Spaţiul de iubire

Interviu Vasile Rudan

Cristian Pătruţ: Bună ziua domnule Rudan. Vă mulţumesc că aţi acceptat din nou să ne acordați un interviu. Sunteți un om foarte greu de găsit!
Vasile Rudan: Date fiind împrejurările nebuloase ce mi-au afectat sănătatea, am deconectat de aproape doi ani telefonul meu direct, iar pe mobil răspunde numai fiul meu. Am considerat că aşa este mai bine să procedez.

Am să intru direct în subiect, deoarece s-a speculat enorm pe seama accidentului cerebral pe care l-ați suferit exact cu puţin timp înainte de începerea celui de-al doilea modul al cursului de protecție şi autoapărare extrasenzorială susținut de dumneavoastră în București acum doi ani, curs pe care l-am organizat noi, şi care pot să spun ca s-a bucurat de un mare succes.
De vină sunt eu pentru ceea ce mi s-a întâmplat. Nu am luat în serios avertismentul pe care l-am primit de la cei doi emisari, care m-au vizitat. Avertismentul era limpede: nimic la cursuri despre aplicaţiile militare ale detecţiei extrasenzoriale. În caz contrar, “nu mai sunteţi la vârsta la care puteţi suporta consecinţele” – adăugase unul dintre emisari. Or, tocmai despre aplicaţiile militare ale teledetecţiei extrasenzoriale urma să fie vorba în modulul următor al cursului nostru, potrivit programului publicat în NEXUS new times magazine. În acest scop aveam pregătit şi materialul didactic pentru demonstraţii practice, pe care urma să le fac în faţa cursanţilor. N-a fost să fie.

Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, însă în acea seară fatidică, noi am vorbit la telefon, chiar cu câteva ore înainte. Vă sunasem pentru nişte probleme organizatorice, deoarece următorul modul trebuia să se desfăşoare în câteva zile. Îmi amintesc că eraţi entuziast şi, aş putea spune, chiar în plină formă. Ce s-a întâmplat de fapt?
La scurt timp după ce am vorbit la telefon am căzut inconştient, ca “secerat”. M-am trezit după câtva timp cu faţa în jos, incapabil să vorbesc sau să fac vreo mişcare. Aveam paralizate mâna dreaptă, piciorul drept şi partea dreaptă a torsului. Am încercat timp de 4-5 ore să mă târâsc spre uşa de la intrare, să scot cheia din broască pentru ca fiul meu să poată descuia uşa când ar fi venit acasă. Nu am reuşit să ajung la uşă. Când a venit fiul meu, a văzut că la căsuţa poștală că era lipită o hârtie peste numele meu, ca la persoanele decedate. A sunat la uşă şi neprimind nici un răspuns, a spart uşa de intrare, a sunat la Salvare şi m-a dus la spital.
La spital am contractat în scurt timp şi un virus necunoscut, care m-a ţinut două luni la pat în dureri peste limita suportabilităţii omeneşti. Doctorul de la primul spital în care am fost internat, bazându-se pe analize de laborator, le-a spus copiilor mei să se pregătească pentru ce este mai rău. Eram în salon cu trei colegi de suferinţă, dintre care doi au decedat în decurs de o săptămână. Eu nu aveam de gând să plec în eternitate, întrucât trebuia să rezolv o mulţime de proiecte. Asta m-a ţinut în viaţă.
Am avut şi noroc. Datorită unor prieteni, am fost mutat la Spitalul Elias, la secţia de recuperare condusă de doctorul Horaţiu Dinu şi lucrurile au intrat pe făgaşul normal.
În ultimii doi ani am fost ocupat cu recuperarea unor funcţii psihomotorii. Pe lângă darul vorbirii pe care îl pierdusem, mi-au dispărut şi unele deprinderi dobândite de-a lungul timpului. Am învăţat să pronunţ literele alfabetului, după aceea silabele cuvintelor, au urmat cuvinte întregi şi astfel am început să vorbesc. În prezent scriu la laptop cu mâna stângă în mod satisfăcător. Mai am de recuperat nişte funcţii la mâna dreaptă şi ceva la piciorul drept. În rest sunt bine, mulţumesc lui Dumnezeu.

