Dr. Ihaleakala Hew Len şi terapia iertării

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica
cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol.

Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta
acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional.

Dr. Ihaleakala Hew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de pacienti violenti.

Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit
cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati.

"Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane" a
declarat ulterior dr. Len.

"Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."

In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul
carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv
cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase precum
UNESCO si Natiunile Unite.

Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa , Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra,
fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat.

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre.

Noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.

In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam
cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o
oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat
proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.

Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care
il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi
insine gandim in sinea noastra despre noi.

Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, trupul este o casa pentru ganduri:
cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata.

"Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata", declara cu umor dr. Len.

"Te pot omori, asta-i tot."

In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile
asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce
ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am
semanat.

Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.

Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului
nostru de constiinta.

Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.

Cand judec o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele".

Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate.

In viziunea lor, care este comuna cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.

Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile
ganduri.

"Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King,
doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna.

Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce
afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria
lor perceptie asupra evenimentelor.

Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.

In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator:
daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele".

Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia mea despre el.

Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.

Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta
erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar
trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii lucrand
doar asupra lui insusi.

Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii?

"Am repetat incontinuu:
Imi pare rau. Te rog, iarta-ma",
a declarat senin dr. Len. "Asta-i tot" .

De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata rutina noastra mentala.

El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele.

Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca
"o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o".

De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la
nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de cainta si iertare.


"Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut
ostatic al gandurilor mele si fiindca,
prin negativismul gandurilor mele,
ti-am influentat in mod distructiv
comportamentul. "

Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii.

Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare.

Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul.

Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insusi.

Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem
bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme
profesionale, financiare, sentimentale etc.

Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului:
"Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma".

Si repetam acest lucru cu sinceritate pana problema dispare.

Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental:
"Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma".

Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe
deplin sincera.

Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.

Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil.

E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii.

Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii.

Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta - starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal - viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.


Joe-Vitale-Zero-Limite

Statistici...

PERICOLELE TANTRISMULUI-OMRAAM MIKHAËL AÏVANHOV

Există o ştiinţă a sublimării forţei
sexuale care se numeşte, în India şi Tibet,
Tantra–Yoga. Ea cuprinde tot felul de
metode şi eu v-am vorbit de una din ele
pentru a vă face o idee asupra acestei
ştiinţe. În timpul anilor, yoghinul studiază
ce este dragostea, meditează, ţine post,
face exerciţii de respiraţie. Când e bine
pregătit, i se găseşte o tânără femeie, şi
ea instruită în aceste practici, şi începe să
locuiască timp de patru luni în aceeaşi
cameră cu ea: el se pune complet la
dispoziţia ei, divinizând-o, crezând că ea e
o manifestare a Mamei Divine; dar nu o
atinge. Mai departe, ei încep să doarmă în
acelaşi pat: timp de patru luni femeia se
aşează în partea dreaptă a bărbatului,
apoi patru luni în partea lui stângă, şi nici
acum nu se ating. În fine, când au obţinut
cea mai mare stăpânire de sine, încep să
se îmbrăţişeze şi chiar să fuzioneze, dar
într-o aşa puritate că această fuzionare
poate dura ore fără cea mai mică emisie
din partea bărbatului.

Evident, foarte puţini oameni pot
avea o idee despre ceea ce reprezintă
aceasta, pentru că în general, de îndată ce
dorinţa sexuală se trezeşte ei se grăbesc
să-i dea curs. După ştiinţa tantrică, irosirea
acestei chintesenţe este moartea, în timp
ce sublimarea ei este viaţa eternă. Astfel
unii iniţiaţi au obţinut nemurirea; ei da,
acestea nu sunt cuvinte, ei au devenit
nemuritori.

