Cuvintele care vindeca

ADN-ul uman nu este doar responsabil pentru construirea corpului nostru, dar serveste si ca depozit de informatii si cale de comunicare. Adica un fel de Internet. Lingvistii rusi au descoperit ca intregul cod genetic, indeosebi partea de 90 % declarata inutila de occidentali, respecta aceleasi reguli folosite in toate limbile umane.

Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul in care cuvintele formeaza fraze si propozitii), semantice (studiul intelesurilor intr-un anumit limbaj) si cele gramaticale de baza. Astfel, au descoperit ca moleculele alcaline din ADN respecta regulile gramaticale obisnuite folosite in toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au aparut "la intamplare", ci sunt rezultatul ADN-ului.

Biofizicianul si biologul rus Piotr Gariaev si colegii sai au explorat si comportamentul vibrational al ADN-ului, adica efectul anumitor frecvente asupra acestuia. Concluzia este stupefianta: cromozomii vii functioneaza exact ca si computere holografice/solitonice folosind radiatie laser generata endogen chiar in interiorul ADN-ului!

Cu alte cuvinte, ei au reusit sa moduleze anumite modele vibratorii pe o raza laser cu care au influentat ADN-ul si informatia genetica. Si din moment ce structura ADN-ului este aceeasi cu cea a limbajului uman, se pot folosi cuvinte si propozitii in mod direct pentru a influenta ADN-ul, nefiind nevoie de nici o decodificare.

Acest lucru s-a demonstrat experimental! ADN-ul viu (din tesuturi, nu "in vitro") reactioneaza prompt la raze laser modulate prin cuvinte si propozitii, dar chiar si la unde radio, daca se folosesc frecventele corespunzatoare. In acest fel se explica stiintific de ce afirmatiile, antrenamentul autogen, hipnoza si gandirea pozitiva pot avea efecte atat de puternice asupra omului.

Este deci normal si natural ca ADN-ul sa reactioneze la limbaj. In timp ce cercetatorii occidentali extrag "chirurgical" anumite gene din lantul ADN si le introduc in alta parte pentru a face experimentari, rusii au lucrat entuziasti la dispozitive care le permit sa influenteze metabolismul celular prin frecvente radio si luminoase corespunzatoare si astfel sa repare anumite defecte genetice.

Grupul de cercetatori al lui Gariaev a reusit sa demonstreze ca, folosind aceasta metoda, pot fi reparati cromozomii afectati de razele X. Mai mult, ei au "capturat" modele informationale dintr-un ADN si le-au transmis altuia, in acest fel re-programand celulele pentru un alt genom.

Astfel, au transformat embrioni de broasca in embrioni de salamandra, doar prin transmiterea modelului informational corespunzator!

In acest fel, intreaga informatie a fost transmisa fara nici un efect secundar de tipul celor intalnite in practicile occidentale. Aceasta reprezinta una dintre cele mai mari revolutii in stiinta medicala, care va duce cu siguranta la transformari uluitoare! Rezultatele spectaculoase au fost obtinute doar prin folosirea vibratiilor si a limbajului in locul tehnicilor oarecum "barbare" de chirurgie moleculara. Aceste experimente arata imensul potential al geneticii vibrationale care are evident o mai mare influenta in formarea organismelor fata de procesele biochimice ale secventelor alcaline din ADN (partea de doar 10 % din total).

Invatatorii spirituali si esoterici cunosteau de mii de ani faptul ca acest corp uman este programabil prin limbaj, sentimente si prin gand. Acum s-a demonstrat si explicat stiintific acest lucru. Desigur, frecventa folosita trebuie sa fie cea corespunzatoare. Si de aceea nu oricine are succes totdeauna sau nu obtine rezultate de aceeasi anvergura. Omul trebuie sa "lucreze" asupra proceselor interioare si sa obtina o anumita maturitate spirituala pentru a putea stabili o comunicare directa si constienta cu ADN-ul. Cercetatorii rusi lucreaza la un dispozitiv care va asigura succesul cu conditia folosirii frecventei corecte.

Fiecare face propria revolutie interioara

Insa un om cu o constiinta spirituala inalta nu are nevoie de nici un fel de dispozitiv!

El nu depinde de vreun aparat pentru a-si reprograma ADN-ul. Fiecare dintre noi putem sa realizam acestea, iar stiinta confirma! Cercetatorii rusi au descoperit ca ADN-ul uman creeaza tipare morfologice in vid, si produce asa-numitele "gauri de vierme" magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor "poduri" Einstein-Rosen care se gasesc in apropierea gaurilor negre cosmice si care fac legatura intre doua pucte foarte indepartate, un fel de scurtatura.

Acestea sunt ca niste tunele avand capetele in diverse zone din cosmos prin care informatia poate fi transmisa in afara legilor spatiului si timpului. ADN-ul atrage astfel de informatii din macrocosmos si le transmite constiintei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat de radio capabil sa receptioneze mai multe posturi diferite, in functie de frecventa pe care acestea emit.

Acest proces de hipercomunicare este extrem de eficient intr-o stare de relaxare profunda. Stresul, grijile sau un mental hiperactiv obstructioneaza acest proces si informatiile primite sunt distorsionate si inutile. Natura foloseste acest fel de hipercomunicatie de milioane de ani. Omul modern cunoaste doar o mica parte sub numele de intuitie.

Un exemplu din natura: in cadrul unui musuroi de furnici, daca regina este separata spatial de colonie, furnicile continua sa construiasca musuroiul conform planului initial. Daca insa regina este omorata, intreaga activitate din colonie se opreste. Nici o furnica nu stie ce sa mai faca. Se pare ca regina transmite furnicilor ce si cum sa faca, prin intermediul constiintei de grup, iar furnicile o asculta orbeste, ca si cum nu ar avea constiinta proprie.

Omul experimenteaza acest fel de hipercomunicare atunci cand are o intuitie sau o inspiratie. Timp de mai multe zeci de luni, un barbat de 42 de ani visa noaptea ca este conectat la un sistem de informatii de tip CD-ROM. In acest mod, cunostinte verificabile, din domenii foarte diverse, i-au fost transmise, iar el le verifica dimineata. O adevarata cascada de informatii - ca o enciclopedie! Marea majoritate a lor erau din afara sferei sale personale de cunoastere si atingeau detalii tehnice despre care el nu stia nimic.

Efectul de ADN fantoma

Acest fel de hipercomunicare genereaza efecte spectaculoase, atat in ADN, cat si in fiinta umana. Cercetatorii rusi au iradiat o mostra de ADN cu lumina laser, iar pe ecranul aparatului a aparut modelul de unda care era de asteptat. Atunci cand ei au scos mostra de ADN, forma de unda nu a disparut, ci a continuat sa existe! Mai multe experimente de acest fel au aratat ca forma de unda este totusi generata de mostra indepartata, al carei camp energetic ramane. Acest efect a fost numit efectul "ADN fantoma".

"Gauri de vierme" microscopice

Se afirma ca energia din afara spatiului si timpului obisnuit continua sa "curga" prin "gaurile de vierme" activate, chiar si dupa ce ADN-ul este indepartat din experiment. Efectul secundar observat este acela ca si in jurul fiintelor umane capabile de hipercomunicare s-au detectat astfel de campuri electromagnetice inexplicabile.

Dispozitive electronice ca CD playere sau similare pot sa inceteze sa functioneze timp de cateva ore. Pe masura ce campul electromagnetic incepe sa dispara, aceste dispozitive revin la o functionare normala. Multi vinedecatori si terapeuti cunosc aceste efecte de mult timp. Cu cat atmosfera este mai incarcata iar energia este mai mare, cu atat sansele ca aparatul de inregistrat sa se opreasca devin mai mari. Iar butonarea aparatului nu-l va repune in functiune decat dupa cateva ore, timp in care energia a disparut.

In cartea lor "Vernetzte Intelligenz" (Inteligenta Conectata), Grazyna Gosar si Franz Bludorf explica aceste fenomene foarte clar si precis. Ei citeaza surse care afirma ca in trecut, umanitatea era conectata foarte strans, la fel ca si celelalte forme de viata, la constiinta de grup si actiona ca un grup. Insa, pentru a experimenta si modul individual de constiinta, oamenii au trebuit sa uite de hipercomunicare, aproape in totalitate.

Constiinta de grup superioara

In acest moment, la nivel de umanitate, constiinta individuala este relativ stabila, si se poate creea o noua forma de constiinta de grup, cu adevarat superioara, in care putem sa avem acces la intreaga informatie prin intermediul rezonatorului biologic prezent in fiecare celula din corpul nostru - ADN-ul - fara sa fim fortati sau manipulati de la distanta in ceea ce priveste informatia in sine. Ca si in Internet, ADN-ul nostru poate sa transmita propriile informatii in aceasta vasta retea care este VIATA, poate sa primeasca informatii din aceasta retea si poate chiar sa stabileasca contacte directe cu alti participanti din retea.

Vindecarile miraculoase de la distanta, telepatia, clarviziunea, pot fi astfel explicate cu usurinta si in mod natural. De exemplu, unele animale de casa cunosc dinainte cand se vor intoarce acasa stapanii lor. Acest lucru poate fi interpretat prin prisma hipercomunicarii si a constiintei de grup. Orice constiinta colectiva nu poate fi folosita la nesfarsit fara o constiinta individuala. Altfel, ne-am intoarce la o stare primitiva in care instinctul de turma ar putea fi extrem de usor de manipulat.

Hipercomunicarea in acest moment inseamna ceva cu totul diferit: cercetatorii spun ca daca oamenii (care dispun de o constiinta individuala) isi vor regasi accesul la constiinta de grup, vor avea atunci puteri de creatie supraumane cu care vor putea sa modeleze intreaga viata de pe planeta. Cert este ca umanitatea se indreapta evident spre o astfel de constiinta de grup superioara. Se estimeaza ca 50 % din copiii care se nasc acum vor avea mari probleme la scoala. Ei sunt cunoscuti sub numele de "copii indigo" datorita aurei lor de aceasta culoare care indica o inalta constiinta si o puritate exemplara.

In acelasi timp, se nasc din ce in ce mai multi copii cu puteri de clarviziune (conform cartii "Copii indigo din China" de Paul Dong). Acesti copii ne invata pe noi, adultii, ce inseamna constiinta de grup superioara, prin exemplul personal. De exemplu, clima nu poate fi influentata de un singur om, de regula. Insa poate fi iunfluentata de o constiinta de grup - nimic nou pentru unele triburi care aduc ploaia prin dansurile lor.

Vremea este puternic influentata de frecventele proprii de rezonanta ale Pamantului, asa-numitele frecvente Schumann. Dar acestea sunt exact aceleasi frecvente care sunt produse in creierul nostru, iar atunci cand mai multi oameni actioneaza in sincronicitate, la unison, se formeaza un efect similar luminii laser - acela de manifestare "in aceeasi faza". Astfel se explica in termeni stiintifici cum se poate influenta vremea!

Cercetatorii constiintei de grup au formulat teoria "Civilizatiei de tip I".

O umanitate care a trecut la stadiul constiintei de grup superioare nu ar avea nici probleme de mediu, si nici lipsa de energie. Pentru ca ar avea un control natural si firesc asupra tuturor energiilor si proceselor de pe intreaga planeta. Aceasta include si un control asupra eventualelor catastrofe!

Iar o "Civilizatie de tipul II" ar putea avea control asupra energiilor din intreaga ei galaxie.

Constiinta de grup superioara creeaza ordine

Si acum, o adevarata "bomba": atunci cand un numar foarte mare de oameni se concentreaza asupra unui acelasi scop (de exemplu un meci de fotbal, sarbatoarea Craciunului sau alte evenimente similare ca anvergura), s-a demonstrat experimental ca generatoarele de numere aleatoare incep sa ofere numere ordonate, in loc de numere aleatoare. Cu alte cuvinte, o constiinta de grup superioara (ordonata) creeaza ordine in intreg mediul!