Am primit foarte multe telefoane şi email-uri de la cei care au participat la primul modul al cursului dumneavoastră şi de la mulţi alţii. Toţi sunt dornici să ştie dacă veţi mai preda vreodată modulul doi al acestui curs, şi dacă veţi mai relua modulul unu. Pot oamenii să spere că vă vor mai vedea vreodată la "catedră"?
Sigur că da. De altfel acesta era unul din proiectele mele, care m-a ţinut în viaţă. Însă comparativ cu programul anunţat înainte de accident, noul program va avea câteva modificări structurale, în funcţie de evoluţia fenomenelor în curs de desfăşurare. Asistăm la recrudescenţa fără precedent în istoria scrisă a omenirii a cutremurelor de pământ şi a focarelor geopatogene, la inundaţii catastrofale şi migraţia polarităţii magnetice a Pământului, cu urmări previzibile şi imprevizibile.
Ne vom axa, în principal, pe dezvoltarea la nivel profesional a abilităţii detecţiei extrasenzoriale şi predicţia extrasenzorială a cutremurelor prin focare geopatogene seismice. Evident că vor mai fi şi alte subiecte de interes civil, pe care le vom aborda la cursul nostru.
Voi preda totodată, metodologia activării supersimţului detecţiei extrasenzoriale prin informaţie persuasivă. Supersimţul biodetecţiei este un atribut latent natural al omului. Pentru activarea acestui supersimţ există două căi viabile de urmat: prin impuls telepatic emis de un instructor autorizat şi prin informaţie persuasivă. Pentru evitarea unor situaţii nedorite în care un cursant să piardă controlul asupra realităţii în urma dobândirii abilităţii detecţiei extrasenzoriale, vom recurge la activarea supersimţului biodetecţiei prin informaţie persuasivă.
Printre alte teme care vor face obiectul cursului nostru, se află şi focarele geopatogene - fenomen teluric cu implicaţii destructurante asupra organismelor vii. (A se vedea şi articolul Ce sunt focarele geopatogene?, publicat în Jurnal paranormal.)
Metoda extrasenzorială pentru predicţia cutremurelor, pe care o voi face cunoscută cursanţilor este rezultatul a treizeci de ani de cercetare experimentală a evoluţiilor focarelor geopatogene, în raport cu seisme ce au avut loc în România şi în alte zone ale globului. Timp de trei decenii am făcut determinări experimentale asupra focarelor geopatogene seismice, am corelat datele obţinute cu seisme de diverse grade magnitudine pe scara Richter şi am dezvoltat o metodă de predicţie a cutremurelor ce niciodată nu dă greş.
Metoda elaborată de mine pentru predicţia cutremurelor, bazată pe monitorizarea prin detecţie extrasenzorială a fenomenelor precursoare relevate de focare geopatogene seismice, face posibilă predicţia cutremurelor cu până la 14 zile înainte de a se declanșa. Şi nu este nimic senzaţional în treaba asta. Animalele folosesc această metodă de mii de ani. (A se vedea articolul Cutremurele pot fi prognozate extrasenzorial, apărut în Jurnal paranormal.)
Am inclus această temă în curs, din cauza evenimentelor telurice ce au loc la ora actuală. Specialişti în dinamica pământului, bazându-se pe ciclicitatea cu care se produc marile seisme, dau ca sigură producerea marelui cutremur în România în anul 2012, cel mai târziu până la finele anului 2013.
Doresc ca fiecare român să ştie când se va produce marele cutremur. De altfel, după recuperarea sechelelor cauzate mie de recentul atac cerebral, voi publica în Jurnal paranormal situaţia la zi a fenomenelor precursoare cutremurelor. Prin metoda pentru predicţia cutremurelor prin monitorizarea extrasenzorială focarelor geopatogene seismice, se poate şti sigur când fenomenele precursoare ale cutremurelor sunt în evoluţie. Astfel îi voi scuti pe oameni de stresul cauzat de nesiguranţa datei la care se va produce marele cutremur şi vor putea dormi întrucâtva mai liniştiţi.

Ce facem cu aplicaţiile militare ale detecţiei extrasenzoriale, pe care le-am anunţat în revista NEXUS înainte să vă îmbolnăviţi?
Nu le mai facem. Există destule domenii civile în care să aplicăm cu succes detecţia şi teledetecţia extrasenzorială. Voi enumera doar câteva: sănătate, biologie, arheologie, detecţia şi localizarea zăcămintelor de petrol, aviaţie, sport de performanţă, predicţia cutremurelor prin monitorizarea fenomenelor precursoare seismelor, etc.

Ştiu că în ultimul an aţi lucrat intensiv la o carte. Ne puteţi spune câteva cuvinte despre conţinutul ei?
Lucrez la manuscrisele a două cărţi. Primul manuscris, care este terminat, se va constitui într-un manual de supravieţuire ce conţine cunoştinţe practice extrasenzoriale, pe care va trebui să le deţină orice pământean pentru a supravieţui cataclismelor în curs de desfăşurare pe planeta noastră. Celălalt manuscris, care este într-o fază avansată de finisare, are ca temă fenomene paranormale reale, pe care le cunosc nemijlocit.
Dacă mă va ajuta Dumnezeu, voi scrie şi cartea despre implicarea mea în experimentele paranormale ce au avut loc într-un poligon militar din Curbura Buzăului. Astfel, cititorii vor cunoaşte şi o parte discretă din cercetările făcute de savantul Henri Coandă în domeniul bioradiaţiilor.

În cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, trupele expediţionare germane din Afrikakorps, aveau în componenta lor persoane antrenate în biodetecţie. De asemenea, în timpul războiului din Vietnam, trupele militare americane au selecţionat (şi antrenat) o serie de soldați care prezentau aptitudini în domeniul detecţiei extrasenzoriale. Ulterior aceştia au folosit cu succes (pe câmpul de luptă) biodetecţia, pentru detectarea ascunzătorilor subpământene ale trupelor vietcong. Astfel au luat naştere primele manuale militare de biodetecţie. Să înțeleg că manualul dumneavoastră de supravieţuire este ceva asemănător?
Nu. Până în prezent au apărut manuale de supravieţuire pe diverse teme, dar nu există nici un manual de supravieţuire bazat pe abilităţile extrasenzoriale ale omului. Mă refer la un manual de interes civil. Manuale militare pe tema biodetecţiei au fost tipărite începând cu primul război mondial dar acestea sunt secrete, nefiind accesibile publicului larg. Totodată, în aceste manuale nu sunt prezentate amănunte confidenţiale ale detecţiei extrasenzoriale. Se spune doar atât cât este necesar pentru îndeplinirea unor misiuni de luptă. Va fi primul manual de supravieţuire prin abilităţi extrasenzoriale, cu detalii în premieră asupra biodetecţiei.

La informaţiile cuprinse în manualul de supravieţuire vor avea acces doar cei care participă la cursul dumneavoastră, sau există şi o variantă care va fi disponibilă publicului larg?
Există o varianta destinată publicului larg şi o variantă accesibilă numai cursanţilor.Vă asigur că şi varianta destinată publicului larg este deosebit de interesantă, conţine şi procedura practică de teledetecţie extrasenzorială a focarelor geopatogene şi predicţia cutremurelor. Cititorul va afla şi alte lucruri pe care nu le va găsi în literatura de specialitate.

Ce alte planuri de viitor mai aveţi?
Planuri de viitor? Multe. Să organizăm tabăra promisă cursanţilor, pentru exersarea teledetecţiei extrasenzoriale în cercetarea arheologică. Vreau să împărtăşesc cursanţilor din experiența mea acumulată împreună cu generalul de divizie Vasile Dragomir, fost şef al Direcţiei Topografice Militare din cadrul M.Ap.N., cu prilejul cercetărilor în teren făcute între anii 1995 – 1999 pentru Studiul Multidisciplinar de Evaluare, Delimitare, Protecţie şi Conservare a Vestigiilor arheologice în zona Munţilor Orăştiei, comandat de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi două studii în teren comandate de Institutul de Geodinamică al Academiei Române, în care am folosit şi teledetecţia extrasenzorială.
Noi am localizat şi delimitat în subsol, prin teledetecţie extrasenzorială, peste 3 km de conducte antice din ceramică pentru aducţiunea apei potabile, opt cetăţi antice necunoscute, kilometri de ziduri de apărare şi consolidare a teraselor antropice antice, depozite de materiale arheologice, cavităţi subterane şi dispunerea unor stratificări geologice.
Prin teledetecţie extrasenzorială se pot repera şi localiza cu o precizie de plus/minus 10 milimetri orice construcții subterane, indiferent de adâncimea la care se află
Ţin să precizez că investigaţiile pe care le-am condus eu în teren între anii 1995 – 1999 pentru studiul multidisciplinar comandat de MLPAT, precum şi pentru cele două studii comandate de Institutul de Geodinamică al Academiei Române, erau de interes civil, nu militar. Prin urmare, datele prelevate nu sunt secrete militare.
Nu am renunţat la ideea de a continua proiectul cu copii extrasenzitivi. Voi descoperi supertalente în domeniul extrasenzorial pentru comunicaţii telepatice şi pentru teledetecţie extrasenzorială. Este posibil ca viitorii telepaţi să intre în contact cu civilizaţii extraterestre. Probabilitatea să se întâmple acest lucru este apreciabilă. Comunicaţia telepatică se realizează în timp real, cu viteză instantanee. Fac aceste afirmaţii bazându-mă pe cercetările unor fizicieni de prestigiu şi pe observaţii personale făcute asupra OZN-urilor ce evoluau la mică altitudine în Curbura Buzăului, când am lucrat cu copii telepaţi.
Am şi un proiect inedit, la care vor participa absolvenţi adulţi ai cursului pe care îl predau. Tema proiectului şi beneficiarul acestei teme încă nu le fac publice, întrucât aştept o confirmare de finanţare a proiectului. Va fi o premieră mondială în domeniu.

