Conceptul de fundamentalism a luat nastere in sanul protestantismului american si a fost definit intr-o serie de pampflete,brosuri cu caracter polemic publicate intre 1910 si 1915 sub ingrijirea lui Curtis Lee Laws,redactor-sef al revistei baptiste Watchman-Examiner,si intitulate The Fundamentals:A Testimony to the Truth.Fundamentalismul beneficia de o definitie in cinci puncte,primul dintre acestea continandu-le deja in sine pe toate celelalte:infailibilitatea Bibliei,din care decurg nasterea virginala,resurectia trupeasca,ispasirea de catre Cristos a pacatelor omenirii si reintoarcerea fizica a lui Crisos.Riesebrodt propune sa limitam conceptul de fundamentalism la aceasta pozitie din cadrul calvinismului radical,fara sa pierdem din vedere ca un fenomen similar se manifesta in toate tarile occidentale,dand nastere unor miscari de extrema dreapta(atat clericale cat si anticlericale)in tarile catolice,precum si unor miscari seculare de extrema dreapta in tarile luterane.Aceasta deosebire se explica prin pozitia speciala pe care o detine radicalismul protestant in cadrul istoriei americane.In secolul al XVII-lea,puritanii callvini stabiliti in Massachusetts creeaza un Stat teocratic,in care sufragiul depinde de evolutia spirituala a persoanei;dupa 1693 insa,exista o separare intre spiritual si secular,iar dreptul de vot este determinat de proprietete.Fundamentalismul american,la fel ca si fenomenele paralele din Europa,insoteste indusrializarea si urbanizarea.Din punct de vedere continutistic,el este insotit de chiliasm(credinta in sfarsitul lumii)si cuprinde trei curente majore:curentul cvietist-profetic reprezentat de Arno C.Gaebelein si Isaac Haldeman;curentul activist-profetic creat in jurul acelei World's Christian Fundamentals Association care reuneste diverse denominatii,printre care importanti sunt baptistii din Nord(northern Baptists);si curentul harismatic al penticostalilor,care nu colaboreaza insa cu chiliastii.Acestora ar mai trebui sa le fie adaugati presbiterienii ortodocsi,chiar daca nu sunt chiliasti.S-a spus de multe ori ca si Ku Klux Klan-ul face parte din fundamentalism.Potrivit lui Riesebrodt,lucrurile nu stau tocmai asa.El confirma ca,intr-adevar,numerosi pastori fundamentalisti trec de partea Klan-ului si fac propaganda activa in favoarea acestei organizatii;lucrul se petrece insa fara autorizatia bisericilor respective,si deseori impotriva pozitiei oficiale adoptate de acestea.Numitorul comun al Ku Klux Klan-ului si al fundamentalismului il constituie caracterul anticatolic al ambelor miscari.
Fundamentalismul protestant american pleaca de la o analiza ideologica a societatii,pentru a trage apoi concluzii cu privire la atitudinea care le incumba credinciosilor.Societatea apare in plina criza si in plina decadere morala.Mesajul crestin si-a pierdut puterea.Cauza acestei decaderi este atribuita evolutionismului darwinist,relativismului lui Nietzsche,criticii istorice aplicate Bibliei si accentuarii dimensiunii sociale a mesajului crestin.(Fireste,o analiza de acest tip fusese efectuata in tarile catolice inca din anul 1905,prin enciclica antimodernista.)Semnele decadentei sunt activitatile profane carora li se dedica oamenii:dansul,muzica profana(in special jazzul),moda feminina tot mai imorala.Pe langa factorii responsabili deja identificati,protestantii americani citeaza si alte elemente purtatoare de eroare:noile miscari si culte religioase(teosofia si spiritismul),catolicismul,cultura germanica si bolsevismul,propagate de emigrantii din Europa de Sud si de Est.Catolicismul si germanismul sunt,in general,asociate cu consumul de alcool:rum and Rom[an]ism(romul si papismul)au fost raspandite de irlandezi,in timp ce German Kultur and beer(cultura germana si berea),fireste,de catre germani.Decaderea a atins insasi baza societatii,dat fiind ca si-a gasit o prada usoara in femeie,cu a carei a doua "cadere"a inceput si corodarea principalei institutii umane:familia,caminul familial.Misogini si xenofobi,fundamentalistii se dezlantuie contra teologiei liberale,al carui centru il constituie,fireste,Universitatea din Chicago.Si chiar daca nu resping ordinea politica americana,la care se aliniaza,fie si bombanind nemultumiti,fundamentalistii ar prefera teocratia,precum odinioara,in Massachusetts.De pe aceste pozitii lanseaza ei o critica radicala la adresa capitalismului si militeaza pentru o etica nu cumulativa si individualista,ci corporativa si colectivista.In privinta compozitiei sale,fundamentalismul atrage in special o patura urbana a stratului mediu-inferior al societatii.
