fost primele indicii ca soarta noastra emotionala si psihologica nu sta in spirarele dublului helix.In functie de experientele pe care un copil le-a avut,in el poate sau nu sa se manifeste o baza genetica pentru timiditate,agresivitate sau delincventa.In loc sa ne gandim la ADN ca la un softwere care ne conduce celulele-sau partitura de pian care ce note vor fi cantate-,este timpul sa ne gandim la el ca la o colectie de muzica.Indiferent daca ne stocam muzica pe un iPad sau pe un teanc de CD-uri sau discuri de vinil,ce muzica auzim depinde de ce muzica punem sa cante.Numai pentru ca il avem,nu inseamna ca armoniile codate in suisurile si coborasurile dinauntrul canelurilor unui LP vor ajunge la urechile noastre.Acum stim ca doar pentru ca avem o anumita gena nu inseamna ca muzica sa va face parte din viata noastra.

Primele indicii despre felul in care ADN-ul poate fi reprimat sau amplificat de experientele noastre provin din studii pe animale de laborator.Prin anii '90,biologul Michael Meaney a inceput sa-si puna unele intrebari despre niste sobolani pe care ii studia.Unii erau extrem de anxiosi si de inhibati;ei erau cei care ramaneau blocati atunci cand erau lasati intr-un mediu nefamiliar si care sareau de un metru atunci cand erau speriati.Erau niste pachete de nervi care tresareau de spaima ca raspuns la o experienta stresanta si eliberau un val de hormoni ai stresului cunoscuti sub numele de glucocorticoizi,care le faceau inima sa pompeze cu putere si incordau muschii pentru goana si atac.Altii erau calmi si relaxati;plasati intr-un spatiu deschis pe care nu il mai vazusera niciodata anterior,ei il explorau fericiti ca niste adolescente intr-un nou mall.Gestionau stresul cu aplomb:atunci cand le era administrat un soc electic,de exemplu,eliberau doar o picatura de glucocorticoizi.Odata ce femelele sobolan relaxate deveneau mame,ele isi dezmierdau puii,echivalentele pentru sobolani ale imbratisarii,sarutarii si dusului la culcare cu povesti.Sobolanii anxiosi,spre deosebire de ceilalti,erau prea nevrotici pentru a-si indeplini indatoriile materne.Erau atat de neglijenti cu linsul si cu dezmierdatul,incat,daca ar fi existat un serviciu pentru protectia copilului in lumea sobolanilor,i-ar fi trimis la lectii de parenting.

La mijlocul anilor '90,Meaney a descoperit ca motivul pentru care unii sobolani aveau mai multi receptori de glucocorticoizi in creier si,astfel, tolerau mai bine stresul,era ca mamele lor au fost generoase cu linsul si cu dezmierdatul lor .Aceasta experienta a contat enorm pentru puii de sobolani,programandu-le creierul sa minimizeze experientele stresante,sa fie curiosi,nerabdatori sa exploreze noi imprejurimi.Insa puii de sobolan ai caror mame i-au lins si i-au dezmierdat rar au crescut fricosi si stresati,hipersensibili la sperieturi si predispusi sa se blocheze ingroziti la orice lucru nefamiliar sau neasteptat.

Dat fiind ca femelele de sobolan anxioase si nevrotice au nascut pui de sobolan nevrotici si anxiosi,toata lumea a presupus ca anxietatea si nevrozismul erau genetice,mostenite si-desigur-permanente.Iar pentru ca femelele de sobolan relaxate au nascut pui de sobolan relaxati,toata lumea a presupus ca buna dispozitie era genetica, innascuta si permanenta.Insa Meaney era de mult sceptic fata de dogma potrivit careia anxietatea si buna dispozitie sunt mostenite la fel cum este mostenita culoarea ochilor.El a deschis,asadar,un fel de agentie de adoptie pentru rozatoare,punand mame nevrotice sa creasca pui nascuti de mame relaxate si mame relaxate sa creasca pui nascuti de mame nevrotice.Puii nascuti de mame anxioase,nevrotice si neglijente,dar crescuti de mame atente au crescut relaxati,vioi,curiosi si complet echilibrati,fericiti sa exploreze spatii nefamiliare si sa paseasca in situatii noi-exact ca mamele lor adoptive.Puii nascuti de mame atente si relaxate dar crescuti de mame neglijente au ajuns niste pachete de nervi,tresarind puternic atunci cand erau luati prin surprindere si facandu-se mici de frica atunci cand se trezeau intr-un mediu nefamiliar .Cand sobolanii adoptati au devenit la randul lor parinti,femelele s-au purtat mai degraba ca mamele lor adoptive decat ca mamele lor naturale:cele nascute de mame neglijente,dar crescute de mame care si-au facut datoria de a le linge si dezmierda si-au tratat puii la fel,in timp ce femelele nascute de mame constiincioase,dar crescute de unele neglijente si-au neglijat si ele puii.Sobolanii au mostenit un comportament de la mame ale caror gene nu le impartaseau.

Ai putea sa crezi ca mamele sobolan i-au invatat cumva pe puii lor adoptati cum sa se poarte si cum sa isi trateze,la randul lor,puii,sau cel putin le-au modelat comportamentul anxios sau relaxat.Insa Meaney s-a gandit ca s-ar putea sa fie vorba despre ceva mai profund.El stia ca una dintre genele care il fac pe sobolan sa fie anxios produce acei receptori pentru hormonii de stres din hipocampus-cei din care sobolanii relaxati aveau multi,iar sobolanii nevrotici aveau putini.

Ceea ce au descoperit Meaney si colegii sai a fost ca gena care ordona productia de receptori ai hormonului de stres este influentata de experientele traite la o varsta frageda.Gena este de doua ori mai activa la puii crescuti de o mama atenta decat la puii crescuti de o mama neglijenta.Mecanismul exact prin care se intampla acest lucru,a descoperit Meaney,este ca linsul si dezmierdatul mamei sobolan permite genei responsabile cu receptorii glucocorticoizilor sa fie activata.Dar daca o mama sobolan este neglijenta,lingandu-si si dezmierdandu-si rar puii,gena responsabila cu receptorul hormonului stresului este reprimata:un ciorchine de atomi(cunoscut sub numele de grupare de metil) se aseaza,la propriu,pe gena si o inabusa.Rezultatul a fost atat de alarmant,incat una dintre cele mai mari reviste de stiinta din lume l-au refuzat pe Meaney atunci cand acesta i-a propus sa-i publice lucrarea;notiunea de activare sau dezactivare de catre mediu a genelor rasturna,in mod decisiv,prea mult dogma.

Oamenii nu sunt sobolani,dar ADN-ul nostru poate fi si el redus la tacere de grupari de metil,asa cum a descoperit Meaney intr-un alt studiu revolutionar.El si echipa sa s-au servit de o resursa stiintifica macabra,dar pretioasa,Banca de Creieri de Sinucigasi din Quebec.Banca contine mostre de tesut cerebral provenind de la oameni care si-au pus capat zilelor,conservate toate in containere Pyrex intr-un spatiu frigorific la Institutul pentru Sanatate Mentala Douglas din Montreal si insotite de fisele psihologice si medicale complete.Meaney a studiat mostre provenind de la 36 de creieri:o treime de la sinucigasi care au fost maltratati in copilarie,o treime de la sinicigasi care nu au fost maltratati si o treime de la persoane care nu s-au sinucis.Analizand creierul oamenilor asa cum l-au analizat pe cel al sobolanilor,el si colegii sai au descoperit ca,spre deosebire de creierul unor persoane care si-au luat viata si au fost maltratate in copilarie continea semnificativ mai multi inhibitori de metilare pe gena responsabila cu receptorul glucocorticoid.Aceasta era gena despre care echipa lui Meaney a descoperit ca era metilata la sobolanii crescuti de mame neglijente.La oameni,ca si la rozatoare,atunci cand aceasta gena este redusa la tacere,sistemul de raspuns la stres este declansat extrem de usor,iar capacitatea de a face fata adversitatii este destul de redusa.Activitatea anormala a sistemului de raspuns la stres a fost mult legata de sinucidere.Odata cu aceasta descoperire din 2009,Meaney a inchis lantul cauzal:maltratarea copilului altereaza exprimarea genelor la nivelul creierului.

Contrar parerii ca genele pe care le avem sunt stabile si neschimbatoare,studii ca ale lui Meaney arata ca ADN-ul nostru este mai degraba o colectie vasta de Cd-uri:doar ca pentru ca ai un CD nu inseamna ca il vei pune,iar doar pentru ca ai o gena nu inseamna ca este activata.In schimb,punctul pana la care genele sunt activate este puternic afectat de mediu.Desi putem avea,sa spunem,o predispozitie genetica spre anxietate,sa fim crescuti intr-un mediu care cultiva serenitatea poate reduce la tacere "ADN-ul anxios"si-l poate impiedica sa aiba un efect la nivelul creierului si ,prin urmare,asupra comportamentului nostru.Este ca si cum nu am introduce niciodata acel CD in player.