Militaţi de ani de zile pentru dezvoltarea abilităţilor extrasenzoriale ale omului. Ce anume vă motivează să faceţi acest lucru?
Omul deţine resurse psihice latente formidabile, pe care nu le foloseşte niciodată în viaţă. Activând aceste bioenergii, ar putea să-şi extindă supersimţurile pe distanţe astronomice. Totodată, să preia controlul asupra sănătăţii sale organice şi psihice, pentru a rezista la agresiunea agenţilor patogeni din mediul ambiant.
Actuala pandemie de obezitate, de pildă, cu toate nenorocirile aferente (diabet, hipertensiune arterială, hipotiroidie, cancer, scurtarea cu 20% a speranţei de viaţă, etc.), poate fi eradicată la nivel global în cel mult două generaţii prin psihoterapie, factori naturali din mediul înconjurător şi control al funcţiilor biologice vitale prin detecţie extrasenzorială. Am dovedit acest lucru prin experimentele pe care le-am făcut de-a lungul timpului. Am obosit să mai predic în pustiu pe această temă. Omenirea se îndreaptă spre colaps cauzat de excesul de greutate, proces ce antrenează boli incurabile şi cheltuieli de miliarde de dolari anual.
Omul este legat indisolubil de mediul în care trăieşte. Trebuie să-şi ducă existenţa în armonie în cadrul speciei sale şi cu celelalte specii terestre, în rezonanţă pozitivă cu energiile mediului ambiant. (A se vedea în acest sens şi Prolog la manualul de supravieţuire, publicat în Jurnal paranormal.)

Ce va face să doriți să continuaţi cursul de protecţie şi apărare extrasenzorială, ţinând cont de eventuale neplăceri personale pe care le-aţi putea avea de pe urma acestui fapt?
Printre auditori la curs se vor afla şi personalităţi aparținând unor servicii de informaţii şi de la alte instituţii ale statului. Vreau să-i conving în ceasul al doisprezecelea că interesul lor, al familiilor lor, al prietenilor şi al colegilor de breaslă este să asculte ce am de spus şi să mă sprijine pentru îndeplinirea sarcinii pe care mi-am asumat-o.
A sosit clipa în care omul trebuie să acorde mai mult timp pentru interesul său şi al familiei sale, în concordanţă cu principiile universale care stau la baza destinului său de fiinţă raţională. Vor veni profeţi inconştienţi ce vor încerca să ne liniştească în privinţa recrudescenţei fenomenelor telurice, mareice, meteorologice, sociale şi de altă natură care se desfăşoară în prezent pe Pământ, fenomene ce prefigurează evenimente catastrofale la scară planetară ce vor avea loc cu siguranţă în viitorul apropiat. Omul este dator să verifice prin simţurile sale şi să judece cu mintea lui adevărata măsură a lucrurilor.
Să nu uităm că omul, deşi este o fiinţă socială, porneşte singur în eternitate. Nu îl vor ajuta în nici un fel relaţiile sale economice, politice, sociale. Pentru această inevitabilă călătorie trebuie să se pregătească din timp, să fie iertat şi împăcat cu toată lumea. Mari gânditori ai omenirii au ajuns la concluzia că faptele noastre antrenează consecinţe în viaţa actuală şi mai ales în viaţa viitoare. În funcţie de faptele noastre vom avea parte de evoluţie sau, după caz, de involuţie.
Iisus a spus că raiul şi iadul există în noi. Alegem raiul, vom avea parte de rai. Alegem iadul, vom avea parte de iad. Fiecare om este liber să aleagă drumul pe care doreşte să îl urmeze.

Domnule Rudan, o ultimă întrebare. Când anume preconizați că vom organiza partea a doua a cursului de protecție si apărare extrasenzorială?
Cred că vom putea vorbi concret despre acest lucru, începând cu luna septembrie a acestui an. Vom organiza modulul 2, vom relua modulul 1 şi vom organiza un curs pentru copii cu abilităţi extrasensezoriale native pentru comunicaţii telepatice şi teledecţie extrasenzorială.

