luni, 9 martie 2015
Sângele ca ritual
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Trebuie să ştiţi că există o lege magică conform căreia dacă vreţi să obţineţi rezultate foarte înalte, trebuie să sacrificaţi ceva din personalitatea voastră, pentru că, prin această renunţare veţi elibera o energie care va alimenta succesul. Această lege stă la baza sacrificiilor rituale pe care le găsim încă din antichitate în toate religiile. Atunci când implorau zeii pentru succesul unei acţiuni, cei vechi sacrificau animale, cu gândul că energiile conţinute în sângele care curge se va propaga în atmosfera înconjurătoare şi va alimenta anumite entităţi care îi vor ajuta la realizarea cererii lor. Dar a venit Iisus şi El i-a învăţat pe oameni să nu mai sacrifice lucruri exterioare: animale, fructe, făină, ulei, căci chiar dacă aceste daruri reprezentau un sacrificiu pentru cel ce le făcea, nu era totuşi un sacrificiu la fel de important ca şi renunţarea la anumite slăbiciuni, pofte sau dorinţe. Acestea din urmă constituie adevăratul sacrificiu. Deci, Iisus a venit şi a cerut oamenilor să nu mai sacrifice animalele exterioare, bietele de ele, care n-au greşit cu nimic pentru a merita o soartă atât de crudă, ci animalele interioare. Şi cum natura inferioară este locuinţa tuturor acestor jivine, ea trebuie arsă la focul sacrificiului pentru ca ea să poată elibera toate forţele acumulate în ea. În acel moment, spiritul, sub formă de lumină, de căldură şi de viaţă se va găsi în abundenţă.
În viaţa spirituală, niciun mijloc exterior nu poate acţiona într-un fel durabil dacă omul nu trăieşte o existenţă pură şi cu bun simţ. Numai că, deoarece nu se explică aceste adevăruri oamenilor, ei îşi fac iluzii. Ei poartă cruci crezând că, dacă Iisus i-a salvat vărsându-şi sângele pe cruce, simbolul acestei cruci îi va salva. Din păcate, nu. Vedem tot timpul oameni purtând cruci, dar care se complac în condiţii deplorabile. Pentru că ele trebuie purtate în interior, sub o altă formă: ca şi calităţi şi virtuţi. Numai cu această condiţie crucea este eficace, benefică, magică. Dacă purtaţi o cruce în exterior, fie că este din aur, din fildeş sau din orice alt material, ea nu va putea face nimic ca să vă ajute. Dar dacă în această cruce puneţi credinţa şi dragostea voastră, dacă prin intermediul ei vă legaţi de Cristos, pentru a transforma viaţa voastră, în acel moment da, ea poate deveni o putere extraordinară.
Această lege se aplică de asemenea pentru locurile sacre. Există pe pământ locuri care au devenit adevărate talismane pentru că sfinţi sau Iniţiaţi care au trăit şi muncit acolo au lăsat amprente pure şi luminoase. Graţie acestor amprente, se pot produce miracole: anumite persoane pot fi vindecate, alţii au revelaţii care le transformă întreaga viaţă. Dar, pentru a-şi conserva puterile magice, aceste locuri trebuie să fie păzite cu vigilenţă, la adăpost de tot ce ar putea tulbura atmosfera. Pentru că, oricare ar fi sfinţenia unui loc şi oricâte amprentele pure şi luminoase s-ar fi depus peste tot, pe pereţi, pe obiecte, totul va dispărea dacă acel loc va fi expus venirii şi plecării oamenilor care, din cauza gândurilor şi sentimentelor lor, transportă cu ei entităţi tenebroase. De aceea trebuie vigilenţă: dacă, prin gândurile şi sentimentele lor, oamenii nu sunt capabili să respecte locuri care au fost sfinţite prin trecerea unei fiinţe luminoase, locuitorii invizibili care sunt acolo pentru a-i ajuta pleacă în altă parte, în alte locuri mai propice manifestării lor.
Câţi oameni îşi imaginează că, pentru că au fost botezaţi la naştere, sunt la adăpost pentru tot restul vieţii! Ei au fost botezaţi, bineînţeles, dar dacă ei cred că spiritele rele nu vor îndrăzni să intre din cauză că li s-a pus apă şi pământ sfinţit pe frunte atunci când au fost mici, se înşeală! Toţi diavoli vor intra, nu le este frică, să ştiţi că nu sunt impresionaţi de botez. Botezul, ca şi toate celelalte acte sacre, este un talisman şi dacă cei botezaţi nu lucrează asupra lor toată viaţa pentru a conserva, a amplifica efectele botezului, nu va mai rămâne nimic din el. Sunteţi botezaţi, sunteţi spălaţi de păcatele voastre, este bine, dar trebuie să continuaţi toată viaţa să menţineţi ceea ce a fost depus în voi în momentul botezului. În fiecare zi trebuie să vă purificaţi conştienţi, din toată inima şi din tot sufletul. Unii sunt atât de mândri şi satisfăcuţi că au fost botezaţi, că îşi imaginează că nu mai au nevoie de nimic. Dar dacă vedem cum trăiesc, vedem că sunt ca şi ceilalţi care nu au fost botezaţi, sau chiar mai rău!
Numai că, încercaţi să explicaţi asta creştinilor. Ei sunt încăpăţânaţi, ei cred în eficacitatea absolută a botezului, ca şi în faptul că, vărsându-şi sângele, Iisus i-a salvat o dată pentru totdeauna. Ei bine, nu, ei pot fi botezaţi, pot purta cruci sau medalii, pot să aprindă lumânări, pot să spună rugăciuni, dar în realitate, cât timp nu fac nimic ei înşişi pentru a se apropia de exemplul pe care l-a dat Iisus, nimic nu-i va salva şi toate aceste practici devin chiar ridicole.
Poate fi foarte benefic pentru evoluţia voastră să purtaţi talismane, cruci, medalii, să vizitaţi locuri sfinte, să primiţi binecuvântări, dar nu contaţi numai pe acestea pentru a fi mântuiţi dacă nu faceţi nimic asupra voastră înşivă. Voi sunteţi aceia care prin atitudinea interioară, prin gândurile voastre, trebuie ca în fiecare zi să umpleţi cu viaţă talismanele pentru ca ele să continue să acţioneze favorabil asupra voastră.
Luna acţionează magnetic asupra mareelor, vegetaţiei, dar şi asupra ciclurilor femeii. Din acest motiv vrăjitorii folosesc în special sânge menstrual pentru practicile magice. Sângele este un fluid care poartă forţe şi energii şi în particular sângele menstrual, cu atât mai mult cu cât pierderea sa este asociată la femeie cu stări psihice determinate, care impregnează acest sânge.
Ştiinţa iniţiatică învaţă chiar că entităţile lumii astrale sunt acolo, în jurul femeii, gata a se hrăni cu emanaţiile sângelui ei. Dacă femeia nu este vigilentă, dacă ea se lasă pradă sentimentelor şi gândurilor inferioare, sau pronunţă răutăţi la adresa cuiva, aceste entităţi pun stăpânire pe emanaţiile sângelui care se evaporă şi pot face astfel rău oamenilor. De aceea Moise, de exemplu, a interzis femeilor de a intra în locurile sfinte în timpul perioadei de menstruaţie. În realitate, menstruaţia este neutră în sine, nu are nimic impur, totul depinde de femeie, de gândurile sale, de sentimentele ei, şi cum le foloseşte. Cât despre vrăjitoare, este cunoscut că ele utilizează acest sânge în mod conştient pentru a-şi realiza proiectele; ele impregnează obiecte pentru a hrăni larvele, elementalii, cărora le cere apoi să execute ordinele lor oribile.
Un Maestru, trebuie s-o ştiţi, este la fel ca toţi ceilalţi oameni: are aceleaşi organe care-l fac să simtă aceleaşi nevoi şi aceleaşi dorinţe. Iar dacă îi tăiaţi o bucată de carne, veţi vedea că sângele său va curge roşu ca la toată lumea! Diferenţa este că la un Maestru conştiinţa este mult mai vastă decât la majoritatea oamenilor: el are un ideal, puncte de vedere superioare şi, mai ales, a ajuns la o perfectă stăpânire de sine. Evident, pentru aceasta trebuie foarte mult timp şi o activitate gigantică; de aceea nimeni nu poate deveni Maestru într-o singură încarnare.
În Lumea invizibilă plutesc creaturi monstruoase, produse de gânduri şi sentimente ale oamenilor criminali, ale magicienilor negri şi care caută să intre peste tot unde găsesc o poartă deschisă, adică oameni slabi, incapabili să se apere. Deci, abia după ce v-aţi purificat şi întărit pentru a nu fi invadaţi de aceste Entităţi întunecate, puteţi să vă exersaţi fără pericol să faceţi vidul din voi înşivă. De altfel, anumite simboluri ale creştinătăţii, ca cupa Graal-ului, arată că aceste practici ale vidului nu aparţin în mod exclusiv Tradiţiilor orientale, ca budismul zen. Cupa Graal-ului conţine un întreg Învăţământ. Cupa este un simbol feminin care invită discipolul să se pună într-o stare de receptivitate pentru a atrage această chintesenţă cosmică care este sângele lui Hristos. Spiritul lui Hristos devine Sfântul Graal: toată fiinţa sa este o cupă în care Hristos vine să locuiască.
