Roşcovele combat bacteria E-coli

Ce anume recomanda roscovele sa faca parte dintr-o dieta sanatoasa? Pastaia contine aproximativ 40-50% zahar, care consta in zaharoza (pana la 26%), fructoza (pana la 13%), xyloza, maltoza si glucoza. De asemenea, contine proteine, aminoacizi, amidon, oligoelemente etc. Semintele contin proteine, grasimi (in principal acizi de tip oleinic, linoleic si palmitic), fitohormoni, tanin si guma de karuba. Roscovele sunt bogate in tanini care inhiba enzimele digestive si inactiveaza bacteriile coli. Acesta este si motivul pentru care specialistii sustin ca, de exemplu, pentru preventia imbolnavirilor cu bacteria enterohemoragica E.coli este recomandata o dieta din care sa nu lipseasca roscovele. De asemenea, consumul constant de roscove sustine dezvoltarea unei flore benefice de bacterii intestinale. Deoarece are un efect calmant asupra stomacului si mucoaselor intestinale, sunt recomandate pentru a atenua starile de greata si a trata diareea. Roscovele reprezinta o bogata sursa de vitamine si minerale (in special de calciu). Se spune ca revitalizeaza asemenea cafelei, fara a avea insa efectele secundare ale acesteia.

Doua retete malteze
Pentru a afla cum pot fi folosite roscovele in alimentatie, am apelat la unul dintre bucatarii celebri in Malta, Joseph Bugeja (Suncrest, Qawra), specializat in gastronomia traditionala a arhipelagului din meniul careia nu lipsesc aceste pastai hranitoare.

In Malta se prepara traditional "gulepp tal-harrub", siropul de roscove, ideal pentru tratarea diferitelor afectiuni respiratorii. Pentru a-l obtine, ai nevoie de un kilogram de pastai de roscove, spalate bine si apoi uscate. Se asaza intr-un vas larg, pe un singur strat, si se da la cuptor pentru 5-10 minute. Se scot din cuptor, se lasa sa se raceasca si se rup in bucati mici, apoi se pun intr-un vas cu 2 litri de apa, sa se inmoaie, toata noaptea. Dimineata, pastaile de roscove se fierb cinci minute in apa in care au stat peste noapte, apoi apa se schimba si se lasa la fiert 30 de minute. Se pot adauga in apa cuisoare, bete de scortisoara si coaja rasa de lamaie. Se strecoara apa in alt vas, storcand pastaile de roscove, ca sa isi lase toata esenta. Se pune in acest lichid un kilogram de zahar si se lasa vasul la foc mic pana se dizolva complet, dupa care se creste flacara si se fierbe 30 de minute. Daca este prea subtire, se mai lasa pe foc, pana scade suficient, apoi se toarna in sticle care se sigileaza. Se poate adauga in siropul astfel obtinut si alcool (50-100 ml).

O alta reteta tipica pentru Malta, care si-a dovedit eficienta de-a lungul secolelor in ceea ce priveste ameliorarea unor probleme digestive si improspatarea respiratiei, o reprezinta caramelele din roscove, "kara melli tal-harrub". In trecut, aceste bomboane erau considerate singurele dulciuri permise in timpul postului. Taiate in bucati mici, ele erau vandute de obicei in fata bisericilor, cu prilejul diferitelor procesiuni religioase sau in Vinerea Mare (cand se tinea post negru, dar aceste caramele si apa fiind permise). Pentru a le prepara, se pune sa fiarba o cantitate egala de miere si pudra de roscove, amestecand mereu. Mixtura se intinde apoi pe o suprafata unsa cu ulei, iar cand incepe sa se intareasca se rupe in bucati mai mici. O alta metoda este de a fierbe pana se ingroasa bine siropul de roscove.

PAINEA SF. IOAN. Roscovul este unul dintre cei mai vechi arbori ai planetei, printre putinii care au supravietuit, ca specie, erei glaciare si marelui diluviu, iar pastaile lui sunt de mii de ani o sursa de hrana sana­toasa. Se spune ca Sfantul Ioan a trait in pustnicie in desert numai cu roscove, motiv pentru care aceasta planta a fost supranumita "Painea Sfantului Ioan".

POLENIZARE. O particularitate a roscovului este ca in cadrul speciei se dezvolta arbori-femela si arbori-mascul. Arborele-femela produce pastai numai daca florile – care apar in luna octombrie – sunt polenizate de cele ale arborelui-mascul. Pentru a avea o productie mai mare de roscove, e recomandat ca omul sa rupa florile-mascul si sa le scuture deasupra florilor-femela, polenizarea facuta de insecte nefiind suficienta.

RASPANDIRE. Parte intrinseca a peisajului mediteranean si alimentul despre care pomenesc parabolele biblice, roscovul ofera, de zeci de mii de ani, premisele unei alimentatii sana­toase, pastaile sale fiind incluse in dieta zilnica a popoa­relor din sudul Europei si din nordul Africii, din Asia Mica, dar si din Balcani. Pana in urma cu cateva decenii roscovele se intalneau curent si in zona sudica a tarii noastre.

www.jurnalul.ro

De ce nu suntem niciodata multumiti ?

