Se afișează postările cu eticheta spiritualitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta spiritualitate. Afișați toate postările
sâmbătă, 5 septembrie 2015
duminică, 8 martie 2015
Retelele favorizeaza puterea generozitatii
Robert Kiyosaki
Oamenii bogati si puternici inteleg puterea retelelor.Daca oamenii bogati si puternici folosesc retele,voi de ce nu le-ati folosi?
Tatal bogat a spus:
-Daca vrei sa devii bogat,trebuie sa creezi retele pe care sa le conectezi apoi la alte retele.Motivul pentru care este usor sa te imbogatesti prin intermediul retelelor consta in faptul ca este usor sa fii generos prin intermediul retelelor.Pe de alta parte,oamenii care actioneaza singuri sau ca simpli indivizi isi limiteaza sansele pentru a obtine succesul economic.Retelele sunt constituite de oameni,afaceri sau organizatii fata de care tu esti extrem de generos,pentru ca tu ii ajuti pe ei,iar ei te ajuta pe tine,a continuat el sa spuna.Retelele sunt niste sisteme puternice de parghie.Daca vrei sa te imbogatesti,creaza o retea si conecteaz-o la alte retele!
Planul nostru de afaceri se bazeaza pe aceasta interdependenta de retea,nu pe o competitie directa cu organizatii si companii care sunt mai mari decat noi.Astazi,noi colaboram cu societati si companii precum:AOL Time Warner,Time Life,Nightingale-Conant,PBS sau cu edituri din peste 40 de tari,diverse organizatii bisericesti si companii de network marketing.Noi lucram impreuna pentru a ne face unii pe ceilalti mai puternici,mai viabili si mai bogati.Noi oferim si primim,ne impartasim laturile puternice si ne consolidam laturile slabe,devenind astfel cu totii mult mai puternici.
Am descoperit ca prin aceasta metoda de cooperare,prin care ne asiguram ca partenerii nostri de afaceri prospera,valoarea noastra a crescut exponential.Am observat ca indivizii sau partenerii de afaceri a caror atentie este in primul rand centralizata asupra lor insisi si a dorintelor lor de imbogatire,primind mai mult decat ofera in schimb,nu sunt niste parteneri buni de retea.Am observat ca oamenii care vor mai mult sa primeasca decat sa ofere si sunt preocupati in mod deosebit de propria lor persoana ajung in final sa munceasca mai mult si sa castige mai putin.
Am facut odata parte din consiliul director al unei companii care avea un presedinte prea putin interesat de
compania sa.Nu-l interesa nimic altceva decat pachetul sau salarial si ceasul sau de aur.Nu manifesta nici un interes pentru reteaua sa,in acest caz,o afacere de sute de angajati care o mentineau in viata.Nu-l interesa decat propria sa persoana.Nu mai este nevoie sa spun ca am fost nevoiti sa alegem un alt presedinte.Punctul cheie in obtinerea succesului in afaceri este acela de a manifesta un interes real pentru partenerii tai de afaceri sau pentru organizatiile cu care colaborezi,facand tot ce-ti sta in putinta ca si acestia sa aiba succes in tot ce intreprind.Nu se poate sa manifesti interes doar pentru propria ta persoana,asa cum se pare ca procedeaza marea majoritate a oamenilor si a organizatiilor in ziua de azi.
Cand eram in liceu,tatal bogat m-a rugat sa vin in sala de conferinte ca sa asist la felul in care angaja un om care urma sa aiba grija de unul din parcurile lui industriale.La interviu se prezentasera 3 concurenti.Dupa ce tatal bogat le-a explicat care erau sarcinile lor,i-a intrebat daca aveau intrebari.Intrebarile au fost deosebit de interesante,ca de exemplu:
1.Cat timp liber voi avea in fiecare zi?
2.Cat este durata concediului medical?
3.Care sunt indemnizatiile de care beneficiez?
4.Cand mi se acorda o promovare si o marire de salariu?
5.Cate concedii platiti?
Dupa incheierea interviului,tatal bogat m-a intrebat ce am observat.
Eu am raspuns.
-Ii interesa numai aspectele legate de persoana lor.Nici macar unul n-a intrebat cum sa te ajute in afacerea pe care ai creat-o sau cum s-o faca mai profitabila.
-Asta am observat si eu,a spus tatal bogat.
-Ai de gand sa angajezi pe vreunul dintre ei?
-Bineinteles,mi-a spus tatal bogat.Eu caut acum un eventual angajat,nu un partener de afaceri.Caut o persoana care vrea sa castige niste bani,nu sa se imbogateasca.
Ti s-au prea lacomi?l-am intrebat eu.
Cei care au citit si celelalte carti ale mele isi amintesc ca tatal bogat m-a obligat intotdeauna sa muncesc pe gratis,nu pentru bani.
-Da,mi-a raspuns el.Dar noi suntem cu totii lacomi intr-o masura mai mare sau mai mica.Motivul pentru care nu vor ajunge niciodata sa se imbogateasca nu este faptul ca sunt lacomi;motivul este ca nu sunt destul de generosi.
Asadar,rata lor de levier va ramane probabil mereu de 1:1.
Ca sa repet cuvintele tatalui bogat:
-Cei mai multi oameni nu se vor imbogati niciodata pentru ca nu se gandesc decat la plata pe care o pot obtine pentru o zi de munca.Nu exista un sistem prea mare de parghii in plata unei zile de munca,pentru ca-indiferent cat de mult muncesti sau de suma pe care o castigi-rata va ramane tot de 1:1.
Tatal bogat a spus:
-Daca vrei sa devii bogat,trebuie sa creezi retele pe care sa le conectezi apoi la alte retele.Motivul pentru care este usor sa te imbogatesti prin intermediul retelelor consta in faptul ca este usor sa fii generos prin intermediul retelelor.Pe de alta parte,oamenii care actioneaza singuri sau ca simpli indivizi isi limiteaza sansele pentru a obtine succesul economic.Retelele sunt constituite de oameni,afaceri sau organizatii fata de care tu esti extrem de generos,pentru ca tu ii ajuti pe ei,iar ei te ajuta pe tine,a continuat el sa spuna.Retelele sunt niste sisteme puternice de parghie.Daca vrei sa te imbogatesti,creaza o retea si conecteaz-o la alte retele!
Planul nostru de afaceri se bazeaza pe aceasta interdependenta de retea,nu pe o competitie directa cu organizatii si companii care sunt mai mari decat noi.Astazi,noi colaboram cu societati si companii precum:AOL Time Warner,Time Life,Nightingale-Conant,PBS sau cu edituri din peste 40 de tari,diverse organizatii bisericesti si companii de network marketing.Noi lucram impreuna pentru a ne face unii pe ceilalti mai puternici,mai viabili si mai bogati.Noi oferim si primim,ne impartasim laturile puternice si ne consolidam laturile slabe,devenind astfel cu totii mult mai puternici.
Am descoperit ca prin aceasta metoda de cooperare,prin care ne asiguram ca partenerii nostri de afaceri prospera,valoarea noastra a crescut exponential.Am observat ca indivizii sau partenerii de afaceri a caror atentie este in primul rand centralizata asupra lor insisi si a dorintelor lor de imbogatire,primind mai mult decat ofera in schimb,nu sunt niste parteneri buni de retea.Am observat ca oamenii care vor mai mult sa primeasca decat sa ofere si sunt preocupati in mod deosebit de propria lor persoana ajung in final sa munceasca mai mult si sa castige mai putin.
Am facut odata parte din consiliul director al unei companii care avea un presedinte prea putin interesat de
compania sa.Nu-l interesa nimic altceva decat pachetul sau salarial si ceasul sau de aur.Nu manifesta nici un interes pentru reteaua sa,in acest caz,o afacere de sute de angajati care o mentineau in viata.Nu-l interesa decat propria sa persoana.Nu mai este nevoie sa spun ca am fost nevoiti sa alegem un alt presedinte.Punctul cheie in obtinerea succesului in afaceri este acela de a manifesta un interes real pentru partenerii tai de afaceri sau pentru organizatiile cu care colaborezi,facand tot ce-ti sta in putinta ca si acestia sa aiba succes in tot ce intreprind.Nu se poate sa manifesti interes doar pentru propria ta persoana,asa cum se pare ca procedeaza marea majoritate a oamenilor si a organizatiilor in ziua de azi.
Cand eram in liceu,tatal bogat m-a rugat sa vin in sala de conferinte ca sa asist la felul in care angaja un om care urma sa aiba grija de unul din parcurile lui industriale.La interviu se prezentasera 3 concurenti.Dupa ce tatal bogat le-a explicat care erau sarcinile lor,i-a intrebat daca aveau intrebari.Intrebarile au fost deosebit de interesante,ca de exemplu:
1.Cat timp liber voi avea in fiecare zi?
2.Cat este durata concediului medical?
3.Care sunt indemnizatiile de care beneficiez?
4.Cand mi se acorda o promovare si o marire de salariu?
5.Cate concedii platiti?
Dupa incheierea interviului,tatal bogat m-a intrebat ce am observat.
Eu am raspuns.
-Ii interesa numai aspectele legate de persoana lor.Nici macar unul n-a intrebat cum sa te ajute in afacerea pe care ai creat-o sau cum s-o faca mai profitabila.
-Asta am observat si eu,a spus tatal bogat.
-Ai de gand sa angajezi pe vreunul dintre ei?
-Bineinteles,mi-a spus tatal bogat.Eu caut acum un eventual angajat,nu un partener de afaceri.Caut o persoana care vrea sa castige niste bani,nu sa se imbogateasca.
Ti s-au prea lacomi?l-am intrebat eu.
Cei care au citit si celelalte carti ale mele isi amintesc ca tatal bogat m-a obligat intotdeauna sa muncesc pe gratis,nu pentru bani.
-Da,mi-a raspuns el.Dar noi suntem cu totii lacomi intr-o masura mai mare sau mai mica.Motivul pentru care nu vor ajunge niciodata sa se imbogateasca nu este faptul ca sunt lacomi;motivul este ca nu sunt destul de generosi.
Asadar,rata lor de levier va ramane probabil mereu de 1:1.
Ca sa repet cuvintele tatalui bogat:
-Cei mai multi oameni nu se vor imbogati niciodata pentru ca nu se gandesc decat la plata pe care o pot obtine pentru o zi de munca.Nu exista un sistem prea mare de parghii in plata unei zile de munca,pentru ca-indiferent cat de mult muncesti sau de suma pe care o castigi-rata va ramane tot de 1:1.
marți, 13 ianuarie 2015
Traim ca zeii
Iata un alt exemplu:in urma unor calcule,cantitatea de hrana pe care o consuma un cetatean al Americii de Nord in medie,pe an,necesita echivalentul a 1600 de litri de benzina pentru a fi produsa si livrata.La pretul de 0.75 USD pe litru,se ajunge la o suma de 1200 de dolari din costul mancarii pe un an cheltuiti pe combustibil,ceea ce nu pare prea mult.Cu toate acestea,daca luam in calcul ca acesti 1600 de litri reprezinta echivalentul in energie pentru aproape 100 de oameni care muncesc tot anul 40 de ore pe saptamana,atunci situatia capata un cu totul alt inteles.Asta va plaseaza dieta intr-o sfera complet inaccesibila pentru majoritatea regilor din vechime.
S-ar putea spune ca traim cu totii regeste,dar,sincer,nici macar cel mai bogat imparat al vremurilor trecute nu putea sa acceseze o adresa de internet,sa comande un produs fabricat in cealalta emisfera si sa il tina in palme a doua zi.Aceasta capacitate este ceva ce grecii antici ar fi socotit drept putere a unui zeu-si asa si este
chris-martenson-curs-pentru-dezastru.Editura Tei
vineri, 2 ianuarie 2015
Despre viteza
-Prima masina,cel mai rapid grup,ruland cu o viteza de 100 de mile pe ora,ii reprezinta pe antrepenorii si oamenii de afaceri
-A doua masina,ruland cu 90 de mile pe ora,reprezinta ONG-urile.Autorii descriu aceasta masina ca fiind plina cu clovni de la circ,grupuri pro si anti afaceri,organizatii profesionale,ordine catolice,calugari budisti,manufacturi,culte,oameni care urasc taxele,oameni care iubesc balenele si tot felul de alte personaje.