Există o legătură între stările psihice şi stările fizice. Tristeţea, de exemplu, acţionează asupra căilor simpatice, care, având un rol vasoconstrictor, începe să contracte sistemul arterial. Această contracţie produsă de tristeţe, împiedică deci circulaţia sângelui, şi, prin urmare, de asemenea, şi digestia, respiraţia, etc... Ne simţim, deci, comprimaţi, sărăciţi, abandonaţi. Nu e chiar aşa, dar e o impresie ce rămâne. Pentru a pune în acţiune, în sens invers, nervii care dilată, trebuie să apelăm la bucurie, dragoste, şi, în fiecare dimineaţă, la trezire, în loc să ne gândim: “Nu mai am bani, iubita mea mă înşeală, n-am primit scrisorile pe care le aşteptam...” trebuie, din contră, să ne străduim să avem o gândire pozitivă. În fiecare dimineaţă, trezindu-se, un adevărat discipol gândeşte aşa: “Domnule Dumnezeu, Creatorul nostru, Îţi mulţumesc că m-am trezit în viaţă, sănătos, putând să respir, să merg, să cânt, să privesc, să aud... pentru că acestea sunt comori inestimabile.” Trebuie să ne sculăm bucuroşi, mulţumind Domnului. Dacă oamenii îmbătrânesc atât de repede, este din cauză că nu ştiu cum să cheme în fiecare zi bucuria.
Plexul solar e un centru extrem de important şi trebuie să evităm tot ceea ce ar putea să îl contracte, pentru că el întreţine mai departe contracţia vaselor de sânge şi diferitelor canale ale organismului. Şi când sângele sau celelalte lichide circulă prost, se formează depozite care, cu timpul, sfârşesc prin a provoca tot soiul de probleme. Ceea ce perturbă mai mult plexul solar sunt manifestările dezordonate ale corpului astral: frica, furia, gelozia, dragostea pasională. Şi cum plexul solar e un rezervor de forţe, consecinţa acestor dizarmonii e o demagnetizare totală. Când simţiţi un frison sau un şoc, imediat veţi fi golit de forţe, picioarele nu vă mai susţin, mâinile vă tremură, capul vă este vid. Aceasta semnifică că plexul vostru solar şi-a epuizat forţele sale.
Se spune adesea că inima este cea care înţelege şi se vorbeşte de inteligenţa inimii... Chiar şi Evangheliile fac aluzie la inimă ca un organ de înţelegere. Dar despre ce inimă e vorba? Evident că nu e vorba de cea fizică, organul care pompează sânge. Nu, adevărata inimă, inima iniţiatică este plexul solar, el este cel care simte, înţelege, sesizează mari adevăruri cosmice. Creierul ştie numai să studieze, să scrie, să vorbească, etc. chiar fără a avea o idee clară despre lucruri. Priviţi cum se petrec lucrurile în lumea actuală: se discută, se scrie, dar în realitate nu s-a înţeles nimic, pentru că e imposibil de a se înţelege corect cu creierul. Lucrurile trebuie trăite pentru a le înţelege, trebuie trăite cu toată fiinţa.
Când trăiţi un sentiment, când simţiţi în voi teama, îngrijorarea, dragostea, nu le simţiţi în creier, nici în inima fizică, ci în plexul solar. Deci, plasând inima în plexul solar, Iniţiaţii arătau că ei cunoşteau mult mai bine adevărata anatomie şi fiziologie umană decât biologii care nu văd decât ce e fizic şi material. Ei suprimă adevărata realitate a fiinţei umane, în timp ce Iniţiaţii sunt interesaţi mai întâi de această parte invizibilă şi subtilă. Aceştia din urmă posedau o ştiinţă prodigioasă, dar ţineau multe lucruri ascunse, pentru că revelarea lor ar fi fost periculoasă; atunci nu spuneau numai unele lucruri şi toţi ceilalţi trebuiau să le descopere pe celelalte.
Trebuie ştiut că plexul solar controlează majoritatea funcţiilor corpului fizic, dar şi că tot el a creat şi alimentează creierul. Da, creierul e o creaţie a plexului solar, e copilul său; de aceea plexul solar îl hrăneşte, iar când încetează să-i mai trimită hrana, omul îşi pierde posibilităţile: devine somnolent, sau îl doare capul şi nu mai poate să gândească.
Funcţia fiziologică a splinei este, o ştiţi, de a forma globulele roşii ale sângelui. Nu e de mirare, deci, că centrul eteric al vitalităţii e plasat chiar deasupra ei. Pentru a capta particolele de vitalitate care vin de la soare, trebuie ca dimineaţa să vă gândiţi la acest centru pentru a-l activa, a-l face mai receptiv, şi a absorbi astfel mai bine lumina soarelui pentru a ameliora sănătatea şi vigoarea voastră.
Prin observaţie, disecţie, cu ajutorul aparatelor din ce în ce mai perfecţionate, anatomiştii care studiază de secole corpul uman au ajuns la o cunoaştere foarte detaliată a structurii sale fizice; dar sunt departe de a găsi ceea ce au găsit Iniţiaţii, care graţie clarviziunii lor şi experienţei lor spirituale au descoperit anatomia subtilă a omului. Şi una din descoperirile cele mai impresionante este cea pe care au făcut-o Iniţiaţii Indiei privind sistemul celor şapte chakre. De mai multe milenii, ei învaţă că deasupra corpului fizic, în corpurile eteric şi astral, omul posedă centrii subtili situaţi pe axa coloanei vertebrale. Ei îi numesc aceştri centri Chakre (în sanscrită înseamnă “roată”) sau lotuşi.
De jos în sus aceştia sunt:
- la baza coloanei vertebrale: Muladhara, lotusul cu patru petale.
- deasupra organelor genitale: Svadhishana, lotusul cu şase petale
- în regiunea buricului şi al plexului solar: Manipura, lotusul cu zece petale
- în regiunea inimii: Anahata, lotusul cu doisprezece petale
- în partea din faţa gâtului: Vishuda, lotusul cu şaisprezece petale
- între cele două sprâncene: Ajna, cu două petale mari, divizate în 48 de petale fiecare: în total 96 petale
- în creştetul capului: Sahasrara, lotusul cu o mie de petale. În realitate el are 960 petale, iar în mijloc are o corolă de 12 petale, în total are 972 petale. Cele 12 petale din mijloc sunt galben aurii, cele 960 sunt violete, iar cele două corole se învârt în sens invers.
Nu se pot găsi urme ale acestor centri spirituali în corpul fizic, pentru că ei sunt situaţi în corpul eteric. Organele corpului nostru sunt subordonate influenţei lor.
Aceşti centri subtili sunt inactivi la aproape toţi oamenii. Pentru a-i stimula, un yoghin trebuie să-şi trezească forţa Kundalini care doarme la baza coloanei vertebrale, şi să o facă să urce străbătând chakrele unde ea declanşează şi eliberează puterile pe care le conţin. Forţa Kundalini e reprezentată ca un şarpe înfăşurat de trei ori în jurul său în interiorul unei figuri triunghiulare, în centrul ceakrei Muladhara. Când se trezeşte, e ca o flamă, un foc care începe să urce în spirală în lungul coloanei vertebrale, şi în urcare ea întâlneşte şi stimulează celelalte chakre. Cu limba sa, spune tradiţia, şarpele Kundalini acţionează asupra fiecărei chakre pentru a suda şi a lega diferite elemente care îi permit să se învârtă. O chakră e un sistem foarte delicat cu un angrenaj de o extremă fineţe şi numai şarpele Kundalini poate regla aceste roţi şi a le pune în funcţiune. În momentul când chakra începe să se rotească, se manifestă facultăţile şi puterile care sunt legate de ea.
Chakrele se deosebesc unele de altele prin culoarea lor, numărul de petale, adică numărul şi intensitatea vibraţilor lor, divinităţile care locuiesc în ele, şi mai ales prin virtuţile şi puterile pe care trezirea lor le conferă omului: Muladhara îi dă energie vitală; Svadhishana îi dă forţa creatoare; Manipura îi dă conştiinţa colectivă; Anahata îi dă iubirea universală; Vishuda îi dă înţelepciune; Ajna îi dă clarviziune; Sahasrara îi dă atotputernicia şi libertatea. Se spune că o divinitate sau Shakti locuieşte în fiecare chakră. Numele lor, începând de jos, sunt: Dakini Shakti, Rakini Shakti, Lakini Shakti, Kakini Shakti, Shakini Shakti şi Hakini Shakti. Ajunsă la sfârşitul călătoriei sale, forţa Kundalini atinge Shiva, principiul masculin. Reunirea celor două principii masculin şi feminin, capul şi coada şarpelui, se face într-o lumină orbitoare. Din acel moment, yoghinul, ajuns pe culme, e liber de orice constrângere.
Când omul va înţelege lucrarea lui Dumnezeu şi va vedea cum e construită lumea, că punctul de plecare este Cerul şi punctul de sosire este Cerul, pământul nu va mai fi pentru el un obstacol. Dragostea vine din Cer şi trebuie să se întoarcă în Cer. Nu există două, trei, sau patru feluri de iubire, e tot timpul acelaşi, dar înţeleasă şi trăită la nivele diferite. Se spune că Dumnezeu este dragoste, nu s-a spus niciodată că diavolul este dragoste... Dragostea vine de la Dumnezeu, şi dacă în coborârea ei nu întâlneşte nici o rezistenţă, ea circulă corect fără a provoca arsuri sau febră. Dragostea care arde e o dragoste care este împiedicată în drumul său. Iată un exemplu: sunteţi în pat cu febră; această febră este cauzată de impurităţile care împiedică circulaţia sângelui şi a forţelor vitale, şi febra este lupta organismului pentru a elimina aceste obstacole.