Pentru a putea fără pericol a se
scufunda în amorul fizic şi a înfrunta
instinctele, pasiunile, sexualitatea,
oceanul plăcerilor trebuie să fii foarte tare,
foarte pur. Cei care sunt capabili scot din
aceste adâncimi perle preţioase, ca şi
pescarii care plonjează în ocean pentru a
aduce scoici perliere fără a rămâne
prizonierii algelor şi fără a fi mâncaţi de
rechini. Dar aceste experienţe nu sunt
recomandate pentru toţi. Trebuie să fii stăpânul
acestei forţe formidabile pentru a
îndrăzni să o înfrunţi, şi eu nu vă sfătuiesc
să începeţi să practicaţi acest fel de yoga,
v-am expus numai câteva aspecte.
Numai dacă aţi mers foarte sus, în
superconştiinţă, gustând acea dragoste
care este chintesenţa lui Dumnezeu Însuşi,
vi se permite totul fără pericol; în acel
moment, nimic nu vă poate vătăma sau
murdări, nu puteţi comite nici un păcat.
Dar dacă nu aţi ajuns până acolo, staţi liniştiţi!
Nu există decât foarte puţine fiinţe
pe pământ care îşi pot permite să coboare
în profunzimile naturii lor pentru a
transforma totul, a sublima totul, a face
totul luminos şi frumos. Şi aceasta este
ceea ce numim „a alătura cele două
extreme” adică sus şi jos, superior şi
inferior. Dar dacă, fără a fi ajuns până la
lumea superioară întreprindeţi această
coborâre, lumea inferioară vă va nimici,
pentru că nu sunteţi nici protejat, nici
înarmat şi nu posedaţi nici un aparat
pentru a transforma materialele Infernului
în perle, în aur sau în pietre preţioase.
Iată misterul răului şi a Infernului.
Numai când ajungem pe culme putem
înţelege sensul răului. Până acolo, răul e
indescifrabil, incompresibil. Nu putem
rezolva problema răului prin raţionament,
prin studii, lecturi; problema răului este
deasupra înţelegerii umane. În realitate,
răul nu există. Răul este rău numai pentru
cei slabi. Pentru cei care nu sunt pregătiţi,
care nu ştiu să se servească de el, răul
există, e o realitate foarte puternică. Dar
pentru fiii lui Dumnezeu, pentru marii
Maeştri, răul, despre care religia creştină a
vorbit atât de mult fără să-l înţeleagă, e o
materie preţioasă, bogată pe care ei o
exploatează şi de care se servesc pentru
munca lor.

Când eram în India, am întâlnit
anumiţi yoghini ce se chemau siddhas.
Aceştia sunt fiinţe pentru care nimic nu e
murdar sau impur; ei se hrăneasc cu
deşeuri, cu organe de animale, excremente
de orice fel, pentru că au avut
voinţa să transforme totul pentru a obţine
puteri magice formidabile; şi chiar le obţin
cu adevărat, am verificat. Numai că, după
părerea mea, nu e necesar să utilizezi
metode atât de barbare şi inestetice.
Deci, în ceea ce priveşte tehnicile
tantrice, eu nu sunt chiar de acord cu ele,
mai ales când ele trebuie să fie practicate
de Occidentali. Pentru a sublima forţa
sexuală Învăţământul Fraternităţii Albe
Universale dă alte metode, şi când le veţi
cunoaşte, veţi vedea că acest Învăţământ
depăşeşte de departe toate tradiţiile
creştine de puritate şi de castitate
aşa-zise, care sfârşesc prin a face din om
un fel de eunuc, cum depăşeşte acele
doctrine care, sub pretextul tantrismului,
antrenează oamenii în tot felul de excese
sexuale. În secolul trecut, a existat în
Anglia un ocultist Aleister Crowley, care,
vrând să facă experienţe asemănătoare cu
cele a Tibetanilor, s-a afundat în magia
neagră şi a sfârşit prin a aduce la nebunie
pe anumite femei cu care îşi făcea
experienţele. El avea puteri, desigur, dar
la ce preţ le-a obţinut!