... este un lucru bun ca nu suntem, pentru ca astfel simtim forta de propulsare din spatele oricarei dezvoltari, atat la nivelul fizic cat si la cel spiritual, ascuns, cauzativ al naturii. Orice percepem drept miscare; de la mutarea in alt colt al lumii pana la schimbarea subtila in atitudinea interioara are loc numai pentru ca aceasta forta ne-a facut sa ne simtim atat de neconfortabil si incapabili sa ne indeplinim dorintele in starea noastra actuala, incat incepem sa simtim nevoia de o satisfactie mai mare, pe care o credem prezenta in situatia cea noua. Mergem atat de departe si nu mai departe. Nimeni nu misca nici macar un deget sau nu isi scarpina nasul daca nu exista urmatorul calcul: cum sa obtin cantitatea maxima de placere pentru cantitatea minima de efort. Este ecuatia E=mc2 a ego-ului. Formula este atat de raspandita incat nu alegem niciodata nimic decat daca ne este prezentat in aceasta formula. Alegem intotdeauna intre ceea ce consideram a fi dureros sau placut si mereu alegem placerea.

Placerea nu exista in si prin sine. Trebuie sa existe ceva care sa i se opuna in natura ca sa poata fi simtita. Nu experimentam niciodata nimic ca esenta, ci numai prin comparatie. Vedem lumina prin comparatie cu intunericul; simtim caldura prin comparatie cu frigul, placerea prin comparatie cu durerea. Placerea este de fapt punctul de intalnire dintre o nevoie si indeplinirea ei si cu cat este mai mare nevoia, cu atat este mai mare placerea.

Atunci de ce dispare mereu placerea?

Stii cum este atunci cand iti e putin foame; incepi sa te gandesti la ce ai putea manca. Hmm ... poate un covrigel ... mda, bine, poate mai tarziu, insa foamea devine mai mare, poate ca o sa mananc vreo doi hotdog, nu ... o pizza, nu! o friptura, una mare! (Vegetarienii, va rog inlocuiti cu o bucata mare de tofu) cu un cartof copt si cu toate condimentele imaginabile. Atunci cand vine in sfarsit momentul cinei ai putea sa mananci o friptura asa de mare ca are nevoie de cod postal propriu.

Prima inghititura este extaz pur, a doua este minunata, urmatoarea este buna, urmatoarea ok, urmatoarea este ... ce este ... urmatoarea inghititura este ... nu, va rog, nu mai vreau, inca o inghititura si o sa imi fie rau! - nevoia s-a micsorat, nu se mai situeaza de partea opusa a fripturii si acum placerea nu poate fi resimtita deloc caci nevoia a fost eliminata.

Toate acestea se intampla pentru ca noi incercam sa ne multumim numai pe noi insine si acest fel de dorinta egoista este ceea ce face in ultima instanta experienta umana limitata si fizica - pentru ca nevoile noastre proprii sunt mici si limitate si nu pot fi niciodata satisfacute. Si totusi ne gasim in situatia de a ne dori placerea de durata si simtim ca ea trebuie sa existe cumva ... insa pentru a simti asta, mai intai avem nevoie de o dorinta nelimitata, care se extinde mereu si care aduce cu sine o implinire fara margini. Pentru a realiza aceasta, trebuie sa cautam placerea in implinirea celorlalti. Dorinta aceasta de a darui este o dorinta spirituala si a-i simti gustul odata, este mai presus decat toate placerile egoiste pe care le-au simtit vreodata toate creaturile in tot parcursul timpului, caci este o placere care nu e resimtita in nevoile noastre minore si subiective, ci in tot. Nu exista limita a acestei dorinte si nu exista capat al placerii care vine din aceasta nevoie.

www.educatieintegrala.ro

Despre viteza

[...]Fiecare om are propriul tip de decalaj.Unii se adapteaza extrem de incet la ideile noi.Altii se adapteaza foarte rapid.In cartea Revolutionary Wealth,inovatorii Alvin si Heidi Toffler descriu lumea actuala prin ochii unui politist pe motocicleta,care sta pe marginea unei autostrazi si inregistreaza viteza a noua masini diferite,din noua grupuri diferite:

-Prima masina,cel mai rapid grup,ruland cu o viteza de 100 de mile pe ora,ii reprezinta pe antrepenorii si oamenii de afaceri

-A doua masina,ruland cu 90 de mile pe ora,reprezinta ONG-urile.Autorii descriu aceasta masina ca fiind plina cu clovni de la circ,grupuri pro si anti afaceri,organizatii profesionale,ordine catolice,calugari budisti,manufacturi,culte,oameni care urasc taxele,oameni care iubesc balenele si tot felul de alte personaje.

-In a treia masina,care merge cu 60 de mile la ora,este familia americana;familia tipic americana,asa cum era ea odata,nu prea mai exista astazi(structura familiei,frecventa divorturilor,activitatea sexuala,relatiile dintre generatii,tiparele relatiilor,cresterea copiilor si alte coordonate ale vietii familiei continua sa se schimbe foarte repede).

-A patra masina,cu 30 de mile la ora,este a sindicatelor muncitoresti

-A cincea masina,cu 20 de mile la ora,reprezinta birocratiile guvernamentale si agentiile autonome

-A sasea masina,cu 10 mile la ora,este sistemul scolar american

-A saptea masina,cu 5 mile la ora,sunt agentiile interguvernamentale internationale,cum ar fi Fondul Monetar International(FMI) si Organizatia Mondiala a Comertului(OMC)

A opta masina,cu 3 mile la ora,reprezinta structurile politice ale tarilor bogate,cum ar fi,in Statele Unite,Congresul,Senatul si partidele politice.

-A noua si cea mai inceata masina,care merge cu 1 mila pe ora,este legea-avocatii,facultatile de Drept,barourile si firmele de avocatura.Desi multi avocati si multe firme de avocatura se schimba mai rapid,cu legea nu se intampla acelasi lucru.Unul dintre motivele crizei creditelor este faptul ca legea si organizatiile de tipul Comisiei pentru Titluri si Schimburi nu pot tine pasul cu antrepenorii financiari,care se deplaseaza cu viteze de 100 de mile pe ora.