Dacă nu vreţi să rămâneţi să suferiţi pe pământ, dacă vreţi să intraţi în eternitate nu trebuie să vă mai gândiţi la perpetuarea speciei pentru că aceasta crează legături care vă vor reţine pe pământ: sunteţi legat (ă) de mama (tatăl) copiilor voştri, sunteţi legat (ă) fizic de copiii voştri care sunt carne din carnea voastră, sânge din sângele vostru; şi chiar psihic aveţi legături cu ei de asemenea. De aceea filozofia budhistă învaţă că, chiar când omul pleacă pe lumea cealaltă, când se gândeşte să părăsească totul şi să se elibereze, ei bine nu, el are încă legături cu copiii lui, cu toţi părinţii săi, şi nu poate deci părăsi regiunile inferioare ale planului astral, rămâne un timp foarte aproape de oameni, şi mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i observa, participa la viaţa lor şi chiar hrănindu-se prin intermediul lor. După această filozofie, pentru a putea fi liber nu trebuie să te căsătoreşti, nici să ai copii, pentru că aceia care au acceptat să formeze o familie pentru că numele lor să reziste timpului sunt atraşi de nume, de “firmă”, cum se spune, şi trebuie să coboare tot timpul pe pământ pentru că, jos, această familie se gândeşte la ei şi îi cheamă.
Numai Iniţiaţii au reuşit să împace în viaţa lor comunismul şi capitalismul, şi au făcut-o conştient. Ei ştiu că această circulaţie este o lege a vieţii: a lua şi a da... Da, şi viaţa eternă, este de a primi de la Cer, apoi de a împărţi ceea ce ai primit, pentru ca totul să se întoarcă către Cer pentru a fi din nou purificat. Circulaţia în vene este capitalistă: din toate punctele corpului sângele se îndreaptă către plămâni pentru a fi purificat. Apoi, de aici, sângele merge către inimă care îl trimite în tot corpul: circulaţia arterială este deci comunistă.
Circulaţia sângelui este în realitate reflectarea unui proces cosmic. Această energie care vine de la Dumnezeu, din Centru, şi care coboară în toate regnurile naturii (oameni, animale, vegetale...) pentru a le învigora, se încarcă de impurităţi, apoi prin căi necunoscute, ea se întoarce la plămânii şi inima universului pentru a se purifica, înainte de a fi trimisă din nou către creaturi. Această circulaţie, înseamnă capitalismul şi comunismul cu adevărat înţelese.
Toţi vorbesc de servirea patriei, dar, adesea acestea nu sunt decât cuvinte. Se gândesc numai la buzunarul lor, la prestigiu, la putere, posedând încălţări, ghiare, dinţi, pentru a-şi curăţa drumul şi a obţine primul loc. În timp ce alţii, mai competenţi, dar care nu au nici aceste încălţări, nici aceste ghiare, rămân în umbră. Eu nu sunt împotriva politicii, dar pentru mine singura politică valabilă este aceea a Iniţiaţilor care au studiat natura omenească, forţele sale, slăbiciunile, nevoile şi condiţiile spirituale, afective, morale, şi economice în care poate ea să se desfăşoare. Atât timp cât nu posedă aceste cunoştinţe, politica nu poate duce decât la înfruntări sângeroase.
Priviţi-l chiar pe Karl Marx, care este atât de glorios, slăvit, urmat, ei bine, el va claca peste puţină vreme, împreună cu toată suita sa. Da, pentru că nu se rezolvă problemele oamenilor prin lupta de clasă, colectivizarea mijloacelor de producţie etc. Că a fost un geniu Karl Marx, aceasta este sigur, nimeni nu o poate nega, dar că nu a prevăzut totul, că nu a trăit o viaţă divină, că nu a fost un Iniţiat, este la fel de sigur. Recunosc că trebuie să existe oameni calificaţi în fiecare domeniu al vieţii economice şi sociale, dar înainte de toate trebuie la conducere Iniţiaţi care poate nu ştiu nimic din toate acestea, dar cunosc esenţialul.
Dis de dimineata profetii începura invocarile: "Baal... Baal... raspunde-ne". Nici un raspuns. Ilie râdea de ei: "Strigati putin mai tare, ca sa va auda. Poate ca este ocupat cu altceva, poate e plecat în calatorie, sau poate ca doarme". Profetii strigara mai tare si mai mult decât atât, cum stiau sa practice magia îsi facura taieturi în corp pentru ca sperau ca prin sângele care curgea sa atraga larvele si elementalii care sa faca sa cada focul pe altar. Asta a durat pâna la amiaza, dar nimic nu avu loc. Atunci Ilie spuse: "Acum gata. Sa mi se aduca douasprezece pietre. Cu aceste pietre facu un altar în jurul caruia sapa o groapa. El puse lemne pe pietre si un taur taiat în bucati. Pe urma stropi totul cu apa si umplu de asemenea groapa cu apa. Când totul fu gata, Ilie îl invoca pe Cel Vesnic: "Dumnezeu al lui Abraham, al lui Isaac si al lui Israel, fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu în Israel, ca eu sunt slujitorul Tau si ca am facut toate aceste lucruri prin cuvântul Tau". Atunci focul cazu din cer si arse tot: victima, lemnul, pietrele si apa. Toata lumea cazu în genunchi si recunocu ca adevaratul Dumnezeu era Dumnezeul lui Ilie. Dar dupa aceasta, Ilie, putin prea mândru de victoria sa, îi duse pe cei patru sute cincizeci de profeti ai lui Baal pe malul unui râu si le taie capul.
În Fraternitate, avem obiceiul de a medita împreuna, dar si de a cânta împreuna, de a lua masa împreuna, de a face unele exercitii împreuna. De ce ? Pentru ca Învatamântul nostru aduce metode noi pentru ca oamenii sa învete sa traiasca mai înfratiti, aprofundând din ce în ce mai mult constienta universalului. Caci ceea ce lipseste cel mai mult, chiar în învatamintele spiritualiste, este dorinta de a trai o viata colectiva, frateasca. La ei, ceea ce predomina este intelectul, acumularea de cunostinte si de puteri de care sunt atât de mândri dar ei sunt în permanenta separati, izolati; nu se simte o adevarata dragoste între ei. Aici, din contra, încercam sa cream caldura între noi si sa ne apropiem. Deja, cântând împreuna, se face enorm pentru a vibra la unison, pentru a ne acorda, pentru a ne armoniza. Vibratiile, aurele tuturor fratilor si surorilor se unesc si creaza cele mai bune conditii pentru venirea unor entitati luminoase, care aduc vibratiile lor. De aceea este atât de important sa cântam împreuna, asa cum o facem noi înainte de masa, pentru ca spiritele de sus sa vina sa asiste la acest moment sacru, când noi trebuie sa intram, prin hrana, în comunicatie cu trupul si sângele lui Cristos.
În viaţa spirituală, niciun mijloc exterior nu poate acţiona într-un fel durabil dacă omul nu trăieşte o existenţă pură şi cu bun simţ. Numai că, deoarece nu se explică aceste adevăruri oamenilor, ei îşi fac iluzii. Ei poartă cruci crezând că, dacă Iisus i-a salvat vărsându-şi sângele pe cruce, simbolul acestei cruci îi va salva. Din păcate, nu. Vedem tot timpul oameni purtând cruci, dar care se complac în condiţii deplorabile. Pentru că ele trebuie purtate în interior, sub o altă formă: ca şi calităţi şi virtuţi. Numai cu această condiţie crucea este eficace, benefică, magică. Dacă purtaţi o cruce în exterior, fie că este din aur, din fildeş sau din orice alt material, ea nu va putea face nimic ca să vă ajute. Dar dacă în această cruce puneţi credinţa şi dragostea voastră, dacă prin intermediul ei vă legaţi de Cristos, pentru a transforma viaţa voastră, în acel moment da, ea poate deveni o putere extraordinară.
Această lege se aplică de asemenea pentru locurile sacre. Există pe pământ locuri care au devenit adevărate talismane pentru că sfinţi sau Iniţiaţi care au trăit şi muncit acolo au lăsat amprente pure şi luminoase. Graţie acestor amprente, se pot produce miracole: anumite persoane pot fi vindecate, alţii au revelaţii care le transformă întreaga viaţă. Dar, pentru a-şi conserva puterile magice, aceste locuri trebuie să fie păzite cu vigilenţă, la adăpost de tot ce ar putea tulbura atmosfera. Pentru că, oricare ar fi sfinţenia unui loc şi oricâte amprentele pure şi luminoase s-ar fi depus peste tot, pe pereţi, pe obiecte, totul va dispărea dacă acel loc va fi expus venirii şi plecării oamenilor care, din cauza gândurilor şi sentimentelor lor, transportă cu ei entităţi tenebroase. De aceea trebuie vigilenţă: dacă, prin gândurile şi sentimentele lor, oamenii nu sunt capabili să respecte locuri care au fost sfinţite prin trecerea unei fiinţe luminoase, locuitorii invizibili care sunt acolo pentru a-i ajuta pleacă în altă parte, în alte locuri mai propice manifestării lor.