-In a treia masina,care merge cu 60 de mile la ora,este familia americana;familia tipic americana,asa cum era ea odata,nu prea mai exista astazi(structura familiei,frecventa divorturilor,activitatea sexuala,relatiile dintre generatii,tiparele relatiilor,cresterea copiilor si alte coordonate ale vietii familiei continua sa se schimbe foarte repede).
-A patra masina,cu 30 de mile la ora,este a sindicatelor muncitoresti
-A cincea masina,cu 20 de mile la ora,reprezinta birocratiile guvernamentale si agentiile autonome
-A sasea masina,cu 10 mile la ora,este sistemul scolar american
-A saptea masina,cu 5 mile la ora,sunt agentiile interguvernamentale internationale,cum ar fi Fondul Monetar International(FMI) si Organizatia Mondiala a Comertului(OMC)
A opta masina,cu 3 mile la ora,reprezinta structurile politice ale tarilor bogate,cum ar fi,in Statele Unite,Congresul,Senatul si partidele politice.
-A noua si cea mai inceata masina,care merge cu 1 mila pe ora,este legea-avocatii,facultatile de Drept,barourile si firmele de avocatura.Desi multi avocati si multe firme de avocatura se schimba mai rapid,cu legea nu se intampla acelasi lucru.Unul dintre motivele crizei creditelor este faptul ca legea si organizatiile de tipul Comisiei pentru Titluri si Schimburi nu pot tine pasul cu antrepenorii financiari,care se deplaseaza cu viteze de 100 de mile pe ora.
Dr.Buckminster Fuller spunea ca educatia si constructiile sunt cele mai lente doua industrii.Spunea ca decalajul lor-timpul parcurs intre aparitia unei idei noi si adaptarea acelei idei la industria respectiva-este de 50 de ani[...]
Robert Kiyosaki
marți, 30 decembrie 2014
Forta ritualului
articol de Frederic Patenaude
Sa recunoastem: cei mai multi dintre noi se lupta pentru a-si imbunatati unele aspecte ale stilului de viata, fie ca este vorba de a sta mai mult in aer liber, de a se hrani corect, de a renunta la obiceiuri negative sau de a incepe un proiect la care tin.
De ce cateodata vointa nu e de ajuns
În ultimii ani, au aparut mai multe carti pe acest subiect:
– Puterea obisnuintei
– Obiceiuri zilnice
– Obiceiul Acum
– Puterea angajamentului total
Aceasta ultima este favorita mea. În ea, autorii subliniază importanta faptului de a construi “ritualuri pozitive de consolidare a energiei” . Au facut multe cercetari asupra sportivilor de performanta (in special jucatori de tenis) pentru a identifica ce-i diferentiaza pe primii 10 de restul.
Constatarile lor sunt extrem de interesante. Motivele principale pentru care unii jucatori ajung in top in timp ce restul raman in urma sunt doar 2: “capacitatea de a recupera” si “ritualurile”. Hai sa vorbim despre aceastea din urma.
Numai vointa nu reuseste sa-ti schimbe comportamentele pentru ca este nevoie si de atentia ta constienta.
Sa presupunem ca vrei sa lucrezi mai mult in aer liber si sa incluzi mai multe fructe si legume proaspete în dieta. Daca te bazezi numai pe vointa probabil vei reusi pentru o scurta perioada de timp, pentru ca apoi sa revii la vechile obiceiuri .
Gandeste-te : trebuie sa-ti reamintesti sa te speli pe dinti în fiecare seara? Trebuie sa-ti pui o notita pe oglinda ca sa nu uiti?
Probabil ca nu. De ce ? Pentru că a devenit un obicei subconstient. A devenit un RITUAL .
Ritualurile sunt puternice, deoarece acestea ajuta la fixarea oricarui comportament la nivel subconstient, automat .
Cum ar fi daca nu ar trebui sa-ti reamintesti sa faci exercitiile ci le-ai face pur si simplu automat?
Cum ar fi daca n-ar trebui sa te gandesti mereu la ce sa mananci pentru ca alimentatia ar fi de la sine inteleasa?
Cum ar fi daca ai putea implementa o serie de ritualuri puternice, automate prin care ai ajunge la greutatea ideala, ti-ai ridica nivelul de energie cu 200% si ti-ai asigura o stare minunata de sanatate pentru tot restul vietii tale?
Cum se construiesc Ritualurile
Da-mi voie sa-ti dau un exemplu .
Acum cativa ani, am fost capabil sa mentin un program de exercitii regulat timp de mai multe saptamani.
Insa am incercat sa lucrez dupa un program vag, imprecis. Am fost ocazional la sala de sport, am mers cu bicicleta o vreme si apoi am renuntat.
Ori de câte ori calatoream undeva, imi abandonam programul de exercitii fizice.
Problema a fost … ca nu am avut ritualuri clare pentru aceste activitati! Am lasat ca totul sa se desfasoare prin grija atentie mele constiente.
Intrebati pe oricine lucreaza consecvent. O sa va spuna ca are un program bine stabilit, la intervale de timp regulate .
Luni, miercuri si vineri se duce la sala de sport, probabil dimineata. Atunci cand calatoreste, are chiar un program alternativ de exercitii.
Daca lupti cu dieta si pendulezi între alimentele crude si mancarea gatita sau nu-ti gasesti motivatia pentru a persevera in exercitii… este pentru ca nu ai stabilit ritualuri care sa se ocupe de aceste probleme
Cele 3 elemente ale unui ritual
Un ritual clar include aceste trei elemente :
Cand
La ce ora vrei să faci activitatea?
Unde
In ce loc?
Cum
In ce fel, in ce ordine, de ce altceva este nevoie?
De exemplu, ai putea decide ca în fiecare dimineata sa bei un suc verde. Vei face sucul la 08:00 , dupa programul de exercitii fizice ( cand ), intr-o cantitate suficient de mare pentru a lasa ceva si pe mai tarziu ( cum ). Mai trebuie sa-ti asiguri intotdeauna ingredientele necesare ( cum ). Dacă esti acasa, o sa folosesti blenderul.
Dupa ce vei respecta acest program cateva saptamâni, va deveni un ritual, adica va fi complet automat .
Ce ritualuri iti poti dezvolta
Iti poti transforma complet viata prin crearea unei serii de ritualuri puternice, energizatoare. Iată câteva exemple :
Ritualul de dimineata – primele 5 – 10 lucruri pe care le faci imediat dupa trezire
Programul zilnic de antrenamente
Plimbarea zilnica
Timpul alocat educatiei permanente sau cititului
Timpul alocat internetului
O zi pe saptamana alocata detoxifierii (cu sucuri verzi eventual)
Timpul alocat notitelor intr-un jurnal (inainte de culcare)
Activitati care favorizeaza regenerarea corpului
Nu incerca sa le faci pe toate deodata. Incepe cu unul sau doua ritualuri ( maxim trei ), pana cand acestea devin automate.
Fii foarte precis in privinta celor 3 elemente: unde, cand si cum. Cu timpul, vei ajunge sa dezvolti o multime de ritualuri care iti vor fi de mare ajutor in procesul de regenerare si intinerire!
www.terrana-ecovillage.ro
luni, 1 aprilie 2013
luni, 29 octombrie 2012
UNIREA CONTRARIILOR
Ca sa folosim o expresie a lui Guenon, crucea este “unirea contrariilor”.
Ea a fost reprezentata devreme de tot, mai ales in Iran, inca din mileniul al patrulea, si este foarte posibil ca pe atunci, era un simbol solar. Intr-adevar, este posibil ca inca de la origine reproducerea grafica a crucii a tinut sa reprezinte soarele si patru raze ce pornesc din centru. Caracterul solar este potentat cand crucea este inscrisa intr-un cerc. Semnificatiile crucii, dincolo de cea solara, difera de la popor la popor potrivit cu cultura si religia lui.
In orient, verticalitatea simbolizeaza Binele, orizontalitatea Raul.Cu toate acestea, se poate considera ca aceasta interpretate ramane cvasi-clara,verticalitatea este Ahura-Mazda, zeul Soarelui, al Binelui, in timp ce orizontalitatea este Ahriman, zeul Tenebrelor, al Raului.
Pentru Occident, crucea sugereaza legatura dintre pamant si cer, dar si pe cea dintre cer si pamant. Ea este totdata privirea lui Dumnezeu asupra oamenilor si gandul omului care se ridica la cer, prin intermediul rugaciunii si al meditatiei, al ascezei sau al sacrificiului.
Religia crestina a glorificat simbolismul crucii. Cele patru brate ale cruci lui Hristos sunt cele patru orizonturi care crucifica lumea. Piciorul, implantat in pamant, reprezinta baza, temeliile adevaratei credinte. Bratul vertical este Inaltarea. Cele doua brate orizontale sunt cele ale lui Iisus care imbratiseaza lumea intr-un gest de bunatate si dragoste fraterna.
O legenda sustine ca aceasta cruce a fost realizata din lemnul unei varietati de salcam numit acacia, plantat de Seth pe mormantul lui Adam. Conform acestei traditii, Golgota este asadar numit locul unde se odihneste primul om al stravechii omenirii si unde moare pentru a renaste omul unei lumi noi.
O alta legenda, medievala de data aceasta, afirma ca ea a fost contruita din lemnul Pomului Cunoasterii [al Binelui si al Raului]. Asadar, arborele fiind cauza caderii lui Adam, este totdata, si cel al Mantuirii. Cele doua mituri, de o mare incarcatura simbolica, lasa sa se inteleaga ca pomul Vietii, Pomul Cunoasterii si Crucea sunt axele lumii.
Crucea evoca, de asemenea, fuziunea sau separarea, implosibila sau explozia, dupa felul in care se considera o miscare centripeta sau centrifuga.
Crucea de pe Golgota, cu piciorul infipt in pamant, este un receptor de energii, dar si un emitator.
Crucea este si simbolul cifrei patru: cele patru puncte cardinale, cele patru anotimpuri, cele patru elemente, cei patru evanghelisti…
Crucea are nenumarate forme. In imaginea de mai jos sunt prezentate cateva exemple.
Egipteana
Greaca
Latina
Lorena sau de Anjou
Tau
Papala
Gamata sau Svastica
De Malta
Trifoliana
Potentata (cu carje)
Ancorata
A Sfantului Andrei
Ea a fost reprezentata devreme de tot, mai ales in Iran, inca din mileniul al patrulea, si este foarte posibil ca pe atunci, era un simbol solar. Intr-adevar, este posibil ca inca de la origine reproducerea grafica a crucii a tinut sa reprezinte soarele si patru raze ce pornesc din centru. Caracterul solar este potentat cand crucea este inscrisa intr-un cerc. Semnificatiile crucii, dincolo de cea solara, difera de la popor la popor potrivit cu cultura si religia lui.
In orient, verticalitatea simbolizeaza Binele, orizontalitatea Raul.Cu toate acestea, se poate considera ca aceasta interpretate ramane cvasi-clara,verticalitatea este Ahura-Mazda, zeul Soarelui, al Binelui, in timp ce orizontalitatea este Ahriman, zeul Tenebrelor, al Raului.
Pentru Occident, crucea sugereaza legatura dintre pamant si cer, dar si pe cea dintre cer si pamant. Ea este totdata privirea lui Dumnezeu asupra oamenilor si gandul omului care se ridica la cer, prin intermediul rugaciunii si al meditatiei, al ascezei sau al sacrificiului.