Experimente din mediul universitar au demonstrat ca lumea fizica si lumea mentala sunt conectate si interdependente! Pentru mai multe detalii asupra rezultatelor proiectului, vizitati http://noosphere.princeton.edu/fristwall2.html.

ADN-ul este acum privit si ca un superconductor organic ce functioneaza la temperatura normala a corpului, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesita temperaturi foarte joase, intre -200 Si -400 grade Celsius. Toate superconductoarele sunt capabile sa stocheze lumina, si deci, informatie. Si in acest mod se poate explica cum de ADN-ul poate stoca si transmite informatie atat de bine.

In ceea ce priveste asa-numitele "gauri de vierme" (wormhole), acestea sunt, in mod normal, foarte instabile si dispar in numai o fractiune de secunda. In anumite conditii, astfel de "gauri de vierme" se pot organiza de la sine formand zone de vid in care, de exemplu, gravitatea se poate transforma in electricitate. Astfel de zone de vid sunt ca niste mingii radiante de gaz ionizat care dispun de o energie imensa.

Puterea constiintei

Esista anumite zone din Rusia unde astfel de mingii radiante apar foarte des. Rusii au inceput programe masive de cercetare care au condus la cateva concluzii uimitoare. Foarte multi oameni cunosc aceste zone de vid sub forma unor mingii stralucitoare care apar pe cer. Privesc atent la ele si se intreaba ce ar putea fi.

Odata am gandit: "Salut! Daca sunteti OZN-uri, zburati in triunghi". Si, dintr-o data, sferele au format un triunghi. Cu alta ocazie, le-am spus ca sa accelereze de la zero la viteza infinita, si asa au facut. Evident, am crezut ca sunt OZN-uri. Prietenoase, din moment ce au facut ce le-am rugat eu, ca sa-mi faca pe plac.

Acum, rusii au gasit in acele zone unde apar sferele luminoase, ca aceste mingii pot fi ghidate prin gand. Pentru ca s-au detectat frecvente foarte joase in jurul acestor sfere, frecvente similare cu cele produse de creierul nostru. Din cauza acestei similitudini, sferele reactioneaza la gandurile noastre!

Trebuie sa va avertizez ca nu este o idee prea buna sa sari pe una dintre aceste mingii care este asezata pe sol. Pentru ca energia pe care o detine este asa de mare incat ar putea sa ne provoace mutatii genetice sau ar putea sa nu. Pentru ca, spre exemplu, se stie ca multi invatatori spirituali produc astfel de sfere vizibile de energie atunci cand se afla in stari adanci de meditatie, declansand astfel stari placute si inaltatoare spiritual.

Este deja celebru cazului unui invatator spiritual care medita pe scaunul lui, iar cand cineva a vrut sa-l fotografieze, in poza nu se vedea decat un nor alb-stralucitor, ca o ceata. Pur si simplu, acest fel de fenomene trebuie sa fie in legatura cu gravitatia si anti-gravitatia, cu acele "gauri de vierme" care sunt stabilizate prin gand, si cu hipercomunicatia, adica o legatura cu energii din afara structurii noastre spatio-temporale obisnuite. Generatiile anterioare, care au avut astfel de experiente de contact prin hipercomunicare si sfere luminoase, le numeau experiente cu ingeri. Desi multe din aceste interactiuni se crede ca au fost doar transferuri de energie spirituala dinspre acele sfere inspre om, asta nu inseamna ca nu exista ingeri!

Stiinta oficiala cunoaste deja zone de pe aceasta planeta cu anomalie gravitationala (care contribuie la formarea unor astfel de sfere luminoase de vid). Pana acum devierea gravitationala era de sub 1 % din valoarea totala a campului. Recent, s-au descoperit alte zone care au o anomalie gravitationala de 3 - 4 %. Unul din aceste locuri este Rocca di Papa, la sud de Roma (pentru localizarea exacta, consultati cartea "Vernetzte Intelligenz"). Acolo, diverse obiecte de felurite forme, de la sfere pana la autobuze (da, nu e greseala tipografica), se inalta spre cer.

VINDECÂND PRIN CUVÂNT Dr. Sang Lee

UNIREA CONTRARIILOR

Ca sa folosim o expresie a lui Guenon, crucea este “unirea contrariilor”.

Ea a fost reprezentata devreme de tot, mai ales in Iran, inca din mileniul al patrulea, si este foarte posibil ca pe atunci, era un simbol solar. Intr-adevar, este posibil ca inca de la origine reproducerea grafica a crucii a tinut sa reprezinte soarele si patru raze ce pornesc din centru. Caracterul solar este potentat cand crucea este inscrisa intr-un cerc. Semnificatiile crucii, dincolo de cea solara, difera de la popor la popor potrivit cu cultura si religia lui.

In orient, verticalitatea simbolizeaza Binele, orizontalitatea Raul.Cu toate acestea, se poate considera ca aceasta interpretate ramane cvasi-clara,verticalitatea este Ahura-Mazda, zeul Soarelui, al Binelui, in timp ce orizontalitatea este Ahriman, zeul Tenebrelor, al Raului.
Pentru Occident, crucea sugereaza legatura dintre pamant si cer, dar si pe cea dintre cer si pamant. Ea este totdata privirea lui Dumnezeu asupra oamenilor si gandul omului care se ridica la cer, prin intermediul rugaciunii si al meditatiei, al ascezei sau al sacrificiului.
Religia crestina a glorificat simbolismul crucii. Cele patru brate ale cruci lui Hristos sunt cele patru orizonturi care crucifica lumea. Piciorul, implantat in pamant, reprezinta baza, temeliile adevaratei credinte. Bratul vertical este Inaltarea. Cele doua brate orizontale sunt cele ale lui Iisus care imbratiseaza lumea intr-un gest de bunatate si dragoste fraterna.
O legenda sustine ca aceasta cruce a fost realizata din lemnul unei varietati de salcam numit acacia, plantat de Seth pe mormantul lui Adam. Conform acestei traditii, Golgota este asadar numit locul unde se odihneste primul om al stravechii omenirii si unde moare pentru a renaste omul unei lumi noi.

O alta legenda, medievala de data aceasta, afirma ca ea a fost contruita din lemnul Pomului Cunoasterii [al Binelui si al Raului]. Asadar, arborele fiind cauza caderii lui Adam, este totdata, si cel al Mantuirii. Cele doua mituri, de o mare incarcatura simbolica, lasa sa se inteleaga ca pomul Vietii, Pomul Cunoasterii si Crucea sunt axele lumii.
Crucea evoca, de asemenea, fuziunea sau separarea, implosibila sau explozia, dupa felul in care se considera o miscare centripeta sau centrifuga.
Crucea de pe Golgota, cu piciorul infipt in pamant, este un receptor de energii, dar si un emitator.
Crucea este si simbolul cifrei patru: cele patru puncte cardinale, cele patru anotimpuri, cele patru elemente, cei patru evanghelisti…
Crucea are nenumarate forme. In imaginea de mai jos sunt prezentate cateva exemple.

Egipteana

Greaca

Latina

Lorena sau de Anjou

Tau

Papala

Gamata sau Svastica

De Malta

Trifoliana

Potentata (cu carje)

Ancorata

A Sfantului Andrei

Laptele de capra - medicament

Sarea absoarbe radiatiile bioenergetice nocive

In vechime, sarea era extrem de pretuita. Nu degeaba se spune, in popor, despre un om deosebit, ca este precum "sarea pamantului". In imperiul roman, ostasii erau adesea platiti in sare (in latina , sal,salis), de unde a ramas si cuvantul care exprima remuneratia pentru munca, salariu (salarium).

Pe vremuri, sarea era atat de greu de procurat si valoarea ei era atat de mare, incat nimeni nu-si ingaduia sa o risipeasca. De aici si vorba populara "daca se varsa sare, iese cearta." La modul propriu, "un graunte de sare" facea (si va face mereu) diferenta dintre o mancare buna si una fara gust, iar la modul figurat, vorba "nesarata" este vorba nelalocul ei, lipsita de "bun gust" si de bun simt.

Oaspetii de mare cinste sunt intampinati, deloc intamplator, "cu paine si sare". Intr-un foarte cunoscut basm romanesc, o fata de imparat ii spune tatalui ei ca il iubeste ca "sarea in bucate". Stiinta confirma astazi intelepciunea ascunsa in vorbele aparent ciudate ale fetei: sarea reprezinta, cu adevarat, un element absolut indispensabil vietii fiziologice a omului.

Sarea constituie unul dintre cei mai eficienti si mai raspanditi conservanti alimentari. Trebuie retinut ca, pina la aparitia frigiderelor, sarea, in mari cantitati, era aceea care se folosea pentru conservarea alimentelor. Nu in ultimul rand, sarea este si un medicament extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi remedii din lume, apreciat in medicina populara ca leac de capatai.

Dupa definitia fortata din DEX, sarea este "o substanta cristalina, sfaramicioasa, care constituie un condiment de baza in alimentatie si este folosita in industria conservelor, in tabacarie, in industria chimica etc; clorura de sodiu (NaCl)." O definitia similara gasim in Larousse, Webster, etc.

Trebuie sa atragem insa atentia ca, in aceste definitii, sarea este identificata in mod fortat, dupa niste criterii si interese industriale si comerciale, cu substanta numita clorura de sodiu (NaCl). DAR SAREA NATURALA, ADEVARATA, NU A FOST, NU ESTE SI NU VA FI NICIODATA ACELASI LUCRU CU CLORURA DE SODIU (NaCl), O SUBSTANTA OBTINUTA PRIN PROCESAREA CHIMICA SI MECANICA SI DENATURAREA SARII GRUNJOASE.

Sa vedem de ce afirmam aceasta. De mii de ani, omul a folosit pentru alimentatia sa si a animalelor sale numai sare naturala, grunjoasa, sub forma de cristale mari, numita si sare gema. Drobii sau bulgarii de sare se zdrobeau in piua, pe masura ce aceasta se consuma.

Sarea naturala gema se gaseste inca in Romania , din abundenta, in zacaminte de suprafata (munti de sare), in vreme ce in alte tari europene ( Austria , Franta), ea este exploatata numai din zacaminte subterane. Care este insa, mai exact, diferenta dintre sarea naturala gema si sarea de masa, fina si extrafina?

SAREA NATURALA GEMA, GRUNJOASA, NERAFINATA este cea care se ia direct din zacaminte. Ea contine, pe langa clorura de sodiu (NaCl), peste 80 de substante minerale si oligominerale, care ii dau, impreuna cu incarcatura sa geo-magnetica, extraordinare proprietati vindecatoare si gustul sau inconfundabil.

La magazinele naturiste si in Plafaruri, unde se vinde ambalata in pungi de 1/2 Kg, asa cum s-a impus prin revizuirea din 2004 a Ordonantei din 2002 privitoare la iodarea obligatorie a sarii. SAREA DE MASA, FINA SI EXTRAFINA se afla pe rafturile tuturor supermarket- urilor si pe mesele tuturor restaurantelor.

Ea se prezinta sub forma unor granule mici, de culoare alba, sau a unui praf alb, super-prelucrat si super-procesat chimic si este obtinuta, in general, prin recristalizarea artificiala a sarii geme si macinare dupa granulatia dorita.

Acest proces saraceste foarte mult, aproape complet, sarea de elementele minerale si oligominerale (mai cu seama magneziul si calciul), marind, in mod artificial, concentratia de clorura de sodium (NaCl). In plus, pentru a evita intarirea sarii rafinate, fabricantii industriali ii adauga un "antiaglomerant", E 535, adica ferocianura de sodiu, un aditiv in mod clar toxic pentru organism, caci este o sare a unei cianuri de fier, oricat am vrea sa dregem busuiocul si sa bagam capul in nisip, ca strutul.

In rezumat - se inlatura oligomineralele, bune pentru sanatate, si se adauga E 535 (ferocianura de sodiu), daunatoare sanatatii, dar buna pentru buzunarele unora.