Riesebrodt constata ca fenomenul care a dus la revolutia iraniana din 1978 prezinta trasaturi foarte apropiate in raport cu fundamentalismul protestant american,atât de apropiate încât ne îngăduie construcția conceptului însuși de 'fundamentalism''.Și Iranul a fost cândva,in trecut,o teocratie șiita,dar una de un tip aparte:ca și ortodoxia greacă de până la căderea Imperiului de Răsărit în 1453,înainte de secolul al XIX-lea Islamul iranian l-a avut în frunte chiar pe șah.Însă puterea seculară a pactizat cu modernismul occidental,motiv pentru care pătura clericală șiită a încheiat un pact solid cu stratul social mediu-inferior,reprezentat de mici negustori din bazar.Venirea la putere a lui Reza Khan(1921-1941)fusese însoțită de un anticlericalism fără precedent,care avea să fie caracterizat,până la cel de-al doilea conflict mondial,de un adevărat război cu șiiții,iar după acea avea să ducă la o polarizare a șiismului iranian;majoritatea,care asculta de ayatollah-ul Borujerdi,s-a închis într-o atitudine apolitică,în timp ce o minoritate,așa-numiții fedayni ai Islamului,a ales calea terorismului.Perioada se încheie o data cu moartea lui Borujerdi(în martie 1961)și cu venirea la putere a ayatolah-ului Khomeyni,care va lua o poziție activă împotriva procesului de modernizare inițiat de șah în anul 1962 ,sub denumirea de''revoluție albă''.Arestat de mai multe ori pentru că se opunea drepturilor femeii,Khomeyni răspunde la 3 iunie 1963(ziua Ashura,de doliu însângerat,când se comemorează moartea,survenită într-o încăierare la la Kerbela,în anul 680,a lui Husein-în persana Hosein-,cel de-al doilea fiu al lui Ali)printr-un violent atac împotriva șahului.Ca urmare,Khomeyni trebuie să părăsească în 1964 Iranul.Răsturnarea șahului de la putere este precedată ,în 1977,de un act cu semnificație simbolică:un fiu al lui Khomeyni moare în circumstanțe dubioase;bazarul se închide și este invadat de poliție,chiar la începutul luni Moharram,în care se celebrează Ashura.Tot în mod simbolic se desfășoară și schimbarea de la putere:în 1978 șahul introduce sărbătoarea statală a drepturilor femeii și a reformei agrare chiar la începutul luni Moharram și ,ca urmare,bazarul se închide și patru mii de studenți la teologie demonstrează împotriva Statului.În ciocnirile cu poliția își pierd viața câțiva studenți și începe Ashura perpetuă:fiecare șiit mort pentru cauza revoluției va ajunge direct în paradis.Analiza pe care o face Khomeyni societăți contemporane se aseamănă foarte mult cu cea a fundamentaliștilor americani.Khomeyni identifică o puternică criză socială,caracterizată de o puternică decădere morală.Principalul vinovat este imoralitatea,căreia i-a căzut cu ușurință victimă femeia.Scoțându-și vălul,femeia s-a transformat într-o fiara lubrică,iar ''din trupul ei dezgolit se înalță flăcări de patimă care prefac omenirea în cenușă''(discurs din 1981).Dezvăluirea femeii a cauzat divorțuri și prostituție și a slăbit căminul familial.Căzuți pradă concupiscienței care se naște din vederea chipului femeii,bărbații sunt mai puțini eficienți în munca lor.Însă ceea ce deplâng mai cu seamă șiiții este pierderea identității lor culturale,care are loc o dată cu adoptarea calendarului occidental,a justiției occidentale în locul legi coranice,o dată cu venirea tuturor acelor străini,mai ales americani,care l-au transformat pe șah într-un șah al lor,în vreme ce masele trăiesc în cea mai cumplită mizerie.