Religia crestina a glorificat simbolismul crucii. Cele patru brate ale cruci lui Hristos sunt cele patru orizonturi care crucifica lumea. Piciorul, implantat in pamant, reprezinta baza, temeliile adevaratei credinte. Bratul vertical este Inaltarea. Cele doua brate orizontale sunt cele ale lui Iisus care imbratiseaza lumea intr-un gest de bunatate si dragoste fraterna.
O legenda sustine ca aceasta cruce a fost realizata din lemnul unei varietati de salcam numit acacia, plantat de Seth pe mormantul lui Adam. Conform acestei traditii, Golgota este asadar numit locul unde se odihneste primul om al stravechii omenirii si unde moare pentru a renaste omul unei lumi noi.
O alta legenda, medievala de data aceasta, afirma ca ea a fost contruita din lemnul Pomului Cunoasterii [al Binelui si al Raului]. Asadar, arborele fiind cauza caderii lui Adam, este totdata, si cel al Mantuirii. Cele doua mituri, de o mare incarcatura simbolica, lasa sa se inteleaga ca pomul Vietii, Pomul Cunoasterii si Crucea sunt axele lumii.
Crucea evoca, de asemenea, fuziunea sau separarea, implosibila sau explozia, dupa felul in care se considera o miscare centripeta sau centrifuga.
Crucea de pe Golgota, cu piciorul infipt in pamant, este un receptor de energii, dar si un emitator.
Crucea este si simbolul cifrei patru: cele patru puncte cardinale, cele patru anotimpuri, cele patru elemente, cei patru evanghelisti…
Crucea are nenumarate forme. In imaginea de mai jos sunt prezentate cateva exemple.
Egipteana
Greaca
Latina
Lorena sau de Anjou
Tau
Papala
Gamata sau Svastica
De Malta
Trifoliana
Potentata (cu carje)
Ancorata
A Sfantului Andrei
joi, 13 septembrie 2012
Magia darului
Darul este prin excelentă un act de comunicare. Dincolo de valorile sale economice, culturale sau sociale, darul are si valente magice, are puterea de a influenta gândirea, comportamentul, exprimarea sentimentelor sau relatiile omului cu lumea înconjurătoare. Orice schimb de daruri este generat de principiul reciprocitătii, Ofelia Văduva consideră că nu există daruri gratuite si că în tehnica darului există o triplă obligatie: a da, a primi si a înapoia.
Viata ne este dăruită, la fel sănătatea sau copii. În schimb, ne putem dărui unii altora iubire, obiecte, zâmbete, cuvinte frumoase sau urâte. Darul este deci o formă de comunicare între oameni, dar si între om si sacru. Refuzul darului duce la ruperea bunelor relatii. Mocanul consideră că tot necazul i se trage din faptul că nu a multumit divinitătii pentru darul primit – cuvântul având fortă magică si un rol deosebit aici -: “nu mă bucuram. E drept. Si poate ăsta a fost păcatul”. Oamenii l-au acuzat că si-a pierdut mintile “fiindcă n-am dorit si n-am multumit lui Dumnezeu când mi-a dat copil”.
A multumi divinitătii este o idee precrestină ce urmărea obtinerea bunăvointei, protectiei si sprijinului în diferitele actiuni ale omului. Darul către zei restaura, imaginar, unitatea dintre om si transcendent si avea efecte linistitoare în momente de incertitudine, dezordine sau criză.
Aceste credinte adânc înrădăcinate chiar dacă si-au pierdut rolul initial se mai păstrează în folclor. Mai mult, ele au fost preluate de crestinism si revalorificate. Nicolae Steinhart, explicând sintagma “dăruind vei dobândi”, spune că Dumnezeu nu cere din avutul tău, din ceea ce ai, ci din ceea ce îti lipseste. Dăruind altuia credintă, lumină, încredere, nădejde, le vei dobândi si tu.
GABRIELA CHICIUDEAN, „Copil schimbat” – „antologie de superstitii si practici magice”
Viata ne este dăruită, la fel sănătatea sau copii. În schimb, ne putem dărui unii altora iubire, obiecte, zâmbete, cuvinte frumoase sau urâte. Darul este deci o formă de comunicare între oameni, dar si între om si sacru. Refuzul darului duce la ruperea bunelor relatii. Mocanul consideră că tot necazul i se trage din faptul că nu a multumit divinitătii pentru darul primit – cuvântul având fortă magică si un rol deosebit aici -: “nu mă bucuram. E drept. Si poate ăsta a fost păcatul”. Oamenii l-au acuzat că si-a pierdut mintile “fiindcă n-am dorit si n-am multumit lui Dumnezeu când mi-a dat copil”.
A multumi divinitătii este o idee precrestină ce urmărea obtinerea bunăvointei, protectiei si sprijinului în diferitele actiuni ale omului. Darul către zei restaura, imaginar, unitatea dintre om si transcendent si avea efecte linistitoare în momente de incertitudine, dezordine sau criză.
Aceste credinte adânc înrădăcinate chiar dacă si-au pierdut rolul initial se mai păstrează în folclor. Mai mult, ele au fost preluate de crestinism si revalorificate. Nicolae Steinhart, explicând sintagma “dăruind vei dobândi”, spune că Dumnezeu nu cere din avutul tău, din ceea ce ai, ci din ceea ce îti lipseste. Dăruind altuia credintă, lumină, încredere, nădejde, le vei dobândi si tu.
GABRIELA CHICIUDEAN, „Copil schimbat” – „antologie de superstitii si practici magice”
luni, 23 iulie 2012
Va intrebati cum puteti deveni un magician negru...
Omraam Mikhael Aivanhov
... În realitate, este foarte uşor, chiar pentru voi: este suficient să daţi curs naturii voastre inferioare. Dacă încălcaţi fără încetare Legile Bunătăţii, ale Justiţiei şi ale Iubirii încercând să reuşiţi pe spezele altora, să-i excludeţi, să-i distrugeţi, nu puteţi să mai faceţi altfel decât să deveniţi un magician negru. Este simplu, este clar. Mulţi îşi imaginează că pentru a deveni un magician negru, trebuie să ai un Maestru diabolic care să predea arta vrăjilor şi conjuraţiilor malefice. Aceasta se poate întâmpla, dar, pentru a vă pune în serviciul Răului, nu aveţi nevoie deloc de un Maestru; fără instructor, fără reţetă, fără nimic, puteţi deveni un magician negru dacă vă lăsaţi ghidat prea mult de natura voastră inferioară. Şi, la fel, pentru un om care nu se gândeşte decât să-i lumineze şi să-i ajute pe ceilalţi: chiar dacă nu are un Maestru pentru a-l instrui, este pe cale să devină un mag alb.
În realitate, fiecare fiinţă umană are un Maestru, dacă nu este un Maestru vizibil, este un Maestru invizibil. Criminalii au în Lumea invizibilă un Maestru care nu încetează să-i sfătuiască să facă rău celorlalţi. Chiar dacă ei spun: "Noi, un Maestru? Niciodată!" Ei bine, trebuie s-o ştie, aceşti orbi, că au un Maestru ale cărui sfaturi dăunătoare le urmează zi şi noapte.
Evident, eu, când vorbesc de Maeştri, subînţeleg întotdeauna adevăraţii Mari Maeştri spirituali, magii albi.
Iisus spunea: "Nu daţi mărgăritare la porci". Aceste mărgăritare sunt mari adevăruri iniţiatice: nu toti oamenii sunt încă pregătiţi să le accepte şi dacă vreţi să le prezentaţi, nu numai că nu le vor aprecia, dar vor veni să vă şi sfâşie. Este, deci, foarte riscant să revelaţi adevărurile spirituale celor care nu sunt pregătiţi să le primească. Toţi iniţiaţii şi Marii Maeştri au fost obligaţi să reflecteze asupra consecinţelor revelaţiilor pe care vroiau să le facă oamenilor, deoarece dacă un adevăr poate să dea unora iluminarea, el poate să provoace, la majoritatea, neplăceri periculoase.
Chintesenţa Iniţierilor străvechi era conţinută în aceste patru cuvinte: a şti, a vrea, a îndrăzni, a tăcea. Şi de ce a tăcea? Ei bine, tocmai descoperirile făcute graţie celor trei activităţi precedente: a şti, a vrea, a îndrăzni, sunt de altă natură, de o altă putere, şi este periculos să le revelezi celor care nu sunt pregătiţi să le primească, sau care au rele intenţii. Da, a tăcea arată importanţa incomensurabilă a acestei cunoaşteri, a acestei voinţe şi a acestei îndrăzneli. Una din cele mai mari tragedii ale umanităţii este această tendinţă pe care o au oamenii de a utiliza cele mai bune lucruri pentru cele mai rele întreprinderi. Ei, întotdeauna, se aranjează pentru ca tot ce le-ar putea servi mântuirii lor să nu le servească decât ruinării lor. Priviţi cum cercetătorii au regretat că au revelat descoperirile pe care le-au făcut, pentru că ele au fost imediat utilizate într-un scop distructiv! În viitor va fi altfel şi se va spune: a şti, a vrea, a îndrăzni şi... a vorbi! Cum oamenii vor fi mai evoluaţi, li se vor putea Face cele mai mari revelaţii, deoarece ele vor produce asupra lor efecte magnifice. Dar aşteptând, trebuie să tăceţi şi să urmaţi sfatul lui Iisus de a nu arunca mărgăritare porcilor
Veţi spune: "Dar, în fine, nu putem să-i lăsăm , pe oameni să înoate în obscuritate!" Bineînţeles dar trebuie să ştiţi că toate secretele Ştiinţei iniţiatice pot să devină arme foarte periculoase în mâinile oamenilor egoişti, interesaţi, cruzi, care nu le vor servi decât în scopurile lor şi în detrimentul celorlalţi. Deoarece, priviţi cum se petrec lucrurile. Cum azi se editează multe lucrări care revelează puterea gândirii (cum poate aceasta să influenţeze oamenii, să deplaseze obiectele etc.), se formează, deja, se pare, echipe care se exersează în acest domeniu pentru a putea, de exemplu, să influenţeze atleţii în timpul competiţiilor olimpice şi, astfel, să-i facă pe unii să câştige, iar pe alţii să piardă. Ei bine, aceasta este magie neagră, pur şi simplu. Nu aveţi dreptul să vă serviţi de puterea gândului pentru un asemenea scop.
De îndată ce apar noi descoperiri, există întotdeauna tot felul de oameni fără moralitate, nici conştiinţă, care vor să profite pentru a se impune altora şi a-i distruge. Este vorba întotdeauna, de această natură preistorică ce se manifestă în om pentru a-l împinge să utilizeze orice mijloace care-i cad la îndemână pentru a-şi asigura superioritatea. Niciodată omul n-a fost mai întâi inspirat pentru a face Binele, ci întotdeauna Răul. De aceea nu-mi fac iluzii: curiozitatea şi interesul de acum al oamenilor pentru Ştiinţele oculte nu semnifică un progres pe drumul spiritualităţii. Din contră chiar, pentru mulţi este o degringoladă în magia neagră.
Am primit, acum câtva timp, vizita unui băiat cam de vreo 30 de ani care vroia să-l scap de o vrajă. O femeie, se pare mult mai în vârstă decât el, 1-a vrăjit; nici una din persoanele pe care el le-a văzut nu au reuşit să facă ceva pentru el şi a fost sfătuit să mi se adreseze mie... Am început prin a-i pune câteva întrebări asupra activităţilor sale, studiilor sale şi el mi-a răspuns că era alchimist, că ştia totul, că nu mai avea nimic de învăţat şi că a găsit chiar şi piatra filozofală. Mi-a arătat într-adevăr, o mică pudră neagră într‑un borcan negru. L-am întrebat: "Dar piatra filozofală este roşie, pe când asta ce este?" "Oh, a răspuns el poate să devină puţin roşie!" Eram uluit de inconştienţa lui şi i-am spus: "Ascultaţi, dacă aţi fi găsit, într‑adevăr, piatra filozofală, nu aţi fi fost în starea în care sunteţi, pe cale să căutaţi pe cineva care să vă elibereze de o vrăjitorie. În realitate, dvs. nu aveţi nici un fel de adevărată cunoaştere, v-aţi aruncat în cărţi pe care nici măcar nu le înţelegeţi, aţi dorit să vă jucaţi cu focul şi iată acuma rezultatul".