Un studiu din 2005 a aratat ca gemeni identici care au avut vieti asemanatoare si care si-au petrecut cea mai mare parte din viata impreuna erau mai asemanatori din punct de vedere epigenetic decat gemeni gemeni identici care aveau stiluri de viata diferite si traiau cea mai mare parte a vietii lor despartiti,ceea ce probabil ca insemna ca impartaseau putine experiente.Pana la varsta de 15 ani,gemenii crescuti despartiti prezentau de patru ori mai multe diferente epigenetice-de patru ori mai multe gene reduse la tacere la un geaman,dar nu si la celalalt-decat aveau la varsta de trei ani,cand experientele lor de viata erau apropiate pana la identice.Aceasta este secretul prin care un mediu diferit traduce genomi identici la persoane diferite.[...]

Creierul si inteligenta emotionala-Richard J.Davidson,Sharon Begley

Spectrul autismului

[...]Activitatea cerebrala a copiilor autisti diferea de cea a copiilor care se dezvota tipic la nivelul altei regiuni,in cursul efectuarii sarcinii referitoare la perceperea feței: exista o activitate mai mare la nivelul amigdalei.Amigdala este critica pentru invatarea emotionala si este o structura-cheie in cadrul unor retele importante pentru frica si anxietate;ea este responsabila de perceperea amenintarilor din mediu.Multi dintre copiii autisti care abia se puteau uita in ochii unei fețe dintr-o fotografie(ca sa nu mai vorbim de o fața din lumea reala)prezentau un nivel de activitate extrem de ridicat in amigdala.Faptul ca nivelul activitatii amigdalei este ridicat atunci cand copiii autisti se uita la fețe- chiar si numai timp de cateva fractiuni de secunda,sugereaza ca,facand acest lucru,ei se simt profund incomod,chiar infricosati,si ca,atunci cand se uita in ochii cuiva,creierul si corpul lor sunt inundate cu mesaje pe care le interpreteaza ca amenintatoare.Doar uitandu-se in alta parte pot opri acest atac.Intr-adevar,atunci cand copiii si-au intors privirea de la zona ochilor(asa cum a revelat sistemul de urmarire a ochiului),activitatea de la nivelul amigdalei a scazut,sugerand ca intorcerea privirii este o strategie de calmare,de reglare a emotiei,in vederea reducerii anxietatii si a fricii.Evitand ochii altor persoane,copilul autist poate reduce stimularea sociala pe care o considera atat de amentatoare.
Daca niveluri inalte de activare a amigdalei sunt neplacute si interpretate de creier ca semnaland prezenta a ceva amenintator,asa cum sugereaza aceste studii,atunci expresiile nevinovate de pe fețele strainilor si chiar ale membrilor familiei sunt susceptibile sa fie interpretate ca amenintatoare.Eu banuiesc ca toti copiiii cu autism recurg la strategia intoarcerii privirii de timpuriu in viata lor.Ei se simt anxiosi atunci cand se uita la fețe si descopera ca pot reduce sau evita acea anxietate uitandu-se in alta parte.
Dar acea alinare are un pret usturator.O consecinta a intoarcerii de la fețele altor oameni este ca ei rateaza informatii sociale importante pe care fețele,dar in mod special ochii,le comunica.
Mike,un baiat autist in varsta de 15 ani care a participat la studiile noastre,mi-a confirmat acest lucru.El era foarte curios in legatura cu cercetarea noastra si nerabdator sa afle mai multe despre rezultate.Dupa sesiunea sa in interiorul scannerului,l-am intrebat pe pe Mike daca ar fi dispus sa vina la un seminar pe care il tineam,sa vorbeasca despre autismul sau,sa descrie cum te simti sa privesti alti oameni in fața si sa interactionezi social.A acceptat cu placere.Stand la masa cu o duzina de studenti,l-am intrebat pe Mike despre stabilirea contactului vizual.El a descris in termeni emotionanti dificultatea si ridicolul cu care se confrunta ca urmare a faptului ca nu priveste oamenii drept in fața.Pustii de la scoala presupun ca nu ii pasa de ei,pentru ca nu ii priveste in ochi atunci cand vorbeste cu ei.
Dar Mike simte ca nu prea are de ales.Este cuprins de o teroare cumplita,ne-a spus el,ori de cate ori se uita la fețe si ,mai ales,la ochi.[...]

Creierul si inteligenta emotionala - Richard J.Davidson,Sharon Begley

Ludoterapia

Este o metoda de tratare a bolilor mintale cu ajutorul jocului. Ea se mai numeste si terapie prin joc. In epoca moderna ludoterapia este principalul mijloc terapuetic folosit in tratarea problemelor emotionale la copii. Jocul este fundamental in viata copiilor.

Este un instrument de comunicare adecvat pentru orice varsta. Jocul si joaca sunt de obicei considerate ca facand parte din contextul social sau individual in care traieste copilul. Daca pana acum avea rolul de intretine, amuza si de a contribui la dezvoltarea copilului, medicii sustin ca acesta este un instrument terapeutic valoros.

In ce situatii este utila ludoterapia?

Exista mai multe afectiuni si probleme in care terapia prin joc sau ludoterapia poate fi folosita pentru ca micutul tau sa le poata depasi. Ludoterapia poate fi de folos pentru copii care:

-se confrunta cu separarea de un parinte, cu divortul sau conflictul dintre parinti;

-au fost traumatizati sau abuzati (sexual, fizic sau emotional);

-se aplica si la cei care au fost martori ai violentei domestice sau ai unor acte de cruzime;

-sunt adoptati sau stau in centre de plasament;

-se confrunta cu moartea unui parinte sau a unei persoane dragi ori cu imbolnavirea cuiva;

-au fost bolnavi si spitalizati perioade lungi de timp;

-sufera de ADHD;

-au trecut prin calamitati naturale sau accidente severe.



Psihologii au profitat de joc pentru a crea un canal de comunicare cu copiii. Prin intermediul jocului copiii exprima sentimente, trairi si emotii pe care de multe ori nu le pot verbaliza. De asemenea, el este folosit si ca metoda de diagnosticare a celor mai frecvente boli mintale la copii.

Terapia prin joc sau ludoterapia este un tratament psihoterapeutic dezvoltat pentru a ajuta copiii cu varsta cuprinsa intre 3 si 12 ani. Aceasta este pusa in practica de un psihoterapeut specializat in ludoterapie. El lucreaza de obicei cu copiii prin intermediul jocului in vederea explorarii si rezolvarii problemelor emotionale cu care se confrunta.

Initial, specialistul invita copilul la joaca fara o directie anume. Consultatia are loc intr-o incapere speciala numita camera de joaca. El are voie sa se joace cum doreste atata timp cat nu se raneste sau nu ii raneste pe ceilalti.

Pe masura ce tratamentul progreseaza, specialistul incepe sa dea indicatii specifice si sa il incurajeze pe copil sa se joace cu anumite jucarii. De asemenea, il va implica si in activitati specifice care sa tinteasca domeniile de conflict ale copilului, pentru a depista problema.

Ludoterapia poate ajuta copii in urmatoarele moduri:

-faciliteaza depasirea experientelor traumatice stresante din trecut;

-permite exprimarea sentimentelor, trairilor, grijilor;

-incurajeaza dezvoltarea unor ganduri si idei sau sentimente noi;

-permite dezvoltarea capacitatii copilului de a lua decizii corecte in diverse situatii;

-permite depasirea barierelor de comunicare;

-incurajeaza modalitati noi de gandire si comportament etc.

Care sunt beneficiile ludoterapiei?

Terapia prin joc are meritul de a asigura un spatiu - atat locativ, cat si emotional - sigur si confortabil pentru copii. Jocul este o activitate familiara copiilor si ii face sa se simta relaxati in timpul unei astfel de sedinte.

Alte beneficii mai pot fi:

-reducerea anxietatatii;

-asigurarea unui spatiu sigur si familiar pentru exprimarea sentimentelor;

-facilitarea exprimarii sentimentelor si emotiilor in moduri originale si creative;

-ajuta la explorarea si practicarea anumitor tactici sociale;

-contribuie la dezvoltarea concentrarii;

-incurajeaza si consolideaza increderea in sine si un simt al competentei;

-dezvolta increderea in ceilalti;

-incurajeaza creativitatea si joaca;

-creste gradul de intelegere si constientizare a unor probleme.

