Virusul mediatic,in esenta,fantasma nu este nici el o fiinta vie,ci,asemenea virusului biologic,e doar un mesaj incifrat intr-o imagine sau intr-un filmulet.Despre modul in care se poate construi o astfel de fantasma s-a scris din cele mai vechi timpuri in cartile magicienilor iar astazi acesta este unul din cele mai dezvoltate subiecte in studiile de psihologie a reclamei si a consumatorului,in aproape tot ceea ce inseamna limbaj publicitar tratate de manipulare si,in mod fundamental,in cercetarile de semiotica.
Suportul pe care poate fi inscris mesajul fantasmei este o foaie de hartie,un film ori,mai nou,pe hardul unui calculator sau in retelele realitatii virtuale a internetului.Fantasma nu este vie ca sa ne poata ataca.Povestirea senzationala,imaginea publicitara sau filmul comercial nu ne patrund in minte fara ca noi sa stim,ci intotdeauna intram in contact cu ele prin vedere si auz.Daca nu le vedem sau auzim aceste fantasme raman total inofensive,ori se aneantizeaza pe suprafata micului ecran ori raman depozitate undeva pe suportul fix pe care au fost inscrise.
Dar daca patrunde in celula?Ce rau ne-ar putea face o substanta cat de otravitoare ar fi,atata timp cat ajunge in organismul nostru in cantitati microscopice?
Problema este aceea ca aceasta gramada de aminoacizi-virusul-ordonati dupa o sintaxa bine determinata,odata patruns in organism se comporta ca o fiinta vie.In primul rand,penetreaza membrana celulara folosindu-se,ca momeala,de niste proteine la care receptorii membranei celulare au afinitate.Odata patruns inauntru,cu o rapiditate impresionanta virusul se indreapta catre nucleu sau catre locul din citoplasma unde va avea loc reproducerea sa.In acest moment cercetatorii constata uimiti ca virusul"stie unde merge".
De unde provine aceasta intentionalitate vadita a virusului biologic?Cum se deplaseaza in interiorul organismului uman si de unde atata tenacitate la el,care nu are mijloace energetice pentru a se deplasa si nu are organe de simt ca sa inteleaga directia in care sa se indrepte?Totul se datoreaza textului,informatiei codificate in ADN sau in structura proteica a capsulei ce-l inconjoara.Virusul nu face absolut nimic.De intregul proces se ocupa celula,care urmareste precis instructiunile cuprinse in ADN-ul virusului.Ea transporta virusul la locul in care incepe decodificarea informatiei sale,isi pune la dispozitia virusului intregul sistem energetic-enzimatic-,baza materiala-elementele proteice ca materiale de constructie-,intreaga logistica ce presupune fabricarea de noi virusi.
Daca nimereste pe caile vazului si auzului omului in sangele fiintei noastre spirituale fantasma isi face simtita prezenta.Si virusul fantastic ca si cel biologic isi asigura o buna primire in mintea consumatorului,momind-o prin intermediul invelisului ademenitor sub care se prezinta.Sensibilizand un afect oarecare,fantasma se face interesanta sau chiar dorita intens.Spre exemplu,o reclama oarecare se poate adresa instinctului de supravietuire sau celui de aparare,instinctului de reproducere sau celui de hranire.Afectele,curiozitatea sau pur si simplu patimile omului sunt carligele de care se agata fantasmele portile prin care acestea patrund in adancul mintii omului.
Odata ce a ajuns in minte,fantasma capata viata,se invioreaza prin investitia de energie imaginativa si vitalitate a individului respectiv.Cu cat apare mai interesanta,cu cat va provoca mai puternic reactia unui afect sau a unei dorinte patimase,cu atat mai mult mintea va fi mai mult preocupata de fantasma respectiva.In cazul vizionarii,omul uita de propriile griji si probleme pentru a da viata in propria minte fantasmelor micului ecran,acestea vor ramane din acel moment in launtrul subconstientului uman unde se va desfasura asa-zisul proces de captivare magica.
In subsolurile psihicului nostru virusul fantastic incepe sa se inmulteasca.De fapt,la fel ca si in cazul virusului biologic el nu ofera decat informatia pe baza careia mintea ametita de o anumita placere promisa,aproape hipnotizata in cazul oamenilor stapaniti de anumite patimi,se va pune in slujba fabricarii unor replici mai dezvoltate ale virusului gazduit,adevarate telenovele ale satisfacerii placerii.
De ce face toate acestea celula,de ce porneste pe un drum care o va duce la autodistrugere,tradandu-si astfel sensul existentei sale?Pur si simplu pentru ca este pacalita.Virusul apare intru inceput ca un element necesar,propriu celulei pe care acesta il primeste inlauntrul ei pentru a se folosi cumva de el in propriile procese metabolice.Dar chiar primele proteine pe care celula le produce pe baza ADN-ului virusului au darul de a bloca,a reprima procesele celulare normale,astfel incat capacitatea energetica a celulei sa fie orientata catre satisfacerea interesului virusului.Celula ajunge sa fie atat de inselata incat confunda ADN-ul virusului cu propriul sau ADN,ascultand fara cartire de comenzile pe care acesta le da.In mod paradoxal,gramada de aminoacizi ordonati dupa o logica secreta ajunge sa comande majoritatea proceselor celulare,devenind un fel de uzurpator al puterii ce guverneaza viata celulei,noul program informational dupa care se calauzeste celula.E ca si cum cineva ar fi primit in casa pentru a fi ajutat,invalid fiind,iar dupa o vreme scurta reuseste,prin inselare sau hipnoza,sa-i faca pe toti membrii familiei sa-i slujeasca cu obedienta,lasand deoparte toate celelalte lucruri privind propria supravietuire,chiar daca prin aceasta isi distrug familia si viata.
Cui se datoreaza uriasa forta de persuasiune pe care o detine ADN-ul virusului in a convinge celula sa se auto-distruga,prin inrobirea la o instanta straina propriilor nevoi si interese?Ce fel de razboi este acesta in care atacatorul biruieste,fara sa cheltuiasca pentru aceasta nici un fel de energie,fara a avea nici un fel de pierderi,in care cel atacat se preda si se supune fara nici un fel de lupta?