Câţi oameni îşi imaginează că, pentru că au fost botezaţi la naştere, sunt la adăpost pentru tot restul vieţii! Ei au fost botezaţi, bineînţeles, dar dacă ei cred că spiritele rele nu vor îndrăzni să intre din cauză că li s-a pus apă şi pământ sfinţit pe frunte atunci când au fost mici, se înşeală! Toţi diavoli vor intra, nu le este frică, să ştiţi că nu sunt impresionaţi de botez. Botezul, ca şi toate celelalte acte sacre, este un talisman şi dacă cei botezaţi nu lucrează asupra lor toată viaţa pentru a conserva, a amplifica efectele botezului, nu va mai rămâne nimic din el. Sunteţi botezaţi, sunteţi spălaţi de păcatele voastre, este bine, dar trebuie să continuaţi toată viaţa să menţineţi ceea ce a fost depus în voi în momentul botezului. În fiecare zi trebuie să vă purificaţi conştienţi, din toată inima şi din tot sufletul. Unii sunt atât de mândri şi satisfăcuţi că au fost botezaţi, că îşi imaginează că nu mai au nevoie de nimic. Dar dacă vedem cum trăiesc, vedem că sunt ca şi ceilalţi care nu au fost botezaţi, sau chiar mai rău!
Numai că, încercaţi să explicaţi asta creştinilor. Ei sunt încăpăţânaţi, ei cred în eficacitatea absolută a botezului, ca şi în faptul că, vărsându-şi sângele, Iisus i-a salvat o dată pentru totdeauna. Ei bine, nu, ei pot fi botezaţi, pot purta cruci sau medalii, pot să aprindă lumânări, pot să spună rugăciuni, dar în realitate, cât timp nu fac nimic ei înşişi pentru a se apropia de exemplul pe care l-a dat Iisus, nimic nu-i va salva şi toate aceste practici devin chiar ridicole.
Poate fi foarte benefic pentru evoluţia voastră să purtaţi talismane, cruci, medalii, să vizitaţi locuri sfinte, să primiţi binecuvântări, dar nu contaţi numai pe acestea pentru a fi mântuiţi dacă nu faceţi nimic asupra voastră înşivă. Voi sunteţi aceia care prin atitudinea interioară, prin gândurile voastre, trebuie ca în fiecare zi să umpleţi cu viaţă talismanele pentru ca ele să continue să acţioneze favorabil asupra voastră.
Luna acţionează magnetic asupra mareelor, vegetaţiei, dar şi asupra ciclurilor femeii. Din acest motiv vrăjitorii folosesc în special sânge menstrual pentru practicile magice. Sângele este un fluid care poartă forţe şi energii şi în particular sângele menstrual, cu atât mai mult cu cât pierderea sa este asociată la femeie cu stări psihice determinate, care impregnează acest sânge.
Ştiinţa iniţiatică învaţă chiar că entităţile lumii astrale sunt acolo, în jurul femeii, gata a se hrăni cu emanaţiile sângelui ei. Dacă femeia nu este vigilentă, dacă ea se lasă pradă sentimentelor şi gândurilor inferioare, sau pronunţă răutăţi la adresa cuiva, aceste entităţi pun stăpânire pe emanaţiile sângelui care se evaporă şi pot face astfel rău oamenilor. De aceea Moise, de exemplu, a interzis femeilor de a intra în locurile sfinte în timpul perioadei de menstruaţie. În realitate, menstruaţia este neutră în sine, nu are nimic impur, totul depinde de femeie, de gândurile sale, de sentimentele ei, şi cum le foloseşte. Cât despre vrăjitoare, este cunoscut că ele utilizează acest sânge în mod conştient pentru a-şi realiza proiectele; ele impregnează obiecte pentru a hrăni larvele, elementalii, cărora le cere apoi să execute ordinele lor oribile.
Un Maestru, trebuie s-o ştiţi, este la fel ca toţi ceilalţi oameni: are aceleaşi organe care-l fac să simtă aceleaşi nevoi şi aceleaşi dorinţe. Iar dacă îi tăiaţi o bucată de carne, veţi vedea că sângele său va curge roşu ca la toată lumea! Diferenţa este că la un Maestru conştiinţa este mult mai vastă decât la majoritatea oamenilor: el are un ideal, puncte de vedere superioare şi, mai ales, a ajuns la o perfectă stăpânire de sine. Evident, pentru aceasta trebuie foarte mult timp şi o activitate gigantică; de aceea nimeni nu poate deveni Maestru într-o singură încarnare.
În Lumea invizibilă plutesc creaturi monstruoase, produse de gânduri şi sentimente ale oamenilor criminali, ale magicienilor negri şi care caută să intre peste tot unde găsesc o poartă deschisă, adică oameni slabi, incapabili să se apere. Deci, abia după ce v-aţi purificat şi întărit pentru a nu fi invadaţi de aceste Entităţi întunecate, puteţi să vă exersaţi fără pericol să faceţi vidul din voi înşivă. De altfel, anumite simboluri ale creştinătăţii, ca cupa Graal-ului, arată că aceste practici ale vidului nu aparţin în mod exclusiv Tradiţiilor orientale, ca budismul zen. Cupa Graal-ului conţine un întreg Învăţământ. Cupa este un simbol feminin care invită discipolul să se pună într-o stare de receptivitate pentru a atrage această chintesenţă cosmică care este sângele lui Hristos. Spiritul lui Hristos devine Sfântul Graal: toată fiinţa sa este o cupă în care Hristos vine să locuiască.
Există o legătură între stările psihice şi stările fizice. Tristeţea, de exemplu, acţionează asupra căilor simpatice, care, având un rol vasoconstrictor, începe să contracte sistemul arterial. Această contracţie produsă de tristeţe, împiedică deci circulaţia sângelui, şi, prin urmare, de asemenea, şi digestia, respiraţia, etc... Ne simţim, deci, comprimaţi, sărăciţi, abandonaţi. Nu e chiar aşa, dar e o impresie ce rămâne. Pentru a pune în acţiune, în sens invers, nervii care dilată, trebuie să apelăm la bucurie, dragoste, şi, în fiecare dimineaţă, la trezire, în loc să ne gândim: “Nu mai am bani, iubita mea mă înşeală, n-am primit scrisorile pe care le aşteptam...” trebuie, din contră, să ne străduim să avem o gândire pozitivă. În fiecare dimineaţă, trezindu-se, un adevărat discipol gândeşte aşa: “Domnule Dumnezeu, Creatorul nostru, Îţi mulţumesc că m-am trezit în viaţă, sănătos, putând să respir, să merg, să cânt, să privesc, să aud... pentru că acestea sunt comori inestimabile.” Trebuie să ne sculăm bucuroşi, mulţumind Domnului. Dacă oamenii îmbătrânesc atât de repede, este din cauză că nu ştiu cum să cheme în fiecare zi bucuria.
Plexul solar e un centru extrem de important şi trebuie să evităm tot ceea ce ar putea să îl contracte, pentru că el întreţine mai departe contracţia vaselor de sânge şi diferitelor canale ale organismului. Şi când sângele sau celelalte lichide circulă prost, se formează depozite care, cu timpul, sfârşesc prin a provoca tot soiul de probleme. Ceea ce perturbă mai mult plexul solar sunt manifestările dezordonate ale corpului astral: frica, furia, gelozia, dragostea pasională. Şi cum plexul solar e un rezervor de forţe, consecinţa acestor dizarmonii e o demagnetizare totală. Când simţiţi un frison sau un şoc, imediat veţi fi golit de forţe, picioarele nu vă mai susţin, mâinile vă tremură, capul vă este vid. Aceasta semnifică că plexul vostru solar şi-a epuizat forţele sale.
Se spune adesea că inima este cea care înţelege şi se vorbeşte de inteligenţa inimii... Chiar şi Evangheliile fac aluzie la inimă ca un organ de înţelegere. Dar despre ce inimă e vorba? Evident că nu e vorba de cea fizică, organul care pompează sânge. Nu, adevărata inimă, inima iniţiatică este plexul solar, el este cel care simte, înţelege, sesizează mari adevăruri cosmice. Creierul ştie numai să studieze, să scrie, să vorbească, etc. chiar fără a avea o idee clară despre lucruri. Priviţi cum se petrec lucrurile în lumea actuală: se discută, se scrie, dar în realitate nu s-a înţeles nimic, pentru că e imposibil de a se înţelege corect cu creierul. Lucrurile trebuie trăite pentru a le înţelege, trebuie trăite cu toată fiinţa.
Când trăiţi un sentiment, când simţiţi în voi teama, îngrijorarea, dragostea, nu le simţiţi în creier, nici în inima fizică, ci în plexul solar. Deci, plasând inima în plexul solar, Iniţiaţii arătau că ei cunoşteau mult mai bine adevărata anatomie şi fiziologie umană decât biologii care nu văd decât ce e fizic şi material. Ei suprimă adevărata realitate a fiinţei umane, în timp ce Iniţiaţii sunt interesaţi mai întâi de această parte invizibilă şi subtilă. Aceştia din urmă posedau o ştiinţă prodigioasă, dar ţineau multe lucruri ascunse, pentru că revelarea lor ar fi fost periculoasă; atunci nu spuneau numai unele lucruri şi toţi ceilalţi trebuiau să le descopere pe celelalte.