Sarea rafinata nu numai ca nu are nici o calitate terapeutica si nu mai da cu adevarat gust alimentelor gatite, dar provoaca, in plus, hipertensiune. Medicina populara cunoaste peste o suta de utilizari terapeutice si chiar magice ale sarii, care era considerata in trecut, printre altele, si un adevarat leac impotriva duhurilor rele si a bantuirilor de tot felul.

In anul 2002, Guvernul Romaniei a emis HG 568, o ordonanta care impune ca toata sarea din comert sa fie iodata. Se afirma ca, in acest fel, vor fi combatute afectiunile tiroidiene produse de deficientele de iod. Numerosi cercetatori si medici, din Romania si din strainatate, familiarizati cu aceasta problema, afirma insa cu totul altceva decat aceasta versiune oficiala.

Studii minutioase in acest sens au revelat ca un consum sporit de compusi sintetici ai iodului creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide.

Consumul de compusi sintetici ai iodului (ioduri si iodati) produce alergie si mareste intoleranta la substantele care contin acest element (de exemplu, cele folosite in radiologie).

Din experienta altor tari, precum Anglia, Zair, Argentina, Australia, unde s-a practicat iodarea partiala a sarii, in unele orase sau comunitati, s-a demonstrat ca procedeul trebuie intrerupt imediat deoarece a crescut ingrijorator numarul cazurilor de hipotiroidie, hipertiroidie (inclusiv Basedow), cancer tiroidian, precum si numarul cazurilor de alergie la iod.

Unele boli enumerate, precum cancerul tiroidian si unele reactii anafilactice la iod (pot fi socuri anafilactice) sunt mortale. In Tasmania , tara care a "beneficiat" de iodarea obligatorie a sarii si a altor alimente,s-a remarcat faptul ca rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori.

In anul 2001, au existat in Romania 12.417 cazuri de hipotiroidie; in 2000 fusesera 11.541, iar din 1994 pana in 1999 au fost inregistrate intre 4713 si 7359 cazuri de hipotiroidie. Trebuia, oare, pentru cele 12.417 de cazuri de bolnavi tiroidieni, iodata sarea pentru peste 20 de milioane de oameni, plus animalele?

In plus, tratatul lui Harrison, dupa care se pregatesc medicii americani, afirma, la pagina 2143, ca "din cele 18 cazuri posibile de hipotiroidie, unul singur se datoreaza deficitului de iod".

Ca urmare, cercetatorii din celelalte tari care au experimentat, cu rezultate negative, de altfel, iodarea partiala a sarii, au observat ca, daca dai iod (compusi sintetici cu iod) unei populatii oarecare, unii fac hipotiroidie, altii fac hipertiroidie, unii fac cancere de tiroida, altii fac reactii alergice.

Din moment ce mai mult de 99% din locuitorii Romaniei sint eutiroidieni, adica normali din punct de vedere tiroidian, nu se justifica deloc administrarea pe trei cai a iodului. Cauza impunerii unei astfel de masuri nu are nimic de a face cu criteriul umanitar.

Mai degraba este vorba de anumite grupuri de interese, care iau lua bani grei de pe urma procesului de iodare a sarii. (toate recomandarile privesc exclusiv sarea naturala, grunjoasa, gema, neiodata si nu sarea "fina" de masa) DIGESTIE DIFICILA, CONSTIPATIE, SLABICIUNE CORPORALA, SUBPONDERALITATE - se consuma hrana condimentata cu sare gema sau sare marina (se gasesc in comert), care au un gust mult mai intens.

S-a constatat ca sarea naturala are un efect mult mai puternic de stimulare a secretiei de sucuri gastrice si ca este un excelent activator al peristaltismului gastrointestinal, fireste - cu conditia sa fie consumata cu moderatie. De altfel, inca de acum 500 de ani, celebrul medic si alchimist al Evului Mediu, Paracelsus, nota intr-un tratat ca digestia si excretia sint mult perturbate de absenta sarii din alimentatie.

HIPOTENSIUNE ARTERIALA, ARITMIE CARDIACA - dimineata, pe stomacul gol, se administreaza un sfert de cutit de sare marina (aproximativ 0,25 g), care se inghite cu o cana (250-300 ml) de apa plata. Tratamentul se face vreme de minimum o jumatate de an. Studii recente arata ca se obtin rezultate deosebit de bune, cu conditia ca tratamentul sa fie asociat cu alimentatia predominant vegetariana.

OSTEOPOROZA, CRAMPE MUSCULARE - se vor sara alimentele exclusiv cu sare gema neiodata, care este foarte bogata in oligoelemente implicate in procesele de asimilatie a calciului.

INTOXICATII CU SUBSTANTE LUATE PE CALE ORALA- intr-un litru si jumatate de apa calduta se pune o lingura de sare si se amesteca bine. Se bea rapid, pe nerasuflate. Imediat dupa ingerare, va apare o senzatie puternica de voma.

Vom evacua continutul stomacului, aplecandu-ne in fata, "gadiland" cu inelarul si aratatorul mainii drepte glota (omusorul) si presand simultan cu putere stomacul cu mana stanga, stransa in pumn. Reflexul vomitiv va permite eliminarea, odata cu apa sarata, a substantelor toxice care ne-au creat probleme.

TUSE PERSISTENTA, TUSE USCATA - se tin pe limba cat mai mult timp cateva granule de sare gema (nu mai mult de un varf de cutit). Reactia de stopare a tusei se va declansa prin doua mecanisme: prin salivatie, care va deveni mult mai abundenta, si prin stimularea directa a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.

CONTRAINDICATII LA ADMINISTRAREA INTERNA A SARII Aportul masiv de sare este contraindicat in cazurile de hipertensiune si tromboza grava, precum si in fazele acute ale gastritei hiperacide si ale ulcerului gastroduodenal.

Tratament extern cu sare grunjoasa, neiodata - un saculet de panza plin cu sare gema se pune pe un calorifer sau pe alta sursa de caldura si se lasa sa se incalzeasca pana la 50-60 de grade Celsius. Se aplica apoi pe sale (zona lombara), unde se tine vreme de o jumatate de ora.

ULCERATII PE PIELE - in doua linguri de miere de albine se pune o jumatate de lingurita de sare si se amesteca bine, pana cand se omogenizeaza. Se aplica apoi acest preparat pe zonele afectate. Rezultatele terapeutice sint uimitoare, acesta fiind un stravechi remediu, mentionat in tratatele medicale grecesti.

ARSURI DE GRADUL I SI II- pe zona afectata se presara sare grunjoasa din belsug. Aceasta aplicatie va spori pe moment senzatia de usturime, dar apoi edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi considerabil mai rapida. Nu se aplica sare pe arsurile grave, cu rana deschisa, intrucat produce o usturime insuportabila.

NAS INFUNDAT (RINITA CRONICA) - la un pahar de apa calda se pune o lingurita de sare gema sau marina si se amesteca bine pentru a se omogeniza. Se pune aceasta apa sarata calda in palma si se trage pe nara stanga si apoi pe nara dreapta, alternativ, pentru desfundarea cailor nazale.

Acest procedeu este bine sa se faca in fiecare dimineata, pentru drenarea cailor respiratorii, inlaturarea surplusurilor de mucus, marirea acuitatii olfactive.

DURERI DE GAT - intr-un pahar cu apa fierbinte, se pun doua lingurite de sare naturala, dupa care se amesteca bine pana cand sarea se dizolva complet. Se face gargara cu acest preparat. Este de dorit ca apa sa fie cat mai fierbinte si sa ajunga cat mai jos in gat. Se reia acest tratament de 2-3 ori pe zi, pana la disparitia completa a afectiunii.

BAILE CU APA SARATA Sint un remediu traditional de medicina populara, care se aplica astazi, cu un succes extraordinar, in clinici moderne din Austria si Germania . La o cada de apa calda (aproximativ 150 de litri), se folosesc doua kilograme de sare gema neiodata (amestecata in prealabil cu apa fierbinte, pentru a se dizolva mai usor).

Baia dureaza 20-30 de minute si este important ca temperatura apei sa fie mentinuta mereu peste 37 de grade Celsius, pentru ca actiunea terapeutica sa fie maxima. Cercetatorii au observat ca aceste bai, care se fac o data la 3-4 zile, au efectele cele mai puternice in preajma lunii pline (de preferat cu 2-3 zile inainte).

Iata indicatiile terapeutice ale acestor bai:

DERMATOZE INFECTIOASE - se fac bai partiale, inmuind doar segmental afectat, vreme de 15 minute, in apa sarata calda (7 linguri de sare la litru). Imediat dupa baie, pielea nu se sterge, ci se tamponeaza putin si se lasa sa se usuce. Acest remediu este excelent in tratarea infectiilor bacteriene si micotice (produse de ciuperci parazite).

REUMATISM - se fac de doua ori pe saptamana bai complete cu apa sarata fierbinte. Cele mai eficiente sint baile preparate cu sare marina neiodata, dar efecte foarte bune s-au obtinut si cu sarea de mina, cu cristale mari (nemacinata)

CISTITE, INFECTII URINARE - se fac bai complete sau bai de sezut cu apa ceva mai sarata: 5 linguri de sare la litru. Baia va fi facuta in fiecare seara, pana la vindecarea afectiunii, iar apa trebuie sa fie cat mai fierbinte, insa suportabila (peste 38 de grade). Imediat dupa baie va veti sterge si va veti relaxa la caldura, evitand expunerea la frig sau curent.

ANEXITA, METRO-ANEXITA- se aplica procedura de la infectiile renale. Suplimentar, se va adauga in apa sarata de baie putina tincture de iod.

RACEALA SI GRIPA - se fac bai ale picioarelor (talpi si glezne) cu apa fierbinte, cu foarte multa sare (10 linguri la litru). Baile vor dura 10 minute, dupa care ne vom incalta cu sosete groase si ne vom aseza la caldura, asa incat sa transpiram.

SAREA SI ENERGIA AURICA S-a constatat experimental ca sarea naturala, netratata prin nici un fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioasa influenta asupra corpului bioenergetic al fiintei umane. Toti cercetatorii din acest domeniu de frontiera sunt de acord ca sarea naturala este un excelent agent de purificare a aurei umane.

La fel ca si apa, sarea absoarbe - se pare - radiatiile bioenergetice nocive, curatand - din punct de vedere energetic - zonele in care este aplicata. Iata cateva aplicatii practice ale acestor proprietati bioenergetice ale cristalelor de sare: - o procedura de medicina populara romaneasca ce si-a dovedit adesea eficienta este sa punem un saculet cu sare calduta pe ceafa atunci cand sintem obositi.

Tot un saculet cu sare era pus si in leaganul copiilor, ca sa nu se deoache si sa aiba somnul lin, intre haine, ca sa le asigure durabilitatea, precum si pentru a le impregna cu o misterioasa capacitate de protectie impotriva "facaturilor de tot felul".

BIJUTERIILE - mai ales cele vechi - se spune ca pastreaza foarte multe din impregnarile negative ale celor care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest motiv, ele se lasa o perioada de minimum 49 de zile sa stea in sare gema, inainte de a fi purtate.

La fel se procedeaza si cu cristalele sau cu pietrele semipretioase. Evident meritele sarii grunjoase nu pot fi disputate, dupa cum nici imbecilitatea unor guvernanti nesarati care adopta imediat orice sugestie ne-avenita din partea UE, facand-o legea pamantului.

Sarea marina poate atinge 10 lei/0,5 kg, iar altele extrase din locuri cu legende creeate in jurul lor, chiar mai mult. Magazine Plafar poate ca nu exista in fiecare oras, iar de pe internet e cam ridicol sa ne luam tocmai sarea!

Daca ni se termina ce facem, asteptam postasul sa vina cu mandatul ? Fireste, fiecare isi cheltuie banii in felul in care crede de cuviinta. Din fericire solutia este simpla si ieftina si vine in saci de 5 kg de sare buna, ne-iodata si grunjoasa, care se vinde cu aproximativ 5 lei.