Toata puterea virusului se afla concentrata in informatia cuprinsa in ADN-ul acestuia.Razboiul pe care virusul il duce este eminamente unul informational.Esential in strategia lui de atac este cunoasterea perfecta a celui invadat,a tuturor nevoilor,a punctelor slabe,a mecanismelor prin care poate fi inselat si stapanit usor.Cunoscand toate acestea virusul se infatiseaza celulei sub chipul atragator a ceva necesar acesteia.Celula primindu-l inauntru ei si incepand sa comunice cu el,se initeaza procesul de inselare in care virusul ramane pasiv,iar celula este activa.Virusul sugereaza,iar celula actioneaza.Dar cu fiecare sugestie pe care o primeste celula din partea virusului acesta devine tot mai influent,iar gazda tot mai slaba,caci tot ceea ce intreprinde in favoare virusului este contrar intereselor sale;astfel ca celula,zapacita tot mai mult,ajunge in scurta vreme sa urmeze complet indicatiile sistemului genetic al virusului.Prin urmare,din simplu obiect virusul devine subiectul proceselor metabolice ale celulei;din simplu mesaj informational,text inofensiv,virusul ajunge sa constituie creierul gazdei pe care o paraziteaza.
Reclamele publicitare sunt cele mai la indemana exemple de virusuri mediatice,deoarece strategiile de atac,tehnicile de lupta pe care acestea le desfasoara intr-un adevarat razboi spiritual sustinut impotriva intregii omeniri,ridicate la nivelul de stiinte ale comunicarii,sunt prezentate in orice carte de specialitate.Publicitarii moderni se comporta de parca ar fi studiat cu multa atentie mecanismele prin care virusul ataca,biruieste si stapaneste celula.Ei pun in slujba fabricarii unei reclame toate cuceririle psihologiei si neuropsihologiei moderne,stiind ca succesul unui virus mediatic depinde direct de gradul in care este cunoscuta viata psihica a subiectilor-tinta.Regasim ca prezenta in spectrul fantasmelor publicitare in primul rand scoala de psihanaliza freudiana,care exploateaza instinctele si impulsurile primare.Mai apoi,aflam abordarea psihosociala,in care asupra individului se actioneaza tinandu-se cont de contextul grupului din care face parte,a normelor pe care si le-a insusit si a rolului social pe care il ocupa sau la care aspira.Abordarea behaviorista este si ea extrem de mult folosita prin folosirea tehnicilor de conditionare a comportamentelor sau de generare a actelor reflexe.Mai nou,publicitatea beneficiaza de descoperirile facute in domeniul neuropsihologiei,abordand reclama in contextul programarii neuro-lingvistice.
O intreaga stiinta este pusa in slujba succesului procesului de virusare a mintii omului modern.Pentru a se face dorita si insusita,fantasma publicitara exploateaza in primul rand nevoile si motivatiile indivizilor,pe cele fundamentale firii umane,dar si pe cele generate in mod fals in primul rand chiar de educatia mediatica.Nevoile de dominare(o situatie sau o persoana),de recunoastere sociala,de expunere(a fi remarcati sau provocatori),de autonomie,de agresiune,(fizica,verbala,vizuala),de joc(de cuvinte,de situatie,de seductie si inselatorie)sunt doar sase din cele 28 nevoi fundamentale,formulate de psihologul H.Murray,pe care se bazeaza forta publicitatii in majoritatea cazurilor.
Constientizarea unei lipse creeaza o tensiune generatoare a unei forte,care il va motiva pe individ sa actioneze intr-un anumit sens.Ce doreste comunicarea interna(contaminarea virotica),daca nu sa motiveze indivizii sa adere la o anumita filozofie,la o strategie,la obiective comune...(Jouve,2005:46) Motivatiile sunt energia de care virusul publicitar se foloseste pentru a misca sufletul omului in directia indicata de fantasma.Este vorba,evident,de inselatoria prin care mintea omului este incredintata de faptul ca programul genetic sau obiectivele virusului sunt propriile obiective.
Motivatiile sunt circumscrise mai multor orientari,omul fiind supus unor tendinte de natura diferita:
-tendinte egoiste:conservare,dominatie,sexualitate;
-tendinte altruiste:simpatie,imitare,datorie;
-tendinte ego-altruiste;amor-propriu,ambitie;
-tendinte psihobiologice;emotii,pasiuni...
Din studiile de specialitate aflam ca in spatele unei nevinovate reclame se afla adevarate strategii sau planuri de atac.In capitolul Dimensiunea strategica a cartii lui Jouve aflam ca exista mai multe nivele de interventie pe care actioneaza fantasma publicitara si peste 13 strategii de atac.
Ne intrebam:Cat este oare de intamplator faptul ca aceasta strategie de atac este identica cu cea folosita in actul magic,asa cum rezulta din majoritatea tratatelor de magie?-Stiinta si razboiul sfarsitului lumii-biofizician Virgiliu Gheorghe
Crimăgânditul
Modul în care se poate manipula
ale creierului iau de obicei deciziile care
intervin în reglarea comportamentului nostru, înainte ca
noi să fim conştienţi de ele. După cum arată B. Libet, cre-
ierul nostru ia deciziile în mod inconştient cu 100 de ms
înainte ca noi să fim conştienţi de ele. Acest lucru a fost
confirmat şi de J. Bargh şi de P. Gallwitzer, în 2001, care
discută despre voinţa automată în reglarea comporta-
mentului şi de R. Custers şi H. Aarts, în 2010, care discută
despre voinţa inconştientă a omului în realizarea scopuri-
lor sale.
Dar, ca şi când acest lucru nu ar fi suficient, creierul
omului dispune de un sistem de recompensă-pedeapsă,
care susţine comportamentele care produc satisfacţie şi
evită comportamentele şi factorii care produc insatisfac-
ţie. Experienţele făcute pe animale au arătat că animalele
cărora li s-au implantat electrozi în centrii plăcerii, s-au
autostimulat până la epuizare. Acest sistem, al cărui me-
diator principal este dopamina, este implicat în reacţia de
dependenţă, nu numai faţă de droguri, ci şi faţă de sex şi
pornografie. Deci, în creierul nostru se află unele formaţi-
uni mai vulnerabile, care sunt exploatate de către cei care
promovează pornografia.