Dr.Buckminster Fuller spunea ca educatia si constructiile sunt cele mai lente doua industrii.Spunea ca decalajul lor-timpul parcurs intre aparitia unei idei noi si adaptarea acelei idei la industria respectiva-este de 50 de ani[...]

Robert Kiyosaki

Forta ritualului

Cum sa-ti dezvolti ritualuri zilnice puternice si energizante
articol de Frederic Patenaude

Sa recunoastem: cei mai multi dintre noi se lupta pentru a-si imbunatati unele aspecte ale stilului de viata, fie ca este vorba de a sta mai mult in aer liber, de a se hrani corect, de a renunta la obiceiuri negative sau de a incepe un proiect la care tin.

De ce cateodata vointa nu e de ajuns

În ultimii ani, au aparut mai multe carti pe acest subiect:

– Puterea obisnuintei
– Obiceiuri zilnice
– Obiceiul Acum
– Puterea angajamentului total

Aceasta ultima este favorita mea. În ea, autorii subliniază importanta faptului de a construi “ritualuri pozitive de consolidare a energiei” . Au facut multe cercetari asupra sportivilor de performanta (in special jucatori de tenis) pentru a identifica ce-i diferentiaza pe primii 10 de restul.

Constatarile lor sunt extrem de interesante. Motivele principale pentru care unii jucatori ajung in top in timp ce restul raman in urma sunt doar 2: “capacitatea de a recupera” si “ritualurile”. Hai sa vorbim despre aceastea din urma.

Numai vointa nu reuseste sa-ti schimbe comportamentele pentru ca este nevoie si de atentia ta constienta.

Sa presupunem ca vrei sa lucrezi mai mult in aer liber si sa incluzi mai multe fructe si legume proaspete în dieta. Daca te bazezi numai pe vointa probabil vei reusi pentru o scurta perioada de timp, pentru ca apoi sa revii la vechile obiceiuri .

Gandeste-te : trebuie sa-ti reamintesti sa te speli pe dinti în fiecare seara? Trebuie sa-ti pui o notita pe oglinda ca sa nu uiti?

Probabil ca nu. De ce ? Pentru că a devenit un obicei subconstient. A devenit un RITUAL .

Ritualurile sunt puternice, deoarece acestea ajuta la fixarea oricarui comportament la nivel subconstient, automat .

Cum ar fi daca nu ar trebui sa-ti reamintesti sa faci exercitiile ci le-ai face pur si simplu automat?

Cum ar fi daca n-ar trebui sa te gandesti mereu la ce sa mananci pentru ca alimentatia ar fi de la sine inteleasa?

Cum ar fi daca ai putea implementa o serie de ritualuri puternice, automate prin care ai ajunge la greutatea ideala, ti-ai ridica nivelul de energie cu 200% si ti-ai asigura o stare minunata de sanatate pentru tot restul vietii tale?

Cum se construiesc Ritualurile

Da-mi voie sa-ti dau un exemplu .

Acum cativa ani, am fost capabil sa mentin un program de exercitii regulat timp de mai multe saptamani.

Insa am incercat sa lucrez dupa un program vag, imprecis. Am fost ocazional la sala de sport, am mers cu bicicleta o vreme si apoi am renuntat.

Ori de câte ori calatoream undeva, imi abandonam programul de exercitii fizice.

Problema a fost … ca nu am avut ritualuri clare pentru aceste activitati! Am lasat ca totul sa se desfasoare prin grija atentie mele constiente.

Intrebati pe oricine lucreaza consecvent. O sa va spuna ca are un program bine stabilit, la intervale de timp regulate .

Luni, miercuri si vineri se duce la sala de sport, probabil dimineata. Atunci cand calatoreste, are chiar un program alternativ de exercitii.

Daca lupti cu dieta si pendulezi între alimentele crude si mancarea gatita sau nu-ti gasesti motivatia pentru a persevera in exercitii… este pentru ca nu ai stabilit ritualuri care sa se ocupe de aceste probleme

Cele 3 elemente ale unui ritual

Un ritual clar include aceste trei elemente :

Cand
La ce ora vrei să faci activitatea?
Unde
In ce loc?
Cum
In ce fel, in ce ordine, de ce altceva este nevoie?

De exemplu, ai putea decide ca în fiecare dimineata sa bei un suc verde. Vei face sucul la 08:00 , dupa programul de exercitii fizice ( cand ), intr-o cantitate suficient de mare pentru a lasa ceva si pe mai tarziu ( cum ). Mai trebuie sa-ti asiguri intotdeauna ingredientele necesare ( cum ). Dacă esti acasa, o sa folosesti blenderul.

Dupa ce vei respecta acest program cateva saptamâni, va deveni un ritual, adica va fi complet automat .

Ce ritualuri iti poti dezvolta

Iti poti transforma complet viata prin crearea unei serii de ritualuri puternice, energizatoare. Iată câteva exemple :

Ritualul de dimineata – primele 5 – 10 lucruri pe care le faci imediat dupa trezire
Programul zilnic de antrenamente
Plimbarea zilnica
Timpul alocat educatiei permanente sau cititului
Timpul alocat internetului
O zi pe saptamana alocata detoxifierii (cu sucuri verzi eventual)
Timpul alocat notitelor intr-un jurnal (inainte de culcare)
Activitati care favorizeaza regenerarea corpului

Nu incerca sa le faci pe toate deodata. Incepe cu unul sau doua ritualuri ( maxim trei ), pana cand acestea devin automate.