Vă mulțumesc pentru bunăvoința de a îmi răspunde din nou la întrebări.

www.rudan.ro

Nu renunța niciodată. Niciodată, niciodată, niciodată, niciodată – în nimic, mare sau mic, măreț sau neînsemnat(W.Churchill)

Placebo medicamentul viitorului

Vindecare prin puterea minţii.
Potrivit Asociaţiei Medicale Germane (BAK), peste jumătate dintre medicii din Germania prescriu medicamente placebo. În Bavaria, de exemplu, procentul medicilor care prescriu acest gen de medicamente se ridică la 88 %. Directorul BAK a declarat că medicaţiile placebo au un impact puternic şi complex, constituind o componentă importantă a medicinii actuale. Comparativ cu medicamentele de sinteză, produsele medicale placebo au mai puţine efecte secundare şi nu costă mult.
Efectele secundare ale medicamentelor placebo.
În privinţa efectelor secundare ale medicamentelor placebo, s-a descoperit o “anomalie” curioasă. Deşi nu conţin nicio subtanţă activă, în unele cazuri produc efecte secundare proprii medicamentelor în locul cărora au fost administrate. Dificultatea pentru terapeuţi constă în blocarea, prin psihoterapie, a canalelor nervoase responsabile cu inducerea efectelor secundare în timpul tratamentelor cu medicamente placebo. Cercetătorii germani nu precizează dacă este vorba de medicamente cărora pacienţii le cunosc efectele secundare. Pentru că, dacă este vorba de medicamente necunoscute pacienţilor sub raportul efectelor secundare şi totuşi acestea apar, intrăm pe târâmul „paranormalităţii”.
Efectele benefice ale terapiei placebo cresc în fiecare an. În terapia placebo s-a mai observat un fenomen neobişnuit, ce deocamdată nu poate fi explicat. Efectele benefice obţinute în ultimii ani prin placeboterapie sunt mai eficiente cu 50%, în comparaţie cu anii ’80. Specialiştii antrenaţi în cercetarea efectului placebo sunt de părere că prin puterea minţii, procesul de vindecare organică se poate optimiza în beneficiul pacientului.
Medicamente placebo mai scumpe?
Cercetătorii germani au mai făcut o descoperire: cu cât este mai scump medicamentul placebo, cu atât efectul terapeutic este mai puternic. În privinţa “medicamentului placebo mai scump” cred că doctorii germani se înşeală, ca să folosesc un eufemism delicat. Pe parcusul anilor în care am experimentat placeboterapia, nu am întâlnit nici un caz de vindecare care să fi fost condiţionat de preţul medicamentului placebo folosit. Omul suferind nu se vindecă datorită preţului piperat al medicamentelor, ci prin eficienţa acestora. Dimpotrivă, preţul ridicat al medicamentelor induce un stres suplimentar organismului său, ce încetineşte procesul vindecării. Nu ar fi exlus ca unul dintre cercetătorii germani să fi introdus menţiunea respectivă, fiind în solda unei companii ce intenţionează să fabrice medicamente placebo şi să pregătească astfel terenul pentru un preţ mai mare al medicamentelor din această gamă. S-au înregistrat destule cazuri în care oameni de ştiinţă renumiţi s-au lăsat tentaţi de bani, în detrimentul sănătăţii omului. Cel mai grăitor exemplu este britanicul Sir Richard Doll, renumit cercetător în domeniul cancerului, ce a fost plătit cu 1500 dolari pe zi de compania chimică Monsato şi cu 15.000 lire de Asociaţia Producătorilor de Chimicale, precum şi de alte două companii, Dow Chemicals şi ICI, pentru a furniza rapoarte false asupra nontoxicităţii unor substanţe cancerigene, pe care le comercilizau companiile menţionate. (Detalii despre această afacere frauduloasă în The Guardian, Marea Britanie / www.guardian.co.uk / şi în NEXUS new times magazine nr. 11, ediţia în limba română.) Conform unui studiu realizat şi în SUA, aproximativ 50% dintre medicii americani prescriu deja tratamente placebo.
Rolul gândului în sănătate.
Semnalam în articolele mele pe tema triumfului minţii asupra materiei, despre rolul gândului asupra stării de sănătate. Şi despre efectul destructurant la nivel organic indus de obiceiul copiilor şi adulţilor supraponderali, de a se gândi seara, înainte de culcare, la mâncarea pe care o vor consuma a două zi la micul dejun. Gândul la mâncare, mai ales seara înainte de culcare, duce la sporirea ţesutului adipos excedentar. Gândind la mâncare, creierul uman prelucrează substanţele pe care trebuie să le proceseze în timp ce omul mânăncă. Cu alte cuvinte, gândindu-ne la mâncare, ne îngrăşăm fără să ne dăm seama. Soluţia reducerii supraponderabilităţii constă în psihoterapie şi factori naturali din mediul înconjurător. Copiii şi adulţii care au tendinţa de a deveni obezi, trebuie să aibă preocupări diurne care să le capteze interesul, astfel încât acestea să prevaleze în gândurile lor seara înainte de culcare. Acest lucru se iniţiază în tabere cu program special, individualizat. Am experimentat acest lucru cu copii în tabere organizate în câteva locuri din ţară şi am obţinut o rată de vindecare de 100%. Copiii supraponderali din taberele speciale au devenit între timp adulţi, cu greutatea corporală în limite normale.