Se numeste "sare pentru muraturi" si e notabila exceptie la o regula imbecila. In zona noastra ea vine de la Ocna Dej, dar sunt convins ca oriunde in Romania , veti gasi o salina relativ apropiata, care sa produca si ambaleze minunatele cristale.

Se face totusi sa cititi eticheta si eventual sa sunati chiar producatorul, caci am intalnit si produsul chipurile "pentru muraturi", ambalat la saculeti de 1 kilogram, care continea daunatorul anti-aglomerant. Pe eticheta trebuie sa scrie doar "Sare gema cristalina", sau ceva asemanator.

Sa nu uit, bai sarate exista multe in tara noastra si nu sunt foarte scumpe, unele sunt inca gratis. Nu lasati sa treaca vara fara a le vizita periodic cu intreaga familie. Pe langa faptul ca ele sunt un mediu excelent pentru copiii Dvs. sa invete innotul caci practic ei plutesc, binele conferit de amestecul apa sarata-aer-soare, e greu de egalat. Folositi-le!

Oul de prepelita-alimentul complet

Deşi este mai mic, oul de prepeliţă poate să înlocuiască cu succes oul de găină din alimentaţia noastră şi, mai mult, să ne menţină sau să ne redea sănătatea. Iată numeroasele beneficii ale consumului lui.

Cercetătorii britanici au dat verdictul: consumul de ouă este benefic pentru sănătatea noastră, dar cel mai bun este oul de prepeliţă pentru că este un super aliment, capabil să ne ofere toţi nutrienţii importanţi de care organismul nostru are nevoie într-o zi.

Ce conţine oul de prepeliţă?

Ouăle de prepeliţă le-ar putea înlocui cu uşurinţă pe cele de găină pentru că ele conţin de opt ori mai mult fier, de cinci ori mai mult fosfor, de şase ori mai multă vitamina B1 şi de 15 ori mai multă vitamina B12. Mai mult decât atât, ouăle de prepeliţă conţin 13 % proteine de calitate superioară faţă de cele de găină, vitamina A, B, D, E, zinc, potasiu, sulf, calciu, glucide speciale şi au un total de 14 calorii! În plus, ele nu provoacă alergii, din contră, le vindecă! Şi lucrurile nu se opresc aici!

Beneficii ale consumului de ouă de prepeliţă

Ouăle de prepeliţă sunt excelente pentru revitalizarea organismului la orice vârstă, sunt bune pentru lăuze, pentru persoanele care tocmai au suferit operaţii sau care au făcut chimioterapie, pentru anemici, dureri de cap, oboseală etc. Ele sunt bune atât pentru cei care îşi doresc să îşi menţină sănătatea, dar şi pentru cei care îşi doresc să şi-o recupereze. Ovomucoidul, adică proteina din albuş, previne alergiile, vindecă rinita alergică şi sinuzitele. Ouăle de prepeliţă sunt recomandate celor care au probleme digestive pentru că reglează aciditatea gastrică. Aşadar, ele sunt benefice celor care suferă de ulcer, gastrită, dar şi care au pietre la bilă, la rinichi sau care au probleme cu ficatul. De asemenea, ele întăresc sistemul imunitar fiind bune pentru copii pentru că îi feresc de bolile infecţioase, vindecă anemiile, conjunctivitele şi urticariile. Ouăle de prepeliţă stimulează metabolismul, fiind de folos în curele de slăbire şi în prevenirea şi tratarea obezităţii. De asemenea, ouăle de prepeliţă scad colesterolul şi protejează inima şi întreg sistemul circulator.

În plus, ele sunt bune în tratarea astmului, diabetului şi tuberculozei

În cazul copiilor şi nu numai, ouăle de prepeliţă stimulează activitatea cerebrală, memoria şi sistemul nervos. Consumul de ouă de prepeliţă este bun şi în cazul viitoarelor mămici care vor să asigure o dezvoltare armonioasă a sistemului nervos şi cerebral al copilului. Studiile cercetătorilor britanici au ajuns la concluzia că acei copii care au consumat ouă de prepeliţă au înregistrat un coeficient de inteligență crescut. În cazul bărbaţilor, ouăle de prepeliţă sunt cunoscute pentru efectele sale benefice asupra fertilităţii, impotenței şi libidoului datorită conţinutului lor de proteine, vitamine şi fosfor. De asemenea, ouăle pe prepeliţă sunt foarte bune pentru sănătatea pielii şi a părului. Dacă vi se pare greu de crezut, atunci trebuie să ştiţi că multe măşti de înfrumuseţare se folosesc de acest aliment complet pentru rezultate excelente.

Cum se consumă ouăle de prepeliţă?

Oule de prepeliţă se consumă, în general, crude pentru a profita la maxim de calităţile lor. Ele se spală în apă fierbinte. Spre deosebire de ouăle obişnuite, nu există riscul infecţiei cu Salmonella pentru că ele sunt rezistente la infecţii datorită conţinutului de lizozimă, o substanţă care ucide bacteriile. Dacă nu vă place deloc gândul de ouă crude, atunci puteţi să folosiţi un mic artificiu pentru a face mai plăcută experienţă: le puteţi amesteca cu suc de roşii sau de portocale sau le puteţi combina în salată de legume, de fructe, cu brânză sau cu miere, dar tot în stare crudă.

Cura cu ouă de prepeliţă

Ouăle se beau dimineaţa, pe stomacul gol, cu aproximativ o oră înainte de micul dejun. Cura ține între 30 şi 60 de zile şi poate fi ţinută de oricine, inclusiv de copii. Pentru copii, cura cu ouă de prepeliţă se recomandă pentru a îmbunătăţi starea fizică şi mentală. Studii recente au arătat că aceasta cură are un impact benefic asupra IQ-ului şi a sistemului nervos, stimulează creşterea şi rata metabolismului. Copiii sub un an pot urma o astfel de cură, care durează numai 30 de zile, timp în care se va consuma un singur ou zilnic. Copiii cu vârsta între 1 an şi 7 ani pot urma o cură de 30 de zile în care, zilnic, se vor consuma câte 2 ouă de prepeliţă. Copiii între 8 şi 10 ani pot urma o cură de 30 de zile în care trebuie să consume câte trei ouă pe zi, adică un total de 90 de ouă. Copiii între 11 şi 15 ani pot urma o cură de 31 de zile în care pot consuma câte 3 ouă în primele 3 zile şi câte 4 ouă până la finalul curei. În total se vor consuma 120 de ouă. Pentru copiii care au între 16 şi 18 ani este recomandat să ţină o cură de 25 de zile în care să consume 3 ouă în primele două zile, patru în a treia zi şi apoi câte 5 până la finalul curei. În total se vor consuma 120 de ouă. Adulţii pot opta pentru două tipuri de cure: una cu 120 de ouă şi alta cu 240 de ouă. Prima va dura 25 de zile, iar a doua 49 de zile. Singura diferenţa dintre cele două cure este numărul de zile, dar administrarea este la fel: în primele două zile se consumă câte 3 ouă, în a treia zi se consumă 4 ouă şi apoi, zilnic, se consumă câte 5 ouă până la finalul curei.

Padurea Yakushima:una dintre putinele paduri ancestrale

In Patrimoniul Comun al Umanitatii protejat de UNESCO a fost inclusa in anul 1993 o padure cu suprafata de 10.747 ha, aflata pe insula Yakushima, apartinand Japoniei. Este una dintre putinele paduri ancestrale, cu ecosistemul inca nealterat de interventia civilizatiei.

Insula Yakushima nu este mare. Are o suprafata de 505 kmp si avea, la recensamantul din 1995, o populatie de 13.698 locuitori. Micuta insula este insa vizitata anual de 300.000 de turisti, veniti din toate partile lumii, atrasi de faima vegetatiei unice aflate pe insula, relateaza Big Picture.

In afara de faptul ca padurea constituie un unicat, interesul turistilor este amplificat si de pitorescul peisajului forestier, unde zonele dese si intunecate alterneaza cu poieni insorite, cu zone acoperite de muschi sau dominate de trunchiurile rasucite ale arborilor seculari.

Principala specie de pomi este cedrul japonez, cele mai vechi exemplare avand o vechime de peste 7.000 de ani, conform legendei locale. Potrivit cercetarilor stiintifce, insa, se pare ca vechimea cedrilor nu depaseste 2.300 de ani.
Fauna este diversa, dar singurele animale mari sunt maimutele japoneze din familia macaca si cerbii sika.

Accesul pe insula se face prin mijloace navale cu actionare electrica, pentru a nu degaja gaze de esapament, si cu avioane al caror orar este foarte limitat, pentru evitarea poluarii.

Tot din motive ecologice, peste jumatate din energia folosita pe insula provine din mici hidrocentrale, instalate in zonele numeroaselor cascade aflate in calea apelor curgatoare. Pe insula Yakushima se considera ca emisiile de gaze cu efect de sera sunt printre cele mai mici din lume.