Câţi oameni nu am întâlnit la Paris care nu se interesau decât de Ştiinţele oculte! Erau mândri să treacă drept astrologi, alchimişti, kabalişti, fără să-şi dea seama că toată existenţa lor şi toată fiinţa lor era un haos îngrozitor De aceea, dacă am un sfat de dat lumii este de a lăsa Ştiinţele oculte în pace! În viaţa cotidiană trebuie să vă arătaţi cunoaşterea şi nu o puteţi arăta decât prin atitudinea voastră, prin comportamentul vostru. Adevărata Ştiinţă este de a şti să te stăpâneşti, a te elibera de anumite slăbiciuni pentru a nu mai fi etern prada hărţuielilor interioare.
Dacă l-aţi fi văzut doar pe acest băiat, ochii săi, privirea sa, faţa sa... Mi-a fost mila de el! Dar nu puteam să fac nimic pentru el. Când o fiinţa nu s-a decis să facă ea însăşi eforturi, nu i-ar servi la nimic chiar dacă şi cel mai Mare Maestru ar încerca să-l elibereze. Este ceea ce i-am spus şi eu. Şi i-am mai spus: " Dvs. pretindeţi că sunteţi vrăjit pentru a justifica starea în care sunteţi. Nu dvs. sunteţi cel care v-aţi pus în această situaţie lamentabilă şi asta pentru că iubiţi universul haotic în care aţi plonjat. Acum, numai dvs. puteţi să ieşiţi; singurul lucru pe care pot să-l fac este să vă dau o filozofie care să vă ajute: o veţi găsi în cărţile mele; citiţi-le, reflectaţi, şi când veţi vedea mai clar, veniţi să mă revedeţi. Pentru moment nu ar servi la nimic să vorbim mai mult".
Unii vor găsi atitudinea mea crudă. Nu. Mai întâi el trebuie să decidă să-şi pună ordine în el însuşi. Un Maestru nu este aici pentru a-şi consacra timpul şi forţele oamenilor care, decizând că erau Mari Iniţiaţi, duc o viaţă dereglată şi nu vor să depună nici o activitate interioară de ordonare, de purificare. Aceşti oameni sunt primele victime ale orientării lor şi ale Entităţilor malefice pe care astfel le-au atras. Aşa sunt milioane de oameni în lume, şi atunci ce se va petrece dacă vor veni toţi aici pentru că au auzit că se spune că există cineva care i va elibera, fără ca ei înşişi să facă cel mai mic efort? Bonfin-ul nu trebuie să devină un spital psihiatric! Activitatea mea nu este să mă ocup de bolnavii mintali. Sunt alţii care pot să o facă şi care o fac.
Acum, în legătură cu acest băiat, aş vrea mai întâi să insist asupra pericolelor pe care le reprezintă, pentru majoritatea oamenilor, o practică prematură a Ştiinţelor oculte. Mai târziu, cred că vom putea să creăm aici secţii specializate şi fiecare va alege disciplina pentru care se simte cel mai atras: alchimie, magie, astrologie sau clarviziune, mediumnitate, magnetism etc. Dar nu a venit încă momentul. Deoarece, înainte să mergem să ne aruncăm în aceste cunoştinţe, trebuie să începem prin a învăţa să ne hrănim, să respirăm, să iubim, să gândim, să acţionăm şi, după aceea, Ştiinţa va veni, o Ştiinţă imensă, infinită. Cel mai important este de a şti să trăieşti corect pentru a te întări. Chiar cunoaşterea este periculoasă dacă nu aţi dezvoltat anumite calităţi care permit o bună folosinţă.
Cineva, de exemplu, ar vrea să cunoască vieţile sale anterioare. Bineînţeles, aceasta poate să-l ajute să înţeleagă anumite evenimente ale vieţii sale actuale; dar, dacă ar fi într-adevăr util să ne amintim de încarnările noastre trecute, de ce Inteligenţa naturii a lăsat un voal asupra memoriei oamenilor? Dacă ar fi fost atât de necesar, ea nu ar fi lăsat acest voal şi toată lumea şi‑ar fi amintit. Voi vreţi să ştiţi ceea ce s-ar întâmpla dacă în starea actuală a lucrurilor, oamenii şi-ar aminti de vieţile lor anterioare? Cum nu au lucrat asupra calităţilor milei, indulgenţei, generozităţii, când cineva ar descoperi că cutare sau cutare i-a făcut rău, 1-a furat, sau asasinat chiar, veţi vedea cum vor decurge lucrurile! Ar fi din nou certuri interminabile! Pe când dacă nu şi-ar aminti de nimic, dacă nu ar şti că cel care a fost cel mai rău inamic într-o altă încarnare este acum un membru al familiei sale ‑ aceasta se întâmplă deseori - totul va merge bine, această ignoranţă permite ca ei să-şi regleze mai uşor afacerile.
Cunoaşterea este deseori periculoasă. Singura cunoaştere, într-adevăr utilă pentru voi, este cea care vă descoperă Legile Vieţii, fără a vă prezenta alături alte tentaţii care riscă să vă împiedice să evoluaţi. Mulţi ar vrea să fie clarvăzători, dar clarviziunea este cea mai teribilă dintre facultăţi dacă aţi dezvoltat-o prematur, pentru că nu vedeţi decât realităţile îngrozitoare, terifiante ale Lumii astrale şi, suferind veţi cere chiar Domnului să vă ia acest dar. Atâta timp cât nu sunteţi suficient de dezvoltaţi pentru a fi capabili a vă înălţa foarte sus, până la contemplaţia Lumii divine, veţi fi o victimă nefericită. Deoarece este îngrozitor să arunci o privire asupra a tot ceea ce pluteşte în inima şi în capul oamenilor. Nu este suficient să "vezi", trebuie să fii capabil să rezişti la ceea ce vezi. Trebuie să vă întăriţi, să vă purificaţi; numai cu această condiţie veţi putea să vă dezvoltaţi clarviziunea fără a vă asuma riscuri, deoarece în acest moment veţi avea puteri chiar şi asupra Spiritelor rele.
Eu ştiu că mulţi se întreabă de ce nu insist mai mult asupra practicii Ştiinţelor oculte; ar dori s-o fac. Ei nu-şi dau seama că-şi doresc lucruri care nu pot să le fie atât de utile sau care pot să le fie chiar nocive. Fie ca ei să aibă încredere în mine şi să mă lase să fac aşa cum ştiu; am un program şi totul se va derula după acest program. Oamenii sunt asemeni copiilor: întotdeauna atraşi de ceea ce-i va răni sau îi va face bolnavi. Sub influenţa unei cărţi ei se decid să se lanseze într-o experienţă sau în alta; dar Ştiinţele oculte sunt un domeniu periculos, foarte periculos. Pentru a fi la adăpost de pericole, trebuie să fii ghidat de entităţi foarte elevate, şi aceste Entităţi nu acceptă să vă ghideze decât în momentul în care ele văd că aţi avut o activitate interioară de purificare şi că sunteţi dezinteresat. Ele nu se vor ocupa de primul idiot sau individ lacom care vrea să utilizeze Forţele Lumii invizibile pentru a-şi satisface capriciile.
Majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit - şi Dumnezeu ştie câţi am întâlnit! - arată, prin atitudinea lor, acţiunile lor, că ei nu cer decât puteri. Nimeni, niciodată nu cere bunătate, iubire, puritate, pentru că asta nu aduce nici un fel de avantaj material. Şi totuşi, aceste virtuţi sunt cele care salvează de toate pericolele şi aduc toate binecuvântările, dar ei nu văd aceasta şi, dacă li se explică, nu vor s-o admită. Dar, în orice caz, eu vă avertizez: nu aşteptaţi să mă vedeţi că insist asupra altui lucru decât asupra acestor virtuţi. Chiar dacă ele nu sunt considerate ca avantajoase, prea puţin contează, noi vom lucra încă ani de zile asupra acestor virtuţi inutile şi neinteresante, lăsând neexplorate toate frumoasele lucruri pe care ni le prezintă Ştiinţa ocultă... Şi vom vedea într-o zi cine avea dreptate.
Câţi mediumi am întâlnit, care erau într-o stare deplorabilă pentru că nu au avut nici un mijloc de apărare împotriva Lumii invizibile! Este bine să fii sensibil, dar dacă nu v-aţi exersat voinţa, dacă nu aţi învăţat să deveniţi rezistenţi, sunteţi pierduţi. Pentru a prezice, ei vor să se abandoneze Spiritelor, dar Spiritele, voi ştiţi, sunt de toate felurile. Unele, văzând oamenii fără apărare, profită spre a se servi de ei, spre a-i înşela, spre a le lua forţele. Şi, câţiva ani după aceea, aceşti sărmani oameni sunt complet dezaxaţi; fie că este într-un domeniu sau altul, ei merg spre ruină: sau se apucă de băut, sau se abandonează orgiilor, sau au halucinaţii, sau îşi pierd sănătatea... Înainte de a vă lansa în anumite experienţe, trebuie să ştiţi care sunt riscurile; nu este suficient să fiţi atraşi, aşa, în mod simplu, de anumite aspecte ale Ştiinţelor oculte. Toţi veritabilii Maeştri o să v-o spună. Dar în ziua în care vor vedea că sunteţi pregătiţi, ei înşişi vor fi cei care vor face să coboare voalul şi atunci tot ceea ce veţi dori să ştiţi şi să cunoaşteţi va fi aici, accesibil.
Unii, de exemplu, au auzit vorbindu-se de Forţa kundalini pe care yoghinii din India învaţă s-o trezească şi, imediat, fără a şti toată activitatea de purificare prealabilă care este necesară, iată-i decişi să trezească această Forţă. Dar ce vor face ei după aceea, cu kundalini? Ea îi va arde, aceasta este totul! Am avut această experienţă când eram foarte tânăr: aveam 17 ani, făceam exerciţii de respiraţie timp de zile întregi şi, iată că brusc, într-o zi kundalini s-a trezit. A fost o senzaţie teribilă, ca şi cum creierul meu era pe punctul de a arde şi mi-a fost foarte frică. Am făcut atunci eforturi gigantice pentru a o adormi din nou - dar, ce eforturi! - şi am reuşit. Forţa kundalini se poate trezi la fiinţe chiar dacă nu sunt atât de avansate din punct de vedere spiritual; ea poate să se trezească şi în mod accidental, şi, cum este o Forţă teribilă, cel ce nu este pregătit poate să devină nebun sau să fie antrenat până în Infern. Ceea ce mi s-a întâmplat când am fost tânăr ar fi putut fi pentru mine cea mai mare nenorocire, dacă n-aş fi fost capabil să adorm din nou această Forţă. Din fericire, Cerul veghea!
Dragii mei fraţi şi surori, nu vă grăbiţi, deci, să experimentaţi Ştiinţele oculte; începeţi prin a vă lega de Puritate, de Lumină, iar într-o zi toate realizările spirituale vor fi posibile pentru voi.
... În realitate, este foarte uşor, chiar pentru voi: este suficient să daţi curs naturii voastre inferioare. Dacă încălcaţi fără încetare Legile Bunătăţii, ale Justiţiei şi ale Iubirii încercând să reuşiţi pe spezele altora, să-i excludeţi, să-i distrugeţi, nu puteţi să mai faceţi altfel decât să deveniţi un magician negru. Este simplu, este clar. Mulţi îşi imaginează că pentru a deveni un magician negru, trebuie să ai un Maestru diabolic care să predea arta vrăjilor şi conjuraţiilor malefice. Aceasta se poate întâmpla, dar, pentru a vă pune în serviciul Răului, nu aveţi nevoie deloc de un Maestru; fără instructor, fără reţetă, fără nimic, puteţi deveni un magician negru dacă vă lăsaţi ghidat prea mult de natura voastră inferioară. Şi, la fel, pentru un om care nu se gândeşte decât să-i lumineze şi să-i ajute pe ceilalţi: chiar dacă nu are un Maestru pentru a-l instrui, este pe cale să devină un mag alb.