De aceea nu vă sfătuiesc să vă
aventuraţi în aceste experienţe, pentru că
vă veţi lăsa penele şi fulgii. Pentru a
practica tantrismul, trebuie să fii foarte
exersat, foarte stăpân de sine, şi chiar şi
atunci este extrem de riscant. Dacă
sunteţi cu adevărat decişi să vă sublimaţi
forţa sexuală, cea mai bună soluţie este
de a menţine o anumită distanţă şi de a nu
lua dragostea decât în doze homeopatice,
adică a ajunge în relaţiile voastre cu
bărbaţii şi femeile să vă mulţumiţi cu o privire,
cu un surâs, cu câteva cuvinte, cu o
strângere de mână. Dacă doriţi să scurtaţi
distanţa, să vă apropiaţi, să fuzionaţi, e şi
mai dificil: odată căzuţi în foc, nu veţi mai
putea să vă controlaţi, nu veţi mai fi
stăpâni pe energiile voastre, şi e inutil din
acel moment să mai vorbim de tantrism!

-am spus, cunosc metodele Tantra–
yoga, dar am mers mai departe. Eu nu
găsesc necesar pentru a sublima forţa
sexuală şi a obţine o perfectă stăpânire de
sine, de a face toate aceste experienţe
descrise în operele tantrismului hindus sau
tibetan. Există o altă Tantra–yoga care le
depăşeşte şi căreia îi sunt partizan.
Una din metodele acestui tantrism
este de a învăţa să iubeşti fără să aştepţi
să fii iubit, pentru că atunci, sunteţi liberi
şi puteţi face multe cu această libertate.
Din nefericire oamenii nu ţin deloc la
libertate, ei nu o caută; din contră, ei
caută să se înlănţuie, libertatea îi apasă, îi
necăjeşte, nu ştiu ce să facă cu ea. În timp
ce cu constrângerea, loviturile chiar, acolo
cel puţin există de ce să te ocupi... Da,
suferind, plângând... Numai marii Maeştri
au rezolvat problema: ei nu se preocupă
să ştie dacă sunt iubiţi sau nu, ei fac ca şi
soarele care trimite fără încetare
dragostea sa tuturor creaturilor. Pe aceştia
nu-i interesează să ştie pe cine va cădea
această dragoste—pe nimeni sau pe toată
lumea. Ceea ce-i interesează, este că
această energie divină trece prin
intermediul lor şi că se simt dilataţi,
fermecaţi, inspiraţi, şi numai aceasta
contează.

Mulţi au venit să-mi prezinte această
problemă: ei iubesc un bărbat sau o
femeie care, într-un fel sau altul, s-a
depărtat de drumul bun: trebuie să
continue să iubească această persoană?
Desigur, dragostea pe care o avem pentru
o fiinţă produce tot timpul asupra lui
anumite efecte benefice în regiunile
subtile, şi a o iubi este deci un fel de a o
ajuta. Dar pe de altă parte, e preferabil să
nu consacri prea mult timp şi prea multe
energii cuiva care nu merită. Singurul
lucru important este de a iubi, şi dacă nu
pe acel bărbat sau acea femeie, atunci
alte persoane, lumea întreagă, pentru că
sursa continuă să curgă. Spre cine curge
ea, nu e important; ea nu trebuie să se
oprească din curgere, asta e tot, dacă nu,
nouă înşine ne facem rău: nu mai suntem
inspiraţi, avem aripile tăiate. Pentru a iubi
din nou nu trebuie să aşteptăm de a cădea
asupra unei alte mutriţe atrăgătoare, dacă
nu, aceasta este începutul sfârşitului!
Dar pentru a înţelege ce am spus
trebuie ştiut că adevărata dragoste este
deasupra atracţiei sexuale şi chiar
deasupra sentimentului. Adevărata
dragoste este o stare de conştiinţă.
Atracţia e un fenomen care nu se poate
produce relativ la toate creaturile, pentru
că e o chestiune de lungime de undă, de
vibraţii, de fluide, ea depinde de elemente
pur fizice.