Trebuie ştiut că plexul solar controlează majoritatea funcţiilor corpului fizic, dar şi că tot el a creat şi alimentează creierul. Da, creierul e o creaţie a plexului solar, e copilul său; de aceea plexul solar îl hrăneşte, iar când încetează să-i mai trimită hrana, omul îşi pierde posibilităţile: devine somnolent, sau îl doare capul şi nu mai poate să gândească.
Funcţia fiziologică a splinei este, o ştiţi, de a forma globulele roşii ale sângelui. Nu e de mirare, deci, că centrul eteric al vitalităţii e plasat chiar deasupra ei. Pentru a capta particolele de vitalitate care vin de la soare, trebuie ca dimineaţa să vă gândiţi la acest centru pentru a-l activa, a-l face mai receptiv, şi a absorbi astfel mai bine lumina soarelui pentru a ameliora sănătatea şi vigoarea voastră.
Prin observaţie, disecţie, cu ajutorul aparatelor din ce în ce mai perfecţionate, anatomiştii care studiază de secole corpul uman au ajuns la o cunoaştere foarte detaliată a structurii sale fizice; dar sunt departe de a găsi ceea ce au găsit Iniţiaţii, care graţie clarviziunii lor şi experienţei lor spirituale au descoperit anatomia subtilă a omului. Şi una din descoperirile cele mai impresionante este cea pe care au făcut-o Iniţiaţii Indiei privind sistemul celor şapte chakre. De mai multe milenii, ei învaţă că deasupra corpului fizic, în corpurile eteric şi astral, omul posedă centrii subtili situaţi pe axa coloanei vertebrale. Ei îi numesc aceştri centri Chakre (în sanscrită înseamnă “roată”) sau lotuşi.
De jos în sus aceştia sunt:
- la baza coloanei vertebrale: Muladhara, lotusul cu patru petale.
- deasupra organelor genitale: Svadhishana, lotusul cu şase petale
- în regiunea buricului şi al plexului solar: Manipura, lotusul cu zece petale
- în regiunea inimii: Anahata, lotusul cu doisprezece petale
- în partea din faţa gâtului: Vishuda, lotusul cu şaisprezece petale
- între cele două sprâncene: Ajna, cu două petale mari, divizate în 48 de petale fiecare: în total 96 petale
- în creştetul capului: Sahasrara, lotusul cu o mie de petale. În realitate el are 960 petale, iar în mijloc are o corolă de 12 petale, în total are 972 petale. Cele 12 petale din mijloc sunt galben aurii, cele 960 sunt violete, iar cele două corole se învârt în sens invers.
Nu se pot găsi urme ale acestor centri spirituali în corpul fizic, pentru că ei sunt situaţi în corpul eteric. Organele corpului nostru sunt subordonate influenţei lor.
Aceşti centri subtili sunt inactivi la aproape toţi oamenii. Pentru a-i stimula, un yoghin trebuie să-şi trezească forţa Kundalini care doarme la baza coloanei vertebrale, şi să o facă să urce străbătând chakrele unde ea declanşează şi eliberează puterile pe care le conţin. Forţa Kundalini e reprezentată ca un şarpe înfăşurat de trei ori în jurul său în interiorul unei figuri triunghiulare, în centrul ceakrei Muladhara. Când se trezeşte, e ca o flamă, un foc care începe să urce în spirală în lungul coloanei vertebrale, şi în urcare ea întâlneşte şi stimulează celelalte chakre. Cu limba sa, spune tradiţia, şarpele Kundalini acţionează asupra fiecărei chakre pentru a suda şi a lega diferite elemente care îi permit să se învârtă. O chakră e un sistem foarte delicat cu un angrenaj de o extremă fineţe şi numai şarpele Kundalini poate regla aceste roţi şi a le pune în funcţiune. În momentul când chakra începe să se rotească, se manifestă facultăţile şi puterile care sunt legate de ea.
Chakrele se deosebesc unele de altele prin culoarea lor, numărul de petale, adică numărul şi intensitatea vibraţilor lor, divinităţile care locuiesc în ele, şi mai ales prin virtuţile şi puterile pe care trezirea lor le conferă omului: Muladhara îi dă energie vitală; Svadhishana îi dă forţa creatoare; Manipura îi dă conştiinţa colectivă; Anahata îi dă iubirea universală; Vishuda îi dă înţelepciune; Ajna îi dă clarviziune; Sahasrara îi dă atotputernicia şi libertatea. Se spune că o divinitate sau Shakti locuieşte în fiecare chakră. Numele lor, începând de jos, sunt: Dakini Shakti, Rakini Shakti, Lakini Shakti, Kakini Shakti, Shakini Shakti şi Hakini Shakti. Ajunsă la sfârşitul călătoriei sale, forţa Kundalini atinge Shiva, principiul masculin. Reunirea celor două principii masculin şi feminin, capul şi coada şarpelui, se face într-o lumină orbitoare. Din acel moment, yoghinul, ajuns pe culme, e liber de orice constrângere.
Când omul va înţelege lucrarea lui Dumnezeu şi va vedea cum e construită lumea, că punctul de plecare este Cerul şi punctul de sosire este Cerul, pământul nu va mai fi pentru el un obstacol. Dragostea vine din Cer şi trebuie să se întoarcă în Cer. Nu există două, trei, sau patru feluri de iubire, e tot timpul acelaşi, dar înţeleasă şi trăită la nivele diferite. Se spune că Dumnezeu este dragoste, nu s-a spus niciodată că diavolul este dragoste... Dragostea vine de la Dumnezeu, şi dacă în coborârea ei nu întâlneşte nici o rezistenţă, ea circulă corect fără a provoca arsuri sau febră. Dragostea care arde e o dragoste care este împiedicată în drumul său. Iată un exemplu: sunteţi în pat cu febră; această febră este cauzată de impurităţile care împiedică circulaţia sângelui şi a forţelor vitale, şi febra este lupta organismului pentru a elimina aceste obstacole.
Dacă nu vreţi să rămâneţi să suferiţi pe pământ, dacă vreţi să intraţi în eternitate nu trebuie să vă mai gândiţi la perpetuarea speciei pentru că aceasta crează legături care vă vor reţine pe pământ: sunteţi legat (ă) de mama (tatăl) copiilor voştri, sunteţi legat (ă) fizic de copiii voştri care sunt carne din carnea voastră, sânge din sângele vostru; şi chiar psihic aveţi legături cu ei de asemenea. De aceea filozofia budhistă învaţă că, chiar când omul pleacă pe lumea cealaltă, când se gândeşte să părăsească totul şi să se elibereze, ei bine nu, el are încă legături cu copiii lui, cu toţi părinţii săi, şi nu poate deci părăsi regiunile inferioare ale planului astral, rămâne un timp foarte aproape de oameni, şi mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i observa, participa la viaţa lor şi chiar hrănindu-se prin intermediul lor. După această filozofie, pentru a putea fi liber nu trebuie să te căsătoreşti, nici să ai copii, pentru că aceia care au acceptat să formeze o familie pentru că numele lor să reziste timpului sunt atraşi de nume, de “firmă”, cum se spune, şi trebuie să coboare tot timpul pe pământ pentru că, jos, această familie se gândeşte la ei şi îi cheamă.
Numai Iniţiaţii au reuşit să împace în viaţa lor comunismul şi capitalismul, şi au făcut-o conştient. Ei ştiu că această circulaţie este o lege a vieţii: a lua şi a da... Da, şi viaţa eternă, este de a primi de la Cer, apoi de a împărţi ceea ce ai primit, pentru ca totul să se întoarcă către Cer pentru a fi din nou purificat. Circulaţia în vene este capitalistă: din toate punctele corpului sângele se îndreaptă către plămâni pentru a fi purificat. Apoi, de aici, sângele merge către inimă care îl trimite în tot corpul: circulaţia arterială este deci comunistă.
Circulaţia sângelui este în realitate reflectarea unui proces cosmic. Această energie care vine de la Dumnezeu, din Centru, şi care coboară în toate regnurile naturii (oameni, animale, vegetale...) pentru a le învigora, se încarcă de impurităţi, apoi prin căi necunoscute, ea se întoarce la plămânii şi inima universului pentru a se purifica, înainte de a fi trimisă din nou către creaturi. Această circulaţie, înseamnă capitalismul şi comunismul cu adevărat înţelese.
Toţi vorbesc de servirea patriei, dar, adesea acestea nu sunt decât cuvinte. Se gândesc numai la buzunarul lor, la prestigiu, la putere, posedând încălţări, ghiare, dinţi, pentru a-şi curăţa drumul şi a obţine primul loc. În timp ce alţii, mai competenţi, dar care nu au nici aceste încălţări, nici aceste ghiare, rămân în umbră. Eu nu sunt împotriva politicii, dar pentru mine singura politică valabilă este aceea a Iniţiaţilor care au studiat natura omenească, forţele sale, slăbiciunile, nevoile şi condiţiile spirituale, afective, morale, şi economice în care poate ea să se desfăşoare. Atât timp cât nu posedă aceste cunoştinţe, politica nu poate duce decât la înfruntări sângeroase.
Priviţi-l chiar pe Karl Marx, care este atât de glorios, slăvit, urmat, ei bine, el va claca peste puţină vreme, împreună cu toată suita sa. Da, pentru că nu se rezolvă problemele oamenilor prin lupta de clasă, colectivizarea mijloacelor de producţie etc. Că a fost un geniu Karl Marx, aceasta este sigur, nimeni nu o poate nega, dar că nu a prevăzut totul, că nu a trăit o viaţă divină, că nu a fost un Iniţiat, este la fel de sigur. Recunosc că trebuie să existe oameni calificaţi în fiecare domeniu al vieţii economice şi sociale, dar înainte de toate trebuie la conducere Iniţiaţi care poate nu ştiu nimic din toate acestea, dar cunosc esenţialul.