www.rudan.ro

Dezinformarea

Cel care a pus bazele teoretice ale dezinformarii este generalul chinez SunTzu care, in urma cu peste 2500 de ani, formula principiile dezinformarii si, pe un plan mai larg, ale razboiului psihologic si anume:
1. discreditati tot ceea ce este mai bun in tara inamicului;
2. implicati reprezentantii clasei conducatoare adversarilor vostri in actiuni ilegale;
3. subminatile reputatia si demascatii la momentul oportun in fata concetatenilor;
4.utilizati colaborarea creaturilor josnice si abominabile;
5. dezorganizati prin toate mijloacele activitatea conducerii inamice;
6. semanati discordia si creati conditii de dispute intre cetatenii tarii inamice;
7. atatati pe tineri impotriva batranilor;
8. ridiculizati traditiile adversarilor vostri;
9. slabiti dorinta de lupta a inamicului prin poezii si cantece senzuale;
10. trimiteti-le fiice ale placerii pentru a desavarsi opera de distrugere; fiti generosi in promisiuni si darnici, pentru a cumpara informatii. Nu economisiti banii, caci astfel cheltuiti aduc o izbanda usoara etc.Chiar daca, in esenta lor, principiile si regulile de mai sus, au ramas valabile, prin descoperirea tiparului, aparitiei ziarelor, cartilor, revistelor, radioului, televiziunii (socotita paradisul dezinformarii!), Internetul (cu aparenta de obiectivitate!) s-au creat numeroase posibilitati pentru ca informatia sa fie „prelucrata", sa se indeparteze chiar pana la opusul realitatii ce ar trebui sa o reflecte. „Este adevarat, doar am auzit la radio, am vazut la televizor, am citit in ziar..." sunt expresii tot mai frecvent uzitate pentru a sustine un punct de vedere. Si tocmai pe o asemenea credibilitate a mass-media se bazeaza si „maestrii" in arta diversiunii prin cuvant, sunet si imagine.
Etapele pregatirii dezinformarii
In conceptia lui Vladimir Volkoff, principalele etape ce le implica conceperea si organizarea unei operatiuni de dezinformare constau in:
1. Stabilirea beneficiarului (o persoana, o institutie, un partid, o grupare etc.), acesta fiind si cel care va achita nota de plata;
2. Incredintarea misiunii de a organiza si sustine dezinformarea unei agentii specializate;
3. Studiul si analiza „pietii", a starii de spirit a publicului vizat, a ceea ce doreste acesta,a ceea ce ar accepta si ce nu;
4. Alegerea sporturilor de baza care prin continutul si forma lor sa socheze, sa surprinda si sa seduca;
5. Stabilirea transmitatorilor, care ziar, revista, post de radio, de televiziune etc. vor fi folositi in operatiunea de dezinformare si care (atentie!) in caz de nereusita va putea sa devina tapul ispasitor;
6. Precizia temei (obiectul dezinformarii) intr-o formula cat mai simpla si directa;
7. Tratarea temei, apelul la o diversitate de abordari a informatiilor si intr-un limbaj accesibil publicului;
8. Alegerea „cutiilor de rezonanta", a ziarelor si revistelor, posturilor de radio si televiziune,anumite categorii socio-profesionale, partide sau oameni politici care vor prelua, dezvolta si sustine tema ce face obiectul dezinformarii;
9. Pregatirea graduala a opiniei publice pentru ca, in final, sa accepte cu usurinta ideile de baza ale dezinformarii;
10. Satanizarea sau diabolizarea adversarului, afirmarea a cat mai multe lucruri rele despre acesta,utilizand informatii, declaratii, inregistrari, fotografii false.
11. Maniheismul, crearea a doua tabere departajate categoric, opuse ireductibil, una a celor buni si alta a celor rai.
12. Psihoza, crearea in randul publicului a unei stari irationale care sa-l impinga sa nu mai vada decat ceea ce se intampla in sensul dezinformarii, sa o imbogateasca, sa se dezinformeze el insusi(culmea dezinformarii: autodezinformarea!).
Tehnicile dezinformarii
In operatiunile de dezinformare se utilizeaza frecvent o serie de procedee care, fara a fi preasofisticate sunt insa extrem de eficace precum:
1. Negarea faptelor, tinand seama ca publicul nu are timp si nici posibilitati de a verifica cum staulucrurile in realitate;
2. Inversarea faptelor, afirmarea categorica, cu obraznicie chiar, ca lucrurile stau exact invers, X nueste vinovat, ci tocmai Y care acuza;
3. Amestecul intre adevar si minciuna, un melaj savant intre adevar si fals;
4. Modificarea motivului, argumentarea faptului ca cel invocat este nereal, substratul actiunii fiindaltul;
5. Schimbarea circumstantelor, infatisarea imprejurarilor ca fiind total opuse celor declarate initial;