Sentimentul este deja superior
atracţiei, pentru că poate fi inspirat de
factori de ordin moral, intelectual,
spiritual. Dar sentimentul este de
asemenea variabil: o zi iubim, următoarea
zi nu mai iubim. Mergeţi şi vedeţi dacă
sentimentele oamenilor relativ la soţul lor,
soţia lor, copiii lor, amanţii lor, amantele
lor sau amicilor lor sunt stabile! În timp ce
dragostea trăită ca o stare de conştiinţă
este deasupra circumstanţelor şi persoanelor.
Este starea unei fiinţe care s-a
purificat într-atât, care şi-a dezvoltat
într-atât voinţa că a reuşit să se ridice
până la regiunile sublime ale dragostei
divine, şi atunci orice ar face, mănâncă, se
plimbă, munceşte, se întâlneşte cu alţi
oameni, simte această dragoste în el şi
dispune de ea pentru a ajuta toate
creaturile.

Pentru a ajunge la aceată stare de
conştiinţă trebuie să învăţaţi să vă
stăpâniţi, pentru ca nimic să nu se poate
face în afara deciziei voastre, voinţei
voastre. Vreţi să îmbrăţişaţi o fată... ei
bine da, puteţi să o faceţi, dar numai când
voi înşivă vă decideţi, şi nu aveţi dreptul
de a vă decide înainte de a vă fi purificat
în timpul a mulţi ani pentru a nu lăsa nici o
urmă pe ea, dacă nu, lumea invizibilă vă
va judeca şi vă va condamna. Nu aveţi
dreptul să îmbrăţişaţi pe cineva, de a avea
schimburi fizice cu el (ea) decât dacă aţi
ajuns la acest grad de elevare la care nu îi
lăsaţi decât viaţă, lumină, elemente care
trebuie să continue să acţioneze asupra lui
pentru binele său.

În ziua când veţi ajunge să simţiţi
dragostea ca o stare de conştiinţă,
dragostea voastră va fi de neschimbat.
Dar e o idee încă atât de departe de voi!
Umanitatea întreagă e încă variabilă: iubeşte,
apoi nu mai iubeşte; şi e valabil nu
numai pentru creaturi, ci şi pentru obiecte,
ocupaţii. Stabilitatea nu e calitatea cea
mai răspândită printre oameni.
Şi chiar voi, care veniţi de exemplu la
răsăritul soarelui: primele zile sunteţi
exaltaţi, minunaţi, dar după câtva timp
totul devine automatic, v-aţi pierdut prima
dragoste. Pentru a evita ca aceasta să se
producă, trebuie să vă obişnuiţi să faceţi
totul aşa cum le-aţi face pentru prima
dată: să mergeţi în fiecare dimineaţă la
întâlnirea cu soarele ca şi cum ar fi prima
oară... să vă vedeţi în fiecare zi soţul sau
soţia ca şi cum ar fi prima oară, şi chiar
după cincizeci de ani să vă simţiţi
minunaţi ca şi în prima zi. Veţi spune că nu
este posibil. Ba da, este posibil, dacă
ajungeţi să trăiţi dragostea ca stare de
conştiinţă, e posibil, cu condiţia să nu
simţiţi dragostea ca un sentiment sau o
atracţie, ci de a o trăi ca o stare de conştiinţă.
Mulţi artişti au căutat voluntar să-şi
multiplice experienţele amoroase pentru
că şi-au dat seama că dragostea le
întreţinea inspiraţia. Din păcate acea
dragoste senzuală, egoistă, capricioasă,
care era sursa câtorva inspiraţii, e adevărat,
era de asemenea cauza celor mai mari
dezordini. Dragostea, e ca şi vinul: vă
ameţeşte, dar beţia pe care mergeţi să o
căutaţi în regiunile inferioare antrenează
aceeaşi decădere fizică şi morală ca
abuzul de alcool. Să ştii să iubeşti este cea
mai mare victorie, pentru că dragostea
adevărată nu vă poate niciodată distruge,
ci din contră.