Energia orgonica

Energia orgonica este energia primordiala a vietii: este acea forta vitala fundamentala care este cunoscuta de cei care au un strans contact cu natura, este CHI (energia vitala) din traditia chineza, este PRANA din traditia hindusa. Numeroase aplicatii traditionale, stravechi folosesc orgonul: acupunctura, presopunctura, exercitiile traditionale chinezesti, posturile corporale (asana) si tehnicile de respiratie (pranayama) hinduse. Wilhelm Reich a identificat stiintific proprietatile si caracteristicile energiei orgonice: umple spatiul de pretutindeni, este lipsit de masa, patrunde prin materie, vibreaza continuu, este observabila si masurabila. Orgonul are o mare afinitate pentru apa, si se acumuleaza usor in organismul uman prin alimente, apa, respiratie si prin piele. Orgonul are entropie negativa, adica tinde sa se acumuleze, si nu sa se disipe. Atunci cand campul energetic (aura) unei persoane vine in contact cu cel al unui dispoztiv orgonic, cele doua campuri devin simultan mai intense producand un efect de multiplicare (si nu de simpla adunare) care este numit "aprindere". Reich a descoperit ca aceasta "incarcare" orgonica este benefica sistemelor vii (plante, animale, oameni): ajuta la intarirea sistemului imunitar, imbunatatirea circulatiei, incarca fiinta cu energie pozitiva si armonioasa. Cercetarile au aratat ca un dispozitiv orgonic stimuleaza sistemul nervos parasimpatic, induce relaxare si o senzatie de expansiune blanda. Acumulatorul orgonic concentreaza energia orgonica si ajuta corpul sa se ajute singur. Orgonul nu este deloc strain corpului uman. Orgonul din atmosfera este doar o alta forma a energiei orgonice prezenta in corp. De altfel, stiinta milenara yoga isi bazeaza o intreaga ramura pe exercitiile de respiratie constienta, in acest caz fiind acum evident ca se foloseste orgonul atmosferic. Combinarea unor materiale organice (lemn, bumbac, rasini, etc) cu metale formeaza o matrice care are capacitatea de a atrage si concentra orgonul, asa cum au demonstrat cercetarile lui Wilhelm Reich. Cartea sa, "Biopatia cancerului", cuprinde suficiente detalii privind energia orgonica si impactul acesteia asupra proceselor vitale perturbate (bolile) din corpul uman. Adaugarea unui cristal natural in aceasta matrice va intensifica procesul de acumulare orgonica. Don Croft spune ca o combinare de metal si rasina formeaza un material numit "orgonit". Impreuna cu sotia sa, Carol, au descoperit ca aceste dispozitive formate din cristale si orgonit au capacitatea de a transforma energia orgonica dezorganizata de procedeele artificiale folosite pe larg de om (microunde, electromagnetism, radiatii nucleare, ganduri negative), in orgon pur, pozitiv. Don Croft a realizat apoi un dispozitiv orgonic numit HHG pentru a neutraliza campul orgonic dezorganizat prezent atat in jurul celebrelor antene si turnuri de microunde folosite de tehnologia telefoniei mobile, cat si in imediata apropiere a centralelor nucleare si a locatiilor cunoscute in care se practica ritualuri satanice. O varianta ceva mai mica a acestor dispozitive numita "Tower Buster" este folosita pentru a neutraliza orgonul "murdarit" din jurul antenelor de emisie de microunde, cu conditia ca sa se afle la cel mult 400 m de antena. In afara de reducerea campului orgonic deteriorat, dispozitivele orgonice pot fi folosite si in alte scopuri. Multe persoane au sesizat efecte emotionale pozitive atunci cand au folost un asemenea dispozitiv. Tendintele si gandurile negative dispar, iar cei care aveau insomnie au beneficiat de un somn odihnitor atunci cand au asezat un dispozitiv orgonic in dormitor.
A fost observata o crestere mai viguroasa a plantelor in vecinatatea unui astfel de dispozitiv. Exista si cateva fotografii Kirlian (care arata aura invizibila cu ochiul liber) a unui astfel de HHG in care se vede un imens clopot auric de culoare albastra ce inconjoara dispozitivul. Prezenta unui astfel de dispozitiv la servici face ca echipa sa devina mai prietenoasa si mai putin agitata. Si, la un anumit moment, vei dori sa imparti acest cadou cu ceilalti. Pentru ca, intr-adevar, acesta este un cadou. Un cadou de viata, o viata de care nu ai beneficiat datorita acelor forte si intentii negative, care nu doresc ca tu sa fii ceea ce ai putea fi. Dispozitivele orgonice nu iti dau viata, ci iti inapoiaza viata care ti-a fost furata. Aceasta viata ti-a fost furata prin sugestii subliminale, hipnotice inserate la radio, televiziune, si chiar prin aerul pe care-l respiri, datorita prezentei tehnologiilor dizarmonioase, artificiale, ne-naturale (microunde, radiatii nucleare si electromagnetice). Senzatia inconfundabila a unei vieti pline ti-a fost furata de prezenta zaharului rafinat si a aditivilor chimici in alimentele de zi cu zi, de minciunile spuse continuu care ne "otravesc" mintea si sufletul, de cartile de istorie falsa scrise de falsi invatatori. Wilhelm Reich a murit într-o închisoare federală americană pentru o acuzaţie care astăzi ar stârni râsul oricărui om. Viaţa însa nu poate fi subiect de glumă. În anul 1930, Reich a anunţat că a descoperit o nouă energie pe care el a numit-o orgon, şi care pătrundea intim atât atmosfera cât şi toate făpturile vii de pe planetă. A construit dispozitive numite acumulatori orgonici care puteau fi folosite pentru a trata bolile precum cancerul. Părerile sale nu erau însă împărtăşite de comunitatea ştiinţifică a momentului.
Întreaga viaţă a lui Reich a fost una neconvenţionala, după cum s-a descoperit. Reich nu a acceptat compromisul şi pentru asta a plătit cu viaţa. El a fost un om obişnuit, direct, simplu, deschis şi natural, un adevărat om de ştiinţă. Toate descoperirile şi intenţiile lui au fost raportate în mod onest agenţiilor guvernamentale responsabile, iar el se aştepta să coopereze direct şi nemijlocit cu aceste agenţii.
Aceste dispozitize energetice foarte puternice, sint cautate atat de persoane de orientare negativa cat si de orientare pozitiva. Toti il cumpara, pentru a se obisnui cu energia orgone pozitiva, in prezent considerata la moda si destul de moderna, de catre locuitorii acestei planete.

http://orgonulsidispozitiveorgonice.blogspot.ro/

Arkaim

Autoritatile locale doreau sa construiasca un rezervor imens de apa, pentru irigarea campurilor aride. De atunci, istorici, arheologi si numerosi cercetatori au incercat sa inteleaga secretele acestei cetati circulare, mai ales pe cele legate de natia care a locuit aici in urma cu peste 4000 de ani, la varsta la care a fost datata asezarea.

Arienii din Urali

Sapaturile au scos la iveala o structura bazata pe cercuri concentrice, cu scop presupus ritualic, ca cele care fac parte din cultul Soarelui, descoperit peste tot in lume, de la Sarmizegetusa pana in Mexic. La prima datare, orasul Arkaim s-a dovedit a fi de-o varsta cu Egiptul si Babilonul. Gennadi Zdanovici, presedintele asociatiilor de arheologi care cerceteaza Uralii, a sustinut ca proiectul foarte costisitor pentru construirea bazinului de apa sa fie abandonat, importanta arheologica a asezarii fiind considerata inestimabila. De atunci, prin Arkaim s-au preumblat cohorte de cercetatori. S-a avansat ipoteza ca populatia care a intemeiat Arkaimul apartinea celei mai vechi civilizatii, numita indo-europeana, desi, daca luam in calcul ordinul de vechime, ar trebui redefinita ca europeano-indiana. Vadim Cernobrovi este de parere ca cei care au intemeiat acest oras antic pe valea Arkaim ar fi arieni. Tipic pentru cultura ariana, si in Arkaim se afla un templu solar si un observator astronomic de “tip Stonehenge”, dar de dimensiunile celor din Muntii Orastiei de pe teritoriul geto-dacilor. Vadim Cernobrovi este coplesit de infatisarea cetatii solare: “Un zbor deasupra Arkaimului cu elicopterul iti lasa o impresie incredibila. Uriasele cercuri concentrice din vale sunt perfect vizibile. Orasul si imprejurimile sunt inscrise in aceste cercuri. Inca nu stim importanta lor, daca erau facute in scop defensiv, stiintific, educational sau pur si simplu tineau de vreun ritual”.

O cetate abandonata

Cetatea a fost construita pe un deal, un loc virgin, fara sa fi existat alta asezare inainte, dupa un model care, dupa parerea cercetatorilor rusi, imita sectiunea unui trunchi de copac, dar in planuri in trepte, fiecare cerc coborand o treapta fata de cel precedent.
Intregul ansamblu reprezinta un complex complicat, avand probabil rost civil, citadin, dar si functie religioasa, fiind orientat dupa pozitia unor constelatii. Cetatea circulara contine 60 de cladiri, 25 in cercul interior si 35 in afara acestuia. Fiecare casa asigura tot confortul, cu spatii structurate in jurul unei vetre deschise, din care cauza acoperisul era boltit, cu orificiul de evacuare a fumului protejat, ca sa nu patrunda ploaia sau ninsoarea. Fiecare casa avea o anexa, o camara pentru pastrarea alimentelor. Apa era adusa printr-un sistem de conducte subterane, foarte ingenios si util. Unele treceau prin apropierea vetrei, unde aveau si rolul de a regla tirajul focului, folosit, in opinia cercetatorilor, si la confectionarea unor bunuri de uz comun, din cupru si bronz. Un alt sistem de conducte trecea pe sub camari, apa rece curgatoare avand rol de racire a incaperii. Piata centrala din Arkaim, de forma neregulata, avea pe margini, din loc in loc, altare ritualice pentru foc. Cercetatorii au observat ca orasul era echipat cu un sistem antifurtuna, care il proteja impotriva ploilor torentiale, apa scurgandu-se, prin canale, in vale. Casele erau protejate impotriva incendiilor, materialele de constructie fiind impregnate cu o substanta ignifuga. Cu atat mai curios este modul in care locuitorii au parasit orasul, incendiindu-l intentionat, dupa ce si-au strans strictul necesar, fara sa fi fost amenintati. Cercetatorii au ajuns la aceasta concluzie pentru ca nu exista ramasite umane si nici indicii ca ar fi avut loc vreo lupta in imprejurimi. Un mod similar de parasire a cetatilor l-au practicat si mayasii.

Focar geopatogen?

Specialistii de la statiile de monitorizare a anomaliilor din Urali au semnalat o serie de fenomene curioase, care se manifesta in aria orasului-cetate: fluctuatii ale parametrilor magnetici si de temperatura, care se mareste sau scade cu 5 grade Celsius spontan, fara sa fie un efect al schimbarii atmosferice, precum si fulgere globulare. Si turistii care se perinda prin Arkaim se plang anual de stari nefiresti, sunt cuprinsi inexplicabil de panica, cu cresterea tensiunii si accelerarea batailor inimii, dar si de o stare de febra, toate disparand brusc, asa cum apar. Multi copaci din zona prezinta malformatii si trunchiuri torsionate, semne ca exista focare geopatogene, ceea ce ar putea explica de ce oamenii si animalele nu se simt bine daca stau prea mult in zona. In plus, geologii au constatat ca exista si fracturi de placi tectonice in valea Arkaimului, muntii din jur fiind activi seismic, o alta sursa a anomaliilor fizice. Starile nefiresti semnalate de oameni pot fi provocate si de canalele subterane de apa, concentrari de resurse minerale sau terenuri mlastinoase, toate acestea fiind descoperite nu departe de cetatea de la Arkaim.

Masagetii – arhitectii constructiilor circulare
Cetatea Arkaim imita sectiunea unui trunchi de copac

Istoricul Jean Deshayes, autorul lucrarii “Civilizatiile vechiului Orient”, atribuie genul acesta de constructie circulara, total atipic pentru regiune, masagetilor, geti care au emigrat in masa, in mai multe etape, ajungand pana la Muntii Urali, in China si Tibet, pastrand de-a lungul timpului religia si simbolistica solara. Deshayes remarca “organizarea de stup” a cetatilor circulare, care a influentat ulterior arta funerara a vechiului Orient. Pana sa mergem mai departe cu masagetii, acest popor uitat de istoria tarii de provenienta, Romania, e bine de amintit o particularitate a geografiei tarii noastre: are un relief concentric, care coboara in trepte, de la Muntii Carpati la Subcarpati, la dealuri si podisuri, apoi la campii. Un model circular sacru, am putea spune, pentru triburile plecate in bejenie. In ce priveste cetatea solara Arkaim (in limba romana arhaica “im” inseamna noroi, mal), probabil ca “arca” fusese doar un popas spre destinatia finala, de aceea au si parasit-o, aparent fara motiv. Cert este ca in ruinele cetatii au fost descoperite sabii scurte cu lame curbate, ceramica ornamentata cu zig-zaguri, spirale si cruci cu raze, aceleasi simboluri fiind prezente si pe camasile din panza topita purtate de localnicii vaii Arkaim. Toate acestea duc cu gandul la folclorul geto-dac, desi vechimea cetatii Arkaim este mult mai mare. In schimb, urmele arheologice descoperite in Ucraina sunt extrem de asemanatoare cu cele descoperite in Romania, pe malurile Dunarii si ale Prutului, si datand din urma cu 4-5 milenii.

Adoratorii Soarelui
Arkaim. Un amfiteatru in trepte

Istoricul Burchard Brentjes, autorul vastei lucrari “Civilizatia veche a Iranului”, ii descrie in termeni elogiosi pe acesti masageti, “asezati pe fluviul Sar Daria si mai la est, principalii dusmani ai lui Cirus”. Dupa cum scria si istoricul grec Hekataios, care traia la curtea regelui Cirus, “ei cinstesc ca zeu numai Soarele si animalul inchinat lui, calul, sunt razboinici de temut, pedestri si calare, sunt echipati cu platose, iar armele lor sunt spade, securi de lupta, de arama. Harnasamentele cailor le sunt impodobite cu aur, iar ei poarta in batalii centuri si fruntare de aur”. Una dintre cetatile masagetilor a fost descoperita de arheologul sovietic S.P. Tolstov, in 1940, la Sanii – Daria. Era tot o cetate circulara, in varf de deal, inconjurata de un zid dublu de aparare, umplut cu pamant, ca murul dacic. Nu departe de aceasta cetate s-au infruntat ostile lui Cirus, in 530 i.e.n., cu cele masagete, conduse de regina Tomiris. Herodot ne spune ca “cea mai mare parte a ostii lui Cirus a fost nimicita, iar Cirus insusi si-a gasit acolo sfarsitul. Tomiris a umplut un burduf cu sange de om, a pus sa fie cautat lesul lui Cirus printre mormanele de persi morti si cand l-a gasit i-a inmuiat capul in burduf, ocarand mortul: “Ti-am promis atunci cand mi-ai ucis fiul prin inselaciune ca o sa te inving si o sa te satur de sange!”".