Nucleul amigdalian, care face parte din creierul afec-
tiv, primeşte pe un drum mult mai scurt informaţiile ve-
nite de la organele de simţ, pe care le evaluează din punct
de vedere afectiv ca fiind plăcute sau neplăcute şi elabo-
rează mult mai rapid o decizie sau, dacă vreţi, o propu-
nere, pe care o trimite spre lobul frontal, care este forma-
ţiunea cea mai evoluată a creierului,înainte ca noi să fim
conştienţi de acest lucru. Lobul frontal, care lucrează cu
valori etice şi morale, are posibilitatea de a bloca decizia
respectivă şi de obicei şi face acest lucru atunci când de-
cizia respectivă nu corespunde condiţiilor de mediu sau
se opune legilor şi normelor pe care omul ar trebui să le
respecte. Aşa se explică cum omul poate să trăiască într-o
societate civilizată cu nişte formaţiuni ale creierului său
care presupun anumite acte automate şi inconştiente.
Marea problemă este că, spre deosebire de formaţiu-
nile mai vechi, formaţiunile mai noi ale creierului se ma-
turizează mai greu şi lucrează mai încet decât formaţiu-
nile mai vechi ale creierului. De aceea copilul nu are încă
maturizate formaţiunile deontice şi morale, cu ajutorul
cărora să controleze formaţiunile creierului reptilian şi
emoţional ale creierului şi de aceea omul are o copilărie
atât de lungă, până să ajungă să ia deciziile cele mai bune.
în orice caz, Dumnezeu 1-a înzestrat pe om cu struc-
turile nervoase care să respecte normele etice şi deonti-
ce în pofida presiunilor pe care formaţiunile mai vechi le
fac asupra formaţiunilor mai noi ale creierului. Desigur
că acest lucru nu este uşor, dar tocmai în aceasta constă
marea performanţă a fiinţei umane.
Propunerile periculoase, sau indecente, care vin de la
formaţiunile mai vechi ale creierului, sunt moderate, sau
chiar blocate, la nivelul lobului frontal. De aceea, K. Pop-
per spunea că rolul conştiinţei este acela de a face să moa-
ră ipotezele periculoase.(PORNOGRAFIA,MALADIA SECOLULUI XXI.Virgiliu Gheorghe)
Neuronii în oglindă
de Giacomo Rizzolatti, de la Universitatea din Parma, a
constatat că atunci când maimuţele, care aveau implantaţi
nişte electrozi în lobul frontal, observau o altă maimuţă,
sau chiar pe cercetător, că efectuau o mişcare, prindeau un
mar sau o portocală, neuronii din lobul frontal al maimuţei
de experienţă reacţionau ca şi când ea ar fi executat miş-
carea respectivă. De aceea, aceşti neuroni au fost denumiţi
neuroni în oglindă. Iar neuronii în oglindă sunt prezenţi şi
la om.
Deoarece nu este posibilă implantarea electrozilor în
creierul omului, cercetătorii au apelat la electroencefalo-
grafie, la tomografie şi la rezonanţa magnetică pentru a
studia neuronii în oglindă la om. Astfel ei au observat o
desincronizare a undelor electroencefalografice în zona
lobului frontal atunci când individul observă un alt om
care efectuează o anumită mişcare. Cu ajutorul rezonan-
ţei magnetice funcţionale, M. Iacobini a observat o activa-
re a neuronilor din lobul parietal atunci când individul
observă că un alt individ desfăşoară o anumită activitate.
Aceasta înseamnă că atunci când noi asistăm la un
meci de fotbal neuronii din capul nostru reacţionează ca
şi când noi am juca fotbal pe teren. Acelaşi lucru se întâm-
plă desigur şi în cazul vizionării unui film porno.
Cercetările au arătat că în lobul frontal există două fe-
luri de neuroni în oglindă: unii neuroni care reacţionea-
ză numai la mişcare, iar alţii care reacţionează la vederea
obiectului respectiv. Ambii au rolul de a imita ceea ce
omul vede în mediul înconjurător.
Până la descoperirea neuronilor în oglindă, se credea
că reacţia motorie este rezultatul prelucrării semnalelor de
intrare de-a lungul unor circuite foarte complicate. Acum
constatăm însă că neuronii reacţionează pur şi simplu la
ceea ce omul vede în mediul înconjurător. Adică, neuro-
nii în oglindă îl determină pe om să imite la nivel mental
tot ceea ce vede. Când creierul vede o mişcare, el spune:
aceasta pot să fac şi eu! Iar, astfel, creierul învaţă mult mai
uşor prin imitare decât prin explicaţiile verbale mult mai
laborioase.
Neuronii în oglindă sunt implicaţi nu numai în învă-
ţarea prin imitare, ci şi în empatie şi în contagiunea afec-
tivă. După cum arată H. Harfield, neuronii în oglindă pot
determina reproducerea automată şi inconştientă a mimi-
cii, a posturii şi a stării afective a celor din jur. Neuronii
în oglindă sunt implicaţi şi în cunoaşterea artistică şi în
difuzarea modei de la un individ la altul. O persoană care
vede pe cineva îmbrăcat într-un fel anume, va imita, prin
intermediul neuronilor în oglindă, vestimentaţia sau coa-
fura respectivă. Din acest motiv, de neuronii în oglindă,
care reproduc cortical imaginea percepută, depind în cea
mai mare măsură influenţele pe care pornografia le are
asupra comportamentului uman. Astfel, omul se află des-
coperit în faţa avalanşei de imagini, de filme, de spectaco-
le şi de reclame derizorii, care îl influenţează fără să vrea.
De aceea, R. Brodie vorbeşte de virusurile minţii,
adică acele unităţi informaţionale care pătrund în creier
fără să vrem şi care influenţează comportamentul uman.