Înţelegeţi de acum înainte că singurul
remediu pentru problemele de dragoste
este chiar dragostea. Mulţi au venit la
mine pentru a se plânge de anumite
indispoziţii, de anumite dezechilibre, şi
le-am spus: „De ce v-aţi oprit să iubiţi?
Aceste neplăceri sunt din cauză că aţi
comprimat dragostea în voi; atunci ea s-a
refulat şi a devastat totul. Dragostea e un
torent formidabil, dar voi nu o ştiaţi, nu aţi
fost luminaţi şi asta v-a adus toate
barierele. Dacă vreţi să vă salvaţi de
aceste suferinţe trebuie să iubiţi, să iubiţi
zi şi noapte, să iubiţi toate creaturile... nu
vă va mai rămâne timp pentru a suferi,
veţi fi atât de ocupaţi! În timp ce acum, cu
cât vă închideţi mai mult, cu cât sunteţi
mai avar de dragoste, cu atât lucrurile se
complică. Fiţi generoşi şi veţi fi salvaţi; daţi
dragostea voastră tuturor creaturilor. Eu
asta fac, am găsit secretul. Evident, eu
trec drept un naiv şi toată lumea spune:
„Oh, săracul, cu inima lui...” Dar tocmai,
cu inima mea am găsit secretul pe care
voi, cu intelectul vostru formidabil
dezvoltat, încă nu l-aţi găsit.”
Trebuie să vă minunaţi şi să mulţumiţi
în fiecare zi Cerului pentru că există pe
pământ milioane de femei drăguţe pe care
nu aţi avut încă fericirea de a le cunoaşte
şi de a le contempla, şi milioane de bărbaţi
inteligenţi şi puternici pe care nu aţi avut
încă ocazia să-i întâlniţi! Trebuie să vă
gândiţi la aceasta şi să vă bucuraţi... Să vă
bucuraţi nu de existenţa lor ci de ideea că
într-o zi îi veţi putea vedea, cunoaşte,
vorbi, admira. Sunteţi miraţi, nu sunteţi
obişnuiţi să vă bucuraţi pentru idei
asemănătoare?... E adevărat, e un mod de
a gândi destul de neobişnuit, dar atât de
eficace! Acceptaţi-l şi veţi vedea
rezultatele.
Veţi spune: „Da, dar ceea ce ne
predicaţi aici este contra tuturor regulilor
moralei. Dacă toţi bărbaţii vor iubi toate
femeile şi invers, nu va mai exista
familia.” Ba da, va exista o familie mare,
asta-i tot. Este oare atât de rău?... Înţelegeţi-
mă bine, cînd spun că bărbaţii trebuie
să iubească toate femeile şi femeile să
iubească toţi bărbaţii, aceasta nu
înseamnă că ei trebuie să-şi multiplice
experienţele şi că soţul trebuie să-i fie
infidel soţiei şi soţia soţului. Nu, ei trebuie
să fie fideli unul altuia, dar trebuie să ştie
de asemenea că un singur bărbat, o
singură femeie nu va putea niciodată să
vă dea totul, şi că voi înşivă nu veţi putea
niciodată da totul soţului sau soţiei
voastre. De aceea trebuie să trăiţi
împreună, lucra împreună, dar iubind
lumea întreagă, surâzând lumii întregi şi
lăsând şi pe altul liber să o facă. Da, doi
oameni trebuie să se iubească, să fie împreună,
să nu se despartă, dar trebuie
să-şi lărgească concepţia despre dragoste.
Astfel soţii şi soţiile vor învăţa să trăiască
bucurii mai subtile.

Dragostea va rămâne o problemă
etern pusă umanităţii. Singura variaţie va
rămâne în felul de a o înţelege şi de a o
manifesta. În viitor, fiecare fiinţă umană
va învăţa să iubească toate femeile, toţi
bărbaţii, imensitatea, să-şi umple inima şi
sufletul de această splendoare a Cerului:
nu va mai fi loc în dragostea sa pentru nici
un element egoist, personal şi limitat.

Bucium 2011

Mărturisirile lui Leo Zagami

Dr.Masaru Emoto

Apa din izvorul Sambu-ichi Yusui(Japonia)

(Water from the spring Yusui Sambu-ichi -Japan)

Fascismul românesc apare ca un fenomen tipic de fundamentalism în interiorul religiei ortodoxe.