Monumentul circular de la Adamclisi

Urmasul lui Cirus, Darius, a patruns in 517 i.e.n. cu ostile in tinutul masagetilor, Horezm, care a trebuit sa se supuna, “in afara de triburile conduse de Tomiris”, conform cronicilor. Darius a fost oprit din razboaiele de cucerire dincoace de Dunare, “unde numai podul construit de persi (peste Dunare) il salva pe rege si armata lui sa impartaseasca soarta lui Cirus, fugariti de ostile getilor”. Un alt mare comandant al antichitatii, Alexandru cel Mare, a poftit sa-i cucereasca pe masageti, dar a dat gres. Horezmul a ramas in afara cuceririlor lui, totusi, unul dintre printii locali, Faramane, a vrut sa incheie cu Alexandru o alianta impotriva scitilor de la Marea Neagra. Conform istoricului expeditiilor lui Alexandru, Arian, Faramane venise cu 1550 de calareti si-i promitea ca, daca Alexandru va accepta alianta, va aduce si pe vecinii lui, colchii si amazoanele! Conform lui Brentjes, alianta lui Faramane a reusit sa-i alunge pe scitii din Ucraina si de mai departe. Poate ca aceasta mare batalie este consemnata pe monumentul circular de la Adamclisi, unde apar si amazoane prinse in lupta (multi istorici sustin ca monumentul este mult mai vechi decat patrunderea lui Traian in Dacia). Faramane a infiintat statul “Amu Daria”.

“Cetatea berbecului viril” a dahilor

Istoricul Burchard Brentjes scrie despre un trib al dahilor (“dahii si dachii tot unii sunt”, ne spune Miron Costin in “Letopisetul Tarii Moldovei”) care se asezase la nord de lacul Aral si care tabara, la 250 i.e.n., sub conducerea lui Arsache si a lui Tiridates, in nord-estul Iranului.

Caii solari dacici

Acestia sunt intemeietorii temutelor semintii ale partilor! (Poate nu intamplator, la Parta, judetul Timis, se afla cel mai vechi sanctuar din Europa, datat aprox. 5000 de ani!) Cetatea lor circulara, care pare a fi construita dupa planul Arkaimului, se numea “Koi – Kirlan”, tradusa in mod ciudat de catre istoricii uzbeci drept “Cetatea Berbecului mort”!!. desi conform limbii romane actuale, sensul ar fi mai degraba “berbecul viu”. Fara suparare, “coi” e cuvant stravechi, cu conotatii de virilitate! Si tot celor care inca mai sustin ca limba romana s-a format dupa cucerirea Daciei de catre romani, le mai oferim cateva elemente derutante, notate de Burchard Brentjes, si anume – urmasii dahilor lui Arsache au intemeiat dinastia Frates si au avut mai multi conducatori cu numele de Mitreadates. Iar Surenas (originar probabil din muntii cu acelasi nume, Sureanu, unde a inflorit cultul solar din timpuri stravechi), stralucita capetenie a ostilor regelui part Orodes al II-lea, a invins sapte legiuni de romani, conduse de legendarul Crassus, in anul 60 i.e.n. Dupa modelul razbunarii reginei masagetilor, Tomiris, lui Crassus i s-a taiat capul si i s-a turnat pe gura aur topit, “ca sa-l sature de setea de aur care l-a manat la razboi”.

Zvastici solare si la Staraia Riazan

In urma cu cativa ani, arheologul Ilia Ahmedov a descoperit in Rusia, langa Staraia Riazan, o cetate avand o constructie considerata de “tip Stonehenge”, numai ca avea dimesiuni mai mici si era din lemn, ca cea de la Sarmizegetusa, din Muntii Sureanu. Sanctuarul circular este situat pe culmea cea mai inalta, la jonctiunea raurilor Oka si Pronia, o arie bogata arheologic, incepand cu paleoliticul. Echipa de arheologi a constatat ca sanctuarul are 7 metri in diametru si este format din coloane din lemn de jumatate de metru grosime, situate la distante egale una de alta. In centru se afla o alta constructie, rectangulara, si un pilon. Alte doua gauri de piloni au fost descoperite in partea de est si de sud a sanctuarului. Pilonii cercului formeaza o poarta prin care se vede cum apune soarele vara. Pilonul din afara cercului puncteaza rasaritul. Bucati de ceramica cu simboluri identice cu cele de la Sarmizegetusa, in zig-zag, asemeni unor raze solare, si altele serpuite ca valurile unei ape, au fost descoperite langa sanctuar. Vasele proveneau din epoca bronzului si aveau un scop ritualic. In preajma sanctuarului nu a fost descoperita nici o asezare. Nici nu era bine pentru sanatatea omului sa existe o asezare la confluenta a doua rauri, iar preotii din vechime stiau acest lucru.
Origini carpato-dunarene

Model de locuinte la Arkaim

Din moment ce numai masagetii si dacii lui Arsache ridicau cetati circulare prin stepele Asiei, putem presupune ca “arienii” care au construit Arkaim erau stramosii lor. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, “The History of Civilization”. El situa leaganul arienilor, in timpul primei lor aparitii, in spatiul carpato-dunarean. Astfel de constructii circulare, “aparate ale lui Uriel”, cu rol astronomic, astrologic si agronomic, sunt caracteristice primei civilizatii. Reamintim ca in “Cartea astrilor ceresti”, Enoh, patriarhul antediluvian, este invatat de ingerul Uriel cum sa construiasca un “aparat ceresc”, pe care sa-l lase pamantenilor. Reconstruit dupa instructiunile lui Uriel, de catre cercetatorii britanici Christopher Knight si Robert Lomas, acesta a iesit exact de forma si dimensiunea sanctuarului rotund de la Sarmizegetusa. Si atunci, nici nu ne mai mira de ce, oriunde se gasesc astfel de sanctuare, in jur sunt denumiri stravechi ce amintesc de uriasul Uriel: Urali la rusi, Uroiul, la noi, cu mituri despre uriasi. Ca o regula, toate aceste “aparate” sunt bazate pe anumite zile, solstitiile de vara si iarna, cand razele soarelui cad pe o anumita parte a sanctuarului. Toate au o cale procesionala pavata cu placi de granit care duce la un templu, din care soarele poate fi vazut, prin ferestre si portaluri, in toate ipostazele sale. Acelasi model sacru il aveau si preotii daci, care construiau “aparatul solar” din lemn si granit. Arkaim nu este decat o alta cetate-sanctuar inchinata Soarelui, de slujitorii lor stravechi: arienii din bazinul carpato-dunarean.

www.formula-as.ro

10 experimente psihologice care s-au terminat dramatic

1. David Reimer
În 1966, când avea doar 8 luni, David Reimer a fost supus unei operaţii de circumcizie care a mers rău. Rana s-a infectat, iar David şi-a pierdut penisul. Atunci, psihologul John Money a sugerat că băiatul ar putea avea parte, totuşi, o viaţă normală dacă i s-ar face o operaţie de schimbare de sex. Părinţii au acceptat soluţia oferită, fără să ştie că, de fapt, Money conducea un experiment care urma să demonstreze că particularităţile sexului masculin sau feminin nu sunt înnăscute, ci dobândite pe parcursul vieţii. Operaţia a avut loc, iar David a devenit Brenda. Urmarea: deşi avea vagin, Brenda se comporta ca un băiat din toate punctele de vedere. În consecinţă, familia Reimer s-a destrămat, iar David s-a sinucis când a împlinit 38 de ani.

2. Terapia „aversiune faţă de homosexuali“
În anii ’60, homosexualitatea era adesea considerată o boală psihică, drept pentru care destui reprezentanţi ai acestei minorităţi sexuale aveau convingerea că sunt bolnavi. Drept urmare, mulţi dintre aceştia au acceptat să fie supuşi terapiei „aversiune faţă de homosexuali“, care presupunea, printre altele, administrarea de şocuri electrice. Rezultatul: în loc să se „vindece“ de homosexualitate, subiecţii s-au ales cu traume psihice grave.

3. Al treilea val
Experimentul din 1967 a încercat să demonstreze că până şi cele mai democratice societăţi pot fi atrase de filosofia fascistă. Într-o clasă de elevi de liceu, consucătorul experimentului a creat un sistem social, în care anumiţi elevi erau consideraţi membri ai unui ordin superior şi privilegiat. Consecinţa a fost faptul că elevii „privilegiaţi“ au dezvoltat tendinţa de a-i exclude şi a-i tortura fizic şi psihic pe cei consideraţi din afara ordinului superior.

4. Camera disperării
Experimentul condus de psihologul Harry Harlow în anii ’70, a dus la apariţia mişcărilor pentru protejarea animalelor. În studiul său, Harlow folosea maimuţe, pe care le închidea în aşa numitele camere ale disperării, unde animalele trăiau perioade lungi de timp în perfectă izolare. Maimuţele au înnebunit, iar două dintre ele s-au înfometat până la moarte.

5. Tony LaMadrid
Într-un program început în 1983, mai mulţi schizofrenici aflaţi sub tratament au încetat să-şi mai ia medicamentele. Ideea experimentului era de a obţine informaţii, cu ajutorul cărora medicii să vindece schizofrenia. Din păcate, pacienţii s-au simţit mult mai rău, iar unui dintre ei, Tony LaMadrid, s-a sinucis, aruncându-se de la etajul 6

6. Experimentul Milgram
În 1963, când atrocităţile Holocaustului erau încă proaspete, Stanley Milgram a încercat să afle dacă a fost ceva special în legătură cu poporul german, ceva care să-i fi determinat să comită actele de cruzime. Milgram a cerut participanţilor la studiu să pună întrebări unei persoane conectate la un aparat de electroşocuri. De fiecare dată când persoana respectivă răspundea incorect era electrocutată la comanda conducătorului experimentului, iar voltajul creştea mereu. Evident, persoana era un actor, iar electroşocul doar simulat. Rezultatul: participanţii la experiment continuau să administreze şocurile la comanda conducătorului, deşi „victima“ urla de durere.

7. Elefanţi şi LSD
În 1962, Warren Thomas, directorul grădinii zoologice din Oklahoma City, a administrat unui elefant 3.000 de doze de LSD, încercând să afle dacă drogul îi poate induce animalului starea numită „musth“ – o stare specifică elefanţilor, care se manifestă periodic prin agresivitate extremă. Singurul lucru care s-a întâmplat a fost moartea aproape instantanee a pahidermului.

8. MK-ULTRA
Experimentul MK-ULTRA a fost condus de către CIA în anii ’50-’60, tema fiind strict-secretă. Cert este că unul dintre subiecţii experimentului a fost Theodore Kaczynski, cunoscut drept Unabomber, care ulterior a devenit ucigaş în serie. De asemenea, şeful cercetărilor s-a sinucis, aruncându-se de la etajul 13 al unui hotel.

9. Monstrul
În cadrul acestui experiment, realizat în 1939, 22 de copii orfani, 10 dintre ei bâlbâiţi, au fost separaţi în două grupuri egale: primul alături de un logoped care lăuda orice progres al copiilor, indiferent cât era de nesemnificativ, iar al doilea alături de un logoped care, dimpotrivă, critica aspru cea mai mică greşeală. Concluzia: sănătatea psihică a copiilor din cel de-al doilea grup a fost afectată grav şi pe termen lung.

10. Închisoarea Stanford
În 1971, psihologul Philip Zimbardo a vrut să vadă modul în care ajung oamenii să se conformeze cu rolul social în care sunt distribuiţi la un moment dat. Zimbardo a folosit studenţi voluntari, care ar fi trebuit să trăiască vreme de două săptămâni ca deţinuţi şi gardieni într-o clădire asemănătoare unei închisori. Rezultatele experimentului au fost teribile. Studenţi obişnuiţi s-au transformat în gardieni sadici şi răi sau în deţinuţi umili. După doar 6 zile, din cauza modului în care degenerau lucrurile, Zimbardo a fost nevoit să încheie experimentul.