6. Estomparea, inecarea faptului respectiv sub o masa de fapte fara nici o legatura cu el, dar apte sa suscite interesul publicului;
7. Camuflajul, o varianta a estomparii prin care se dau foarte multe detalii despre aspectesecundare, trecand in zona marginala ceea ce de fapt era esential;
8. Interpretarea, fara a fi negate, modificate, estompate sau camuflate, faptele vor fi contestate,dupa caz, favorabil sau defavorabil;
9. Generalizarea, se diminueaza responsabilitatea cuiva demonstrandu-se ca nu este singurul in acea situatie;
10. Ilustrarea, se poate trece de la particular la general sau invers, demonstrandu-se ca evolutiaevenimentelor putea sa ia o turnura si mai grava, dar...
11. Parti inegale, acuzatiei i se va acorda un minut de emisie televizata sau o nota intr-o pagina deziar, iar meritele vor fi publicate timp de o ora sau pe o pagina intreaga;
12. Partile egale, se utilizeaza mai ales in ultima faza a operatiunii de dezinformare, cand opiniapublica a devenit deja majoritar favorabila dezinformatorului si trebuie sa ia o atitudine pentru a obtine cvasiunanimitate;13. Variatiuni pe aceeasi tema, extinderea problematicii la aspecte colaterale, aparent legate de tema initiala, dar care nu mai permit o clarificare a subiectului.Perspectivele? Deloc optimiste!Amplificarea capacitatilor mass-media, acumularile stiintelor socio-umane in planul posibilitatilor tot mai subtile de a influenta constiintele, convingerile, atitudinile si trairile oamenilor si colectivitatilor, dependenta crescanda de informatia curenta sau potential, tot atatea pericole care favorizeaza dezinformarea.In viitor, asa-zisele mesaje clandestine auditive si vizuale vor putea fi inoculate direct in subconstientul uman (comunicarea subliminala). Mesajele invizibile vor putea fi inserate in massmedia.Ce ati spune - se intreba cercetatorul american J. Peterson - daca ceea ce ati auzit la televizor din gura unei personalitati nu a fost rostit in realitate de acea persoana? Ce ar fi daca undeva, intre sursa si televiziune, ar putea fi modificate anumite cuvinte? Ar fi foarte dificil ca personalitatea respectiva sa contracareze prejudiciul, post-factum. La fel se poate face in cazul presei tiparite -modificari aduse unui reportaj undeva intre editor si presa. Tehnologia viitorului apropiat vapermite acest fel de manipulare. Pana nu demult se putea avea incredere in autenticitatea fotografiei. Astazi, cu ajutorul digitizarii, imagini, sunete, chiar impresii tactile pot fi realizate cu ajutorul computerului.O asemenea abilitate de manipulare a realitatii evolueaza pe mai multe fronturi. O modalitate de abordare rapida este holografia de proiectie. In decurs de 20 de ani - aprecia specialistul citat mai sus - va fi posibila proiectarea in aer a figurilor luminoase de inalta fidelitate, pentru a crea diferite obiecte acolo unde ele nu exista. Acestea vor putea fi vazute pe strada, fara a ne da seama daca suntpersoane reale sau nu.In pofida atator obstacole, totusi, prof. V. Volkoff apreciaza ca prevenirea dezinformarii, a efectelor este posibila, cu o conditie insa: sa dobandim sentimentul ca adevarul este un lucru sacru,intangibil, cel mai pretios bun al nostru si care trebuie tratat cu veneratie religioasa.Iata si cateva recomandari (de pregatire psihologica) pentru a nu cadea victime ale dezinformarii:
13. sa nu ne lasam sufocati de suprainformatia ambienta;
14. sa nu ne formam opinii decat asupra subiectelor despre care puteam avea acces la mai multe surse de informare;
15. sa invatam sa depistam simptomele unei campanii de dezinformare: obligatoriu,exista ceva necurat la mijloc cand doua ziare din tabere opuse cad de acord aproape pana la nivelul detaliilor;
16. sa practicam spiritul de contradictie, fara de care nu este posibil nici o virtute;
17. sa urmarim scrierile care denunta dezinformarea, studiile specialistilor asupra metodelor de dezinformare;
18. sa incercam sa ne formam opiniile, in loc de a le cumpara gata facute;
19. sa refuzam, mai precis de orice, practica autocenzurii.
Cu alte cuvinte, prin examinarea atenta a continutului informatiei, a emitentului, a momentului si contextului lansarii ei, prin verificarea din mai multe surse si cand este posibil si printr-o confruntare cu realitatea ce o vizeaza putem preveni manipularea noastra prin dezinformare.