Ortodoxismul românesc,cultivat de Nechifor Crainic şi Nae Ionescu şi acceptat în mare parte ca ideologie de Corneliu Zelea Codreanu(care actionează ca şeful unui fel de Ku Klux Klan ortodox),constată că mizeria a invadat ţara,că instituţiile ei sunt corupte,că bolşevismul bate la uşă,că străinii au cotropit pământul şi buna străveche religie a poporului.Ei cer înlăturarea elementului străin din religie(protestantismul şi catolicismul)şi înlăturarea elementului străin din ţară(aceasta mai ales în ideologia Gărzii de Fier),sau cel puţin convertirea străinilor la idealul "Omului Nou"."Omul Nou"nu a fost inventat nici de Ceausescu,nici de comunism in general,nici de regele Carol al II-lea.A fost inventat de Codreanu(desi o facusera,inaintea lui,alti reformatori fundamentalisti,ca Martin Luther in secolul al XVI-lea)."Omul Nou" intr-o tara noua,primenita de toate racilele capitalismului,este idealul fundamentalismului ortodox romanesc.Evident,Biserica ortodoxa a spijinit miscarea din toate puterile,intrucat ea magulea ambitiile vechi,nestramutate si cu totul absurde pe care le nutrea de secole.Intr-adevar,cum arata Nicole Iorga intr-un articol incendiar publicat in 1913-1914 sub titlul Byzance apres Byzance,Biserica romana putea jindui la titlul de conducatoare a crestinismului oriental,intrucat diversi domnitori romani din secolul al XVII-lea atrasesera Patriarhia constantinopolitana fie la Iasi,fie la Bucuresti.

Evident,conducerea crestinismului fusese asumata de Moscova,nu de Iasi ori Bucuresti.Dar incepand de pe la 1920,persoane ca Ionescu si Crainic fac urmatorul rationament:intrucat Moscova a fost cotropita de bolsevici,destinul ortodoxiei e in primejdie.Numai Bucurestiul este in stare de a-l salva,asumandu-si conducerea crestinismului oriental.

Ortodoxistii produc la vremea respectiva o enorma maculatura,care azi pare cu totul descreierata.Garda de Fier pleaca de la aceasta ideologie,in care introduce elemente mistice si de societate secreta.

Pericolul fundamentalismului in sanul ortodoxiei nu s-a stins.Dimpotriva,azi pare mai puternic ca niciodata.

Meridian,volumul I,nr.1,mai-iunie 1991

Putere și religie

Daca acceptam,conventional,semnificatia pe care am dat-o termenului de "putere",atunci putem afirma ca sarcina traditionala a religiei a fost aceea de a furniza o arie rituala pentru implinirea puterii individului in conditii socialmente tolerabile.Ea si-a indeplinit intotdeauna aceasta sarcina cu o mare inteligenta etologica si ecologica,psihologica si antropologica,sociologica si economica.Daca admitem ca toate popoarele lumii sunt atrase de destinul Occidentului,atunci trebuie sa deducem din aceasta ca schimbarile din Occident in raport cu religia sunt,in ultima instanta,valabile pentru destinul tuturor popoarelor lumii.

Cu incepere din iluminism-si lucrul a fost pus in evidenta in eseurile lor respective atat de M.Lombardo,cat si de G.Romanato-Statul a inceput,putin cate putin,sa ia asupra sa sarcini care,in mod traditional,erau rezervate religiei.Este fenomenul pe care il numim "secularizare".Totusi Statul,a carui functie sociala si psihologica este diferita de cea a religiei,nu a putut sa-si asume obligatia de a oferi spatii potrivite pentru desfasurarea completa a puterii individului.Astazi capacitatea Statului de a da un sens existentei lumesti ramane in limitele sistemului de productie occidental.Si pentru ca,dupa cum am vazut,capitalismul se sprijina pe ecuatia PUTERE=AVERE-care reprezinta esenta lui si limita extrema ce nu se mai poate transcende,altfel fiind repuse in discutie propriile sale premise-justificarile ideologice ale capitalismului,ca si ale Statului modern,nu sunt eficiente pentru ca ignora acea dimensiune esentiala a puterii care este dimensiunea sa subiectiva.Pe de o parte,au fost inlaturate franele inhibitoare ale religiei,care canalizau aspiratia individuala la libertate si putere in spatii socialmente tolerabile;pe de alta parte,Statul nu mai este in masura sa controleze,prin propunerea propriilor sale valori sau prin pura coercitie a legii,acele forte obscure care s-au descatusat ca urmare a incetosarii legaturii religioase.Agresivitatea care se dezlantuie in tarile Occidentului reprezinta fenomenul cel mai alarmant al epocii noastre si totodata incheierea unui lung drum istoric si cultural.Este rodul unei culturi si nu poate fi inteleasa altfel,se pare,decat rediscutand insesi premisele acestei culturi.