În concluzia lucrări sale,Riesebrodt trasează un tablou comparativ al celor doua fenomene(protestantismul american și șiismul iranian)care,în ciuda diferențelor dintre ele,se dovedesc a avea multe trăsături comune:sunt mișcări tradiționaliste,urbane,ce profesează un accentuat moralism patriarhal,azvârlind asupra femeii răspunderea pentru decăderea societății;sunt mișcări anticapitaliste,se situează de partea celor săraci și promovează un ethos social de tip organicist.Apar însoțite și de fenomene de nativism,mesianism și chiliasm.Acestei analize Lawrence nu îi adaugă nimic,cu toate că include printre fenomenele studiate fundamentalismul ebraic,precum și unele fundamentalisme sunnite,din Indonezia,Pakistan și Egipt.
Concluzia lui Riesebrodt este că fundamentalismul ar putea fi definit ca un tip de mișcare de protest care promovează valorile patriarhale,tradiționale ale unei societăți.Riesebrodt,pragmatic,nu ține seama de impactul istoric al fundamentalismului;dimpotrivă,Lawrence identifică unele ''precedente'',dar refuză să le ia în considerare.Pentru el,fundamentalismul e pur și simplu unul din efectele naturale create de impunerea modernismului,fenomen aflat în centrul unei prolixe analize teologice,extinsă pe o sută douăzeci de pagini.
Dar este oare adevărat că fundamentalismul e un fenomen modern?Este adevărat că nu e un fenomen catolic?Firește,cine cunoaște dezbaterea cu privire la modernism care a dus la deschiderea Coniliului Vatican II nu poate decât să recunoască existența unui fundamentalism catolic,ce îl precedă pe cel protestant american.Iar cine cunoaște sumbrele tematici ale existențialismului catolic știe că fenomenul nu încetase încă în anii'60.La fel,anumite tonalități ale catolicismului contemporan,în special în țările din estul Europei,ne duc la concluzia că fundamentalismul catolic mai există fără îndoială și astăzi.Și există,în egală măsură,un fundamentalism ortodox,care ia înfățișarea unei mișcări foarte asemănătoare cu revoluția șiită,în cadrul fascismului românesc(1924-1940).
Dar cel mai interesant este faptul că,atât în cadrul creștinismului cât și în Islam ,fundamentalismul nu apare câtuși de puțin legat de instaurarea modernității.Se întâlnesc fenomene de fundamentalism în califatul fatimid de la Cairo în secolul al XI-lea,după cum se întâlnesc fundamentalisme în Germania și în Franța catolică din secolul al XVI-lea,fundamentalisme numite luteranism și calvinism.Constituie una dintre cele mai urgente sarcini ale istoriei redefinirea acestor momente ale trecutului prin prisma perspectivei create recent de reapariția fundamentalismului în noi conteste.Însă concluzia este de pe acum aceea că,departe de a depinde de modernism,fundamentalismul este o categorie perenă,cu reapariții neașteptate.
I.P Culianu