Ludoterapia individuala si colectiva

Acest tip de terapie poate fi facut individual sau in grup, cu mai multi copii. Atunci cand se alege varianta individuala in camera de joaca sunt prezenti doar terapeutul si copilul. Totusi, multi specialisti recomanda integrarea copilului intr-un grup care este supus ludoterapiei. Copilul are mai mult de beneficiat in acest fel. Isi dezvolta abilitati sociale si are ocazia sa isi faca prieteni.

In plus, micutul are sansa de a lucra in echipa, de a-si dezvolta comunicarea si capacitatea de a-i asculta pe ceilalti. El are sansa de a interactiona si colabora cu alti copii in vederea indeplinirii anumitor sarcini. Se poate simti confortabil si in siguranta daca vede ca sunt de fata si alti copii. Tehnicile colective presupun implicarea copiilor in spectacole, sporturi sau psihodrame.

Terapie prin creativitate

Expresia cea mai inalta si mai fericita a spiritului unui om este creativitatea. Niciun alt aspect al fiintei nu genereaza un sentiment de putere atat de intens ca acesta. Nimic nu contribuie mai mult la iubirea de sine si nimic nu incanta mai mult spiritul. Nu conteaza ce anume creezi, atata timp cat creatia ta face ca viata sa devina mai frumoasa si mai confortabila. La nivel global, creativitatea este una dintre manifestarile lui Dumnezeu.
Mintea egotica este incapabila de creativitate. Singurul care poate crea este spiritul din interior. Singurele aspecte pe care le poate manifesta mintea egotica sunt drama si frustrarea, care te fac sa te simti epuizat si mizerabil. Drama egotica este varianta ieftina si neputincioasa a adevaratei puteri creatoare. Este foarte usor sa-ti dai seama daca ceea ce creezi este pe frecventa divina sau pe frecventa egoului tinand cont de bucuria pe care ti-o produce actul tau creator.

Esti condus de ego:
– Daca te certi frecvent cu alti oameni,
– Daca te consideri frustrat si neapreciat la serviciu
– Daca pierzi foarte mult timp rumegand in minte ce a zis X (sau ce nu a zis)
– Daca te simti foarte usor insultat
– Daca provoci certuri sau te superi din cauza celorlalti
– Daca le spui tuturor ca nu ai de ales si trebuie sa suporti viata asa cum este, chiar daca te nemultumeste profund.
Indiferent de cum arata viata ta, intrebarea “Ce nu este in regula cu viata mea?” provine din ego.

Cultura in care traim ne-a facut sa fim inhibati in fata propriei noastre creativitati. Au fost multe voci in trecut si in prezent care ne critica, ne ataca, ne ridiculizeaza si ne judeca, impiedicandu-ne sa ne manifestam creativitatea. In aceasta categorie intra profesorii de desen care ne dadeau note mici, profesorii de muzica care iti spuneau ca esti afon, prietenii care rad atunci cand dansezi. Ei uita ca noi avem tot atatea drepturi sa ne manifestam creativitatea ca si artistii profesionisti. Creativitatea inseamna sa pornesti de la realitatea actuala si sa o transformi in ceva nou.
Ea se poate manifesta prin lucruri extrem de simple: pregatirea unei prajituri, un aranjament floral, rearanjarea mobilei, repararea unei ferestre fara a chema un specialist. In esenta, acesta calitate inseamna sa te racordezi la spiritul tau inventiv, orientat catre frumusete si plin de iubire, permitandu-i sa iasa afara si sa se joace o vreme.
Manifestarea creativitatii in diferite forme este adesea o supapa pentru energia negativa sau pentru un surplus de energie. Stiu cazuri in care la decesul unui prieten, rude, unii oameni s-au apucat de gradinarit, de mesterit in atelier sau in garaj, lucruri care le-au tinut mintea ocupata, care le-au intrerupt dialogul interior pentru ca necesitau intreaga lor atentie. Astfel, oamenii s-au calmat, linistea din mintea lor permitand sa isi auda vocea interioara, a sinelui, sa le vina astfel idei salvatoare sau macar de alinare. Pentru ca

“Orice problema ai avea in viata, porneste intotdeauna de la premisa ca ea are o solutie”.

Atunci cand crezi acest lucru, tot ce trebuie sa faci este sa iti manifesti creativitatea sa ii gasesti si sa aplici solutia.
Actul de creatie este un instrument simplu, dar esential pentru amplificarea iubirii de sine si pentru viata traita la unison cu spiritul. De aceea, ori de cate ori simti ca energia dezechilibrata a egoului tau iti spulbera bucuria interioara, opreste-te din ceea ce faci (daca este posibil) si incepe ceva creator. De fapt, ceea ce conteaza cu adevarat este sa fii convins in sinea ta ca esti creativ. Convingerea ca “sunt creativ” te scoate de sub incidenta egoului si a problemelor sale si te pune la unison cu spiritul tau, orientandu-te catre o solutie.
Fa din aceasta convingere o practica spirituala. Altfel spus, incearca sa fii creativ in fiecare zi. Toti cei care au hobby-uri stiu cat de important este acest lucru. Timpul liber consacrat unui hobby creativ este o adevarata hrana pentru suflet. Nu trebuie sa fii Picasso, nu trebuie nici macar sa fii “bun” in demersul tau creator. Singurul lucru care contreaza este bucuria ta.
Deci, treci la treaba.

(extras din “Raspunsul este simplu…”, de Sonia Coquette)

Gandirea situationala

Despre şcoala lui Shetinin

Locaţia este în partea de est a Rusiei, în Caucaz în partea cazacă, în Tyekos aproape de Geledzsink.
Şcoala aparţine Ministerului Educaţiei şi Invăţământului din Federaţia Rusă. În prezent există 250 de
elevi care studiază aici din diferite regiuni ale Rusiei şi mai mult de 2500 de studenţi sunt pe listele
de aşteptare. Ca şi formă este în acelaşi timp şi şcoala generală cît şi învăţământ superior cu cămine
aferente. Predarea are loc pe tot parcursul anului. Vacanţe legale în timpul anului nu există,
deoarece copiii pot dezvolta propriile procese de învăţare, pot să meargă acasă la părinţi când doresc
sau când este potrivit pentru ei (când părinţii au concediu). Dar şi părinţii pot să meargă să viziteze
şcoala când doresc, în Tyecos în sat pot să primească cazare pentru ca pe perioada vizitei să poată
sta cât mai mult cu copiii. Astfel, apare posibilitatea să se familiarizeze cu viaţa şcolii. Pot participa
chiar şi la cursuri (ore). Metoda de bază a învăţarii este aşa-numita " învăţ, ca să-i învăţ". Elevii
după ce au primit informaţia, învaţă să o predea chiar doar în câteva zile mai departe, la cei care nu
au fost la acele ore sau au fost absorbiţi de alte activităţi.
Prin metodă alternativă de învăţare, copiii pot învăţa într-un an de studiu chiar si zece ani de şcoala
tradiţională. Transferul de rezultate în timpul procesului de predare-învăţare se poate naşte pe
perioada de zii, în care elevul este deschis acestui lucru.
Elevii îşi împart timpul începând cu ora 5-am. Asimilarea informaţiilor de la materiile importante la
prima oră este benefică, deoarece şi soarele îşi aduce aportul său energetic. Iar după micul dejun de
la ora 9-am, materiile sunt astfel create ca cele doua emisfere ale creierului să lucreze (să fie folosite)
pe rând, cel mai bine.
În afară de materiile generale (matematică, fizică, chimie, biologie, geografie, istorie, gramatică) mai
învaţă dans tradiţional rusesc, lupte corp la corp ruseşti, astrologie, desen, cântatul la instrumente
muzicale, gătitul, croitorie, pictura, arhitectura (construcţiile), creşterea animalelor, grădinaritul,
(gospodăritul în toate formele sale). Toate aceste ştiinţe integrează cunoaşterea practică cu cea
teoretică, nu ca şi în şcolile tradiţionale cunoaşterea făcânduse în părţi separate.
După modalitatea clasificării în sensul tradiţional nu există (clasa a-Ia, clasa a IIa, ...)
Elevii vor fi cei mai buni în domeniul pe care-l stăpânesc cel mai bine.
Copii sunt îmbrăcaţi modest, fetele poartă fuste în timpul orelor şi nu se machează. Se poartă fuste pt
că fetele care se maturizează, doresc să devină femei, astfel câştigă energia benefică a pământului
(fustele sunt ca nişte antene parabolice).
Înaintea zilei de mâine se întâlnesc la foc şi împreună planifică activităţile din ziua următoare.
Gândesc în imagini şi totul este plănuit în comun. Ei acest gând comun îl denumesc LAVA acesta
înlocuieşte identitatea liderului sau persoanei conducătoare.
Conducerea şcolii pe plan financiar şi administrativ este luată tot de elevi, aceştia se schimbă
permanent. Ei sunt guvernanţii, guvernanţii sunt sefii de grupuri, care reprezintă de fapt în cadrul
şedinţelor, interesele grupului din care fac parte.
Clădirile şcolii în sine sunt construite de copii. Ei proiectează şi pregătesc materialele de bază, iar
adulţii sunt doar ajutoare şi lucrează ca şi mentori în activitate. Clădirile atât în interior cât şi exterior
sunt desenate cu picturi îngereşti şi inscripţionate cu diferite mesaje cu conţinut spiritual. Stâlpii de
rezistenţă interiori sunt sculptate, peste tot se poate observa fantezia, creativitatea şi materializarea
talentului copiilor.
Deoarece atât activităţile casnice cât şi construcţiile sunt făcute de copii, grupele se rotesc permanent,
îşi schimbă diversele activităţi. Cei care o perioadă studiază, în următoarea o să lucreze. Procesul de
învăţare are loc pe un suport spiritual, de obicei în jurul unei mese rotunde stau grupurile de elevi,
care discută, scriu, câteodată unul sau altul se ridică iese afară, se întoarce înapoi. Separarea nu
este dată de categoria de vârstă. Toată lumea se mişcă cu viteze diferite în diferite materii de
învăţământ, există elevi, care la 17 ani termină studiile universitare.
În cadrul lecţiilor orele nu sunt limitate la 45 de minute, atmosfera este lejeră, elevii pot să pună liber
întrebări, pot să se plimbe sau pot chiar ore întregi să fie prinşi de un subiect. Se dă o importanţă
mare ca nici un grup să nu rămână pe dinafară şi în cadrul grupului să înţeleagă cu toţii materia.
La terminarea şcolii elevii primesc o dilpomă, după ce îşi dau examenele în faţa profesorilor din
şcolile tradiţionale, atât la materiile teoretice cât şi la cele profesionale. În prezent, formarea are loc
într-o varietate de profesii: tâmplar, zidar, zugrav,etc. sau se pot obţine diplome de studii superioare
pt. patru domenii: constructor, economist, profesor, avocat.
Profesorul este amestecat cu elevii, personalitatea lui nu este autoritară, ci mai degrabă se consideră
mentor, el este tăcut ca şi ceilalţi elevi (din sală) când elevii explică şi îi învaţă pe ceilalţi.