Daca cultura noastra este cea a posesiunii,a averii care s-a suprapus fiintei,inversarea sensului de miscare ar cere,probabil,restabilirea primatului fiintei asupra averii,recunoasterea desartaciunii mitului posesiei.Intre marile religii ale lumii,se pare ca numai crestinismul are in sine fortele,valorile si prestigiul necesar pentru a raspunde acestei indatoriri.Dar cum,in ce fel,pe ce cai,cu ce pret,sunt previziuni pe care nu indraznim sa le facem.Nu putem indica solutii;ne limitam la punerea problemei.

Riturile si miturile traditiei nu mai reusesc sa-si indeplineasca functia integratoare si compensatorie in Occidentul secularizat.Nihilismul,acest "oaspete nelinistitor",a invadat din nou casa omului.Omul,dezbracat de tot ceea ce il transcende,apare poate pentru prima data in istorie,singur si lipsit de aparare in fata fortelor oarbe ale instinctului si ale agresivitatii.De toate acestea,religia viitorului,aceea fara de care umanitatea ar putea chiar sa se autodistruga,va trebui sa tina seama.Poate ca,la timpul cuvenit,ea va sti sa gaseasca tonurile si mijloacele pentru a lansa mesajul de care va fi nevoie.

I.P Culianu

Tudor Center

Se presupune că William Walker Atkinson a fost mason și teosof

Pentru yoghinii care mai cred ca lupta impotriva sistemului si francmasoneriei iata doua exemple care spun cine a fost William Walker Atkinson ,o sursa de inspiratie pentru unii yoghini din tara noastra care ar trebui sa-i puna pe ganduri:

"The Yogi Publication Society, also known as the Yoga Publication Society, published books that were read in front of the Theosophical Society at the Krotona Lodge in Chicago, IL. The Theosophical Society promotes the unity of humanity and encourages the study of religion, philosophy and science so that we may better understand ourselves and our relationships within this multidimensional universe.

William Walker Atkinson
Memory Culture: The Science of Observing, Remembering and Recalling
Mind Power: The Secret of Mental Magic
Practical Mental Influence and Mental Fascination
Practical Mind Reading
Psychomancy and Crystal Gazing
Reincarnation and the law of Karma: A study of the old-new world-doctrine of rebirth and spiritual cause and effect"

(www.yogipublicationsociety.com)


"Supposedly W. W. Atkinson was a freemason and a member of the Theosophical Society and
Golden dawn; he wrote under several pen names: (Ramacharaka (13), Theron Q. Dumont (10),
Swami Panchadasi (5), Theodore Sheldon (1), The Three Initiate (1) The Kybalion and as Magus
Incognito (1) The Secret Doctrines from Rosicruacian), and with his own name undersigned 58 titles,
collecting in that way 105 works in a whole. In them he wrote about psychology-related topics such as
mind power, self-healing, mental fascination, and popular occultism. It is said that he is the author (or one of three - the two others were Paul Foster Case and Marie Corelli) of the well known Kybalion, a
study of the hermetic philosophy of Ancient Egypt and Greece.
He died November 22, 1932, in Los Angeles."(din cartea WILLIAM WALKER ATKINSON-"REINCARNATION AND THE LAW OF KARMA",capitolul: "About W.W.Atkinson")

Este cel putin ciudat sa spui ca lupti impotriva masoneriei practicand in acelasi timp tehnici spirituale de sorginte masonica.Este ca si cum ai pune un crestin practicant sa lupte impotriva diavolului utilizand metodele de lupta ale acestuia:baut,fumat,perversiuni sexuale.
Ciudat,ciudat tare...