Fii foarte precis in privinta celor 3 elemente: unde, cand si cum. Cu timpul, vei ajunge sa dezvolti o multime de ritualuri care iti vor fi de mare ajutor in procesul de regenerare si intinerire!

www.terrana-ecovillage.ro

Mamele sobolan si inteligenta emotionala

[...]DACA AI "GENA DEPPRESIEI",DAR DUCI O VIATA LIPSITA DE TRAUME,NU PREZINTI MARE RISC DE DEPRESIE.
Acestea au fost primele indicii ca soarta noastra emotionala si psihologica nu sta in spirarele dublului helix.In functie de experientele pe care un copil le-a avut,in el poate sau nu sa se manifeste o baza genetica pentru timiditate,agresivitate sau delincventa.In loc sa ne gandim la ADN ca la un softwere care ne conduce celulele-sau partitura de pian care ce note vor fi cantate-,este timpul sa ne gandim la el ca la o colectie de muzica.Indiferent daca ne stocam muzica pe un iPad sau pe un teanc de CD-uri sau discuri de vinil,ce muzica auzim depinde de ce muzica punem sa cante.Numai pentru ca il avem,nu inseamna ca armoniile codate in suisurile si coborasurile dinauntrul canelurilor unui LP vor ajunge la urechile noastre.Acum stim ca doar pentru ca avem o anumita gena nu inseamna ca muzica sa va face parte din viata noastra.

Primele indicii despre felul in care ADN-ul poate fi reprimat sau amplificat de experientele noastre provin din studii pe animale de laborator.Prin anii '90,biologul Michael Meaney a inceput sa-si puna unele intrebari despre niste sobolani pe care ii studia.Unii erau extrem de anxiosi si de inhibati;ei erau cei care ramaneau blocati atunci cand erau lasati intr-un mediu nefamiliar si care sareau de un metru atunci cand erau speriati.Erau niste pachete de nervi care tresareau de spaima ca raspuns la o experienta stresanta si eliberau un val de hormoni ai stresului cunoscuti sub numele de glucocorticoizi,care le faceau inima sa pompeze cu putere si incordau muschii pentru goana si atac.Altii erau calmi si relaxati;plasati intr-un spatiu deschis pe care nu il mai vazusera niciodata anterior,ei il explorau fericiti ca niste adolescente intr-un nou mall.Gestionau stresul cu aplomb:atunci cand le era administrat un soc electic,de exemplu,eliberau doar o picatura de glucocorticoizi.Odata ce femelele sobolan relaxate deveneau mame,ele isi dezmierdau puii,echivalentele pentru sobolani ale imbratisarii,sarutarii si dusului la culcare cu povesti.Sobolanii anxiosi,spre deosebire de ceilalti,erau prea nevrotici pentru a-si indeplini indatoriile materne.Erau atat de neglijenti cu linsul si cu dezmierdatul,incat,daca ar fi existat un serviciu pentru protectia copilului in lumea sobolanilor,i-ar fi trimis la lectii de parenting.

La mijlocul anilor '90,Meaney a descoperit ca motivul pentru care unii sobolani aveau mai multi receptori de glucocorticoizi in creier si,astfel, tolerau mai bine stresul,era ca mamele lor au fost generoase cu linsul si cu dezmierdatul lor .Aceasta experienta a contat enorm pentru puii de sobolani,programandu-le creierul sa minimizeze experientele stresante,sa fie curiosi,nerabdatori sa exploreze noi imprejurimi.Insa puii de sobolan ai caror mame i-au lins si i-au dezmierdat rar au crescut fricosi si stresati,hipersensibili la sperieturi si predispusi sa se blocheze ingroziti la orice lucru nefamiliar sau neasteptat.

Dat fiind ca femelele de sobolan anxioase si nevrotice au nascut pui de sobolan nevrotici si anxiosi,toata lumea a presupus ca anxietatea si nevrozismul erau genetice,mostenite si-desigur-permanente.Iar pentru ca femelele de sobolan relaxate au nascut pui de sobolan relaxati,toata lumea a presupus ca buna dispozitie era genetica, innascuta si permanenta.Insa Meaney era de mult sceptic fata de dogma potrivit careia anxietatea si buna dispozitie sunt mostenite la fel cum este mostenita culoarea ochilor.El a deschis,asadar,un fel de agentie de adoptie pentru rozatoare,punand mame nevrotice sa creasca pui nascuti de mame relaxate si mame relaxate sa creasca pui nascuti de mame nevrotice.Puii nascuti de mame anxioase,nevrotice si neglijente,dar crescuti de mame atente au crescut relaxati,vioi,curiosi si complet echilibrati,fericiti sa exploreze spatii nefamiliare si sa paseasca in situatii noi-exact ca mamele lor adoptive.Puii nascuti de mame atente si relaxate dar crescuti de mame neglijente au ajuns niste pachete de nervi,tresarind puternic atunci cand erau luati prin surprindere si facandu-se mici de frica atunci cand se trezeau intr-un mediu nefamiliar .Cand sobolanii adoptati au devenit la randul lor parinti,femelele s-au purtat mai degraba ca mamele lor adoptive decat ca mamele lor naturale:cele nascute de mame neglijente,dar crescute de mame care si-au facut datoria de a le linge si dezmierda si-au tratat puii la fel,in timp ce femelele nascute de mame constiincioase,dar crescute de unele neglijente si-au neglijat si ele puii.Sobolanii au mostenit un comportament de la mame ale caror gene nu le impartaseau.