În realitate, fiecare fiinţă umană are un Maestru, dacă nu este un Maestru vizibil, este un Maestru invizibil. Criminalii au în Lumea invizibilă un Maestru care nu încetează să-i sfătuiască să facă rău celorlalţi. Chiar dacă ei spun: "Noi, un Maestru? Niciodată!" Ei bine, trebuie s-o ştie, aceşti orbi, că au un Maestru ale cărui sfaturi dăunătoare le urmează zi şi noapte.
Evident, eu, când vorbesc de Maeştri, subînţeleg întotdeauna adevăraţii Mari Maeştri spirituali, magii albi.
Iisus spunea: "Nu daţi mărgăritare la porci". Aceste mărgăritare sunt mari adevăruri iniţiatice: nu toti oamenii sunt încă pregătiţi să le accepte şi dacă vreţi să le prezentaţi, nu numai că nu le vor aprecia, dar vor veni să vă şi sfâşie. Este, deci, foarte riscant să revelaţi adevărurile spirituale celor care nu sunt pregătiţi să le primească. Toţi iniţiaţii şi Marii Maeştri au fost obligaţi să reflecteze asupra consecinţelor revelaţiilor pe care vroiau să le facă oamenilor, deoarece dacă un adevăr poate să dea unora iluminarea, el poate să provoace, la majoritatea, neplăceri periculoase.
Chintesenţa Iniţierilor străvechi era conţinută în aceste patru cuvinte: a şti, a vrea, a îndrăzni, a tăcea. Şi de ce a tăcea? Ei bine, tocmai descoperirile făcute graţie celor trei activităţi precedente: a şti, a vrea, a îndrăzni, sunt de altă natură, de o altă putere, şi este periculos să le revelezi celor care nu sunt pregătiţi să le primească, sau care au rele intenţii. Da, a tăcea arată importanţa incomensurabilă a acestei cunoaşteri, a acestei voinţe şi a acestei îndrăzneli. Una din cele mai mari tragedii ale umanităţii este această tendinţă pe care o au oamenii de a utiliza cele mai bune lucruri pentru cele mai rele întreprinderi. Ei, întotdeauna, se aranjează pentru ca tot ce le-ar putea servi mântuirii lor să nu le servească decât ruinării lor. Priviţi cum cercetătorii au regretat că au revelat descoperirile pe care le-au făcut, pentru că ele au fost imediat utilizate într-un scop distructiv! În viitor va fi altfel şi se va spune: a şti, a vrea, a îndrăzni şi... a vorbi! Cum oamenii vor fi mai evoluaţi, li se vor putea Face cele mai mari revelaţii, deoarece ele vor produce asupra lor efecte magnifice. Dar aşteptând, trebuie să tăceţi şi să urmaţi sfatul lui Iisus de a nu arunca mărgăritare porcilor
Veţi spune: "Dar, în fine, nu putem să-i lăsăm , pe oameni să înoate în obscuritate!" Bineînţeles dar trebuie să ştiţi că toate secretele Ştiinţei iniţiatice pot să devină arme foarte periculoase în mâinile oamenilor egoişti, interesaţi, cruzi, care nu le vor servi decât în scopurile lor şi în detrimentul celorlalţi. Deoarece, priviţi cum se petrec lucrurile. Cum azi se editează multe lucrări care revelează puterea gândirii (cum poate aceasta să influenţeze oamenii, să deplaseze obiectele etc.), se formează, deja, se pare, echipe care se exersează în acest domeniu pentru a putea, de exemplu, să influenţeze atleţii în timpul competiţiilor olimpice şi, astfel, să-i facă pe unii să câştige, iar pe alţii să piardă. Ei bine, aceasta este magie neagră, pur şi simplu. Nu aveţi dreptul să vă serviţi de puterea gândului pentru un asemenea scop.
De îndată ce apar noi descoperiri, există întotdeauna tot felul de oameni fără moralitate, nici conştiinţă, care vor să profite pentru a se impune altora şi a-i distruge. Este vorba întotdeauna, de această natură preistorică ce se manifestă în om pentru a-l împinge să utilizeze orice mijloace care-i cad la îndemână pentru a-şi asigura superioritatea. Niciodată omul n-a fost mai întâi inspirat pentru a face Binele, ci întotdeauna Răul. De aceea nu-mi fac iluzii: curiozitatea şi interesul de acum al oamenilor pentru Ştiinţele oculte nu semnifică un progres pe drumul spiritualităţii. Din contră chiar, pentru mulţi este o degringoladă în magia neagră.
Am primit, acum câtva timp, vizita unui băiat cam de vreo 30 de ani care vroia să-l scap de o vrajă. O femeie, se pare mult mai în vârstă decât el, 1-a vrăjit; nici una din persoanele pe care el le-a văzut nu au reuşit să facă ceva pentru el şi a fost sfătuit să mi se adreseze mie... Am început prin a-i pune câteva întrebări asupra activităţilor sale, studiilor sale şi el mi-a răspuns că era alchimist, că ştia totul, că nu mai avea nimic de învăţat şi că a găsit chiar şi piatra filozofală. Mi-a arătat într-adevăr, o mică pudră neagră într‑un borcan negru. L-am întrebat: "Dar piatra filozofală este roşie, pe când asta ce este?" "Oh, a răspuns el poate să devină puţin roşie!" Eram uluit de inconştienţa lui şi i-am spus: "Ascultaţi, dacă aţi fi găsit, într‑adevăr, piatra filozofală, nu aţi fi fost în starea în care sunteţi, pe cale să căutaţi pe cineva care să vă elibereze de o vrăjitorie. În realitate, dvs. nu aveţi nici un fel de adevărată cunoaştere, v-aţi aruncat în cărţi pe care nici măcar nu le înţelegeţi, aţi dorit să vă jucaţi cu focul şi iată acuma rezultatul".
Câţi oameni nu am întâlnit la Paris care nu se interesau decât de Ştiinţele oculte! Erau mândri să treacă drept astrologi, alchimişti, kabalişti, fără să-şi dea seama că toată existenţa lor şi toată fiinţa lor era un haos îngrozitor De aceea, dacă am un sfat de dat lumii este de a lăsa Ştiinţele oculte în pace! În viaţa cotidiană trebuie să vă arătaţi cunoaşterea şi nu o puteţi arăta decât prin atitudinea voastră, prin comportamentul vostru. Adevărata Ştiinţă este de a şti să te stăpâneşti, a te elibera de anumite slăbiciuni pentru a nu mai fi etern prada hărţuielilor interioare.
Dacă l-aţi fi văzut doar pe acest băiat, ochii săi, privirea sa, faţa sa... Mi-a fost mila de el! Dar nu puteam să fac nimic pentru el. Când o fiinţa nu s-a decis să facă ea însăşi eforturi, nu i-ar servi la nimic chiar dacă şi cel mai Mare Maestru ar încerca să-l elibereze. Este ceea ce i-am spus şi eu. Şi i-am mai spus: " Dvs. pretindeţi că sunteţi vrăjit pentru a justifica starea în care sunteţi. Nu dvs. sunteţi cel care v-aţi pus în această situaţie lamentabilă şi asta pentru că iubiţi universul haotic în care aţi plonjat. Acum, numai dvs. puteţi să ieşiţi; singurul lucru pe care pot să-l fac este să vă dau o filozofie care să vă ajute: o veţi găsi în cărţile mele; citiţi-le, reflectaţi, şi când veţi vedea mai clar, veniţi să mă revedeţi. Pentru moment nu ar servi la nimic să vorbim mai mult".
Unii vor găsi atitudinea mea crudă. Nu. Mai întâi el trebuie să decidă să-şi pună ordine în el însuşi. Un Maestru nu este aici pentru a-şi consacra timpul şi forţele oamenilor care, decizând că erau Mari Iniţiaţi, duc o viaţă dereglată şi nu vor să depună nici o activitate interioară de ordonare, de purificare. Aceşti oameni sunt primele victime ale orientării lor şi ale Entităţilor malefice pe care astfel le-au atras. Aşa sunt milioane de oameni în lume, şi atunci ce se va petrece dacă vor veni toţi aici pentru că au auzit că se spune că există cineva care i va elibera, fără ca ei înşişi să facă cel mai mic efort? Bonfin-ul nu trebuie să devină un spital psihiatric! Activitatea mea nu este să mă ocup de bolnavii mintali. Sunt alţii care pot să o facă şi care o fac.
Acum, în legătură cu acest băiat, aş vrea mai întâi să insist asupra pericolelor pe care le reprezintă, pentru majoritatea oamenilor, o practică prematură a Ştiinţelor oculte. Mai târziu, cred că vom putea să creăm aici secţii specializate şi fiecare va alege disciplina pentru care se simte cel mai atras: alchimie, magie, astrologie sau clarviziune, mediumnitate, magnetism etc. Dar nu a venit încă momentul. Deoarece, înainte să mergem să ne aruncăm în aceste cunoştinţe, trebuie să începem prin a învăţa să ne hrănim, să respirăm, să iubim, să gândim, să acţionăm şi, după aceea, Ştiinţa va veni, o Ştiinţă imensă, infinită. Cel mai important este de a şti să trăieşti corect pentru a te întări. Chiar cunoaşterea este periculoasă dacă nu aţi dezvoltat anumite calităţi care permit o bună folosinţă.
Cineva, de exemplu, ar vrea să cunoască vieţile sale anterioare. Bineînţeles, aceasta poate să-l ajute să înţeleagă anumite evenimente ale vieţii sale actuale; dar, dacă ar fi într-adevăr util să ne amintim de încarnările noastre trecute, de ce Inteligenţa naturii a lăsat un voal asupra memoriei oamenilor? Dacă ar fi fost atât de necesar, ea nu ar fi lăsat acest voal şi toată lumea şi‑ar fi amintit. Voi vreţi să ştiţi ceea ce s-ar întâmpla dacă în starea actuală a lucrurilor, oamenii şi-ar aminti de vieţile lor anterioare? Cum nu au lucrat asupra calităţilor milei, indulgenţei, generozităţii, când cineva ar descoperi că cutare sau cutare i-a făcut rău, 1-a furat, sau asasinat chiar, veţi vedea cum vor decurge lucrurile! Ar fi din nou certuri interminabile! Pe când dacă nu şi-ar aminti de nimic, dacă nu ar şti că cel care a fost cel mai rău inamic într-o altă încarnare este acum un membru al familiei sale ‑ aceasta se întâmplă deseori - totul va merge bine, această ignoranţă permite ca ei să-şi regleze mai uşor afacerile.
Cunoaşterea este deseori periculoasă. Singura cunoaştere, într-adevăr utilă pentru voi, este cea care vă descoperă Legile Vieţii, fără a vă prezenta alături alte tentaţii care riscă să vă împiedice să evoluaţi. Mulţi ar vrea să fie clarvăzători, dar clarviziunea este cea mai teribilă dintre facultăţi dacă aţi dezvoltat-o prematur, pentru că nu vedeţi decât realităţile îngrozitoare, terifiante ale Lumii astrale şi, suferind veţi cere chiar Domnului să vă ia acest dar. Atâta timp cât nu sunteţi suficient de dezvoltaţi pentru a fi capabili a vă înălţa foarte sus, până la contemplaţia Lumii divine, veţi fi o victimă nefericită. Deoarece este îngrozitor să arunci o privire asupra a tot ceea ce pluteşte în inima şi în capul oamenilor. Nu este suficient să "vezi", trebuie să fii capabil să rezişti la ceea ce vezi. Trebuie să vă întăriţi, să vă purificaţi; numai cu această condiţie veţi putea să vă dezvoltaţi clarviziunea fără a vă asuma riscuri, deoarece în acest moment veţi avea puteri chiar şi asupra Spiritelor rele.