Copii o cunosc pe Anastasia, discută despre ea.

Pe părinţii lor din depărtări îi iubesc foarte mult şi îi ajută cu gânduri pozitive. La începutul şcolii
este posibil ca părinţii să stea la cămin, dacă copilul lor doreşte, astfel şi părintele se poate convinge
că odrasla lui este în mâini bune. Dacă din anumite motive nu le place şcoala sau copilul consideră că
nu se poate acomoda în comunitate, oricând poate lua decizia să plece.
Copii cresc bucuroşi, cu ochi luminoşi şi feţe zâmbitoare. Muncile care le sunt încredinţate le fac cu
plăcere şi responsabilitate. Din moment ce toată lumea face ceea ce iubeşte şi în ritmul pe care-l are
fiecare, nu sunt motive de necaz, nu este tensiune şi suprasolicitare.
Copii pot să te încălzească cu privirea lor, acest lucru se poate observa de vizitatori şi dacă sunt cu
spatele (daca copii sunt cu spatele la vizitatori). Clădirile construite de copiii au acoperişul sub formă
de cupolă, (clădirea) duce cu gândul la biserică. Ei spun că acest lucru nu este o formă ci o stare.
Această formă se pretează cel mai bine la încercările (eforturile) elevilor dedicate către Cer (catre
Creator) şi coborârea Binecuvântării Cereşti este primită cel mai bine. După copiii, locul acesta are
puteri vindecătoare, deoarece fiecare piatră şi cărămidă, a fost atinsă şi pusă una peste alta cu iubire.
Ei spun că fiecare piatră are un puls, odată pe zi are o bătaie.
Plantele sunt atinse, mângâiate, se produce o întâlnire cu ele, ei cred că astfel o să aibe o
producţie mai mare.
Este important pentru copiii de şcoală studierea conceptului de Patrie. Are un puternic rol acest lucru
asupra lor, ei se simt mândrii că sunt Ruşi. Ruperea de Rusia ca ţară şi ca pământ nu este posibilă.
Elevii în şcoală se străduiesc să ajungă la stăpânirea artei comunicării. Ţelul strădaniei este ca fiecare
cu oricine să poată realize o “întâlnire”, o legătură, este lucrul fundamental ca schimbul de informaţie
să se întâmple.
În Rusia în fiecare punct de legătură (poate fi cartier sau chiar oraş mare) ar fi de dorit să se facă o
astfel de şcoală, dar nu este posibil pentru că nu au găsit profesori suficienţi. Din contră profesorii au
devenit cei care ridică bariere de netrecut. Ei sunt agăţaţi de titluri, ranguri, iar sistemul structurat pe
care l-au creat ar cădea (şi-ar pierde posturile) s-ar face o nouă reformă, pe care profesorii învârstă
cu titluri şi structuri înalte, nu permit să se destrame.
(Notă: În Ungaria, Schüttler Tamás editor al revistei Új Pedagógiai Szemle (New Educational
Review), a publicat în luna mai 2007 un articol privind această problemă, pentru doritori există o
versine electronică pe . (Www.oki.hu))
Poziţia spirituală de fundal, filosofia de învăţământ, metode, legile naturii.
După academicianul Scetin în şcoala nu educarea copiilor supradotaţi se întâmplă, ci mai degrabă are
loc dezvoltarea aptitudinilor (dezlănţuirea talentelor) la copii.
În şcoala se învaţă deprinderea înţelepciunii. Acest lucru nu este întâmplător (că se face) în pădure.
Explicaţia acestui lucru este că sistemul de învăţământ de astăzi nu este elaborat pe sensul de
existenţă (nu disecă legile existenţiale), nu dezbat întrebările de bază, cu asta elevii ar fi foarte

încurcaţi (confuzi). Pentru a înţelege lucrurile, trebuie să ne retragem într-un loc liniştit, de exemplu
în natură, unde putem să excludem stimuli externi (agitaţia tehnocrată) şi starea de linişte interioară
ne permite să călătorim în interiorul nostru (o călătorie spirituală interioară), unde putem găsii
înţelepciunea.
În istorie avem confirmări că nenumăraţi mari gânditori au stat un timp îndelungat ca şi pustnici
înainte de a emite filosofia lor. În natură cunoaşterea obţinută nu este scrisă, nu se poate învăţa în
super academii, viziunile trebuie trăite, trebuie înţelese acestea.
Omul în şcoala vieţii (în univers) nu este un grăunte de praf, ci din contră are putere creatoare. În
zilele noastre nu mai simţim această putere şi de aceea nu mai credem în ea. Prin urmare sunt aşa de
importanţi primi nouă ani de viaţă în care începe să înţeleagă existenţa şcolii vieţii (universului) şi a
existenţei umane.
În şcolile noastre copiii sunt învăţaţi ca şi când acesta nu ar fi o creatură completă, cu toate că, toate
stările (puterile) le are în el, iar datorită unei educaţii nelalocul ei, în locul “domnitorului,
creatorului” (care ar trebui să fie), plăntuţa de om se roagă doar pentru “fărâmiturile de la masă”
(cerşim mila lui Dumnezeu). De la mediul din jurul lui învaţă că nu are voie să decidă pentru crearea
vieţii lui şi astfel nu este nici răspunzător.
Pentru învăţământ, din punctul de vedere al facilităţii cunoaşterii la copil, vârsta cea mai importantă
este între 3-11 ani. Atunci el este (intr-o stare), ca şi când ar fi într-un continu examen. Poate să
înţeleagă orice doar din priviri, chiar şi fără cuvinte sau indiferent de limba vorbită. Acest lucru este
posibil datorită unei atenţii deosebite, puterii de creaţie şi a unei bune amintiri a copilului.
În acest caz, nu numai schimbul de informaţii (teoretice) se întâmplă, ci se deschide şi planul
sufletesc, şi are loc modul de înţelegere a planului vegetal, animal, al facultăţii vieţii (a
universului) în totalităţii sale. Dacă suntem atenţi la modul de creştere corect al copiilor, observăm
că la aceştia se trezesc devreme puterea capacităţii de înţelegere a oricărui domeniu a ştiinţei.
Motivarea îl ajută în acele lucruri, dacă doreşte şi este necesar, ca în orice să fie invincibil (să nu se
dea bătut).