R. Dawkins numeşte aceste virusuri informaţionale meme,
deoarece rolul lor este, ca şi al genelor, acela de a se re-
produce. Memele intră în creier prin intermediul unor cai
troieni, adică a unor semnale la care creierul este deschis,
cum sunt informaţiile legate de sex sau de alimentaţie. De
aceea, reclamele ataşează produsului pe care vor să-1 pro-
moveze imaginea unei femei frumoase. (PORNOGRAFIA, MALADIA SECOLULUI XXI-VIRGILIU GHEORGHE)
Calculatorul modifică ireversibil creierul uman
“Nu vreau sa creez panica, insa e clar ca ceva extrem de profund cu creierul uman. Ceea ce ma ingrijoreaza, cu adevarat, este faptul ca ne grabim sa pasim intr-o noua era a tehnologicului, fara ca macar sa realizam cat de mult ne-ar afecta cerebelul”, afirma specialistul. Aceasta spune ca modificarile in cauza duc, in timp, la schimbari in interiorul creierului. Este vorba de un consum excesiv de dopamina, substanta chimica secretata natural si a carei lipsa duce la suprimarea unor functii esentiale ale creierului, cum ar fi conexiunile rapide intre o serie de idei. Pericolul este valabil, sustine Susan Greenfield, si in cazul amatorilor de programe de televizor, in exces. Dopamina este un neurotransmitator implicat in realizarea miscarilor voluntare si este responsabil pentru anumite stari emotionale. Medicii sustin ca lipsa sau excesul de dopamina determina anumite afectiuni grave ale creierului, printre care schizofrenia, care este asociata cu excesul de dopamina sau Parkinson.
In opinia specialistului britanic, aceste modificari ale creierului uman ar putea fi cele mai semnificative, de la Neanderthali incoace.
Tirania fantasmelor
Trebuie sa observam ca la acest nivel placerea nu mai este definitorie ca mobil al actiunii omului vrajit.Apare dorinta sau necesitatea resimtita dureros de subiect de a se elibera prin faptuire de tensiunea,stresul sau chiar teroarea pe care fantasma o produce in lipsa obiectului sau a comportamentului pe care ea il reclama.Este un fapt cunoscut in lucrarile de psihologie ce ii vizeaza pe consumatorii de droguri ca,in stadiul dependentei,acestia afirma ca nu atat placerea este aceea care-i atrage catre droguri,cat uriasa suferinta si tensiune psihica,un vierme care le circula prin minte(fantasmele)si-i indeamna sa se drogheze.Adesea,omul care ucide nu face acest lucru pentru obtinerea unei placeri,cat pentru a domoli,ascultandu-le glasul tiranic,tirania fantasmelor care-i impun aceasta.Implinirea actului aduce un moment de usurare sau relaxare,dupa care incepe un alt cosmar.
Pentru a putea raspunde la intrebarea:Cat de departe poate merge vrajirea mintii prin televizor? trebuie mai intai sa observam,in contextul expunerii anterioare,un simptom care caracterizeaza tot mai mult viata psihica a omului modern.Este vorba de multimea de imagini si ganduri ce invadeaza si stapanesc mintea oamenilor,care nu le mai lasa pacea si linistea necesare refacerii si organizarii vietii interioare.
"Psihiatrii,observa Mander,declara ca este in crestere numarul oamenilor care se plang ca nu-si mai pot linisti mintea.Oamenii nu-si mai pot face mintea sa alunge imaginile si gandurile obsesive si sa inceteze framantarea lor.Chiar si in timpul somnului sau al altor experiente care presupun relaxarea,eliberarea de tensiunea gandurilor,mintea continua sa fie preocupata obsesiv de acestea"(mander 1978:213)In acest context s-au inmultit atat schizofreniile,cat si alte boli care inainte erau foarte rare,dar care au luat astazi dimensiuni epidemice,devenind unul din principalele subiecte de discutie in forurile medicale de specialitate.Proliferarea bolilor sau a afectiunilor psihice datorate scaparii de sub control a imaginilor ce invadeaza mintea este un indiciu al faptului ca ceva se intampla la nivelul facultatii imaginative a omului contemporan.
Telespectatorul se obisnuieste sa primeasca imaginile din exterior,sa nu si le mai construiasca singur.Mintea sa este tot timpul plina de imagini,insa,dupa cum observa J.Mander,"este plina de gandurile si imaginile obsesive ale altora".Rezultatul acestei renuntari la imaginile proprii in favoarea celor de la televizor nu inseamna decat diminuarea,pana la pierderea completa a controlului procesului imaginativ.
Care este consecinta acestui fenomen pentru viata psihica a omului modern?Instalarea unei continue stari de oboseala si epuizare mentala,aparitia unor boli psihice si nervoase,depresiile si insomniile sunt urmarile cele mai probabile in conditiile in care imaginile si gandurile nu mai lasa timpul necesar odihnei si refacerii mintii.Dincolo de toate acestea si poate cel mai grav,pe acest fond de oboseala generala,de scadere a atentiei,de biciuire a simturilor cu dorinte si placeri implinite sau nu,apare posibilitatea ca imaginile sau fantasmele ce cutreiera mintea sa dobandeasca,prin mecanismele magice prezentate anterior,o putere covarsitoare,tiranica asupra mintii,stapanindu-o.
Prin imaginile sale,televiziunea influențează atât sistemul nervos vegetativ,cât și pe cel endocrin
Imaginea nu are consistenta fizica,volum sau greutate asa cum au lucrurile;ea exista doar in mintea noastra,este,cum s-ar spune,o inchipuire,si totusi neuropsihologii moderni demonstreaza ca efectul imaginilor sau al imaginatiei nu este identificabil doar la nivelul ideilor,al gandurilor,ci chiar la acela al corpului fizic.Cu alte cuvinte,imaginea prezenta in minte influenteaza starea fiziologica a oamenilor prin antrenarea involuntara a sistemului nervos.
Spre exemplu,studiile intreprinse de Edmond Jacobson au demonstrat ca,la persoanele care-si imagineaza ca alearga,pot fi depistate o seama de contractii care au loc in muschii ce au legatura cu alergarea:"Aceleasi cai neurologice sunt excitate de imaginea alergarii,ca si in cazul alergarii propri-zise".Pe aceasta concluzie se bazeaza antrenamentul sportivilor cu ajutorul programelor de simulare pe calculator.S-a constatat,de exemplu,ca schiorii care se antrenasera cu ajutorul imaginilor pe calculator aveau rezultate comparabile cu cei care se antrenasera in conditii reale.
"Cand o imagine sau un gand este tinuta in minte,observa Mander,se desfasoara o activitate neuronala in ambele emisfere ale creierului.Acestea sunt insa legate prin intermediul fibrelor nervoase de hipotalamus,cel care are conexiuni cu sistemul nervos vegetativ si cu glanda pituitara.Astfel ca,atunci cand o persoana tine in fata ochilor mintii o imagine infricosatoare,corpul raspunde,prin sistemul nervos vegetativ,cu o senzatie de "fluturi in stomac",un puls grabit,presiunea sangelui crescuta,transpiratie,"pielea gainii" si uscaciunea gurii.In acelasi fel,cand o persoana are in minte o imagine placuta,relaxanta,corpul raspunde cu un ritm diminuat al inimii,scaderea presiunii sangelui si,evident,toti muschii au tendinta de a se relaxa."