Eu ştiu că mulţi se întreabă de ce nu insist mai mult asupra practicii Ştiinţelor oculte; ar dori s-o fac. Ei nu-şi dau seama că-şi doresc lucruri care nu pot să le fie atât de utile sau care pot să le fie chiar nocive. Fie ca ei să aibă încredere în mine şi să mă lase să fac aşa cum ştiu; am un program şi totul se va derula după acest program. Oamenii sunt asemeni copiilor: întotdeauna atraşi de ceea ce-i va răni sau îi va face bolnavi. Sub influenţa unei cărţi ei se decid să se lanseze într-o experienţă sau în alta; dar Ştiinţele oculte sunt un domeniu periculos, foarte periculos. Pentru a fi la adăpost de pericole, trebuie să fii ghidat de entităţi foarte elevate, şi aceste Entităţi nu acceptă să vă ghideze decât în momentul în care ele văd că aţi avut o activitate interioară de purificare şi că sunteţi dezinteresat. Ele nu se vor ocupa de primul idiot sau individ lacom care vrea să utilizeze Forţele Lumii invizibile pentru a-şi satisface capriciile.
Majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit - şi Dumnezeu ştie câţi am întâlnit! - arată, prin atitudinea lor, acţiunile lor, că ei nu cer decât puteri. Nimeni, niciodată nu cere bunătate, iubire, puritate, pentru că asta nu aduce nici un fel de avantaj material. Şi totuşi, aceste virtuţi sunt cele care salvează de toate pericolele şi aduc toate binecuvântările, dar ei nu văd aceasta şi, dacă li se explică, nu vor s-o admită. Dar, în orice caz, eu vă avertizez: nu aşteptaţi să mă vedeţi că insist asupra altui lucru decât asupra acestor virtuţi. Chiar dacă ele nu sunt considerate ca avantajoase, prea puţin contează, noi vom lucra încă ani de zile asupra acestor virtuţi inutile şi neinteresante, lăsând neexplorate toate frumoasele lucruri pe care ni le prezintă Ştiinţa ocultă... Şi vom vedea într-o zi cine avea dreptate.
Câţi mediumi am întâlnit, care erau într-o stare deplorabilă pentru că nu au avut nici un mijloc de apărare împotriva Lumii invizibile! Este bine să fii sensibil, dar dacă nu v-aţi exersat voinţa, dacă nu aţi învăţat să deveniţi rezistenţi, sunteţi pierduţi. Pentru a prezice, ei vor să se abandoneze Spiritelor, dar Spiritele, voi ştiţi, sunt de toate felurile. Unele, văzând oamenii fără apărare, profită spre a se servi de ei, spre a-i înşela, spre a le lua forţele. Şi, câţiva ani după aceea, aceşti sărmani oameni sunt complet dezaxaţi; fie că este într-un domeniu sau altul, ei merg spre ruină: sau se apucă de băut, sau se abandonează orgiilor, sau au halucinaţii, sau îşi pierd sănătatea... Înainte de a vă lansa în anumite experienţe, trebuie să ştiţi care sunt riscurile; nu este suficient să fiţi atraşi, aşa, în mod simplu, de anumite aspecte ale Ştiinţelor oculte. Toţi veritabilii Maeştri o să v-o spună. Dar în ziua în care vor vedea că sunteţi pregătiţi, ei înşişi vor fi cei care vor face să coboare voalul şi atunci tot ceea ce veţi dori să ştiţi şi să cunoaşteţi va fi aici, accesibil.
Unii, de exemplu, au auzit vorbindu-se de Forţa kundalini pe care yoghinii din India învaţă s-o trezească şi, imediat, fără a şti toată activitatea de purificare prealabilă care este necesară, iată-i decişi să trezească această Forţă. Dar ce vor face ei după aceea, cu kundalini? Ea îi va arde, aceasta este totul! Am avut această experienţă când eram foarte tânăr: aveam 17 ani, făceam exerciţii de respiraţie timp de zile întregi şi, iată că brusc, într-o zi kundalini s-a trezit. A fost o senzaţie teribilă, ca şi cum creierul meu era pe punctul de a arde şi mi-a fost foarte frică. Am făcut atunci eforturi gigantice pentru a o adormi din nou - dar, ce eforturi! - şi am reuşit. Forţa kundalini se poate trezi la fiinţe chiar dacă nu sunt atât de avansate din punct de vedere spiritual; ea poate să se trezească şi în mod accidental, şi, cum este o Forţă teribilă, cel ce nu este pregătit poate să devină nebun sau să fie antrenat până în Infern. Ceea ce mi s-a întâmplat când am fost tânăr ar fi putut fi pentru mine cea mai mare nenorocire, dacă n-aş fi fost capabil să adorm din nou această Forţă. Din fericire, Cerul veghea!
Dragii mei fraţi şi surori, nu vă grăbiţi, deci, să experimentaţi Ştiinţele oculte; începeţi prin a vă lega de Puritate, de Lumină, iar într-o zi toate realizările spirituale vor fi posibile pentru voi.
sâmbătă, 15 octombrie 2011
Helena Blavatsky
Lampa nestinsa
Chiar si atunci cand oamenilor de stiinta li se spune ca romanii pastrau lampi aprinse in mormintele lor nenumarati ani,datorita naturii uleioase a aurului(utilizat drept combustibil),si ca o astfel de lampa vesnica a fost gasita,arzand inca cu o stralucire vie,in mormantul Tuliei,fiica lui Cicero,desi acest mormant nu fusese deschis de 1550 de ani,ei au totusi dreptul,pana la un punct,sa se indoiasca si chiar sa refuze sa creada acest fapt.In acest caz,ei pot respinge marturia tuturor filozofilor Antichitatii si ai Evului Mediu.Toate negarile din lume nu vor sufla cu suficienta forta pentru a stinge lampile de nestins care vor continua sa arda in sanctuarele subterane ale Indiei,Tibetului si Japoniei.O astfel de lampa este mentionata de catre reverendul S.Mateer de la Misiunea Londrei.La Trevandrum,in regatul Travancore,India de Sud,"in interiorul templului,exista un put foarte adanc,in care in fiecare an sunt aruncate imense bogatii,iar intr-un alt loc,intr-o scobitura acoperita de piatra,se afla o lampa mare din aur,care a fost aprinsa in urma cu 120 de ani si care continua sa arda",spune misionarul in descrierea pe care o face acelui loc.Misionarii catolici atribuie arderea acestor lampi,fireste,serviciilor amabile ale diavolului.Preotul protestant,mai prudent,mentioneaza doar faptul in sine,fara sa faca un comentariu
Abatele Huc a vazut si a examinat una dintre aceste lampi,si la fel au facut si alte persoane,care au avut norocul sa castige increderea si prietenia unor lama si preoti ai Orientului.
Printre pretentiile ridiculizate ale alchimiei se afla cea a lampilor perpetue.Daca ii vom spune cititorului ca noi am vazut asa ceva,ni se va pune intrebarea-daca nu ne vom retrage afirmatia in spatele dubiilor-de unde stim ca lampile pe care le-am observat sunt perpetue,de vreme ce durata observatiei noastre a fost in mod necesar limitata?Pur si simplu pentru ca,avand cunostiinta despre ce ingrediente au fost puse in compozitia lor,de felul in care sunt construite si de legea naturala aplicabila in cazul acesta,stim ca declaratia nostra poate fi confirmata printr-un test potrivit.Intre timp,sa citam unele dintre cele 173 de autoritati care au scris despre aceasta problema.Niciunul dintre acesti autori,dupa cunostintele noastre,nu au spus ca aceste lampi ard perpetuu,ci ca o fac un numar indefinit de ani;si sunt citate exemple in care au ars timp de mai multe secole.Daca exista o lege naturala in virtutea careia o lampa poate sa arda,fara a fi alimentata,timp de zece ani,nu exista niciun motiv pentru ca aceeasi lege sa nu-i permita sa arda timp de o suta,sau chiar o mie de ani.
Printre personajele bine-cunoscute care credeau cu tarie si sustineau energic ca aceste lampi ardeau timp de sute de ani si ca ar fi putut sa arda poate pentru totdeauna daca nu ar fi fost stnse sau stricate accidental,putem sa mentionam urmatoarele nume:CLEMENT DIN ALEXANDRIA,HERMOLAUS BARBARUS,APPIAN,BURATTINUS,CITESIUS,COELIUS,COSTOEUS,CASALIUS,CEDRENUS,DELRIUS,ERIC,FOX,GESNER,JACOBONI,LEANDER,LIBAVIUS,LAZIUS,PICO DELLA MIRANDOLA,PHILALETHES,LICETUS,MAIOLUS,MATURANTIUS,BAPTISTA PORTA,PANCIROLLUS,RUSCELLIUS,SCARDONIUS,LUDOVIC VIVES,VOLATERANUS,PARACELSUS,PLINIU,SOLINUS,KIRCHER,ALBERT CEL MARE.
Descoperirea este revendicata de egipteni.Cel putin ei sunt aceia care s-au folosit mai mult decat orice alt popor de aceste lampi,din cauza doctrinei lor religioase.Se presupunea ca sufletul astral al mumiei intarzaie in preajma trupului timp de trei mii de ani.Atasata de el printrun fir magnetic care nu putea fi rupt decat printr-un efort din partea sa,egiptenii sperau ca lampa perpetua,simbol al spiritului lor incoruptibil si nemuritor,va decide in cele din urma ca partea cea mai materiala a Sufletului sa se separe de lacasul sau terestru si sa se uneasca pentru totdeauna cu Sinele sau Divin.De aceea lampile erau suspendate in mormintele celor bogati.Aceste lampi sunt adesea gasite in cavourile subterane ale mormintelor,si Licetus a scris o ampla lucrare pentru a demonstra ca,in vremea sa,peste tot unde se deschidea un mormant,se gasea o lampa arzanda,dar ca ea se stingea imediat ca urmare a profanarii.Titus Livius Burattinus si Michael Schatta,in scrisorile lor catre Kircher,afirma ca se gasesc multe lampi de acest gen in cavernele subterane ale anticului Memphis.Pausanias vorbeste despre lampa de aur a templului Minervei de la Atena,care era opera lui Callimah si care ardea timp de un an intreg.Plutarh spune ca a vazut in templul Jupiter Ammon una dintre aceste lampi,adaugand ca preotii l-au asigurat ca ardea de ani de zile fara intrerupere,si chiar plasata in aer liber,nu putea fi stinsa nici de vant,nici de apa.Sfantul Augustin,o autoritate catolica,descrie de asemenea o lampa din sanctuarul lui Venus,de acelasi gen cu celelalte,care,nu putea fi stinsa nici de vant,nici de apa.La Edessa se gaseste o lampa,spre Kedrenus,care "ascunsa deasupra unei anumite porti,a ars timp de cinci sute de ani".Dar,dintre toate aceste lampi,cea mentionata de catre Olybius Maximus din Padova este de departe cea mai extraordinara.Ea a fost gasita in apropiere de Atteste,si Scardeonius o descrie in felul urmator:"Intr-o urna mare de lut se afla o alta urna,de dimensiuni mai reduse,si in aceasta o lampa aprinsa,care ardea fara incetare de 1500 de ani,cu ajutorul unei licori pure aflate in doua recipiente,unul de aur si celalalt de argint.Aceste recipiente se afla in custodia lui Franciscus Maturantius si sunt estimate de el la un pret exorbitant".
Indepartand exagerarile si lasand de o parte asigurarea oferita de stiinta moderna cu privire la imposibilitatea existentei unor astfel de lampi,considerand-o o negatie gratuita si lipsita de dovezi,ne-am intreba,in cazul in care s-ar demonstra ca aceste flacari care nu se sting au existat cu adevarat in vremea "miracolelor",daca ar trebui sa fie privite in mod diferit lampile care ardeau in sanctuarele crestine fata de cele din sanctuarele lui Jupiter,Minerva si altor zeitati pagane.