Piatra de temelie a unei metode bune de învăţământ este ca pedagogii, profesorii împreună cu părinţii
ar trebui să se axeze mai mult pe latura întrebărilor potrivite decât pe latura explicaţiilor. Copii
trebuie să înveţe să gândească, să analizeze, să înţeleagă singuri, pentru că în cazul în care doreşte să
trăiască în această lume plină de stimuli,va trebui să găsească informaţia, să-şi organizeze
cunoştinţele (cunoaşterea), să-şi dezvolte propriul mod de gândire (să construiască o lume gândită
propriu), să ştie să comunice pe nivele diferite ţelul său celorlalţi.
În şcoala lui Shetinin copii experimentează unii cu alţii posibilitatea “întâlnirii” , posibilitatea
contactelor (comuniunii) pe plan sufletesc, spiritual, mental. Dacă se reuşeşte “întâlnirea” atunci
elevii reuşesc ca materia de 10 ani de matematică să o asimileze intr-un an. Aceia pot să realizeze
“întâlnirea” unii cu alţii, care au cunoaştere apropiată (vibraţii apropiate).
Structura din interiorul cîmpului energetic este înstare să preia informaţia de la celălalt, de exemplu
în cazul dragostei la prima vedere, nu vorbim nimic şi totuşi îl înţelegem pe celălalt, (pe partener). În
cadrul învăţării, cel care explică intră în legătură cu auditorul (rezonează) şi dacă asta se întâmplă
atunci predarea se produce de la sine.

Este important servirea aproapelui, aceasta este pornirea (impulsul) mobilizator. Nu matematica este
importantă, ci omul, cel care învaţă matematica. Ceea ce învaţă aici, este acel ceva, cum înţeleg
sufletul, dorinţele, gândurile, celuilalt om. Cu cât este mai mare impulsul a întrebărilor, a “de ce”
ului, cu atât este mai mare reuşita elevului şi mai rapidă avansarea.
Atenţia nu este pe învăţare (memorare) sau pe comentarii. Gândirea nu “permite”ca cineva aici
să predea (nu ne gândim că cineva predă). În cadrul colaborării copilul nu simte cine este învăţătorul
şi cine este elevul.
Trebuie să existe o atmosferă de onestitate, nu poate să fie supărare, iritaţie sau vreo frustrare pentru
că aceste lucruri blochează procesul de învăţare. Mai departe sunt blocaje energetice în cazul în care
dăm libertatea gândirii, că elevul nu poate şti ceva, (nu îi spun anumite lucruri că oricum nu are de
unde să ştie) În cazul rezolvării temelor, ce este important apare din amintire, iar ce nu este important
se uită. Nu este voie ca starea de nereuşită (neputinţă) să intre în noi. Cuvântul “nu aşa” nu exista în
vorbirea antică, nu era vorba că ceva este “rău”. Totul este bine aşa cum este. Dacă ajungem pe o
stradă închisă atunci nu spunem că suntem într-un loc rău (nepotrivit), în schimb, gândim, sau
spunem, că acum trebuie să mă întorc, după aceea o iau la dreapta, etc.

Intenţiile curate şi gândirea curată a omului fac să înţeleagă mecanismul de funcţionare a lumii.
Curăţenia spirituală ne conduce la o viaţă mai fericită. Credinţele Anastasiei în înţelegerea vieţii sunt
ascunse în: Adevăr, Bucurie, Iubire. De aceea, dacă nu putem formula răspunsul la o întrebare, cu
toate că ea există în univers, atuci după părerea ei intenţiile noastre nu sunt suficient de curate.
În creşterea copilului folosirea cuvintelor simple poate duce la schimbarea sorţii şi a destinului (a
viitorului). Să minţim cu desăvârşire este interzis.Trebuie să folosim cuvinte, simple în locul şi
momentul potrivit, cuvinte folosite cu intenţia, trăirea şi inima curată.
Academicianul Shetinin cunoaşte VEDELE antice, iar în şcoală a creat un Spaţiu de Iubire, astfel
copii se simt aşa de bine acolo. Acest spaţiu, Spaţiul de iubire devine din ce în ce mai mare. Adevărul
este luminos ca soarele. Acolo unde sunt discuţii despre care sistem este mai bun, acolo adevărul este
ascuns. Ar putea fi dezbateri nesfârşite despre ce poate exista în spatele uşilor închise, dar dacă uşa
este deschisă, atunci pentru toată lumea este clar şi totodată nu mai apar discuţii. Uşa adevărului şi
acum este deschisă, doar ochii spiritului şi al sufletului trebuie deschişi ca să vadă şi să recunoască
(reînţeleagă).

Legătura cu universul (facultatea vieţii) nu doar pe lumea văzută (maerială) se sprijină ci ea se
întinde şi pe lumea nevăzută. La fel ca şi la radio avem multe canale de emisie în jur, însă el este
receptor pe canalul pe care l-am poziţionat. De cunoaşterea , sentimentele şi curăţenia interioară
atârnă ce canal , găseşte rezonanţă în noi. De obicei acele informaţii permitem să intre în noi pe care
le înţelegem şi le putem folosii. Restul în continuare tot acolo există, doar că pentru noi nu sunt
accesibile. Schimbarea canalului este posibilă doar cu ajutorul cunoaşterii.
În lumea materială sunt multe canale, izvoare de informaţie, care toate vor ca Adevărul lor să ne
stăpânească, să ne orienteze viaţa aşa cum lor este mai bine. Dar întotdeauna de noi depinde dacă
ascultăm emisiunile sau nu şi pentru asta noi ne asumăm responsabilitatea.

Informaţiile utile izvorâte din “canale” le recunoştem astfel că ne inundă cu o căldură, ne dă
imboldul de a acţiona, de a crea, astfel să nu stricăm nimic. Dacă apare o comandă, o poruncă sau un
apel de undeva acela precis este o făcătură.
Trebuie să învăţăm să eliberăm bucurie, că de nu, atunci înghiţim ce ni se dă. Când apar vizitatori în
şcoala lui Shetinin după părerea Anastasiei doresc doar să primească, din fericire, din bucurie, ating
copii îi mângâie, ca pe nişte pisici. Vor să primească cât mai mult din starea de bine, în schimb nu
dau nimica. Copii viitorului vor fi capabili să facă acestea (doar să dee) şi îi aşteaptă o viaţă mai
fericită.
Puterea gândului este fără limite. Din păcate noi creăm cu materia pe care am substituit-o de viaţă şi
asta doar se destramă (se degradează mai repede decît ceea ce este viu). Dacă noi ne ocupăm cu
distrugerea nu avem timp să creem, să gândim. Dacă copii o să înţeleagă ce moştenire au primit nu o
să mai aibe chef să o transmită mai departe.

Rădăcini - Ce pot face părinţii

În acceptare copilului este importantă crearea de intenţii reciproce şi de conştientizarea importanţei
rolului de părinte. Amândoi părinţii trebuie să-şi dorească copilul la fel. Cu această idée trebuie să
fie împreună, că ei vor să conceapă, să creeze, ceva deosebit, şi nu doar dorinţa trupească să-i mâne
împreună. Anastasia pune întrebarea: "Cine vrea să vină în lume, ca un rezultat al plăcerilor
trupeşti?".
Părinţii sunt creatori. O astfel de fiinţă crează, în care există vibraţia lor şi greu de înţeles, chiar viaţa
lor, Crearea vieţii are secrete pe care nu-le cunoştem, nu-le putem reproduce.(Acolo este ceva din
creaţie ceea ce noi nu cunoaştem, nu cunoaştem taina creaţiei). Invenţiile omului nu pot să creeze
fiinţe vii cu ajutorul aparatelor.
Mama trebuie să fie atentă ca să aibe posibilitaea să alăpteze cât mai mult posibil, pentru că asta
face să fie o legătură de bază specială între copil şi mamă.
Cheia legăturilor este responsabilizarea. Dacă în cunoaşterea omului stă faptul)este implantată
idea) , că în puterea lui stă creaţia, el crează (modelează) lucrurile, totul este la îndemâna lui pentru
asta, atunci trebuie să devină răspunzător pentru lucrurile create. Acesta crează o lume fără violenţă
şi agresiune.

Este importantă apropierea de copil a gândurilor care sunt în jurul său. Copilul trebuie să simtă
că el are totul, lumea este perfectă şi el este în ea. Să nu ruinăm acestea încă din copilărie. Din acest
motiv vocabularul folosit cu copii trebuie să fie atent luat în considerare şi foarte profund. Este foarte
important să folosim cuvinte care exprimă senzaţii (stări sufleteşti).
Părinţii ar trebui să fie atenţi să nu deformeze vederea despre lume şi să nu-l separăm de ea. Este o
mare responsabilitate pentru că întreţinerea şi alimentarea sistemelor depinde de părinţi, şi mulţumită
lor existăm. După părerea Anastasiei orice sistem doar pentru asta a fost bun pentru că separă pe
Dumnezeu de om.