Ai putea sa crezi ca mamele sobolan i-au invatat cumva pe puii lor adoptati cum sa se poarte si cum sa isi trateze,la randul lor,puii,sau cel putin le-au modelat comportamentul anxios sau relaxat.Insa Meaney s-a gandit ca s-ar putea sa fie vorba despre ceva mai profund.El stia ca una dintre genele care il fac pe sobolan sa fie anxios produce acei receptori pentru hormonii de stres din hipocampus-cei din care sobolanii relaxati aveau multi,iar sobolanii nevrotici aveau putini.

Ceea ce au descoperit Meaney si colegii sai a fost ca gena care ordona productia de receptori ai hormonului de stres este influentata de experientele traite la o varsta frageda.Gena este de doua ori mai activa la puii crescuti de o mama atenta decat la puii crescuti de o mama neglijenta.Mecanismul exact prin care se intampla acest lucru,a descoperit Meaney,este ca linsul si dezmierdatul mamei sobolan permite genei responsabile cu receptorii glucocorticoizilor sa fie activata.Dar daca o mama sobolan este neglijenta,lingandu-si si dezmierdandu-si rar puii,gena responsabila cu receptorul hormonului stresului este reprimata:un ciorchine de atomi(cunoscut sub numele de grupare de metil) se aseaza,la propriu,pe gena si o inabusa.Rezultatul a fost atat de alarmant,incat una dintre cele mai mari reviste de stiinta din lume l-au refuzat pe Meaney atunci cand acesta i-a propus sa-i publice lucrarea;notiunea de activare sau dezactivare de catre mediu a genelor rasturna,in mod decisiv,prea mult dogma.

Oamenii nu sunt sobolani,dar ADN-ul nostru poate fi si el redus la tacere de grupari de metil,asa cum a descoperit Meaney intr-un alt studiu revolutionar.El si echipa sa s-au servit de o resursa stiintifica macabra,dar pretioasa,Banca de Creieri de Sinucigasi din Quebec.Banca contine mostre de tesut cerebral provenind de la oameni care si-au pus capat zilelor,conservate toate in containere Pyrex intr-un spatiu frigorific la Institutul pentru Sanatate Mentala Douglas din Montreal si insotite de fisele psihologice si medicale complete.Meaney a studiat mostre provenind de la 36 de creieri:o treime de la sinucigasi care au fost maltratati in copilarie,o treime de la sinicigasi care nu au fost maltratati si o treime de la persoane care nu s-au sinucis.Analizand creierul oamenilor asa cum l-au analizat pe cel al sobolanilor,el si colegii sai au descoperit ca,spre deosebire de creierul unor persoane care si-au luat viata si au fost maltratate in copilarie continea semnificativ mai multi inhibitori de metilare pe gena responsabila cu receptorul glucocorticoid.Aceasta era gena despre care echipa lui Meaney a descoperit ca era metilata la sobolanii crescuti de mame neglijente.La oameni,ca si la rozatoare,atunci cand aceasta gena este redusa la tacere,sistemul de raspuns la stres este declansat extrem de usor,iar capacitatea de a face fata adversitatii este destul de redusa.Activitatea anormala a sistemului de raspuns la stres a fost mult legata de sinucidere.Odata cu aceasta descoperire din 2009,Meaney a inchis lantul cauzal:maltratarea copilului altereaza exprimarea genelor la nivelul creierului.

Contrar parerii ca genele pe care le avem sunt stabile si neschimbatoare,studii ca ale lui Meaney arata ca ADN-ul nostru este mai degraba o colectie vasta de Cd-uri:doar ca pentru ca ai un CD nu inseamna ca il vei pune,iar doar pentru ca ai o gena nu inseamna ca este activata.In schimb,punctul pana la care genele sunt activate este puternic afectat de mediu.Desi putem avea,sa spunem,o predispozitie genetica spre anxietate,sa fim crescuti intr-un mediu care cultiva serenitatea poate reduce la tacere "ADN-ul anxios"si-l poate impiedica sa aiba un efect la nivelul creierului si ,prin urmare,asupra comportamentului nostru.Este ca si cum nu am introduce niciodata acel CD in player.

Un studiu din 2005 a aratat ca gemeni identici care au avut vieti asemanatoare si care si-au petrecut cea mai mare parte din viata impreuna erau mai asemanatori din punct de vedere epigenetic decat gemeni gemeni identici care aveau stiluri de viata diferite si traiau cea mai mare parte a vietii lor despartiti,ceea ce probabil ca insemna ca impartaseau putine experiente.Pana la varsta de 15 ani,gemenii crescuti despartiti prezentau de patru ori mai multe diferente epigenetice-de patru ori mai multe gene reduse la tacere la un geaman,dar nu si la celalalt-decat aveau la varsta de trei ani,cand experientele lor de viata erau apropiate pana la identice.Aceasta este secretul prin care un mediu diferit traduce genomi identici la persoane diferite.[...]

Creierul si inteligenta emotionala-Richard J.Davidson,Sharon Begley

Scoala Primara Combs,Carolina de Nord

[...]In 1999 Scoala Primara Combs din Raleigh,Carolina de nord,se chinuia ca scoala magnet din sistemul public al districtului Wake.(O scoala magnet atrage elevi din afara teritoriului arondat ei pentru ca pune accent pe o anumita tema sau set de aptitudini.)Capacitatea scolii era de mai mult de opt sute de elevi,dar s-au inscris numai trei sute cincizeci.Rezultatele testelor de la Combs erau cele mai mici din intreg districtul,numai doua treimi din elevi treceau la limita testele de sfarsit de an.Moralul profesorilor era scazut.Scolii ii lipseau viziunea si misiunea comune.Cladirea era murdara.Parintii erau nemultumiti.In plus,conditiile socio-economice ale scolii reprezentau o provocare.Se vorbeau douazeci si noua de limbi diferite in scoala.Directoarea Muriel Summers se confrunta cu o imensa provocare.In acel an Summers a participat la una dintre prezentarile mele de la Washington.Predam despre Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace,un set de principii universale si atemporale,valabile pentru orice organizatie,familie societate sau individ.In timpul unei pauze,directoarea scolii a venit la mine,s-a prezentat,m-a privit drept in ochi si m-a intrebat:"Domnule Covey,credeti ca aceste deprinderi pot fi predate copiilor?"I-am raspuns:"Cat de tineri?"A zis:De cinci ani."M-am gandit repede si i-am spus:"Nu vad de ce nu.Anuntati-ma va rog daca le veti pune vreodata in aplicare in scoala dumneavoastra."