Dis de dimineata profetii începura invocarile: "Baal... Baal... raspunde-ne". Nici un raspuns. Ilie râdea de ei: "Strigati putin mai tare, ca sa va auda. Poate ca este ocupat cu altceva, poate e plecat în calatorie, sau poate ca doarme". Profetii strigara mai tare si mai mult decât atât, cum stiau sa practice magia îsi facura taieturi în corp pentru ca sperau ca prin sângele care curgea sa atraga larvele si elementalii care sa faca sa cada focul pe altar. Asta a durat pâna la amiaza, dar nimic nu avu loc. Atunci Ilie spuse: "Acum gata. Sa mi se aduca douasprezece pietre. Cu aceste pietre facu un altar în jurul caruia sapa o groapa. El puse lemne pe pietre si un taur taiat în bucati. Pe urma stropi totul cu apa si umplu de asemenea groapa cu apa. Când totul fu gata, Ilie îl invoca pe Cel Vesnic: "Dumnezeu al lui Abraham, al lui Isaac si al lui Israel, fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu în Israel, ca eu sunt slujitorul Tau si ca am facut toate aceste lucruri prin cuvântul Tau". Atunci focul cazu din cer si arse tot: victima, lemnul, pietrele si apa. Toata lumea cazu în genunchi si recunocu ca adevaratul Dumnezeu era Dumnezeul lui Ilie. Dar dupa aceasta, Ilie, putin prea mândru de victoria sa, îi duse pe cei patru sute cincizeci de profeti ai lui Baal pe malul unui râu si le taie capul.
În Fraternitate, avem obiceiul de a medita împreuna, dar si de a cânta împreuna, de a lua masa împreuna, de a face unele exercitii împreuna. De ce ? Pentru ca Învatamântul nostru aduce metode noi pentru ca oamenii sa învete sa traiasca mai înfratiti, aprofundând din ce în ce mai mult constienta universalului. Caci ceea ce lipseste cel mai mult, chiar în învatamintele spiritualiste, este dorinta de a trai o viata colectiva, frateasca. La ei, ceea ce predomina este intelectul, acumularea de cunostinte si de puteri de care sunt atât de mândri dar ei sunt în permanenta separati, izolati; nu se simte o adevarata dragoste între ei. Aici, din contra, încercam sa cream caldura între noi si sa ne apropiem. Deja, cântând împreuna, se face enorm pentru a vibra la unison, pentru a ne acorda, pentru a ne armoniza. Vibratiile, aurele tuturor fratilor si surorilor se unesc si creaza cele mai bune conditii pentru venirea unor entitati luminoase, care aduc vibratiile lor. De aceea este atât de important sa cântam împreuna, asa cum o facem noi înainte de masa, pentru ca spiritele de sus sa vina sa asiste la acest moment sacru, când noi trebuie sa intram, prin hrana, în comunicatie cu trupul si sângele lui Cristos.
duminică, 8 martie 2015
Retelele favorizeaza puterea generozitatii
Robert Kiyosaki
Oamenii bogati si puternici inteleg puterea retelelor.Daca oamenii bogati si puternici folosesc retele,voi de ce nu le-ati folosi?
Tatal bogat a spus:
-Daca vrei sa devii bogat,trebuie sa creezi retele pe care sa le conectezi apoi la alte retele.Motivul pentru care este usor sa te imbogatesti prin intermediul retelelor consta in faptul ca este usor sa fii generos prin intermediul retelelor.Pe de alta parte,oamenii care actioneaza singuri sau ca simpli indivizi isi limiteaza sansele pentru a obtine succesul economic.Retelele sunt constituite de oameni,afaceri sau organizatii fata de care tu esti extrem de generos,pentru ca tu ii ajuti pe ei,iar ei te ajuta pe tine,a continuat el sa spuna.Retelele sunt niste sisteme puternice de parghie.Daca vrei sa te imbogatesti,creaza o retea si conecteaz-o la alte retele!
Planul nostru de afaceri se bazeaza pe aceasta interdependenta de retea,nu pe o competitie directa cu organizatii si companii care sunt mai mari decat noi.Astazi,noi colaboram cu societati si companii precum:AOL Time Warner,Time Life,Nightingale-Conant,PBS sau cu edituri din peste 40 de tari,diverse organizatii bisericesti si companii de network marketing.Noi lucram impreuna pentru a ne face unii pe ceilalti mai puternici,mai viabili si mai bogati.Noi oferim si primim,ne impartasim laturile puternice si ne consolidam laturile slabe,devenind astfel cu totii mult mai puternici.
Am descoperit ca prin aceasta metoda de cooperare,prin care ne asiguram ca partenerii nostri de afaceri prospera,valoarea noastra a crescut exponential.Am observat ca indivizii sau partenerii de afaceri a caror atentie este in primul rand centralizata asupra lor insisi si a dorintelor lor de imbogatire,primind mai mult decat ofera in schimb,nu sunt niste parteneri buni de retea.Am observat ca oamenii care vor mai mult sa primeasca decat sa ofere si sunt preocupati in mod deosebit de propria lor persoana ajung in final sa munceasca mai mult si sa castige mai putin.
Am facut odata parte din consiliul director al unei companii care avea un presedinte prea putin interesat de
compania sa.Nu-l interesa nimic altceva decat pachetul sau salarial si ceasul sau de aur.Nu manifesta nici un interes pentru reteaua sa,in acest caz,o afacere de sute de angajati care o mentineau in viata.Nu-l interesa decat propria sa persoana.Nu mai este nevoie sa spun ca am fost nevoiti sa alegem un alt presedinte.Punctul cheie in obtinerea succesului in afaceri este acela de a manifesta un interes real pentru partenerii tai de afaceri sau pentru organizatiile cu care colaborezi,facand tot ce-ti sta in putinta ca si acestia sa aiba succes in tot ce intreprind.Nu se poate sa manifesti interes doar pentru propria ta persoana,asa cum se pare ca procedeaza marea majoritate a oamenilor si a organizatiilor in ziua de azi.
Cand eram in liceu,tatal bogat m-a rugat sa vin in sala de conferinte ca sa asist la felul in care angaja un om care urma sa aiba grija de unul din parcurile lui industriale.La interviu se prezentasera 3 concurenti.Dupa ce tatal bogat le-a explicat care erau sarcinile lor,i-a intrebat daca aveau intrebari.Intrebarile au fost deosebit de interesante,ca de exemplu:
1.Cat timp liber voi avea in fiecare zi?
2.Cat este durata concediului medical?
3.Care sunt indemnizatiile de care beneficiez?
4.Cand mi se acorda o promovare si o marire de salariu?
5.Cate concedii platiti?
Dupa incheierea interviului,tatal bogat m-a intrebat ce am observat.
Eu am raspuns.
-Ii interesa numai aspectele legate de persoana lor.Nici macar unul n-a intrebat cum sa te ajute in afacerea pe care ai creat-o sau cum s-o faca mai profitabila.
-Asta am observat si eu,a spus tatal bogat.
-Ai de gand sa angajezi pe vreunul dintre ei?
-Bineinteles,mi-a spus tatal bogat.Eu caut acum un eventual angajat,nu un partener de afaceri.Caut o persoana care vrea sa castige niste bani,nu sa se imbogateasca.
Ti s-au prea lacomi?l-am intrebat eu.
Cei care au citit si celelalte carti ale mele isi amintesc ca tatal bogat m-a obligat intotdeauna sa muncesc pe gratis,nu pentru bani.
-Da,mi-a raspuns el.Dar noi suntem cu totii lacomi intr-o masura mai mare sau mai mica.Motivul pentru care nu vor ajunge niciodata sa se imbogateasca nu este faptul ca sunt lacomi;motivul este ca nu sunt destul de generosi.
Asadar,rata lor de levier va ramane probabil mereu de 1:1.
Ca sa repet cuvintele tatalui bogat:
-Cei mai multi oameni nu se vor imbogati niciodata pentru ca nu se gandesc decat la plata pe care o pot obtine pentru o zi de munca.Nu exista un sistem prea mare de parghii in plata unei zile de munca,pentru ca-indiferent cat de mult muncesti sau de suma pe care o castigi-rata va ramane tot de 1:1.
Tatal bogat a spus:
-Daca vrei sa devii bogat,trebuie sa creezi retele pe care sa le conectezi apoi la alte retele.Motivul pentru care este usor sa te imbogatesti prin intermediul retelelor consta in faptul ca este usor sa fii generos prin intermediul retelelor.Pe de alta parte,oamenii care actioneaza singuri sau ca simpli indivizi isi limiteaza sansele pentru a obtine succesul economic.Retelele sunt constituite de oameni,afaceri sau organizatii fata de care tu esti extrem de generos,pentru ca tu ii ajuti pe ei,iar ei te ajuta pe tine,a continuat el sa spuna.Retelele sunt niste sisteme puternice de parghie.Daca vrei sa te imbogatesti,creaza o retea si conecteaz-o la alte retele!