Prin urmare,dilatatia sau contractia vaselor de sange,ritmul respirator,peristaltismul intenstinal,tensiunea musculara si multe alte procese fiziologice pot fi influentate prin intermediul sistemului nervos vegetativ de imaginile primite de la televizor sau de cele care se produc pe cale interna in cadrul procesului imaginativ.
Mai semnificativ,pentru discutia noastra,sunt insa caile de legatura existente intre sistemul nervos vegetativ si cortexul pituitar si adrenal,cai care fac ca imaginile Tv sa ne poata influenta,nu numai pe moment,ci si in timp,activitatea metabolica,starile psihice si chiar definirea caracterului.
"Glanda pituitara,arata Mander,secreta hormoni care regleaza rata de secretie a celorlalte glande;in special glandele tiroida,sexuala si adrenala.Glanda adrenala secreta steroizi,care regleaza procesele metabolice,si epinefrina care cauzeaza reactia de (lupta sau zbor)."In consecinta,avand capacitatea de a inrauri activitatea sistemului neurovegetativ si prin acesta activitatea hipofizei,fluxul de imagini si stari emotionale care ne asediaza in fata televizorului ne va putea afecta intr-o masura mai mare sau mai mica activitatea glandelor cu secretie interna."Prin aceste cai,o imagine primita in minte poate realmente afecta fiecare celula din organism".
De activitatea glandelor hormonale depinde starea fiziologica,nervoasa si psihica a oamenilor.Aceasta deoarece activitatea hormonala se afla la confluenta dintre psihic,sistem nervos si trup.Formele si comportamentele specific masculine si feminine,echilibrul sau dezechilibrul emotional,personalitatea,particularitatile fizice si spirituale sunt legate in mod direct de concentratia diferitilor hormoni secretati in organism.Caracterul si starea de calm sau cea de nervozitate,starea de oboseala si epuizare,de tristete sau depresie,caracterul slab sau cel energic,tendinta de ingrasare sau de slabire necontrolata,sensibilitatea sau afectivitatea,duritatea si pragmatismul,in toate se reflecta in chip esential activitatea glandelor cu secretie interna.
Nu numai glandele hormonale influenteaza viata psihica si nervoasa a indivizilor,ci si invers,starile emotionale,gandurile,imaginile si comportamentele au capacitatea,prin caile prezentate anterior,de a influenta activitatea acestor glande.In privinta influentei comportamentelor,se cunoaste ca sedentarismul la femei de exemplu,genereaza un exces de hormoni feminini,ceea ce poate duce la ingrasare,instabilitate emotionala si chiar depresie.De asemenea,activitatea excesiva(activismul)si adoptarea comportamentului masculin conduce,in cazul femeilor,la o secretie in exces a teststeronului(hormon masculin),ceea ce are ca rezultat diminuarea sensibilitatii si activitatii specific feminine,asprirea caracterului-duritate,pragmatism-si chiar estomparea formelor feminine ale corpului.
Adoptarea de catre barbati a unor comportamente,atitudini si mentalitati feminine si invers,de catre femei a unora masculine,poate fi una din explicatiile comportamentelor homosexuale si lesbiene.Cu foarte rare exceptii,deviatiile homosexuale,insotite de dereglarea activitatii glandelor cu secretie interna,nu au o cauza organica,ci sunt determinate de mentalitatile si comportamentele adoptate de respectivii indivizi.
Legatura directa intre vizionarea programelor cu continut erotic si micsorarea varstei la care tinerii incep astazi viata sexuala isi poate gasi explicatia tot in fenomenul prezentat anterior.
Promovarea obsesiva a eroticului pe micul ecran,prin excitarea imaginatiei,poate stimula productia hormonala si,prin urmare,poate determina un dezechilibru semnificativ intre secretia in exces a hormonilor sexuali si maturitatea fiziologica a copilului respectiv.Aceasta inseamna ca televiziunea poate constitui una din cauzele cele mai importante in determinarea unei maturizari precoce din punct de vedere sexual,observate la multi din copiii de astazi,a atractiei sexuale excesive resimtite de acestia fata de persoanele de sex opus sau a aparitiei unui comportament sexual nepotrivit varstei.Intr-o societate traditionala,copilul nu era niciodata martorul unor comportamente erotice care sa-i incite imaginatia.Maturizarea sa,din acest punct de vedere,aparea la timpul potrivit,corespunzator factorului genetic,maturitatii fiziologice,comportamentelor si randuielilor comunitare.
Petrecand zilnic cateva ore in fata televizorului,inca de dinainte de a sti prea bine ce se intampla cu el,omul contemporan nu realizeaza ca multimea de imagini,stari emotionale,sentimente sau dorinte care-i modeleaza imaginatia,prin vizionarea Tv,au capacitatea de a-i influenta nu numai gandurile si conceptiile,ci,pe calea hormonala,chiar activitatea organica,starea fiziologica,sensibilitatea emotionala,caracterul si personalitatea.
Rolul mediului in dezvoltarea structurală a creierului
Odata cu experienta si invatarea,se dezvolta conexiunile neuronale.Creierul se schimba incontinuu,spune dr.Diamond.Ceea ce face copilul in fiecare zi,modul in care gandeste,felul in care comunica,ceea ce invata,stimulii care ii atrag atentia,toate acestea au puterea de a-i modifica structura creierului.Nu numai ca schimba modul in care creierul este folosit(schimbari functionale),dar cauzeaza,de asemenea,si modificari structurale in sistemele traseelor neuronale."(Healy,1990)
O privare de stimulii corespunzatori va avea consecinte dramatice asupra mintii tinere usor maleabile.Spre exemplu,au fost observate doua grupe de copii pe o perioada indelungata.Din prima grupa faceau parte copii crescuti in mediul familial,care au avut parte de o experienta de viata obisnuita,in conditiile unei
familii normale.Cealalta grupa era alcatuita din copii crescuti in sali de spitale,in orfelinate sau claustrati in camere intunecoase,privati de stimulii sau provocarile unui mediu uman si natural normal-persoane care sa le acorde atentie,dragoste,dialog,contactul cu natura,jocuri etc.Observatiile facute au aratat ca acei copii care au petrecut cativa ani in astfel de locuri sarace in experienta de viata,cu toate ca la nastere erau normali,din punct de vedere neurologic,dupa cativa ani,au ajuns la un grad de inapoiere mentala similar unei nedezvoltari structurale a encefalului(congenitala sau cauzata de anumite boli sau accidente).