Revista americană „Brainz“

Telegonia

Este o teorie, demonstrată cu ajutorul geneticii, care susţine că primul partener sexual din viaţa unei femei este tatăl genetic al copiilor săi.

De aici reiese ideea că indiferent de bărbatul cu care o femeie face copii, tatăl biologic de drept este primul partener din viaţa acesteia, ba mai mult fiecare partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului ai copiilor săi.

Lăsând la o parte dramele în care femeile sunt părăsite de soţi pentru că odraslele nu seamănă cu ei, chiar dacă ele nu au întreţinut relaţii sexuale cu niciun alt bărbat, telegonia are dovezi certe expuse biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec. Exemplul cel mai concludent este atunci când s-a încercat împerecherea unei iepe pursânge cu un mascul de zebra. Bineînţeles că nu a rezultat nimic pentru că genomurile celor două specii sunt incompatibile, dar mai târziu, când aceeaşi iapă a fost împerecheată cu un cal, spre surprinderea tuturor, mânjii au ieşit vărgaţi. Această întâmplare este punctul de pornire al teoriei telegoniei.

Cromozomii au capacitatea de a memora informaţie nu doar pe cale materială, ci şi pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi de atomi. Cercetările au arătat că într-o iapă în care au ajuns spermatozoizii unei zebre, au rămas o vreme acolo, apoi s-au ventilat.

Rămaşi sub formă de corpusculi ondulatorii, de unde, de informaţii care rămân în memoria celulelor şi aceştia ies la iveală mai târziu. În mod identic stau lucrurile şi în genetică umană. Un alt caz aparent straniu a fost explicat de geneticienii care au asistat la venirea pe lume a unui copil negru rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul iubit al mamei fusese de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat structura genetică al copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un alb.

Telegonia este o realitate, chiar dacă ne place sau nu, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic. Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei prin “allele”, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN în cromozom. Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de “allele” dau genotipul individual. Mai explicit şi mai pe scurt, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante care să se “lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect mai târziu. “Al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatina, seamănă al naibii de mult cu vorba românească străveche “al lelei”, când este vorba despre un copil cu tata incert. În concluzie, telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie, nu e doar un principiu moral, ci şi genetic.

Informaţiile genetice dezordonate introduse în viitoarea mamă odată cu sperma străină mai devreme sau mai târziu determină degrafarea zestrei genetice a fătului, care se naşte cu o mulţime de afecțiuni. Aceasta este cauza pentru care in ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătoși ca în trecut. Femeile întrețin foarte multe relații sexuale cu parteneri diferiți până să nască copii, iar informațiile genetice pozitive dar și negative rămân în interiorul mamei, influențând dezvoltarea fătului și implicit al copilului.

www.efemeride.ro

Magia darului

Darul este prin excelentă un act de comunicare. Dincolo de valorile sale economice, culturale sau sociale, darul are si valente magice, are puterea de a influenta gândirea, comportamentul, exprimarea sentimentelor sau relatiile omului cu lumea înconjurătoare. Orice schimb de daruri este generat de principiul reciprocitătii, Ofelia Văduva consideră că nu există daruri gratuite si că în tehnica darului există o triplă obligatie: a da, a primi si a înapoia.
Viata ne este dăruită, la fel sănătatea sau copii. În schimb, ne putem dărui unii altora iubire, obiecte, zâmbete, cuvinte frumoase sau urâte. Darul este deci o formă de comunicare între oameni, dar si între om si sacru. Refuzul darului duce la ruperea bunelor relatii. Mocanul consideră că tot necazul i se trage din faptul că nu a multumit divinitătii pentru darul primit – cuvântul având fortă magică si un rol deosebit aici -: “nu mă bucuram. E drept. Si poate ăsta a fost păcatul”. Oamenii l-au acuzat că si-a pierdut mintile “fiindcă n-am dorit si n-am multumit lui Dumnezeu când mi-a dat copil”.

A multumi divinitătii este o idee precrestină ce urmărea obtinerea bunăvointei, protectiei si sprijinului în diferitele actiuni ale omului. Darul către zei restaura, imaginar, unitatea dintre om si transcendent si avea efecte linistitoare în momente de incertitudine, dezordine sau criză.
Aceste credinte adânc înrădăcinate chiar dacă si-au pierdut rolul initial se mai păstrează în folclor. Mai mult, ele au fost preluate de crestinism si revalorificate. Nicolae Steinhart, explicând sintagma “dăruind vei dobândi”, spune că Dumnezeu nu cere din avutul tău, din ceea ce ai, ci din ceea ce îti lipseste. Dăruind altuia credintă, lumină, încredere, nădejde, le vei dobândi si tu.

GABRIELA CHICIUDEAN, „Copil schimbat” – „antologie de superstitii si practici magice”

„Magia nu este un factor de dezordine"

La începutul lunii mai fusese invitatul special al unei conferinţe naţionale mai relaxante, de science fiction, ce se ţinuse la hotelul Hyatt din Schaumburg, Illinois. Fusese rugat să vorbească despre Renaştere şi participase la o masă rotundă la care discuţiile încercau să răspundă la întrebări de genul: „Este magia în întregime de partea răului ? " Profesorul Culianu luase apărarea practicilor magice : „Magia nu este un factor de dezordine", spunea. „Dimpotrivă, este un factor de restabilire a unei coexistenţe paşnice între conştient şi inconştient, acolo unde această coexistenţă a intrat în criză."

Extazul mistic

D staniloae ascetica si-mistica-ortodoxa from Glava Florentina

Delfinii şi copiii cu autism

Terapia cu ajutorul delfinilor a fost cercetata si aplicata, de medicul David Nathnson. Acesta a demonstrat ca delfinii pot ajuta persoanele cu probleme majore - autismul, sindromul Down, probleme severe de auz sau afectiuni ale coloanei vertebrale.

Terapia cu delfini a castigat un interes in intreaga lumea deoarece are efecte analgezice, reducerea depresiei, imbunatatirea abilitatilor de invatare a copiilor care sufera de autism. Sunt confirmari ale schimbarilor produse la nivelul creierului in ceea ce priveste imbunatatirea sincronizarii undelor celor doua emisfere.

Mecanismele electromotoare ale sistemului nervos central au fost descoperite in 1895 de catre Richard Capon. Cu aceasta descoperire putem spune ca a inceput un nou capitol, sau chiar o noua era in medicina.

Rezultatele experientelor facute pe oameni au fost date prima data publicitatii in anul 1929 de catre Hans Berger, inventatorul electroencefalografiei (EEG). De atunci medicii, terapeutii, cercetatorii emit in continuu noi si incredibile teorii despre posibilitatile stimularii creierului uman.

In lucrarea sa, intitulata "Mesajul delfinilor", Patricia St. John povesteste cum a descoperit ca delfinii si copii autisti "comunica" intr-un mod aproape identic. Ea a incercat sa-i apropie si rezultatele au fost spectaculoase: autistii ieseau incet-incet din carapacea lor in mometul in care erau in apropierea mamiferelor. De atunci, sute de marturii ale unor persoane care au avut diverse afectiuni au confirmat aceste efecte benefice.

Cazul unui baietel de 8 ani care s-a vindecat la contactul cu delfinii, este revelator in acest sens. Nikki suferea de o leziune pe creier care il impiedica sa vorbeasca. La Miami, in Statele Unite ale Americii, intr-un centru terapeutic, copilul a inotat cu delfinii vindecatori, s-a amuzat cu ei si 3 saptamani mai tarziu reusea sa spuna cateva cuvinte, iar mai tarziu, s-a vindecat complet.

Elixirul Delph

Acest elixir a fost creat pornind de la energia delfinilor. Vibratia sa inalta are un efect armonizant si purificator. Mesajul delfinilor este cel al dragostei universale, al simplitatii, al jocului, al veseliei, al relationarii.

Efectele lui sunt extraordinare in cazul sarcinii si al tuturor proceselor legate de nastere. Unele moase povestesc ca, de cand il utilizeaza in sala de travaliu, nasterile decurg mai usor. Elixirul Delph ajuta la regasirea sentimentului de plenitudine, reechilibrand eventuala senzatie de lipsa resimtita la nastere, la separarea de corpul mamei. El ajuta, de asemenea, la constientizarea faptului ca toate se leaga intre ele, ca exista o interdependenta intre toate fiintele.

Aceasta intelegere ne determina sa fim mai respectuosi cu anturajul nostru si mai toleranti. Elixirul Delph procura, totodata, si o anumita doza de umor. Nu este nevoie sa fie inghitit, ci poate fi pus, sub forma catorva picaturi, in apa de baie sau pulverizat in mediul inconjurator.

Sonoforeza

Sonoforeza se refera la cresterea numarului de enzime si hormoni speciali, care penetreaza membrana celulara ca rezultat al producerii unei cavitati sub influenta ultrasunetelor. Sonoforeza determina schimbari pozitive in organism atat din punct de vedere chimic cat si din punct de vedere electric .

Ultrasunetele

Ultrasunetele au fost folosite in medicina si fizioterapie de mai mult de 40 de ani. Ultrasunetele fac un masaj la nivel celular, imbunatatind penetrabilitatea membranelor celulare si permitand ingredientilor activi sa patrunda in interiorul pielii mult mai usor .

Undele ultrasunetelor care apar ca rezultat al ecolocatiei delfinilor produc zone speciale la suprafata apei unde se formeaza microbule de apa de 100 microni in diametru. Aceste bule nu dureaza mai mult de o microsecunda incalzindu-se la 5.500 de grade Celsius datorita presiunii interne.

Observand comportamentul delfinilor in timpul contactelor terapeutice cu oamenii atunci cand pacientul pluteste pe spate, delfinul se situeaza langa el, orientandu-si undele de ecolocatie catre craniul acestuia. Dupa scurt timp, delfinul isi concentreaza ecolocatia catre spatele acestuia, la o distanta de mai putin de jumatate de metru delfinul foloseste, tot la 2,5 secunde, impulsuri cu o frecventa de 500 Hz. Ecolocatia delfinilor inainte de atingerea pielii pacientului, strapunge coloana de apa.

Efectul psihologic al contactului dintre oameni si delfini este caracterizat de schimbari mutuale in activitatea bioelectrica a cerebelului. Mecanismul acestei influente este studiat intens de specialisti din diferite tari.

Unii dintre ei vorbesc despre un mecanism hormonal al influentei, exista multe exemplificari si ilustratii ale endorfinelor bazate pe acest efect. Folosind Modelul sonoforetic, specialistii de la Institutul pentru Terapia asistata de Delfini analizeaza ecolocatia si folosesc puterea vindecatoare a ultrasunetelor emise de delfini in timpul sesiunilor terapeutice.

Delfinii antichitatii

Numele de "delfin" provine din cuvantul grecesc "delphis" care semnifica "spirit al marii". Fascinatia oamenilor fata de delfini exista inca din Antichitate, dupa cum o dovedesc numeroasele basoreliefuri cartagineze. Pe unele dintre acestea, expuse la Muzeul din Tunis, se poate vedea un preot care poarta pe umeri un copil si doi delfini care inoata in jurul unei flori a vietii. Aceste animale sacre jucau, fara indoiala, un rol important in ritualurile funerare.

In Creta preelenica, delfinii erau venerati precum zeii. Cretanii credeau ca mortii se retrag la capatul lumii, in insulele Fericirii, iar delfinii ii transporta pe spatele lor pana dincolo de mormant Cartaginezii aveau si ei un mare respect pentru delfini.

In "Templul Delfinilor" exista un simbol bizar care ii reprezenta pe cei 2 zei cartaginezi, Baal, Zeul Soarelui, si Thanit, Zeita Lunii. Baza acestui templu este acoperita complet cu un mozaic pe care sunt reprezentati delfini purtand in spate oameni.