Abordarea este una dinspre interior spre exterior:mai intai,profesorii si administratorii invatau si traiau pe baza celor sapte deprinderi,dupa care le integrau in ceea ce predau zilnic.Profesorii incadrau in mod creativ aceste principii in fiecare subiect:citirea,matematica,arta,istoria,stiintele si studiile sociale.Zilnic,din momentul in care intrau in scoala si pana suna ultimul clopotel,copiii preluau convingerea adultilor ca ei sunt liderii propriilor vieti,ca au talente de neinlocuit si ca pot schimba ceva.
"Daca aceasta este o scoala pentru lideri,atunci nu elevii ar trebui sa fie cei care conduc scoala?",s-a intrebat Summers.Pornind de la acesta idee,ea a dezvoltat numeroase roluri de lider in scoala.La A.B.Combs poti fi lider la muzica,arte sau stiinte,lider in domeniul audio-vizual,lider de clasa,lider de cantina,lider al locului de joaca si asa mai departe.Copiii depun cereri pentru astfel de functii,pe care le iau foarte in serios.Rolurile se inverseaza in mod constant si fiecare copil are ocazia sa fie lider.Pe cat posibil,Summers le permite elevilor sa conduca scoala.Astfel,acestia conduc organizatii,fac anunturi de dimineata si sunt escorte atunci cand scoala are vizitatori.

In primul an,rezultatele scolii primare Combs au trecut de la cele mai scazute din district la 97% peste limita.La un moment dat ,am intrebat-o pe directoare,fara ocolisuri,ce impact avea introducerea in programa a formarii caracterului tinerilor prin intermediul principiilor asupra pregatirii academice.Ea a raspuns ca impactul era profund.Eu am intrebat-o daca putea dovedi aceasta afirmatie cu cifre,la care ea mi-a raspuns cu urmatoarele cuvinte:"Da.Acum 18 luni,67% din elevii nostri au avut un randament scolar la un nivel academic standard sau deasupra acestuia."Sa ne gandim o clipa la afirmatia facuta de directoare-este vorba de aceleasi familii,aceleasi facilitati,in linii mari aceeasi programa si aceleasi manuale,aceleasi cladiri ca institutii de invatamant-si o singura variabila:principiile cultivarii caracterului introduse si integrate in pregatirea si in viata copiilor.Optsprezece luni!
Combs pornise de la amenintarea inchiderii activitatii din cauza rezultatelor sub limita acceptata si ajunsese la rezultate cu mult peste acea limita.De la 350 de elevi,scoala a ajuns sa aiba 860 si,de obicei,are o lista de asteptare de mai mult de 500 de copii.Preturile locuintelor di zona au urcat foarte mult,iar unii parinti conduc timp de o ora pentru a-si duce copiii la scoala.

Scoala A.B.Combs a primit numeroase distinctii:

-Titlul National de Excelenta pentru Scoala "Blue Ribbon"(acordat de ministerul Invatamantului din S.U.A)
-Premiul National de Excelenta pentru Scoala "Magnet",acordat trei ani consecutiv(cea mai inalta distinctie acordata de Scolile Nationale "magnet"(din mii si mii de scoli) de pe intreg teritoriul Statelor Unite ca performanta academica,98% din elevii sai avand un randament la nivelul academic standard peste acest nivel.
-Distinctia Scoala de Excelenta din North Carolina
-Distinctia Antreprenoriala decernata de guvernatorul statului North Carolina
-Premiul I,Scolile Nationale pentru Formarea Caracterului
-Invitata la prezentarea Conferintei Scolilor Model,2004
-Finalista la Concursul pentru Distinctia Secolului 21,acordata pentru Excelenta in Domeniul Educatiei,2004[...]


A treia cale.Cum sa rezolvam cele mai dificile probleme ale vietii-Stephen R. Covey