Creierul,ca si intregul organism,are nevoie sa se hraneasca pentru a se dezvolta normal.Hrana creierului sunt insa stimulii mediului,provocarile existentiale si mentale pe care le intampina omul nu numai din primii ani de viata,ci chiar din pantecele mamei.Daca aceste experiente sunt sarace,atunci si creierul va fi mai slab dezvoltat,deci incapabil de a se adapta,de a face fata noilor provocari,de a gandi si de a rezolva problemele cu care omul se confrunta.Stimulii sau experientele pe care trebuie sa-i intampine un copil este necesar sa aiba anumite caracteristici pentru a constitui hrana corespunzatoare data la timpul potrivit.
In concluzie,copiii au nevoie de parinti,in special de mama,care sa le calauzeasca fiecare pas,sa le vorbeasca,invatandu-i incet-incet cum sa foloseasca limba,cum sa inteleaga realitatea,sa gandeasca si sa simta,in general.Experienta spatiului si a timpului real,cunoasterea prin atingere si intrebuintare a lucrurilor care-l inconjoara pe copil,joaca,de asemenea,au rol deosebit de important.Copilul trebuie sa se implice activ in diferite jocuri,folosindu-si imaginatia si interactionand cu alti copii.Toate acestea constituie mediul ideal pentru dezvoltarea normala a mintii copilului,pentru punerea bazelor structurale si functionale ale creierului,necesare tuturor activitatilor de mai tarziu.
Poate vizionarea Tv afecta structural dezvoltarea creierului?
Astfel ca profesorii au gasit de cuviinta sa cobore nivelul sarcinilor pentru scris si citit,precum si asteptarile in ceea ce priveste gandirea analitica.Insa,in ciuda efortului depus de profesorii scolilor elementare si ai liceelor pentru imbunatatirea programei,elevii nu arata vreun castig vizibil in deprinderile de ordin superior."(Healy,1990)
"Ce se intampla,oare,cu noile generatii?"se intreaba profesorii,parintii si cercetatorii fenomenului.Cum putem explica scaderea capacitatii de a asculta,de a vorbi,de a citi,de a scrie,de a rationa in mod logic si de a gandi analitic,de a rezolva probleme,de a gandi,in general?Cum poate fi explicata prabusirea tuturor indicilor ce privesc succesul scolar,invatarea etc.?
"Este de neconceput sa credem ca majoritatea profesorilor au devenit brusc atat de slabi",spune Jane Healy.Multi dintre acestia,educatori buni si devotati,prin mainile carora au trecut zeci de generatii,declara astazi cu certitudine ca "metodele verificate si valabile nu-si mai au efectul scontat".(Healy,1990)
Ceva se intampla cu copiii zilelor noastre.Nu numai ca metodele vechi nu mai dau rezultate,dar nici cele mai noi inovatii in domeniul metodologiilor de predare nu asigura rezultatele asteptate.Nu se poate sustine faptul ca majoritatea copiilor nu mai vor sa invete,deoarece multi dintre ei urmeaza chiar tratamente medicamentoase pentru cresterea succesului scolar,urmeaza cursuri speciale pentru recuperarea deficientelor.Mai curand,ei nu mai pot invata si avea aceleasi rezultate scolare ca ale tinerilor de acum cateva generatii,pentru ca nu-i mai ajuta mintea.Devin copiii mai putin inteligenti?"Pot,oare,schimbarile survenite in abilitatile intelectuale sa reflecte modificari in insasi dezvoltarea creierului?Se intreaba din nou cercetatorii fenomenului.Ce se intampla,practic cu creierul copiilor si al tinerilor societatii mediatizate?Ce rol au vizionarea Tv si calculatorul in aparitia acestui fenomen?
Activitatea corticală pe parcursul vizionării Tv
-undele cerebrale isi reduc frecventa,trecand din starea beta(max 30 Hz),specifica starii de activism mental,in starea predominant alfa(max.13 Hz)si teta(max.8 Hz)
-emisfera cerebrala dreapta este stimulata maladiv,limitandu-si activitatea la o receptare intensiva,dar pasiva a imaginilor(buzzell,1998)
-emisfera stanga,sediul centrilor vorbirii,scrisului si gandirii critice isi diminueaza extrem de mult activitatea,scazand si gradul de constientizare(healy,1990).
-corpul calos-puntea de legatura dintre cele 2 emisfere-isi intrerupe partial activitatea de asigurare a comunicarii interemisferice(Scheidler,1994)
-cortexul prefrontal-sediul centrilor executivi ai creierului,a tuturor proceselor mentale superioare se afla intr-o stare maladiva pe toata perioada vizionarii(Buzzell,1998)
Cum se comporta creierul uman in fata micului ecran?
"Modelele de emisie alfa,inregistrate in zona occipitala,apreciaza dr.Peper,dispar in momentul in care o persoana da comenzi vizuale(concentrare,acomodare),cand are loc un proces de cautare de informatie.Orice orientare inspre lumea exterioara creste frecventa undelor cerebrale si blocheaza emisia undelor alfa.Undele alfa apar in momentul in care nu te orientezi spre ceva anume,poti sa stai pe spate si sa ai niste imagini in minte,dar esti intr-o stare cu totul pasiva si nu esti constient de lumea din afara imaginilor tale.Cuvantul potrivit pentru starea alfa este "in afara spatiului",fara orientare.Cand o persoana se concentreaza vizual sau se orienteaza catre ceva,indiferent ce,si observa ceva in afara sa,imediat are loc o crestere a frecventei undelor cerebrale(unde beta),iar undele alfa dispar.Asadar,in loc sa antreneze atentia activa,televiziunea pare sa o suspende."(Mander,1978)
Urmarindu-se activitatea corticala in timpul privitului la televizor,cercetatorii constata aparitia unei anomalii neurologice:inhibarea activitatii emisferei stangi a creierului,care-si reduce extrem de mult activitatea.