Delfinii apar in diferite situri arheologice cartagineze, egiptene si greco-romane. Legendele mitologice povestesc ca Apollo, fiul lui Zeus si al lui Leto, s-a nascut in insula Delos. Leto, obligata sa nasca pe insula pentru ca a fost alungata de geloasa Hera, si-a pregatit nasterea timp de 9 zile si 9 nopti.

Artemis s-a nascut prima, curand dupa ea a venit pe lume si Apollo. Nasterea lor a avut loc in mijlocul lacului sacru din Delos, la poalele unui palmier. Dupa nasterea celor 2 gemeni, insula a capatat numele de "Delos cea stralucitoare", pentru ca asupra ei s-a abatut o ploaie de aur.

Apollo, zeu solar, este "initiatul" care emana lumina spiritului. El este primul zeu care i-a invatat pe oameni arta medicinii. Apollo din Delphi era venerat pentru puterea sa vindecatoare. Insemnele sale erau dafinul si delfinul. Artemis, sora lui Apollo, zeita lunara, era invocata pentru stapanirea instinctelor si a pasiunilor. Ea era "stapana animalelor salbatice" si avea drept simboluri chiparosul si caprioara.

Numele orasului Delphi nu provine de la cuvantul "delfin" cum s-ar putea crede, ci de la "uter". Cu toate acestea, un imn al lui Homer relateaza ca Apollo a intrat in acest oras sub forma unui delfin... Delfinul simbolizeaza si transformarea si conversia: aflandu-se la bordul unui vas ce se indrepta catre Naxos, Dionysos a descoperit ca marinarii vroiau sa schimbe directia spre Asia, pentru a-l vinde acolo ca sclav.

El a tintuit nava pe loc, determinandu-i pe marinari sa-si piarda capul si sa se arunce in mare unde s-au transformat in delfini. Legenda ar explica, astfel, tendinta delfinilor de a se apropia de oameni si de a-i salva.

www.netmedic.ro

Papura

Unul din aspectele importante ale permaculturii este acela ca pune accent pe importanta vietii salbatice – plante, animale si ecosistemele din care acestea fac parte. De aceea, plantele salbatice au un rol foarte important in gradinile ecologice.

Una dintre cele mai uimitoare plante salbatice este, din foarte multe puncte de vedere, banala papura pe care toata lumea o cunoaste, dar aproape nimeni nu stie ca ea este comestibila.

Stiind ca romanii nu vor fi prea incantati la ideea de a manca papura, voi posta totusi datele importante despre aceasta planta extraordinara, pentru ca ea merita mult mai multa atentie, macar pentru hrana animalelor.


Ce se stie in general despre papura:

Papura lata – Typha latifolia si papura ingusta – Typha angustifolia

Sunt plante perene, ambele specii de papura sunt foarte raspandite, intalnindu-se la marginea baltilor, lacurilor, canalelor, apelor lin curgatoare.

Papura cu frunza lata poate atinge inaltimi de pana la 4 m, are frunzele late de 1-2 cm, bazale, liniare, plate, fata de papura cu frunza ingusta (dupa cum ii spune si denumirea) ce are frunza de pana la 1 cm latime. Spicele mascule si femele nu sunt separate la papura cu frunza lata, spicul femel avand grosimea intre 2 si 2,5 cm fiind de culoare brun-negricios. La papura cu frunza ingusta, spicul mascul terminal este separat de cel femel, situat mai jos, avand culoarea brun-rosiatic.Ambele specii infloresc in lunile iulie-august.
Principalele utilizari ale papurei recoltata in Delta Dunarii:

material in constructii: pentru acoperisuri, garduri, izolare pereti;
producerea de impletituri: datorita flexibilitatii frunzelor si tulpinilor este folosita realizarea de covorase si cosuri impletite, obiecte artizanale;
hrana pentru animale: in special radacina;
elemente decorative: spicele de papura sunt folosite in aranjamente decorative;
in medicina: rizomii fierti ai papurei cu frunza ingusta sunt folositi la combaterea scorbutului.
Si acum lucrurile care nu prea se stiu, adica cele care se refera la papura ca la o sursa de hrana (traduse in principal de pe site-ul www.backwoodshome.com :

Cred ca nicio alta planta nord-americana nu este mai folositoare decat papura. Aceasta planta minunata este o virtuala mina de aur. Este o planta ce poate oferi hrana de lungul intregului an, o planta medicinala si o planta utilitara. Ce alta planta poate oferi opt produse diferite pentru consum, trei intrebuintari medicinale si cel putin doispezece intrebuintari utilitare?

Identificare:

Papura se poate usor identifica dupa capetele cilindrice verzui (cand sunt tinere) si maronii (cand s-au format deja semintele) din varful tulpinilor. Exista cateva plante care au frunze destul de asemanatoare cu ale papurei, de exemplu stanjenelul de balta (Iris pseudoacorus) care este toxic (toti membrii familiei Iris sunt toxici) si obligeana (Acorus calumus) care nu este toxica (este chiar planta medicinala – n.tr.).dar nici unele dintre ele nu au aceste capete verzui-maronii. In plus, obligeana are o aroma caracteristica, dulceag-condimentata – pe care papura nu o are. Regula principala (ca in cazul tuturor plantelor salbatice) este “daca nu sunteti 100% ce planta este, nu o mancati!”

Rizomi, mladite si inflorescente

In orice situatie de supravietuire (fie ca este auto-impusa sau nu), una din primele plante dupa care ma uit este papura. Ca planta comestibila, papura este uimitoare si ofera o varietate de produse, in functie de anotimp. Primavara devreme, puteti sapa radacinile, pentru a cauta micii muguri – rizomii din care vor creste noile plante. Acestia pot fi culesi, curatati de coaja si adaugati alaturi de alte verdeturi de primavara in salate, folositi pentru prepararea unor mancaruri inabusite sau singuri, ca legumele. Pe masura ce plantele cresc, iar mladitele ating o inaltime de 60 cm – 90 cm (2-3 picioare) deasupra apei, le puteti curata si folosi ca pe rizomi, sau sotate. Acest fel de mancare este cunoscut ca sparanghel Cossack – dupa o reteta ruseasca de preparare.

Primavara tarziu si vara devreme, unul din felurile mele preferate de mancare-din-natura provine din florile papurei. Curand dupa ce mladitele apar, apar si florile feminine si masculine. Atat florile feminine cat si cele barbatesti infloresc pe acelasi mladita, in varf, doar ca sunt separate, cele masculine sus si cele feminine jos. Din florile feminine se vor dezvolta mai tarziu semintele maronii, ca o coada de pisica, de unde provine si numele englezesc al plantei – cattail. Florile barbatesti se vor ofili, formand un ciuf uscat in varf, care poate fi usor indepartat.

La inceput, florile sunt protejate de frunzele dispuse cilindric in jurul lor. Indepartati aceste frunze si veti putea vedea inflorescentele verzui. Aceste inflorescente pot fi mancate in intregime, atat partea feminina cat si cea masculina, ele pot fi fierte si mancate cum mancam noi porumbul fiert si amandoua sunt delicioase (trebuie sa recunosc ca de-abia astept sa vina primavara sa incerc – n.tr.).

Portiunea masculina ne ofera o cantitate mai mare de hrana in acest stadiu. Inflorescentele au o aroma asemanatoare porumbului, dar diferita totusi. Nu pot sa-mi inchipui ca cineva ar putea gasi aroma lor inacceptabila. De asemenea, in acest stadiu, inflorescentele pot fi mancate crude.

Polenul si faina din radacina

Mai tarziu, capatul superior, masculin, al inflorescentelor va incepe sa produca o abundenta de polen galben, avand consistenta pudrei de talc, care poate fi cu usurinta colectat si pastrat in diverse cutii. In mai putin de o ora putem obtine cantitati considerabile de polen (cateva livre in mai putin de o ora – o livra e putin mai mica decat o jumatate de kg, deci cel putin un kg in ora respectiva – n,tr,). Aplecati papura, introduceti inflorescenta intr-o punga de hartie larga si scuturati. Polenul poate fi folsit ca adaos in preparatele cu faina, adaugat in supe si in sosurile de friptura pentru a le ingrosa. De asemenea, puteti manca polen crud, adaugat in iaurt, in sucuri de fructe, salate sau cereale. Polenul poate fi cumparat si din magazine, bineinteles, dar polenul de papura este foarte bogat in principii nutritive care n-ar trebui dispretuit. Este o sursa minunata de proteine, vitamine si minerale, un adevarat aliment energetic.

Vara tarziu, portiunile fragede ale mladitelor inca mai pot fi recoltate, dar recolta aceasta de sparanghel Cossak incepe sa scada, pe masura ce plantele cresc si tulpinile incep sa se intareasca. De acum inainte, pana in primavara urmatoare, cea mai abundenta sursa de hrana oferita de papura o constituie radacinile, care pot fi recoltate tot timpul anului. Papura este atat de productiva, radacinile sunt atat de abundente, incat un studiu asupra acestora a fost initiat la Cattail Research Center of Syracuse University’s Department of Plant Sciences. Studiul a fost condus de cercetatorul Leland Marsh. Rezultatele studiului au fost urmatoarele:

Recolta este fantastica. Marsh a descoperit ca a fost posibil sa obtina o recolta de 140 de tone de rizomi pe acru, in apropierea Wolcott, NY. Aceasta reprezinta mai mult decat de 10 ori recolta medie de cartofi/pe acru. In termeni de produs finit, greutatea fainii uscate de papura obtinuta din 140 de tone de radacini va fi aproximativ de 32 de tone.

(Cifrele date aici pot varia destul de mult – in alta parte, in The Earth Care Manual, de Patrick Withefield, am intalnit cifra de 6 tone de faina pe hectar – dar era vorba de o mlastina salbatica, nu de un teren supus studiului. Daca apa este prea adanca, papura se va dezvolta doar pe margini, deci nu tot terenul va produce. Totusi, chiar si cifra de 6 tone de faina pe hectar indica o recolta impresionanta, de pe un teren cel mai adesea considerat neutilizabil. In trecut s-au facut eforturi uriase pentru a asana aceste mlastini si a le “reda” agriculturii – o exprimare destul de cinica, as spune eu avand in vedere ca acele terenuri nu fusesera niciodata terenuri agricole.

Cel mai important, infiintarea unei zone mlastinoase, acoperita de papura, va oferi pe langa aceasta recolta neobisnuita pentru tara noastra si un rezervor de umiditate penru pamanul nostru si un habitat valoros pentru multe specii salbatice. N.tr.)

Pentru a extrage faina sau amidonul din radacini, pur si simplu adunati radacinile, spalatile si curatati-le. Apoi zdrobiti radacinile sub apa. Faina va incepe sa se separe din fibre. Continuati procesul pana cand fibrele sunt toate separate si faina dulce este eliberata. Indepartati fibrele si aruncati excesul de apa.

Lasati faina obtinuta sa se usuce, undeva la caldura sau la soare (acoperita cu o panza subtire).

Radacinile de papura contin, deasemenea, gluten. Indienii americani macerau aceste radacini si le fierbeau, pentru a obtine un sirom fin, pe care il foloseau in diferite preparate, pentru a le indulci. Unii indieni ardeau capetele maronii mature ale papurei pentru a extrage micile seminte din puf, seminte pe care le foloseau pentru a face terci si le adaugau in supe.

Utilizari medicinale si alte moduri de folosire

Intrebuintarile medicinale ale papurei sunt multiple: radacinile curatate si despicate pot fi aplicate pe taieturi, arsuri, zgarieturi, rani si julituri. Cenusa rezultata prin arderea frunzelor de papura poate fi folosita ca antiseptic pentru rani mici.

De asemenea, papura poate fi folosita si pentru a fabrica diferite obiecte artizanale. Modul ei de utilizare in acest scop este limitat doar de imaginatia noastra.

www.permacultura.ro