Conform anumitor teologi,s-ar parea ca primele dintre acestea(caci si crestinatatea pretinde ca astfel de lampi exista)ardeau printr-o putere divina,miraculoasa,si ca lumina celor facute de arta "pagana" era sustinuta de siretlicurile diavolului.Kircher si Licetus arata ca ele functioneaza in aceste doua moduri.Lampa din Antiohia,care a ars o mie cinci sute de ani intr-un loc public deasupra portii unei Biserici,era intretinuta de "Puterea lui Dumnezeu",care"a facut un numar infinit de stele pentru a da o lumina eterna".In ceea ce priveste lampile pagane,Sfantul Augustin ne asigura ca ele erau lucrarea diavolului,"care ne insala in mii de moduri".Ce poate sa fie mai simplu pentru Satana decat sa provoace aparitia unei scantei de lumina sau a unei flacari stralucitoare in ochii celor care intra primii intr-un astfel de cavou subteran?Aceeasi idee au afirmat-o toti bunii crestini,in timpul pontificatului lui Paul al III-lea,cand,la deschiderea unui mormant pe Via Appia,la Roma,s-a gasit trupul intreg al unei tinere fete,plutind intrun lichid stralucitor,care o conservase atat de bine incat chipul ei era forte frumos,ca si cum ar fi fost plin de viata.La picioarele ei ardea o lampa,a carei flacara s-a stins atunci cand mormantul a fost deschis.Dupa o inscriptie gravata in piatra,trupul fusese inhumat cu mai mult de o mie cinci sute de ani si s-a presupus ca trebuia sa fie al fiicei lui Cicero,Tullida sau Tullia.
Chimistii si fizicienii neaga posibilitatea lampilor perpetue,afirmand ca orice substanta care se volatilizeaza in vapor sau abur nu poate fi permanenta,ci trebuie sa se consume;si cum combustibilul uleios al unei lampi aprinse degaja vapori,rezulta ca flacara nu poate sa dureze perpetuu,din lipsa de combustibil.Alchimistii,pe de alta parte,nu sunt de acord ca tot ceea ce serveste la intretinerea unui foc aprins trebuie in mod necesar sa se converteasca in vapori.Ei spun ca exista in natura substante care nu doar ca rezista la actiunea focului,dar nici nu pot fi stinse de vant sau de aer.Intr-o veche lucrare de chimie din anul 1700,numita NEKROKHDEIA,autorul respinge unele dintre pretentiile anumitor alchimisti.Dar chiar daca el neaga faptul ca un foc poate sa arda perpetuu,este aproape dispus sa creada in posibilitatea ca o lampa sa arda timp de mai multe sute de ani.In afara de aceasta,avem numeroase marturii ale alchimistilor,care si-au consacrat ani intregi acestor experiente si care au ajuns la concluzia ca fenomenul este posibil.
Isis dezvaluita-Helena Blavatsky
Abatele Huc a vazut si a examinat una dintre aceste lampi,si la fel au facut si alte persoane,care au avut norocul sa castige increderea si prietenia unor lama si preoti ai Orientului.
Printre pretentiile ridiculizate ale alchimiei se afla cea a lampilor perpetue.Daca ii vom spune cititorului ca noi am vazut asa ceva,ni se va pune intrebarea-daca nu ne vom retrage afirmatia in spatele dubiilor-de unde stim ca lampile pe care le-am observat sunt perpetue,de vreme ce durata observatiei noastre a fost in mod necesar limitata?Pur si simplu pentru ca,avand cunostiinta despre ce ingrediente au fost puse in compozitia lor,de felul in care sunt construite si de legea naturala aplicabila in cazul acesta,stim ca declaratia nostra poate fi confirmata printr-un test potrivit.Intre timp,sa citam unele dintre cele 173 de autoritati care au scris despre aceasta problema.Niciunul dintre acesti autori,dupa cunostintele noastre,nu au spus ca aceste lampi ard perpetuu,ci ca o fac un numar indefinit de ani;si sunt citate exemple in care au ars timp de mai multe secole.Daca exista o lege naturala in virtutea careia o lampa poate sa arda,fara a fi alimentata,timp de zece ani,nu exista niciun motiv pentru ca aceeasi lege sa nu-i permita sa arda timp de o suta,sau chiar o mie de ani.
Printre personajele bine-cunoscute care credeau cu tarie si sustineau energic ca aceste lampi ardeau timp de sute de ani si ca ar fi putut sa arda poate pentru totdeauna daca nu ar fi fost stnse sau stricate accidental,putem sa mentionam urmatoarele nume:CLEMENT DIN ALEXANDRIA,HERMOLAUS BARBARUS,APPIAN,BURATTINUS,CITESIUS,COELIUS,COSTOEUS,CASALIUS,CEDRENUS,DELRIUS,ERIC,FOX,GESNER,JACOBONI,LEANDER,LIBAVIUS,LAZIUS,PICO DELLA MIRANDOLA,PHILALETHES,LICETUS,MAIOLUS,MATURANTIUS,BAPTISTA PORTA,PANCIROLLUS,RUSCELLIUS,SCARDONIUS,LUDOVIC VIVES,VOLATERANUS,PARACELSUS,PLINIU,SOLINUS,KIRCHER,ALBERT CEL MARE.
Descoperirea este revendicata de egipteni.Cel putin ei sunt aceia care s-au folosit mai mult decat orice alt popor de aceste lampi,din cauza doctrinei lor religioase.Se presupunea ca sufletul astral al mumiei intarzaie in preajma trupului timp de trei mii de ani.Atasata de el printrun fir magnetic care nu putea fi rupt decat printr-un efort din partea sa,egiptenii sperau ca lampa perpetua,simbol al spiritului lor incoruptibil si nemuritor,va decide in cele din urma ca partea cea mai materiala a Sufletului sa se separe de lacasul sau terestru si sa se uneasca pentru totdeauna cu Sinele sau Divin.De aceea lampile erau suspendate in mormintele celor bogati.Aceste lampi sunt adesea gasite in cavourile subterane ale mormintelor,si Licetus a scris o ampla lucrare pentru a demonstra ca,in vremea sa,peste tot unde se deschidea un mormant,se gasea o lampa arzanda,dar ca ea se stingea imediat ca urmare a profanarii.Titus Livius Burattinus si Michael Schatta,in scrisorile lor catre Kircher,afirma ca se gasesc multe lampi de acest gen in cavernele subterane ale anticului Memphis.Pausanias vorbeste despre lampa de aur a templului Minervei de la Atena,care era opera lui Callimah si care ardea timp de un an intreg.Plutarh spune ca a vazut in templul Jupiter Ammon una dintre aceste lampi,adaugand ca preotii l-au asigurat ca ardea de ani de zile fara intrerupere,si chiar plasata in aer liber,nu putea fi stinsa nici de vant,nici de apa.Sfantul Augustin,o autoritate catolica,descrie de asemenea o lampa din sanctuarul lui Venus,de acelasi gen cu celelalte,care,nu putea fi stinsa nici de vant,nici de apa.La Edessa se gaseste o lampa,spre Kedrenus,care "ascunsa deasupra unei anumite porti,a ars timp de cinci sute de ani".Dar,dintre toate aceste lampi,cea mentionata de catre Olybius Maximus din Padova este de departe cea mai extraordinara.Ea a fost gasita in apropiere de Atteste,si Scardeonius o descrie in felul urmator:"Intr-o urna mare de lut se afla o alta urna,de dimensiuni mai reduse,si in aceasta o lampa aprinsa,care ardea fara incetare de 1500 de ani,cu ajutorul unei licori pure aflate in doua recipiente,unul de aur si celalalt de argint.Aceste recipiente se afla in custodia lui Franciscus Maturantius si sunt estimate de el la un pret exorbitant".
Indepartand exagerarile si lasand de o parte asigurarea oferita de stiinta moderna cu privire la imposibilitatea existentei unor astfel de lampi,considerand-o o negatie gratuita si lipsita de dovezi,ne-am intreba,in cazul in care s-ar demonstra ca aceste flacari care nu se sting au existat cu adevarat in vremea "miracolelor",daca ar trebui sa fie privite in mod diferit lampile care ardeau in sanctuarele crestine fata de cele din sanctuarele lui Jupiter,Minerva si altor zeitati pagane.
Conform anumitor teologi,s-ar parea ca primele dintre acestea(caci si crestinatatea pretinde ca astfel de lampi exista)ardeau printr-o putere divina,miraculoasa,si ca lumina celor facute de arta "pagana" era sustinuta de siretlicurile diavolului.Kircher si Licetus arata ca ele functioneaza in aceste doua moduri.Lampa din Antiohia,care a ars o mie cinci sute de ani intr-un loc public deasupra portii unei Biserici,era intretinuta de "Puterea lui Dumnezeu",care"a facut un numar infinit de stele pentru a da o lumina eterna".In ceea ce priveste lampile pagane,Sfantul Augustin ne asigura ca ele erau lucrarea diavolului,"care ne insala in mii de moduri".Ce poate sa fie mai simplu pentru Satana decat sa provoace aparitia unei scantei de lumina sau a unei flacari stralucitoare in ochii celor care intra primii intr-un astfel de cavou subteran?Aceeasi idee au afirmat-o toti bunii crestini,in timpul pontificatului lui Paul al III-lea,cand,la deschiderea unui mormant pe Via Appia,la Roma,s-a gasit trupul intreg al unei tinere fete,plutind intrun lichid stralucitor,care o conservase atat de bine incat chipul ei era forte frumos,ca si cum ar fi fost plin de viata.La picioarele ei ardea o lampa,a carei flacara s-a stins atunci cand mormantul a fost deschis.Dupa o inscriptie gravata in piatra,trupul fusese inhumat cu mai mult de o mie cinci sute de ani si s-a presupus ca trebuia sa fie al fiicei lui Cicero,Tullida sau Tullia.
Chimistii si fizicienii neaga posibilitatea lampilor perpetue,afirmand ca orice substanta care se volatilizeaza in vapor sau abur nu poate fi permanenta,ci trebuie sa se consume;si cum combustibilul uleios al unei lampi aprinse degaja vapori,rezulta ca flacara nu poate sa dureze perpetuu,din lipsa de combustibil.Alchimistii,pe de alta parte,nu sunt de acord ca tot ceea ce serveste la intretinerea unui foc aprins trebuie in mod necesar sa se converteasca in vapori.Ei spun ca exista in natura substante care nu doar ca rezista la actiunea focului,dar nici nu pot fi stinse de vant sau de aer.Intr-o veche lucrare de chimie din anul 1700,numita NEKROKHDEIA,autorul respinge unele dintre pretentiile anumitor alchimisti.Dar chiar daca el neaga faptul ca un foc poate sa arda perpetuu,este aproape dispus sa creada in posibilitatea ca o lampa sa arda timp de mai multe sute de ani.In afara de aceasta,avem numeroase marturii ale alchimistilor,care si-au consacrat ani intregi acestor experiente si care au ajuns la concluzia ca fenomenul este posibil.
Isis dezvaluita-Helena Blavatsky
marți, 13 septembrie 2011
Gradul zero al magiei:EROSUL
Iubirea este, bineînţeles, un magician (magus) - invenţia acestei formule este şi ea ficiniană . Aceasta pentru că:
...întreaga forţă a Magiei se întemeiază pe Eros. Lucrarea Magiei constă în a apropia lucrurile unele de altele prin similitudine naturală. Părţile acestei Lumi, precum membrele aceluiaşi animal, depind toate de Eros care este unul, sunt în relaţie între ele din cauza naturii lor comune, în acelaşi fel, în corpul nostru, creierul, plămânii, inima, ficatul şi celelalte organe fac diverse schimburi între ele, se favorizează mutual şi fiecare suferă de suferinţa celuilalt. La fel, mădularele acestui mare animal, adică toate corpurile de pe această lume care depind unul de altul, comunică între ele şi îşi transmit naturile lor. Din această înrudire se naşte Erosul, care le este comun; din Eros se naşte apropierea lor mutuală: în aceasta constă adevărata magie.