"Cercetarile lui Herbert Krugman au dovedit ca vizionarea TV amorteste emisfera stanga si lasa emisfera dreapta sa indeplineasca toate activitatile cognitive.Acest fapt poate avea consecinte din cele mai grave pentru dezvoltarea si sanatatea creierului.De exemplu,emisfera stanga este regiunea critica pentru organizarea,analiza si judecata datelor primite.Partea dreapta a creierului trateaza datele primite in mod necritic:nu descompune si nu decodeaza informatia in partile ei componente.Emisfera dreapta proceseaza informatia in intregul ei,determinand raspunsuri mai degraba emotionale decat rationale(logice).Nu putem trata rational continutul emisiunilor TV deoarece emisfera stanga a creierului nostru nu este operationala pe parcursul vizionarii.Prin urmare,nu este surprinzator faptul ca oamenii rareori inteleg ce vad la televizor,dupa cum a aratat si un studiu condus de cercetatorul J.Jacoby.El a descoperit ca,"din 2700 de oameni testati,90% au inteles gresit ce au privit la televizor cu cateva minute inainte".(Moore,2001)
Un alt fapt constatat de neuropsihologi este acela ca,pe parcursul vizionarii,comunicarea dintre cele doua emisfere cerebrale realizata prin puntea corpului calos este aproape intrerupta.
Sotii Emery apreciaza ca "vizionarea Tv se situeaza la nivelul constient al somnabulismului.Emisfera dreapta inregistreaza imaginile de la televizor,dar,din moment ce legaturile incrucisate dintre emisfere au fost partial intrerupte,aceste imagini cu greu pot fi constientizate.De aici dificultatea celor mai multi oameni de a-si aminti multe dintre lucrurile pe care le-au vizionat anterior".(Large,2000)
Transferul activitatii creierului de pe emisfera stanga pe emisfera dreapta,concomitent cu intreruperea partiala a puntii dintre cele doua emisfere,fenomen ce se manifesta pe parcursul vizionarii Tv,conduce la o anomalie neurologica in contextul in care creierul,aflat intr-o stare mentala pasiva(inhibitie a activitatii emisferei stangi),este pus pus in situatia de a absorbi o cantitate uriasa de informatii.Mintea omului in fata televizorului nu mai este un subiect deplin constient al procesului de cunoastere,pe care sa-l poata controla dupa capacitatea ei de intelegere,de rationare si organizare a materialului parcurs.
Cercetarile din domeniul neuropsihologiei desfasurate in ultimii 25 de ani demonstraza ca cea mai grava consecinta a vizionarii o constituie afectarea dezvoltarii si functionarii cortexului prefontal.(Muray,2004)
Neuropsihologii afirma in mod categoric ca marirea timpului de vizionare inseamna "prelungirea starii maladive in care se afla cortexul prefrontal(partea creierului aflata in spatele fruntii)ceea ce va avea grave consecinte asupra dezvoltarii acestuia".(Emery,1980).Cortexul prefrontal este centrul executiv al creierului uman,sediul tuturor proceselor mentale superioare,al atentiei,motivatiei,al controlului comportamentelor si emotiilor.El il diferentiaza,practic,pe om de animal,caci prin acesta se desfasoara toate procesele de reflexie,aici se realizeaza sinteza dintre gandire,emotie si comportament,tot ceea ce defineste omul ca subiect personal al propriei existente.
Faptul ca in timpul vizionarii Tv activitatea corticala este complet modificata devine un lucru incontestabil in urma experientelor prilejuite de dezvoltarea tehnologiei,a noilor mijloace de investigare a activitatii corticale.Intrebarile la care ramane sa respundem sunt:care este,pe termen lung,efectul vizionarii Tv asupra creierului?In ce masura uitatul la televizor poate sa produca modificari functionale si chiar structurale la nivelul creierului,si schimbari in comportamentul uman sau in abilitatile mentale ale noilor generatii?
Schizofrenia și televizorul
Schizofrenia ca si drogurile psihedelice opereaza o deschidere intre constient si subconstient,permitand inundarea orizontului mintii constiente cu imagini si fantasme ce izvorasc din inconstient.Este vorba de o stare alterata de constiinta,in care mintea se afla situata intre lumea exterioara pe care o percepe prin vedere si cea a fantasmelor inconstientului.Datorita insa asaltului primit prin poarta lasata deschisa lumii inconstientului,mintea isi pierde partial sau total capacitatea de a mai lua contact constient cu lumea exterioara.Fata constiintei este intunecata de multimea nalucirilor care nu o mai lasa sa vada dincolo de ele.
Boala nu este noua,dar poate ca niciodata in istorie raspandirea ei nu a fost atat de mare ca astazi.De altfel,daca afectiunile neurologice predominau in patologia bolilor mentale a secolului al XIX,cele psihice,intre care shizofrenia este una din cele mai grave,sunt afectiunile caracteristice vremurilor noastre.Pentru schizofren nu se mai poate pune problema daca vrea sau nu sa aiba o experienta fantastica,precum se intampla cu cel care aprinde televizorul sau cu cel care se drogheaza.El nu cauta o asemenea experienta,ci practic este stapanit,prizonier al acestei lumi fantastice,chiar daca ar vrea cu toata puterea sa se intoarca in lumea reala.
Numerosi doctori psihiatri acorda cu generozitate acest diagnostic in aproape toate situatiile in care este semnalata o perceptie distorsionata a realitatii;atunci cand,spre exemplu,cineva,precum Cristian sau Allan Menzies,vede sau converseaza cu un personaj imaginar,cand este perceputa o alta realitate,precum s-a intamplat cu baiatul care s-a aruncat pe fereastra sau cand cineva incearca sa se sinucida in urma unei viziuni.Este foarte simplu sa arunci in spatele unei boli toate fenomenele psihice care nu pot fi explicate din punctul de vedere al stiintei pozitive,este mult mai usor decat sa cauti cauzele reale ale fenomenului.