Şi pentru că copilul este o fiinţă divină, şi în natura sa stă să ajungă să fie fericit, drumul spre fericire
este drumul spre Adevăr, acest drum il pot arăt doar părinţi, defapt drumul este pavat de faptele
părinţilor. Părinţii de azi doresc copiilor fericire, dar drumul spre obţinerea fericirii l-au uitat de mult.
Viaţa lor şi ei, sunt cei mai buni exempli de fericire pentru copii.
Dacă copilul creşte într-o lume în care el este un străin, are jucării ciaudate şi complicate în jurul său
(cu grad ridicat de dificultate), nu poate să atingă totul, nu poate să meargă unde vrea el, atunci asta
învaţă el, că nu are dreptul să decidă el pentru nimic, nu este stăpân în propriul său spaţiu, şi simte că
lau trădat cei care l-au adus pe lume. Şi din el tot aşa un adult trist va fii ca şi experienţa trăită de
părinţii.
Să nu îndesăm capul copilului cu imaginea pe care o avem noi despre lume, să nu oprim procesul de
gândire. În acelaşi timp recunoşte lumea vegetală, ca parte a mecanismului din univers, intră în
legătură cu corpurile cereşti, cu stelele, şi cu ajutorul lor foarte repede cunoaşte Adevărul, se dezvoltă
intens în psihologie, filosofie şi ştiinţă. Craniul este încă moale să primească informaţiile din univers.
În cazul în care poate observa un gândac, o floare, astfel face o legătură între lumea vie şi el însuşi,
îşi dă seama şi înţelege sensul vieţii.
În mintea noastră ar trebui să stea mereu una din ipotezele de bază: copii noştri ne vor întrece în
unele lucruri, acesta este şi puritatea intenţiilor. La răspunsurile primete de la ei la întrebările
noastre, ne pun la probă, curăţenia noastră interioară. Să-i rugăm pe ei să ne ajute în activităţile de zi
cu zi, şi rezultatul muncii lor să nu-l corectă sau criticăm.
Transferul patrimoniului imaterial, în primul rând este obligaţia părinţilor: Adevărul şi toată
moştenirea intelectuală. Nu oferta unei cămăşi, a unui pantof, a unei locuinţe este importantă, ci ce
fel de învăţătură ştie să transmită părintele, cu ce devine el interesant pentru copil.
Citind-o pe Anastasia:”Fiule, îţi las lucrul cel mai important: vei fi fericit, o să-ţi cumperi cămăşi, o
să-ţi construieşti o casă, acum deja şti cum se fac toate aceste lucruri.” Copii pe care nu-i facem
infirmi mental, o să găsească oportunităţi, şi ne pot schimba pe noi.
Energia cea mai puternică este Energia Curată a Iubirii, doar dacă asta dăm urmaşilor deja am dat
totul mai departe. Dacă părinţii nu sunt în relaţii bune, din punct de vedere al copilului cel mai bine
este despărţirea pentru că el din instinct simte şi preia. Astfel de relaţii nu ar trebui păstrate ci mai
degrabă ar trebui folosite pentru pasul următor. Nu avem voie să ne fie frică, durerea curăţă sufletul,
măreşte viteza creaţiei, dă imboldul şi o nouă oportunitate pentru crearea unei vieţi mai bune.
Precis în timpul citirii acestui material sau născut întrebări, metode noi, filosofii care nu au putut fi
descrise (nu au primit răspuns). De scris ar fi multe, poate nu se poate descrie ceea ce se poate
înţelege, simţi cu sufletul sau vedea cu ochii.
Despre şcoala lui Shetinin scrierile parcă sunt idealiste, cu toate astea există de zeci de ani. Din punct
de vedere aplicativ funcţionează. Listele de aşteptare confirmă acest lucru.

Altă întrebare este că: dacă există în Rusia cu, tradiţia şi cultura Rusească, se poate face şi la noi aşa
ceva cu cultura şi tradiţia de aici??
Sunt convins că da.

Nota traducătorului:
Ceea ce este în paranteze doreşte să prindă mai bine mesajul textului înţeles de acesta.
Cei pe care îi mişcă acest material şi doresc să colaboreze pentru înfinţarea unei astfel de şcoli în
România să trimită o posibilitate de contact la adresa de email aaa.mihalyi@yahoo.com pentru a
putea fi contactaţi.

Arta de a spune NU !

Cum sa fim asertivi - Puterea de a spune Nu

Te bucuri ca mai ai o ora si pleci acasa, tocmai bine ca sa ajungi la timp sa-l iei pe ala mic de la gradinita. Doar i-ai promis. A fost o zi grea, plina de clienti imposibili. Usa biroului se deschide si seful iti mai pune un vraf de dosare pe birou. Toate pentru azi!
Ca de fiecare data, nu ai puterea sa-l refuzi. Si ala mic? Te simti vinovata, dar nu vezi nicio solutie.

Sora ta cea mica vrea mereu sa o ajuti la cumparaturi. Te-ai saturat! Ai si tu ceva mai bun de facut, nu? De data asta nu ii mai raspunzi la telefon si daca o sa te intrebe ce s-a intamplat ii spui ca ai uitat sa o suni inapoi.

Intri in casa incarcata de bagaje si iti vezi iubitul cum sta cu picioarele pe masuta din living. Ahh, cat te enerveaza chestia asta! Rabufnesti. Tipi la el reprosandu-i ca nu-i pasa deloc de tine si ca daca te-ar iubi s-ar purta altfel. Intri in dormitor trantind usa.

Ti se par cumva cunoscute situatiile astea? Te regasesti in ele? Daca da, iata solutia.

Invata sa spui Nu! Specialistii in comunicare ne asigura ca solutia este sa devii asertiv. Sa comunici cu cei din jur si sa-ti sustii punctul de vedere, fara sa devii agresiv si fara sa-i ranesti pe ceilalti. Invata sa exprimi deschis ceea ce vrei, cu integritate si onestitate. Acest lucru este posibil doar daca ai o stare de respect si consideratie pentru propria ta persoana si pentru de cei din jur.

Te-ai intrebat vreodata, ce ganduri subconstiente stau la baza neputintei noastre de a spune Nu? Am acceptat de multe ori propuneri care nu aveau nicio legatura cu necesitatile noastre reale doar pentru a-i face pe plac celuilalt. Sau de teama ca imaginea noastra de fiinta superamabila ar avea cumva de suferit. Sau chiar de teama ca Celalalt ne-ar putea parasi.

Este uimitor, dar atunci cand nu reusim sa refuzam o propunere care nu ne este pe plac, ne supunem exagerat dorintelor si nevoilor celorlalti si ne desconsideram propriile drepturi. Actionam crezand ca vom "salva relatia", dar asemenea atitudine creeaza tensiuni si nemultumiri ascunse care o vor sabota pe termen lung.

Nici atitudinea agresiva nu reprezinta o solutie. Crezi ca reusesti sa ai o comunicare adevarata folosind un ton ostil, tipand sau reprosand? Vei crea conflicte si animozitati si o sa-i silesti pe ceilalti sa devina defensivi sau sa intre in jocul tau pentru putere. Persoanele agresive nu tin cont de sentimentele si de drepturile celor din jur si incearca sa obtina ceea ce-si doresc prin intimidare si forta.

Comportamentul asertiv este calea de mijloc intre cele doua extreme: supunerea si agresivitatea. Aceasta implica sa ne exprimam deschis sentimentele si sa spunem ceea ce gandim si simtim cu o atitudine sincera, onesta, fara sa incercam sa-i constrangem in vre-un fel pe ceilalti si fara sa-i manipulam sentimental pozand in rolul de victima.

Sunt si cazuri cand o persoana nu-si manifesta in mod deschis agresivitatea, altfel spus nutreste o agresivitate mocnita. Acesta este un comportament de tip pasiv-agresiv. Cand sotul are profunde resentimente fata de sotia care-l controleaza si-l cicaleste continuu, "uita" sa-i indeplineasca si cele mai banale dorinte.

Tehnici prentru a deveni asertiv

Daca va este greu sa refuzati, acordati-va un anumit timp pentru a clarifica cum anume vreti sa raspundeti. De ex: "Bine, o sa ma gandesc, o sa iti dau raspunsul meu intr-o ora"... sau atunci cand vi se pare voua potrivit, la sfarsitul zilei.
Nu da prea multe explicatii. Scuzele exagerate arata nesiguranta si vulnerabilitate. Evita sa te culpabilizezi fara rost. Daca este o relatie importanta pentru tine, poti preciza limitele refuzului si eventual motivele pentru care iei o asemenea hotarare: "Sunt de acord sa mergem la cumparaturi, dar numai sambata de la ora 11, cand iubita mea merge in vizita la parintii ei". Foloseste si un limbaj non-verbal asertiv si priveste-ti in ochi interlocutorul, vorbindu-i cu un ton calm si echilibrat si evitand pe cat se poate exploziile emotionale. Spune-i sincer ce simti si ce-ai dori sa se schimbe: "Sunt suparata acum, si as dori ca tu sa ma asculti".