Spectrul autismului

[...]Activitatea cerebrala a copiilor autisti diferea de cea a copiilor care se dezvota tipic la nivelul altei regiuni,in cursul efectuarii sarcinii referitoare la perceperea feței: exista o activitate mai mare la nivelul amigdalei.Amigdala este critica pentru invatarea emotionala si este o structura-cheie in cadrul unor retele importante pentru frica si anxietate;ea este responsabila de perceperea amenintarilor din mediu.Multi dintre copiii autisti care abia se puteau uita in ochii unei fețe dintr-o fotografie(ca sa nu mai vorbim de o fața din lumea reala)prezentau un nivel de activitate extrem de ridicat in amigdala.Faptul ca nivelul activitatii amigdalei este ridicat atunci cand copiii autisti se uita la fețe- chiar si numai timp de cateva fractiuni de secunda,sugereaza ca,facand acest lucru,ei se simt profund incomod,chiar infricosati,si ca,atunci cand se uita in ochii cuiva,creierul si corpul lor sunt inundate cu mesaje pe care le interpreteaza ca amenintatoare.Doar uitandu-se in alta parte pot opri acest atac.Intr-adevar,atunci cand copiii si-au intors privirea de la zona ochilor(asa cum a revelat sistemul de urmarire a ochiului),activitatea de la nivelul amigdalei a scazut,sugerand ca intorcerea privirii este o strategie de calmare,de reglare a emotiei,in vederea reducerii anxietatii si a fricii.Evitand ochii altor persoane,copilul autist poate reduce stimularea sociala pe care o considera atat de amentatoare.
Daca niveluri inalte de activare a amigdalei sunt neplacute si interpretate de creier ca semnaland prezenta a ceva amenintator,asa cum sugereaza aceste studii,atunci expresiile nevinovate de pe fețele strainilor si chiar ale membrilor familiei sunt susceptibile sa fie interpretate ca amenintatoare.Eu banuiesc ca toti copiiii cu autism recurg la strategia intoarcerii privirii de timpuriu in viata lor.Ei se simt anxiosi atunci cand se uita la fețe si descopera ca pot reduce sau evita acea anxietate uitandu-se in alta parte.
Dar acea alinare are un pret usturator.O consecinta a intoarcerii de la fețele altor oameni este ca ei rateaza informatii sociale importante pe care fețele,dar in mod special ochii,le comunica.
Mike,un baiat autist in varsta de 15 ani care a participat la studiile noastre,mi-a confirmat acest lucru.El era foarte curios in legatura cu cercetarea noastra si nerabdator sa afle mai multe despre rezultate.Dupa sesiunea sa in interiorul scannerului,l-am intrebat pe pe Mike daca ar fi dispus sa vina la un seminar pe care il tineam,sa vorbeasca despre autismul sau,sa descrie cum te simti sa privesti alti oameni in fața si sa interactionezi social.A acceptat cu placere.Stand la masa cu o duzina de studenti,l-am intrebat pe Mike despre stabilirea contactului vizual.El a descris in termeni emotionanti dificultatea si ridicolul cu care se confrunta ca urmare a faptului ca nu priveste oamenii drept in fața.Pustii de la scoala presupun ca nu ii pasa de ei,pentru ca nu ii priveste in ochi atunci cand vorbeste cu ei.
Dar Mike simte ca nu prea are de ales.Este cuprins de o teroare cumplita,ne-a spus el,ori de cate ori se uita la fețe si ,mai ales,la ochi.[...]

Creierul si inteligenta emotionala - Richard J.Davidson,Sharon Begley

Permacultura anul 10500 i.e.n Bolivia

Pentru cei care sustin ca de-a lungul istoriei omenirii nu s-au practicat principiile permaculturii la scara larga iata ca se inseala...

fragment Amprentele zeilor - Graham Hancock :

[...]Exista dovezi uluitoare de pe intregul Altiplano despre niste experimente agricole extrem de avansate si de savante,care au fost intreprinse cu mare ingeniozitate si dedicatie,pentru a compensa inrautatirea climei.
Cineva a facut eforturi extraordinare pentru a realiza campuri suprainaltate in zonele care fusesera,pana de curand,sub apele lacului-metoda care a creat benzi alternative caracteristice,de terenuri inalte si joase.Abia in anii '60 a fost descifrata functia originara a acestor terenuri ondulate formate din valuri de pamant si canale.Vizibile inca si astazi si denumite waru waaru de catre indienii localnici,ele s-au dovedit a face parte dintr-o tehnica agricola complicata,conceputa in vremuri stravechi,dar care reusea "sa depaseasca tehnicile agricole moderne."

In ultimii ani,o parte dintre aceste campuri suprainaltate au fost refacute de arheologi si agronomi.Culturile experimentale realizate aici au dat in mod constant de trei ori mai multi cartofi decat chiar si cele mai productive culturi traditionale.In plus,intr-o perioda extrem de rece,gerul "a afectat prea putin campurile experimentale"In anul urmator,culturile de pe terenurile suprainaltate au rezistat cu succes unei secete la fel de distrugatoare.Nici cand inundatiile au lovit zona,aceste campuri nu au avut de suferit.

Intr-adevar,o tehnica agricola eficace,conceputa de o civilizatie atat de veche,incat nu i se mai cunoaste nici numele,a functionat cu atata succes in Bolivia rurala,incat a atras atentia agentiilor guvernamentale si internationale de dezvoltare si este testata si in alte parti ale lumii[...]

O "fantana" alternativa

Vom studia tehnica preluării apei din primul strat de pânză freatică prin metoda ţevii bătute în pământ, sau a puţului american, cum i se mai spune. Mai puţin cunoscut în Moldova, procedeul e cât se poate de „pe val” în Transilvania, dar şi în Muntenia, în judeţe precum Buzău, Prahova dar şi altele.

Despre ce este vorba?

Se bate în pământ nişte ţeavă galvanizată, cu un diametru ce poate fi între ½ şi 2 ţoli şi o lungime totală de 2, până la 15 metri, până ce aceasta ajunge la pânza freatică de suprafaţă. Treaba se face pe segmente de 1-1,5 metri lungime, să poată fi convinse uşor să alunece în sol. Se îmbină segmentele între ele prin sudură sau filetare şi mufare şi iată sistemul nostru de preluare a apei freatice!

Cum se alege locul?

Înainte de orice, ne alegem locul amplasării puţului cu ţeavă.

Avem la îndemână mai multe tipuri de metode: tradiţional – după semnalmentele naturale; modern – aparatură geofizică; psihotronic – radiestezia ştiinţifică; metoda logică – amplasarea în defileul sau în vecinătatea unei ape curgătoare de exemplu sau în văile unor versanţi cu izvoare.