Astfel,in situatia lui Cristian,si se inregistreaza anual din ce in ce mai multe cazuri asemanatoare numai in Romania,este mai simplu si mai "intelept"sa fie testat copilul pentru a se constata eventuala prezenta a unei boli psihice,decat sa fie analizate mesajele din filmele de groaza si mecanismele prin care acestea pot declansa un fenomen de tip schizofrenic,adica fantasme ce pot poseda mintea copiilor.Desi medicii,de teama mass-mediei,a doua putere in stat(Ramonet 2000:44),nu indraznesc sa acuze televiziunea,se pare ca telespectatorii care ajung la o perceptie schizofrena asupra realitatii,mai cu seama din randul copiilor,se inmultesc ingrijorator in toata lumea.Cu toate ca raspandirea sindromului schizofrenic in societatea moderna se poate datora mai multor cauze,faptul ca la numerosi oameni aceasta afectiune a debutat in timpul vizionarii sau ulterior acesteia,dar in legatura cu ceea ce fusese vizionat,ar trebui sa ne dea de gandit.
In abordarea relatiei existente intre vizionarea Tv si schzofrenie,J.Mander porneste de la relatarea unui fapt petrecut pe data de 27 septembrie 1973,in America,atunci cand un tanar,dupa ce a patruns in cladirea postului de televiziune KgO-TV,a deschis focul si a reusit sa omoare un agent de publicitate care lucra in acel loc,inainte de a fi el insusi omorat de politie.De-a lungul anilor,omul fusese internat de mai multe ori in spitale de psihiatrie,plangandu-se intotdeauna de faptul ca in urma unei operatii secrete ii fusese implantat in creier un minuscul aparat de emisie-receptie ale carui transmisiuni nu-i dadeau pace niciodata.
Pentru ca nu putea opri emisia-filmul sau coloana sonora-tanarul ajunsese,dupa propriile spuse,la o stare de disperare care mergea pana la nebunie.Pentru a scapa de semnalul postului receptionat de catre minusculul aparat ce-l purta,dupa spusele lui,in creier,tanarul a facut o calatorie pana in Hawai,aceasta tentativa ramanand insa fara succes.In cele din urma,a incercat sa intrerupa transmisia deschizand focul asupra lucratorilor de la postul de televiziune amintit.
"Desi nu multi pacienti cu probleme psihice,observa J. Mander,merg atat de departe,incat sa deschida focul in posturile de radio sau TV,numarul persoanelor afectate care afirma ca nu pot scapa de emisii creste vadit pe zi ce trece"(Mander 1978:108).
Psihiatrul J.Cower,luand in discutie aceasta problema,prezinta si analizeaza un caz tipic,semnificativ pentru relevanta lui.In buletinul clinicii din Menninger,el descrie o pacienta care,pe o perioada de cateva luni,cat a fost internata in spital,se referea obsesiv la semnalele televiziunii.De fiecare data cand aborda acest subiect,pe fata i se intiparea teama sau chiar teroarea.Femeia povesteste ca fusese "controlata,persecutata si chiar torturata de televiziune".Impreuna cu alti pacienti,ea traia experiente de "clarviziune" mediate sau initiate prin intermediul televiziunii,adica imaginile vazute la televizor declansau procesul halucinatoriu,initiau viziunea.
In discutiile purtate cu doctorii,femeia descria televiziunea ca pe o "masina a unei puteri infinite,infernale care pretinde in mod inexorabil ca sinele instrainat din punct de vedere material sa se exprime prin ea..."(Mander 1978:109)Ea se vedea pe sine in diferite feluri,fie ca una care cazuse" prada unui fel de drog,era inlantuita de ceva,fie "inregistrata",tivita,prinsa in televiziune,in derularea imaginilor si a scenariilor micului ecran."Totul ar fi in regula daca ei ar inchide televizorul,spunea femeia"(Mander 1978:109).Cu alte cuvinte,televiziunea era perceputa ca un instrument al depersonalizarii,al absorbtiei sinelui,al anularii intentionalitatii subiective,in care omul devine doar un terminal,un madular ce ajunge sa traiasca sau sa se exprime prin televizor sau unde pseudo-realitatea lumi Tv devine propria realitate de constiinta.
Bolnavii psihic,cei aflati in stari de regresie mentala,observa doctorul Cowen,au tendinta de a identifica un instrument anume ca sursa a problemelor psihice pe care le intimpina.Tot el constata ca,surprinzator,"de la aparitia ei,televiziunea a devenit o trasatura frecventa in patologia clinica a bolnavilor psihic".Adica,adesea bolnavii indica drept sursa a raului,drept mecanism infernal,insasi televiziunea.De ce,dintre toate masinariile sau obiectele care-l inconjoara pe om,tocmai televiziunea este identificata de catre bolnavii psihic drept instrument si cauza a raului pe care il sufera?
Aceasta perceptie distorsionata a televiziunii,care apare la multi dintre bolnavii mental,este explicata de doctorul Cowen printr-un joc de cuvinte care surprinde,de altfel,esenta acestui fenomen.Insusi cuvantul "televiziune" ne indica,spune psihiatrul american,cauza implicarii televiziunii in descrierile bolnavilor prin citirea acestui cuvant intr-un mod putin diferit,adica "tell-a-vision"-" a infatisa sau a comunica o viziune".
Daca viziunile sunt,in esenta,cauza distorsiunilor de perceptie traite de schizofrenici-vedeniile care invadeaza in mod necontrolat mintea-devine usor de inteles motivul pentru care televiziunea,o masina ce comunica sau infatiseaza o viziune,sa fie atat de des experimentata si invocata de bolnavi ca origine si instument al raului.
De asemenea,este firesc ca niste oameni labili psihic sa perceapa televiziunea ca pe un instrument al agresiunii,atata timp cat ea dezorganizeaza procesul de gandire,creste confuzia din mintea oamenilor,favorizeaza o stare sau un fenomen halucinatoriu si streseaza mintea pana la epuizare.
Prin urmare,in conditiile in care televiziunea poate constitui cel putin un factor de agravare,daca nu declansator,al unei boli psihice,este firesc ca aceia care sufera de boli mentale,nerealizand care este cauza afectiunii,a nalucirilor ce ii terorizeaza,sa arunce aceasta vina asupra unei masinarii,a unui mecanism inrudit din multe puncte de vedere cu cel care sta la originea sindromului schizofrenic.
Toți tinerii se uită la filme porno - studiu științific din Canada
http://economie.hotnews.ro/stiri-it-6608163-toti-tinerii-uita-filme-porno-studiu-stiintific-din-canada.htm
Foarte interesante aceste informatii. Keep going!
RăspundețiȘtergere