Luna acţionează magnetic asupra mareelor, vegetaţiei, dar şi asupra ciclurilor femeii. Din acest motiv vrăjitorii folosesc în special sânge menstrual pentru practicile magice. Sângele este un fluid care poartă forţe şi energii şi în particular sângele menstrual, cu atât mai mult cu cât pierderea sa este asociată la femeie cu stări psihice determinate, care impregnează acest sânge.
Ştiinţa iniţiatică învaţă chiar că entităţile lumii astrale sunt acolo, în jurul femeii, gata a se hrăni cu emanaţiile sângelui ei. Dacă femeia nu este vigilentă, dacă ea se lasă pradă sentimentelor şi gândurilor inferioare, sau pronunţă răutăţi la adresa cuiva, aceste entităţi pun stăpânire pe emanaţiile sângelui care se evaporă şi pot face astfel rău oamenilor. De aceea Moise, de exemplu, a interzis femeilor de a intra în locurile sfinte în timpul perioadei de menstruaţie. În realitate, menstruaţia este neutră în sine, nu are nimic impur, totul depinde de femeie, de gândurile sale, de sentimentele ei, şi cum le foloseşte. Cât despre vrăjitoare, este cunoscut că ele utilizează acest sânge în mod conştient pentru a-şi realiza proiectele; ele impregnează obiecte pentru a hrăni larvele, elementalii, cărora le cere apoi să execute ordinele lor oribile.
Adesea, vrăjitoarele se expun goale pentru a capta influenţele lunii, pentru că ele cunosc puterile nudităţii. Efectiv, Ştiinţa iniţiatică învaţă că corpul fizic posedă cu adevărat antene eterice, graţie cărora bărbaţii şi femeile sunt în comunicare cu forţele naturii şi prin care pot astfel emite sau capta curenţi. În general, veşmintele formează un fel de ecran între corp şi aceste energii cosmice, şi dacă magicienii se expun goi, este pentru a avea mai multe posibilităţi de a capta aceste energii, de a acţiona asupra lor şi de a le orienta în direcţia pe care o doresc. Numai că, atunci când vrem să facem rău, nu atragem în noi decât curenţi tenebroşi care circulă prin spaţiu, şi ne expunem pericolului de a fi într-o zi complet invadat şi “posedat”.
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
CARTEA MAGIEI DIVINE
sâmbătă, 10 septembrie 2011
De vinculis in genere
Câteva pasaje din De vinculis sunt cu deosebire interesante, deoarece par să indice că magia bruniană nu e străină de practica de coitus reservatus. Or, se ştie că această practică era apanajul taoiştilor din China şi al yoghinilor tantrici din India şi Tibet. Ar fi o adevărată surpriză să descoperim că nu era deloc necunoscută în Occident.
Pasajele din Bruno sunt însă atât de lapidare, încât va trebui multă atenţie în stabilirea semnificaţiei lor fără a o denatura. Pentru că nu e vorba decât de câteva fraze, putem face o excepţie de la regula generală urmată în această carte, ca să-i dăm cititorului posibilitatea de a consulta el însuşi textul latin:"lactu seminis vincula relaxantur, retentione vero intenduntur; taliter debet affectus qui vincire vuit, qualiter qui vinciri debet. Propterea in conviviis et post convivia inspirare introducitur in ossibus ignem Cupida. Vide. Continentia est principium vinculi, abstinentia praecurrit famem, haec melius cibum attrahit." : „Ejacularea seminţei slăbeşte legăturile, în timp ce retenţia le întăreşte. Acela care vrea să lege trebuie să dezvolte aceleaşi afecţiuni ca şi cel ce trebuie legat. De aceea, când suntem înfierbântaţi la petreceri ori după petreceri, Cupidon pătrunde în noi. Cum se vede, continenţa este începutul legăturii, abstinenţa precedă foamea, iar aceasta îndeamnă către de-ale gurii."
Vinculum fit ex prolifica semine quod ad actum suum rapitur, nititur atque răpit; ideo hoc emissum secundum partem, perit secundum partem vinculi vis.: „Există legătură datorită seminţei prolifice care este atrasă, se forţează şi atrage la act. De aceea, dacă aceasta a fost emisă în parte, forţa legăturii piere şi ea parţial."
Cupidinis vincula, quae ante coitum intensa erant, modica seminis iactu sunt remissa et ignes temperaţi, obiecta pulchro nihilomi-eodem permanente. : „Legăturile lui Cupidon, care erau puternice înainte de acuplare, s-au risipit după ejacularea moderată a seminţei şi focul s-a temperat, deşi obiectul atrăgător n-a încetat să existe."
Să convenim că notele lui Bruno, lapidare până la a fi ininteligibile, pot da loc la mai multe interpretări. Am enunţat deja o primă ipoteză: că e vorba de o practică a retenţiei spermei, de coitus reservatus. Se ştie că, printr-o astfel de practică, însoţită de exerciţii de „respiraţie embrionară", taoiştii urmăreau vitalitatea şi longevitatea, în timp ce tantricii, în cadrul unei fiziologii subtile mult mai sofisticate, erau consideraţi a provoca, prin maithuna, trezirea energiilor cosmice adormite şi canalizarea lor până la „Lotusul cu o mie de petale" (sahasrăracakra) din creştetul capului, intrând astfel în stare de extaz, în ambele cazuri, coitus reservatus reprezintă unul din mijloacele indispensabile spre a atinge scopul operaţiunii.
De vreme ce Bruno vorbeşte, într-un tratat de magie erotică, de retenţia spermei, este legitim să ne întrebăm dacă nu are în vedere o practică de acelaşi gen.
Descoperim repede că nu se gândeşte la aşa ceva. Ceea ce-l interesează, se ştie, este modul în care poate seduce şi crea legături şi ataşamente. Or, el observă că, o dată plăcerea obţinută, legăturile se risipesc. De aceea, pentru a alimenta forţa unei legături, nu trebuie să te bucuri de ea.
Dar la cine se face referinţă: la operator, sau la subiectul care trebuie fermecat prin eros ? Dacă ar vorbi despre operator, ştim că acesta trebuie să fie liber de orice legătură şi deci ar fi mai convenabil pentru el să lepede sămânţa, ca legătura să se risipească. Dimpotrivă, are tot interesul ca subiectul să nu ajungă să-şi potolească dorinţa, căci plăcerea duce la distrugerea „legăturii".
In acest punct, încă n-am pătruns în inima mesajului lui Bruno. Printre pasajele criptice pe care le-am tradus, există unul care ar putea să ne pună pe drumul cel bun: „Există legătură datorită seminţei prolifice care este atrasă, se forţează şi atrage la act." Aceasta înseamnă, după toate aparenţele, că cineva care doreşte cu ardoare are puterea de a atrage în orbita sa obiectul dorinţei. Dimpotrivă, dacă-şi leapădă sămânţa, forţa dorinţei îi scade şi, în consecinţă, forţa „legăturii" se reduce şi ea. De aceea operatorul e presupus a întări legătura, a-şţ reţine sperma, căci „cel ce vrea să lege trebuie să dezvolte aceleaşi afecte ca şi cel ce trebuie legat". Este efectul tranzitiv al magiei:„pentru a provoca o emoţie sau un afect, operatorului i se cere să-l dezvolte mai întâi în el însuşi, de unde afectul nu va scăpa prilejul de a se transmite până la aparatul fantastic al victimei sale.
Ceea ce Bruno vrea să spună nu are nici o legătură cu practicile de coitus reservatus : îi recomandă pur şi simplu operatorului să fie continent şi, în acelaşi timp, să dorească intens subiectul. Nu afirmă el, în altă parte, că „cu cât eşti mai sfânt, cu atât mai mult ai facultatea de a-i lega pe alţii?"Cu toate acestea, şi el trebuie să cultive un gen de iubire funciarmente deosebit de iubirea abstractă a „eremitului care se masturbează". Trebuie, într-adevăr, să-şi cultive cu grijă aceeaşi pasiune pe care vrea să i-o trezească victimei sale, având totuşi grijă să nu se lase posedat de propriile-i fantasme şi nici să caute vreodată să ajungă la potolirea dorinţei, altminteri puterea legăturilor risipindu-se.
Doctrina unei relaţii între continenţa operatorului şi capacităţile sale magice ori vizionare este foarte veche, prestigioasă şi multiformă. Am văzut că o relaţie strânsă fusese deja stabilită, de către medicina Antichităţii, între cele cinci simţuri, producerea vocii şi secreţia spermei. Cele două fenomene din urmă sunt, în medicina Renaşterii, strâns legate, pentru că reprezintă singurele două modalităţi prin care spiritul iese din trup într-un mod perceptibil.E de la sine înţeles că o pierdere prea abundentă de spermă va afecta nu numai vocea, ci şi toate activităţile spirituale ale subiectului şi că, reciproc, vorbitul prea mult va produce acelaşi efect. Contrariul pneumatoreei este acumularea pneumei, care se obţine, între altele, prin continenţa sexuală.
Toate aceste idei sunt concentrate de Franciscus Mercurius van Helmont (1614-l698), fiul celebrului iatrochimist paracelsian Johannes Baptista van Helmont (1577-l644), în tratatul său Alphabeti vere naturalis Hebraici brevissima Delineatio, apărut în 165712: „Dacă sămânţa nu este lepădată, ea se transformă într-o forţă spirituală care prezervă capacităţile de reproducere a spermei şi înviorează respiraţia emisă la vorbire".
In De vinculis, Giordano Bruno face aluzie, fără îndoială, la o
doctrină asemănătoare, ce exaltă continenţa pentru capacitatea ei de
a crea vincula, legături magice. Ceea ce-l singularizează este că
vorbeşte doar de o continenţa fizică, de vreme ce, pe plan psihic,
el recomandă, dimpotrivă, producerea de fantasme voluptuoase,
al căror scop este influenţarea simţului intern al subiectului.
Pentru a rezuma, operatorul lui Bruno este obligat să efectueze două acţiuni contrare: pe de o parte, trebuie să se ferească cu grijă de a se lăsa sedus şi, întru aceasta, trebuie să extirpe din el însuşi şi ultimul grăunte de iubire, inclusiv amorul propriu; pe de altă parte nu e scutit de pasiuni. Din contra, i se cere să aprindă în aparatu-i fantastic pasiuni formidabile, cu condiţia ca acestea să fie sterile, iar el să aibă detaşare faţă de ele. Căci nu are alt mijloc de a fermeca decât acela de a experimenta pe sine însuşi ceea ce vrea să-i producă victimei sale.
Este o metodă bizară, aproape de necrezut, care explică totuşi foarte bine pasajele lapidare traduse mai sus şi se află confirmată de asemenea de recomandările pe care Bruno le face artiştilor memoriei în Sigillus sigillorum: „Excitaţi-vă", le spune el aproape textual, „popoarele cele mai predispuse la plăcerile erotice [libido] şi la ură sunt cele mai active" . Nu există memorie artificială fără o foarte puternică afectivitate, fără ca imaginile să fie încărcate emoţional. Şi nu pot exista înţelegere şi contemplaţie superioare fără a se pătrunde pe poarta imaginilor afective.
Se ghiceşte uşor cât discernământ cerea metoda lui Bruno din partea operatorului. Acesta era silit să fie, în acelaşi timp, „cald" şi „rece", beat de iubire şi complet indiferent faţă de orice pasiune, continent şi destrăbălat. Cerinţele explică foarte bine abundenţa oximoronilor în poezia sa, contiguitatea unor imagini şi simboluri contrare între ele. Cel mai adesea, el îşi descrie starea sufletească precum un amestec de foc şi gheaţă: ceea ce, după ce i-am studiat practicile magice, putem prea bine înţelege.
EROS ŞI MAGIE-MARELE MANIPULATOR
sâmbătă, 10 octombrie 2009
marți, 8 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)