Dacă nu ne pricepem, chemăm, fireşte, un specialist. Dacă e vorba de prima sau a treia dintre metodele de mai sus, e bine să ne asigurăm că specialistul e într-adevăr cineva pe care ne putem baza.

Dar în pofida antireclamei omniprezente, şi acestea două pot da rezultate excelente şi care nu sunt doar rodul întâmplării. Spre exemplu, bătrânii fântânari cu renume spun (rar de tot, când simt că nu mai contează că divulgă secretul) că alegerea tradiţională e fără greş atunci când se ghidează după prezenţa anumitor specii de vegetaţie spontană, cum ar fi bozul şi podbalul.
Materia prima principală: ţeava galvanizată

Odată ce am stabilit locul viitoarei noastre „fântâni”, ne procurăm una sau două bucăţi de ţeavă galvanizată de 6 metri lungime, având grijă ca grosimea peretelui să fie cât mai mare, pentru a-i conferi o rezistenţă mecanică mai ridicată.

Se taie în segmente care pot fi bătute în pământ relativ confortabil, fără să ne silească să ne căţărăm pe suprastructuri improvizate şi să facem tot felul de cascadorii.

Unul din segmentele de ţeavă, care va fi bătut primul, se „dotează” cu patru rânduri de găuri între 4 şi 8 mm (funcţie şi de diametrul ţevii) dispuse în cruce, pe o lungime de circa 1 metru.

Vom avea în final 100 de găuri, deci 25 pe fiecare rând.

La capătul penetrant, i se ataşează un con prelucrat la strung dintr-o bucată de metal compactă, mufat pe interiorul ţevii. Diametrul bazei conului va fi egal cu diametrul exterior al ţevii noastre iar înălţimea acestuia va fi egală cu trei sau mai multe diametre, pentru uşurarea pătrunderii în sol.
Sarea grunjoasă, un alt material necesar

Odată încheiată „echiparea” penetratorului, următorul pas va fi armarea acestuia. Aceasta se realizează prin acoperirea tuturor găurilor cu vaselină.

Atenţie, numai cât ţine peretele ţevii, nu băgaţi vaselină şi în ţeavă!

Apoi se trece la umplerea ţevii cu sare de murături (sare gemă sau sare grunjoasă, cum i se mai spune), deci nemăcinată, cu o granulaţie cât mai mare, până la ultimul rând de găuri, chiar puţin peste acesta.

Avem acum materialele necesare.

Ne trebuie şi ustensilele: baros, aparat de sudură electric sau autogen, nivele sau fir cu plumb, ferăstrău de metale sau polizor unghiular cu disc de tăiere metal, după caz, filieră la dimensiunea exterioară a ţevii şi port-filieră.
Şi acum, proba practică!

Se împlântă vârful în pământ, se bate cu barosul acest prim segment, având grijă la respectarea verticalităţii, până când rămâne deasupra solului o bucată de 15-20 cm lungime.

Se taie porţiunea deformată de lovituri şi se sudează ori se mufează cu filet al doilea segment. Apoi se continuă procedura.

De la al doilea segment în sus, la fiecare jumătate de metru facem o pauză cu dublu temei. Unu: ne odihnim puţin, căci mânuirea barosului nu e chiar floare la ureche şi, doi, testăm „sistemul” să nu fi pătruns în stratul de apă.

Cum se face aceasta? Simplu: se leagă cu o sforicică de cânepă un şurub scurt şi gros cât să circule nestingherit prin ţevă în sus şi în jos.

Se coboară „sonda” până la primul segment, unde se va opri pe sare. Se lasă două-trei secunde în repaus şi apoi se scoate afară. Dacă şurubul şi sforicica sunt ude, stratul de apă freatică tocmai ne-a transmis salutări cordiale şi bun găsit!

Sunt relativ rare cazurile în care acest lucru se petrece la al doilea segment de ţeavă, dar nu imposibile. Dacă nu, îi dăm zor mai departe cu înfiptul ţevii în pământ.

Dacă locul a fost stabilit corect, de regulă vom găsi apa până în 6-8 metri cel mult.

Cum procedăm pe urmă? Se taie şi se filetează capătul de sus al ţevii. Se sapă în jur o concavitate (operaţiunea se poate face şi înainte de instlarea ţevii) în care se toarnă beton. Se prinde flanşa în beton cu şuruburi. Pe ea se instalează o pompă manuală.Totul cu garniturile de rigoare, fireşte.

Se armează pompa şi se trage apa afară până când începe să iasă curată, semn că s-a dizolvat sarea şi s-a creat o pungă de preluare a apei în jurul segmentului de ţeavă găurit. Dacă suntem norocoşi, punga aceasta, mărginită de pietriş şi nisip grosier, va fi suficient de mare să putem extrage cantităţi mari odată – până la 200 litri.

E bine să se folosească intens puţul câteva zile, pentru a se forma o cavitate subterană sănătoasă şi pentru a se forma trasee solide de reumplere a acesteia.

Această tehnologie arhaică dă rezultate surprinzătoare şi nu costă nici pe departe cât ar ajunge o fântână clasică.

Până în 300 de lei ţeava, dacă ne trebuie o lungime mai mare, în jur de 200 lei pompa manuală, ceva electrozi de sudură şi, dacă vrem să facem pe boierii, plata forţei de muncă.

Timpul amplasării dispozitivului – maxim o zi de lucru, dacă solul e pretenţios.

Vă dorim spor la lucru şi să beţi cea mai bună apă proprie, dacă se poate!

Ion SCUTARU