Planul nostru de afaceri se bazeaza pe aceasta interdependenta de retea,nu pe o competitie directa cu organizatii si companii care sunt mai mari decat noi.Astazi,noi colaboram cu societati si companii precum:AOL Time Warner,Time Life,Nightingale-Conant,PBS sau cu edituri din peste 40 de tari,diverse organizatii bisericesti si companii de network marketing.Noi lucram impreuna pentru a ne face unii pe ceilalti mai puternici,mai viabili si mai bogati.Noi oferim si primim,ne impartasim laturile puternice si ne consolidam laturile slabe,devenind astfel cu totii mult mai puternici.
Am descoperit ca prin aceasta metoda de cooperare,prin care ne asiguram ca partenerii nostri de afaceri prospera,valoarea noastra a crescut exponential.Am observat ca indivizii sau partenerii de afaceri a caror atentie este in primul rand centralizata asupra lor insisi si a dorintelor lor de imbogatire,primind mai mult decat ofera in schimb,nu sunt niste parteneri buni de retea.Am observat ca oamenii care vor mai mult sa primeasca decat sa ofere si sunt preocupati in mod deosebit de propria lor persoana ajung in final sa munceasca mai mult si sa castige mai putin.
Am facut odata parte din consiliul director al unei companii care avea un presedinte prea putin interesat de
compania sa.Nu-l interesa nimic altceva decat pachetul sau salarial si ceasul sau de aur.Nu manifesta nici un interes pentru reteaua sa,in acest caz,o afacere de sute de angajati care o mentineau in viata.Nu-l interesa decat propria sa persoana.Nu mai este nevoie sa spun ca am fost nevoiti sa alegem un alt presedinte.Punctul cheie in obtinerea succesului in afaceri este acela de a manifesta un interes real pentru partenerii tai de afaceri sau pentru organizatiile cu care colaborezi,facand tot ce-ti sta in putinta ca si acestia sa aiba succes in tot ce intreprind.Nu se poate sa manifesti interes doar pentru propria ta persoana,asa cum se pare ca procedeaza marea majoritate a oamenilor si a organizatiilor in ziua de azi.
Cand eram in liceu,tatal bogat m-a rugat sa vin in sala de conferinte ca sa asist la felul in care angaja un om care urma sa aiba grija de unul din parcurile lui industriale.La interviu se prezentasera 3 concurenti.Dupa ce tatal bogat le-a explicat care erau sarcinile lor,i-a intrebat daca aveau intrebari.Intrebarile au fost deosebit de interesante,ca de exemplu:
1.Cat timp liber voi avea in fiecare zi?
2.Cat este durata concediului medical?
3.Care sunt indemnizatiile de care beneficiez?
4.Cand mi se acorda o promovare si o marire de salariu?
5.Cate concedii platiti?
Dupa incheierea interviului,tatal bogat m-a intrebat ce am observat.
Eu am raspuns.
-Ii interesa numai aspectele legate de persoana lor.Nici macar unul n-a intrebat cum sa te ajute in afacerea pe care ai creat-o sau cum s-o faca mai profitabila.
-Asta am observat si eu,a spus tatal bogat.
-Ai de gand sa angajezi pe vreunul dintre ei?
-Bineinteles,mi-a spus tatal bogat.Eu caut acum un eventual angajat,nu un partener de afaceri.Caut o persoana care vrea sa castige niste bani,nu sa se imbogateasca.
Ti s-au prea lacomi?l-am intrebat eu.
Cei care au citit si celelalte carti ale mele isi amintesc ca tatal bogat m-a obligat intotdeauna sa muncesc pe gratis,nu pentru bani.
-Da,mi-a raspuns el.Dar noi suntem cu totii lacomi intr-o masura mai mare sau mai mica.Motivul pentru care nu vor ajunge niciodata sa se imbogateasca nu este faptul ca sunt lacomi;motivul este ca nu sunt destul de generosi.
Asadar,rata lor de levier va ramane probabil mereu de 1:1.
Ca sa repet cuvintele tatalui bogat:
-Cei mai multi oameni nu se vor imbogati niciodata pentru ca nu se gandesc decat la plata pe care o pot obtine pentru o zi de munca.Nu exista un sistem prea mare de parghii in plata unei zile de munca,pentru ca-indiferent cat de mult muncesti sau de suma pe care o castigi-rata va ramane tot de 1:1.
miercuri, 11 februarie 2015
Lamâiul. Cum îl creşti în casă
Lamaiul are frunze de culoare verde intens, iar daca ajunge sa faca si fructe acestea o sa fie un element de decor cu totul special. Poti sa cresti un lamai, din cativa samburi. Aduna semintele de la 1-2 lamai frumoase si sanatoase. Cele mai bune sunt cele mai mici, cu coaja subtire si neteda. Spala semintele cu apa rece spala-le bine in apa rece. Pune semintele in cateva servetele albe (neaparat) si umezeste-le bine. Aseza semintele in servetele impaturite intr-un castron adanc si toarna putina apa in farfurie.
Servetelele trebuie sa fie permenent umede, dar nu trebuie sa fie inecate in apa. Umezeste bine servetelele in fiecare zi, timp de aproximativ o saptamana. Poti sa grabesti procesul de incoltire al semintelor acoperind castronul cu o folie din plastic. Tine vasul la lumina, dar nu in bataia razelor de soare. Cand semintele au incoltit, cu mare atentie sa nu le rupi radacinile (eventual cu tot cu servetelul strapuns de acestea) muta-le in pahare din plastic in care ai pus pamant special pentru flori. Gaureste paharele pentru a permite ca excesul de apa sa se scurga si tine paharele in locuri calduroase, la lumina, pana cand incep sa apara primele frunzulite ale lamailor. Transplanteaza lamaiul intr-un ghiveci cu o dimensiune medie si continua sa-l uzi regulat. Atentie sa nu exagerezi cu cantitatea de apa pentru ca planta poate putrezi. Apa trebuie sa se dreneze bine si usor.
Lamaiul nu creste repede, dar devine o frumoasa planta decorativa in casa dupa ce implineste un an. In primul an trebuie fertilizat la fiecare 8 saptamani pentru a se dezvolta intr-un mod cat mai armonios. La fel si in urmatorii doi ani de viata, cand lamaiul este inca pui. Cand atinge maturitatea il poti fertiliza de doua ori pe an, la sfarsitul iernii si inceputul verii, folosind o substanta usor acida, pe care o poti cumpara din florarii sau magazinele de specialitate.
Lamaiul are nevoie lumina
In lunile calduroase poti sa scoti lamaiul pe terasa, in gradina sau in balcon . Muta-l treptat, la inceput doar timp de cateva ore pe zi pentru ca ulterior sa-l lasi in noua locatie si peste noapte.
Lamaiul nu tolereaza inghetul. La temperaturi mai mici de 13°C lamaiul intra in repaus. Temperatura optima pentru lamai pe perioada de iarna este de 13-18°C, dar in timpul verii acestea pot urca si pana la 35°C.
Lamaii infloresc de obicei primavara, prin ramurile tinere sau cele mai batrane. Odata ce au aparut fructele mici, sa nu fiti dejamagiti cand veti vedea ca 95% din ele vor cadea fara motiv, pentru ca este normal. Un lamai in primii doi-trei ani poate “creste” numai 3-4 fructe intr-un an. Unii copaci au in acelasi timp fructe coapte, fructe pe jumatate crescute si flori, pentru ca o lamaie creste si se coace, in conditii de apartament in circa 5-8 luni.
Lamaiul suporta sa stea in locuri intunecoasa, dar probabail ca florile nu vor da rod. Ca sa faca fructe are nevoie de lumina naturala si de soare. Ca planta de interior, lamaiul are nevoie de un compost asemanator, dar mult mai fertil. Turba simpla nu este neaparat potrivita pentru ca mentine umezeala si se aduna in jurul radacinilor, asa ca trebuie amestecata cu o patre egala de nisip care sa ajute la drenaj.
Radacinile lamaiului trebuie sa respire, asa nu trebuie tinut in vase de plastic , ci doar in ghivecele de teracota sau lemn. Ghiveciul nu trebuie sa fie foarte mare, pentru ca lamaiului ii place sa stea mai inghesuit si probabail ca nu trebuie schimbat cel in care il plantezi prima data decat abia dupa vreo 3-4 ani.
www.casa-gradina.ro
luni, 9 februarie 2015
Metoda cercului
Cercul – ne oferă posibilitatea de a ne asculta unul pe celălalt, de a vorbi în aceeaşi limbă, ne învăţă să ajungem la o părere comună.
Cercul – ne oferă posibilitatea de a ajuta omenirea să se ridice deasupra egoismului, ne învaţă unitatea, cum să creştem o părere comună, pur şi simplu să ne odihnim şi să ne încălzim la atmosfera familială din cerc.
Cercul – este o posibilitate unică dată oamenilor cu scopul de a-i învăţa să ajungă la o înţelegere comună între ei, de a simţi acel comun care se află în interiorul fiecăruia şi între ei. Masa rotundă ne ajută să ne unim, iar toate problemele se rezolvă numai prin unitatea unuia cu celălalt.
Cercul – ne este eficient pentru creşterea şi dezvoltarea noastră. Noi învăţăm să vorbim, învăţăm să ne organizăm şi să petrecem activităţi sociale importante.
Cercul – este o posibilitate unică dată oamenilor cu scopul de a-i învăţa să ajungă la o înţelegere comună între ei, și de a simţi acel comun care se află în interiorul fiecăruia şi între ei.
Participând în cerc, noi putem simţi dorinţa şi necesităţile oamenilor care ne înconjoară.