Poate fi dificil sa fii asertiv daca nu-ti dai seama ce simti, ce doresti sau ce nu doresti. Daca nu iti dai seama ce simti si ce doresti, discuta cu o prietena sau cu un prieten bun sau incearca sa-ti clarifici gandurile si sentimentele notandu-le pe o coala de hartie. Ceilati nu iti pot citi gandurile ca sa stie ce-ti doresti, de aceea e bine sa-ti exprimi dorintele si cu voce tare.

Tot specialistii in comunicare considera ca daca ne-am evalua cu sinceritate drepturile, am accepta mult mai usor punctul de vedere al celuilalt si am fi mai deschisi negocierilor pentru a obtine un rezultat echitabil.

Poate nu stiai, dar decalogul asertivitatii e valabil si pentru tine:

- ai dreptul sa fii fericita, sa fii tu insuti, sa-ti exprimi sentimentele pozitive sau negative, sa te dezvolti si sa evoluezi.
- ai dreptul sa te razgandesti, sa spui "nu stiu" si sa refuzi solicitarile carora nu le poti face fata.
- ai dreptul sa spui "Nu" la tot ceea ce ti se pare ca nu esti pregatit sa faci si ai dreptul sa-ti stabilesti singur propriile prioritati!

Simplu, asa-i? Ramane doar sa punem in practica toate aceste sfaturi si sa nu uitam ca si celalalt are aceleasi drepturi ca si noi.


Dr. Gabriela Marin, Professional Member of International Enneagram Association

Cuvintele care vindeca

ADN-ul uman nu este doar responsabil pentru construirea corpului nostru, dar serveste si ca depozit de informatii si cale de comunicare. Adica un fel de Internet. Lingvistii rusi au descoperit ca intregul cod genetic, indeosebi partea de 90 % declarata inutila de occidentali, respecta aceleasi reguli folosite in toate limbile umane.

Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul in care cuvintele formeaza fraze si propozitii), semantice (studiul intelesurilor intr-un anumit limbaj) si cele gramaticale de baza. Astfel, au descoperit ca moleculele alcaline din ADN respecta regulile gramaticale obisnuite folosite in toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au aparut "la intamplare", ci sunt rezultatul ADN-ului.

Biofizicianul si biologul rus Piotr Gariaev si colegii sai au explorat si comportamentul vibrational al ADN-ului, adica efectul anumitor frecvente asupra acestuia. Concluzia este stupefianta: cromozomii vii functioneaza exact ca si computere holografice/solitonice folosind radiatie laser generata endogen chiar in interiorul ADN-ului!

Cu alte cuvinte, ei au reusit sa moduleze anumite modele vibratorii pe o raza laser cu care au influentat ADN-ul si informatia genetica. Si din moment ce structura ADN-ului este aceeasi cu cea a limbajului uman, se pot folosi cuvinte si propozitii in mod direct pentru a influenta ADN-ul, nefiind nevoie de nici o decodificare.

Acest lucru s-a demonstrat experimental! ADN-ul viu (din tesuturi, nu "in vitro") reactioneaza prompt la raze laser modulate prin cuvinte si propozitii, dar chiar si la unde radio, daca se folosesc frecventele corespunzatoare. In acest fel se explica stiintific de ce afirmatiile, antrenamentul autogen, hipnoza si gandirea pozitiva pot avea efecte atat de puternice asupra omului.

Este deci normal si natural ca ADN-ul sa reactioneze la limbaj. In timp ce cercetatorii occidentali extrag "chirurgical" anumite gene din lantul ADN si le introduc in alta parte pentru a face experimentari, rusii au lucrat entuziasti la dispozitive care le permit sa influenteze metabolismul celular prin frecvente radio si luminoase corespunzatoare si astfel sa repare anumite defecte genetice.

Grupul de cercetatori al lui Gariaev a reusit sa demonstreze ca, folosind aceasta metoda, pot fi reparati cromozomii afectati de razele X. Mai mult, ei au "capturat" modele informationale dintr-un ADN si le-au transmis altuia, in acest fel re-programand celulele pentru un alt genom.

Astfel, au transformat embrioni de broasca in embrioni de salamandra, doar prin transmiterea modelului informational corespunzator!

In acest fel, intreaga informatie a fost transmisa fara nici un efect secundar de tipul celor intalnite in practicile occidentale. Aceasta reprezinta una dintre cele mai mari revolutii in stiinta medicala, care va duce cu siguranta la transformari uluitoare! Rezultatele spectaculoase au fost obtinute doar prin folosirea vibratiilor si a limbajului in locul tehnicilor oarecum "barbare" de chirurgie moleculara. Aceste experimente arata imensul potential al geneticii vibrationale care are evident o mai mare influenta in formarea organismelor fata de procesele biochimice ale secventelor alcaline din ADN (partea de doar 10 % din total).

Invatatorii spirituali si esoterici cunosteau de mii de ani faptul ca acest corp uman este programabil prin limbaj, sentimente si prin gand. Acum s-a demonstrat si explicat stiintific acest lucru. Desigur, frecventa folosita trebuie sa fie cea corespunzatoare. Si de aceea nu oricine are succes totdeauna sau nu obtine rezultate de aceeasi anvergura. Omul trebuie sa "lucreze" asupra proceselor interioare si sa obtina o anumita maturitate spirituala pentru a putea stabili o comunicare directa si constienta cu ADN-ul. Cercetatorii rusi lucreaza la un dispozitiv care va asigura succesul cu conditia folosirii frecventei corecte.

Fiecare face propria revolutie interioara

Insa un om cu o constiinta spirituala inalta nu are nevoie de nici un fel de dispozitiv!

El nu depinde de vreun aparat pentru a-si reprograma ADN-ul. Fiecare dintre noi putem sa realizam acestea, iar stiinta confirma! Cercetatorii rusi au descoperit ca ADN-ul uman creeaza tipare morfologice in vid, si produce asa-numitele "gauri de vierme" magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor "poduri" Einstein-Rosen care se gasesc in apropierea gaurilor negre cosmice si care fac legatura intre doua pucte foarte indepartate, un fel de scurtatura.

Acestea sunt ca niste tunele avand capetele in diverse zone din cosmos prin care informatia poate fi transmisa in afara legilor spatiului si timpului. ADN-ul atrage astfel de informatii din macrocosmos si le transmite constiintei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat de radio capabil sa receptioneze mai multe posturi diferite, in functie de frecventa pe care acestea emit.

Acest proces de hipercomunicare este extrem de eficient intr-o stare de relaxare profunda. Stresul, grijile sau un mental hiperactiv obstructioneaza acest proces si informatiile primite sunt distorsionate si inutile. Natura foloseste acest fel de hipercomunicatie de milioane de ani. Omul modern cunoaste doar o mica parte sub numele de intuitie.

Un exemplu din natura: in cadrul unui musuroi de furnici, daca regina este separata spatial de colonie, furnicile continua sa construiasca musuroiul conform planului initial. Daca insa regina este omorata, intreaga activitate din colonie se opreste. Nici o furnica nu stie ce sa mai faca. Se pare ca regina transmite furnicilor ce si cum sa faca, prin intermediul constiintei de grup, iar furnicile o asculta orbeste, ca si cum nu ar avea constiinta proprie.

Omul experimenteaza acest fel de hipercomunicare atunci cand are o intuitie sau o inspiratie. Timp de mai multe zeci de luni, un barbat de 42 de ani visa noaptea ca este conectat la un sistem de informatii de tip CD-ROM. In acest mod, cunostinte verificabile, din domenii foarte diverse, i-au fost transmise, iar el le verifica dimineata. O adevarata cascada de informatii - ca o enciclopedie! Marea majoritate a lor erau din afara sferei sale personale de cunoastere si atingeau detalii tehnice despre care el nu stia nimic.

Efectul de ADN fantoma

Acest fel de hipercomunicare genereaza efecte spectaculoase, atat in ADN, cat si in fiinta umana. Cercetatorii rusi au iradiat o mostra de ADN cu lumina laser, iar pe ecranul aparatului a aparut modelul de unda care era de asteptat. Atunci cand ei au scos mostra de ADN, forma de unda nu a disparut, ci a continuat sa existe! Mai multe experimente de acest fel au aratat ca forma de unda este totusi generata de mostra indepartata, al carei camp energetic ramane. Acest efect a fost numit efectul "ADN fantoma".

"Gauri de vierme" microscopice

Se afirma ca energia din afara spatiului si timpului obisnuit continua sa "curga" prin "gaurile de vierme" activate, chiar si dupa ce ADN-ul este indepartat din experiment. Efectul secundar observat este acela ca si in jurul fiintelor umane capabile de hipercomunicare s-au detectat astfel de campuri electromagnetice inexplicabile.