Comunicarea după regulile Cercului ne învaţă nu numai cultul interacţiunii, dar ne şi formează atent la un nivel mult mai profund, cu răbdare, să construim relaţii bune, calde unul cu celălalt. Noi treptat începem să simţim acel câmp al uniunii în care ne aflăm, ne impregnăm cu această atmosferă a unităţii, ne includem în ea. Aceasta ne oferă o experienţă a trăirilor, faptul că împreună – ne este uşor şi plăcut.
Atunci când oamenii se adună împreună şi discută o anumită problemă, urmărind principiile Metodei rotunde, ei se ridica deasupra nivelului la care a apărut problema, fiecare luminează o anumită faţetă şi o pune în puşculiţa comună, ca rezultat se unesc părţile. Şi astfel se naşte un răspuns integral.
www.educatieintegrala.ro
marți, 3 februarie 2015
This Tree Is 3200 Years Old. But It’s So Huge It’s Never Been Captured In One Photo… Until Now.
luni, 2 februarie 2015
miercuri, 28 ianuarie 2015
Giordano Bruno
born in 1548 in Nola, a small Italian town.
He fought against the darkness of bigotry,
ignorance, superstition and fanaticism of
the Middle Age at the cost of his life.
His struggle was to free minds from bigotry and
superstitions for the advent of the Renaissance, the
rebirth of ancient wisdom in Europe, the renewal of
the ancient philosophy.
In all times, people have always wondered about themselves. Who am I? What are the causes of my actions,
thoughts and feelings? What is the meaning of life? These questions have been the key in drawing the course of life
and establishment of civilisations. The knowledge of man opens the doors to other aspects of life. What is the true
nature of man under the light of philosophy?
Stars and Their Planets
He made interesting
explanations about our solar
system and the other suns
and the planets around
them.
He described
the almost circular
movements of the
earth and stars and
went beyond
Copernicus with the
movement of the
solar system and
the planets of other
suns because
Copernicus was still
defending the fixed
heavens where other
stars are located.
He said that stars are
some other suns around which
many other planets are orbiting. This
was a revolutionary idea about the
cosmos. Our solar system is not the only solar
system and the sun is no longer at the centre of the
universe but one of the many centres. The planets
around our sun are not the only planets in the
universe. For Bruno, other suns and their planets
are inhabited by various types of beings; some more
intelligent than us, some less.
An Infinite Universe
The universe was infinite for Bruno. There is
infinite number of worlds with infinite number of
beings living on them. Each world is finite within the
infinite universe.
The infinite universe is immobile because there is
nothing beyond it, nowhere to move to.
The unity of the universe is stable in its oneness
and so remains forever. This is the basic
characteristic of the universe that unites everything
within itself. Beyond the multiplicity of forms and
things, there lies the principle of unity, which is a key
to understanding the similarities among different
things such as between men and animals, men and
plants, our planet earth and other planets, our sun
and the other suns. With this unity, the Greek
philosophers could declare a basic principle of
ancient philosophy;
"Know yourself so you can know
the universe."
He lived in a time when vices had
replaced the throne of virtues. Folly,
nonsense and vice were at the
power. The light, which made the
minds of the ancestors divine
and heroic, was almost
diminished.
He was faced with the
resistance of ignorant who
believed that change would
always be bad. He wrote
"Do you know how
powerful the habit of
believing and being brought
up on certain opinions since
childhood, in shutting off the
most obvious things from the
understanding?"
His name was not mentioned
for a long time due to fear of the
authorities.
He was burnt at the stake on 17th
of February 1600, in the great square of
Flowers in Rome. His message has re-echoed
in all the corners of western world.
Constant Change
He defended the idea of constant change that we
find in Heraclitus and Greek philosophy. Everything
in the universe is constantly changing. Our planet
changes constantly; climatic changes, geological
changes, the continents and the oceans. We change
constantly; our body, our emotions and thoughts.
The reason of constant change is to reach
perfection. If we do not strive to improve, we will not
be in harmony with nature. Each and every being
keeps changing to improve and come closer to
perfection.
For Bruno, everything in the universe is
interdependent. The universe is an intertwined web
of many causes and effects. All things are effects of
some causes that is why all things are not real
because they depend on something else to exist.
And everything in the universe are composite and at
the same time dissoluble.
Time is the number of this constant change and
constant motion, which can be experienced by only
a body. Where there is no body, there is no motion
and therefore no measurement of motion, which
means there is no time
A Living Universe
He described a living universe, which
we find in Plato as well, a universe like an
enormous animal where infinite solar
systems are like the cells of an enormous
body. In this universe, all things are alive,
as all parts of our bodies alive.
The celestial bodies were the great
living creatures for Bruno as it was in the
philosophy of Pythagoras and Plato.
These celestial beings were more than
living beings. They are divinities such as
the deities Mars, Jupiter, Venus, Mercury
and Apollo, which are associated with the
planets and the sun.
In this living body, there is a continuous
process of corruption and generation of
forms. Bruno explains corruption and
generation of forms as same because
they derive from the same principle. The
end of a corruption is the beginning of the
generation of another thing so corruption is a
generation and generation is a corruption.
Coincidence of Opposites
The principle of Unity behind all these various
worlds and beings reconciles opposites. The
reconciliation helps us to clear away doubts and
conflicts.
The 16th century, when Bruno lived, was a period
of extreme violence especially politically and
religiously. Bruno, with the idea of coincidence of
opposites, wanted to reconcile different Christian
groups. He wanted to show that what seems
opposite in the appearance is not opposite in
essence.
Isn't the maximum heat and minimum cold wholly
one, asks Bruno. Is it not from the limit of maximum
heat that we obtain the point of departure in the
movement toward cold? The extreme of an opposite
is an approach to the other side of the opposite.
All things are composed of contraries where we
find continuous transformations from one opposite
to another; day follows night and night follows day,
summer comes after winter and vice versa. There is
no delight without its contrary, which is pain.
When both contraries are in excess, they become
vices and soul falls into discord. Vice is a deviation
from its own nature whose perfection is in unity. In
the middle where the extremes meet and become
one and indifferent, is virtue. Virtue is the house of
temperance, the condition of a strong soul, which
does not give way to one opposite for the other.
Fighting against Ignorance
Bruno was a heroic spirit who fought against the
ignorance and bigotry of his time. He vividly
described the conditions of his time in his book
Cause, Principle and Unity; "
Blind error, greedy
time, adverse fortune, deaf envy, vile rage, hostile
zeal, cruel hearts, perverse spirits, bizarre passions
will not suffice to obscure the ait before me, nor
place the veil before my eyes, nor ever stop me from
beholding my beautiful sun.
He described his spirit that enabled him to go
through the troubled times as;
- Not throw up my hands (not easily give up).
- Not surrender to despair.
- Not succumb before the swift flood of criminal
falsehood with which I have been furiously attacked,
envy of the ignorant, the presumptions of sophists,
the depreciation of the malicious, the bad mouthing
of varlets, and the insinuations of mercenaries.
All valuable things are difficult to obtain. Narrow
and thorny is the way of beatitude...
They say there is a mysterious relation between the difficult
and the good. You have to make effort and work
hard to get the good but it is easy to get the evil
without any effort or work. In other words, it's easy to
miss the target but difficult to hit it.
“Know yourself so
you can know the
universe.”
Cause, Principle and Unity
Pedantry has never been more exalted for
governing the world than in our day said Bruno.
Pedantry is a sign of dark ages when man tends to
follow just the forms and rules instead of the spirit or
the essence behind things. Philosopher questions
everything as well as the conventions found in a
society or religion.
Philosophy for Bruno
The true philosopher's country was all the world
for Bruno. The Philosopher lives beyond countries,
borders like a citizen of the world. An idea we find in
the Stoics. The world citizen feels himself
responsible for humanity and believes in unity of
humanity.
In one of his books, he calls philosophy "
My beloved mother, philosophy...
" which is like a mother who looks after her children as philosophy
does in the chaos of life. Interestingly the Buddhists
also represent the perfect wisdom (prajnaparamita)
as a goddess, the mother of all Buddhas.
He wanted to give real meaning and value back
to philosophy though it was in the hands of pedants,
sophists, the ignorant and bigots. Their philosophy
was a mere intellectual occupation without the aim
to discover truths and to change the life.
For Bruno, the best philosophy is that which
brings about the perfection of the human intellect
most easily and eminently, and must closely
corresponds to the truth of nature. Philosophy is the
means to perfect human intelligence so the person
can express his own nature, his real Self.
For true philosophy, music or poetry is also
painting, and true painting is also music and
philosophy, and true poetry or music is a kind of
divine wisdom and painting. Philosophy as in the
past was considered to be a discipline that connects
other disciplines such as art, science and religion.
Without being a philosopher, it should be difficult to
be a painter, poet, musician or a scientist."
I hold worldly repute and hollow success without
truth to be hateful to God, most vile and
dishonourable. But I thus exhaust, vex and torment
myself for love of true wisdom and zeal for true
contemplation.
This was Bruno's goal for life. He
wasn't interested in titles, honours or worldly powers
but wisdom and dedicated his life to the search for
wisdom.
Bruno revived the ancient wisdom, which was the
backbone of Greek and Roman civilisation. He had
struggled to return the Goddess of Wisdom to
Europe which had lost it long before.
His fight against ignorance, pedantry, fanaticism
and corruption has become an inspiration for many
to continue his fight.
Guner Orucu
Sydney 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)