Dispozitive electronice ca CD playere sau similare pot sa inceteze sa functioneze timp de cateva ore. Pe masura ce campul electromagnetic incepe sa dispara, aceste dispozitive revin la o functionare normala. Multi vinedecatori si terapeuti cunosc aceste efecte de mult timp. Cu cat atmosfera este mai incarcata iar energia este mai mare, cu atat sansele ca aparatul de inregistrat sa se opreasca devin mai mari. Iar butonarea aparatului nu-l va repune in functiune decat dupa cateva ore, timp in care energia a disparut.

In cartea lor "Vernetzte Intelligenz" (Inteligenta Conectata), Grazyna Gosar si Franz Bludorf explica aceste fenomene foarte clar si precis. Ei citeaza surse care afirma ca in trecut, umanitatea era conectata foarte strans, la fel ca si celelalte forme de viata, la constiinta de grup si actiona ca un grup. Insa, pentru a experimenta si modul individual de constiinta, oamenii au trebuit sa uite de hipercomunicare, aproape in totalitate.

Constiinta de grup superioara

In acest moment, la nivel de umanitate, constiinta individuala este relativ stabila, si se poate creea o noua forma de constiinta de grup, cu adevarat superioara, in care putem sa avem acces la intreaga informatie prin intermediul rezonatorului biologic prezent in fiecare celula din corpul nostru - ADN-ul - fara sa fim fortati sau manipulati de la distanta in ceea ce priveste informatia in sine. Ca si in Internet, ADN-ul nostru poate sa transmita propriile informatii in aceasta vasta retea care este VIATA, poate sa primeasca informatii din aceasta retea si poate chiar sa stabileasca contacte directe cu alti participanti din retea.

Vindecarile miraculoase de la distanta, telepatia, clarviziunea, pot fi astfel explicate cu usurinta si in mod natural. De exemplu, unele animale de casa cunosc dinainte cand se vor intoarce acasa stapanii lor. Acest lucru poate fi interpretat prin prisma hipercomunicarii si a constiintei de grup. Orice constiinta colectiva nu poate fi folosita la nesfarsit fara o constiinta individuala. Altfel, ne-am intoarce la o stare primitiva in care instinctul de turma ar putea fi extrem de usor de manipulat.

Hipercomunicarea in acest moment inseamna ceva cu totul diferit: cercetatorii spun ca daca oamenii (care dispun de o constiinta individuala) isi vor regasi accesul la constiinta de grup, vor avea atunci puteri de creatie supraumane cu care vor putea sa modeleze intreaga viata de pe planeta. Cert este ca umanitatea se indreapta evident spre o astfel de constiinta de grup superioara. Se estimeaza ca 50 % din copiii care se nasc acum vor avea mari probleme la scoala. Ei sunt cunoscuti sub numele de "copii indigo" datorita aurei lor de aceasta culoare care indica o inalta constiinta si o puritate exemplara.

In acelasi timp, se nasc din ce in ce mai multi copii cu puteri de clarviziune (conform cartii "Copii indigo din China" de Paul Dong). Acesti copii ne invata pe noi, adultii, ce inseamna constiinta de grup superioara, prin exemplul personal. De exemplu, clima nu poate fi influentata de un singur om, de regula. Insa poate fi iunfluentata de o constiinta de grup - nimic nou pentru unele triburi care aduc ploaia prin dansurile lor.

Vremea este puternic influentata de frecventele proprii de rezonanta ale Pamantului, asa-numitele frecvente Schumann. Dar acestea sunt exact aceleasi frecvente care sunt produse in creierul nostru, iar atunci cand mai multi oameni actioneaza in sincronicitate, la unison, se formeaza un efect similar luminii laser - acela de manifestare "in aceeasi faza". Astfel se explica in termeni stiintifici cum se poate influenta vremea!

Cercetatorii constiintei de grup au formulat teoria "Civilizatiei de tip I".

O umanitate care a trecut la stadiul constiintei de grup superioare nu ar avea nici probleme de mediu, si nici lipsa de energie. Pentru ca ar avea un control natural si firesc asupra tuturor energiilor si proceselor de pe intreaga planeta. Aceasta include si un control asupra eventualelor catastrofe!

Iar o "Civilizatie de tipul II" ar putea avea control asupra energiilor din intreaga ei galaxie.

Constiinta de grup superioara creeaza ordine

Si acum, o adevarata "bomba": atunci cand un numar foarte mare de oameni se concentreaza asupra unui acelasi scop (de exemplu un meci de fotbal, sarbatoarea Craciunului sau alte evenimente similare ca anvergura), s-a demonstrat experimental ca generatoarele de numere aleatoare incep sa ofere numere ordonate, in loc de numere aleatoare. Cu alte cuvinte, o constiinta de grup superioara (ordonata) creeaza ordine in intreg mediul!

Experimente din mediul universitar au demonstrat ca lumea fizica si lumea mentala sunt conectate si interdependente! Pentru mai multe detalii asupra rezultatelor proiectului, vizitati http://noosphere.princeton.edu/fristwall2.html.

ADN-ul este acum privit si ca un superconductor organic ce functioneaza la temperatura normala a corpului, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesita temperaturi foarte joase, intre -200 Si -400 grade Celsius. Toate superconductoarele sunt capabile sa stocheze lumina, si deci, informatie. Si in acest mod se poate explica cum de ADN-ul poate stoca si transmite informatie atat de bine.

In ceea ce priveste asa-numitele "gauri de vierme" (wormhole), acestea sunt, in mod normal, foarte instabile si dispar in numai o fractiune de secunda. In anumite conditii, astfel de "gauri de vierme" se pot organiza de la sine formand zone de vid in care, de exemplu, gravitatea se poate transforma in electricitate. Astfel de zone de vid sunt ca niste mingii radiante de gaz ionizat care dispun de o energie imensa.

Puterea constiintei

Esista anumite zone din Rusia unde astfel de mingii radiante apar foarte des. Rusii au inceput programe masive de cercetare care au condus la cateva concluzii uimitoare. Foarte multi oameni cunosc aceste zone de vid sub forma unor mingii stralucitoare care apar pe cer. Privesc atent la ele si se intreaba ce ar putea fi.

Odata am gandit: "Salut! Daca sunteti OZN-uri, zburati in triunghi". Si, dintr-o data, sferele au format un triunghi. Cu alta ocazie, le-am spus ca sa accelereze de la zero la viteza infinita, si asa au facut. Evident, am crezut ca sunt OZN-uri. Prietenoase, din moment ce au facut ce le-am rugat eu, ca sa-mi faca pe plac.

Acum, rusii au gasit in acele zone unde apar sferele luminoase, ca aceste mingii pot fi ghidate prin gand. Pentru ca s-au detectat frecvente foarte joase in jurul acestor sfere, frecvente similare cu cele produse de creierul nostru. Din cauza acestei similitudini, sferele reactioneaza la gandurile noastre!

Trebuie sa va avertizez ca nu este o idee prea buna sa sari pe una dintre aceste mingii care este asezata pe sol. Pentru ca energia pe care o detine este asa de mare incat ar putea sa ne provoace mutatii genetice sau ar putea sa nu. Pentru ca, spre exemplu, se stie ca multi invatatori spirituali produc astfel de sfere vizibile de energie atunci cand se afla in stari adanci de meditatie, declansand astfel stari placute si inaltatoare spiritual.

Este deja celebru cazului unui invatator spiritual care medita pe scaunul lui, iar cand cineva a vrut sa-l fotografieze, in poza nu se vedea decat un nor alb-stralucitor, ca o ceata. Pur si simplu, acest fel de fenomene trebuie sa fie in legatura cu gravitatia si anti-gravitatia, cu acele "gauri de vierme" care sunt stabilizate prin gand, si cu hipercomunicatia, adica o legatura cu energii din afara structurii noastre spatio-temporale obisnuite. Generatiile anterioare, care au avut astfel de experiente de contact prin hipercomunicare si sfere luminoase, le numeau experiente cu ingeri. Desi multe din aceste interactiuni se crede ca au fost doar transferuri de energie spirituala dinspre acele sfere inspre om, asta nu inseamna ca nu exista ingeri!

Stiinta oficiala cunoaste deja zone de pe aceasta planeta cu anomalie gravitationala (care contribuie la formarea unor astfel de sfere luminoase de vid). Pana acum devierea gravitationala era de sub 1 % din valoarea totala a campului. Recent, s-au descoperit alte zone care au o anomalie gravitationala de 3 - 4 %. Unul din aceste locuri este Rocca di Papa, la sud de Roma (pentru localizarea exacta, consultati cartea "Vernetzte Intelligenz"). Acolo, diverse obiecte de felurite forme, de la sfere pana la autobuze (da, nu e greseala tipografica), se inalta spre cer.

VINDECÂND PRIN CUVÂNT Dr. Sang Lee