Iubirea dumnezeiască este extatică;ea nu permite celor ce se iubesc să fie ai lor înşişi,ci ai celor pe care îi iubesc....(Dionisie Areopagitul)

What is meditation? For someone who has been involved in its practice, the question need not be asked. For a person who has never had any contact with meditation, however, the subject is shrouded in mystery. To many people, the term “meditation” suggests an image of someone sitting in the lotus position with eyes closed in serene concentration. Others may associate meditation with holiness and spirituality. Individuals seeking spirituality might look into various disciplines of meditation without having any idea of what they are looking for.

In its most general sense, the first step of meditation consists of thinking in a controlled manner. It is deciding exactly how one wishes to direct the mind for a period of time and then doing it.

The more advanced stages of meditation can be defined as a controlled expansion of the mind, a state which is triggered precisely by directing the mind as above, but for longer duration of time.

Goals of meditation

It is strange that most people never give a thought to their thoughts. Thoughts are so much a part of our being that we take them for granted. But try for a short time an apparently simple exercise: stop thinking!

Having tried such exercises, you can see that the mind has a “mind of its own”. There are thus two parts to the mind, one that is under the control of the conscious will and one that is not. That part of the mind under the control of the will may be assimilated to the conscious mind, while that which is not is called the subconscious. Since for the beginner the subconscious is not under the control of the will, one cannot control what it passes into the conscious mind.

One of the goals of meditation, then, is to gain control of the subconscious part of the mind. If one were to succeed, one would also gain a high degree of self-mastery. This, too, is a goal of meditation.

This explains why so many disciplines use breathing techniques associated with meditation. Breathing usually occurs automatically and is therefore normally under the control of the subconscious mind. Unless you are consciously controlling your breathing, it will mirror your subconscious state. Yet, if you wish, you can control your breath, and do so quite easily. Breathing therefore forms a link between the conscious mind and the subconscious. By learning how to concentrate on and control your breath you can go on to learn how to control the subconscious mind.

The thought process itself is also controlled to a large degree by the subconscious, but it can also be controlled by the conscious mind. This is most obvious in the case of reverie. When one is relaxing and not paying particular attention to it, reverie flows from one thought to another without conscious effort. Indeed, there are a number of psychological techniques that try to imitate this “free association,” in order to gain an understanding of the subconscious mind. However, no matter how free the association may be when one is expressing it to a second party, it is never as free as in the case of pure reverie. Reverie can thus also be seen as a point of interface between the conscious and subconscious.

The same is true of the visions that appear in the mind’s eye. Since they are not under the control of the conscious mind, they are obviously coming from the subconscious. Controlling them is very difficult without practice; one can learn to control them, however, and doing so also serves to form a bridge between the conscious mind and the subconscious.

One of the most powerful benefits of meditation is control over the subconscious mind. One learns to use the conscious mind to control mental processes that are usually under the control of the subconscious. Gradually, more and more of the subconscious becomes accessible to the conscious mind and one gains control of the entire thought process. Unless one is able to control the entire mind, one cannot develop full concentration.

Sometimes, two parts of the mind appear to be acting independently. The conflict between two parts of the mind can be so strong that a person feels like two separate individuals. During such inner conflict, it seems that one part of the mind wants to do one thing, while the other part wants to do something else.

Sometimes not two but three, four, or more voices seem to be giving different signals in the mind. If a person were to learn to control his subconscious, he could avoid much of this conflict.

There are many theories outside Yoga about the subconscious, and a full discussion is far beyond the scope of this course. However, if meditation is at first controlled thinking, it implies that the individual already has some of the thought process under control, including input from the subconscious. The experienced meditator learns how to think what he wants to think when he wants to think it, and gradually how to rise to the superior levels of meditation where “thinking” becomes a multidimensional perception of Reality, by an enlarged mind. Thus he can always be in control of the situation, resisting psychological pressures that work on the subconscious. He is also in control of himself, never doing something that he knows he really does not want to do. In many school of Yoga, this self-mastery is one of the most important goals of meditation.

Thus, meditation can bring many benefits. Most people learn how to think as very young children, and throughout their adult lives, they do not think differently than they did as children. That is to say that most people use their minds in a manner not essentially different from the way they did when they were six years old. Through meditation, one can control the thought process and learn to think in new ways, thus gaining new and richer mental experiences.

People often think of concentration and meditation in terms of problem-solving. But they can also involve the most basic experiences, such as the perception by the senses. Another important goal of meditation is thus enhanced awareness and perception. The greater the portion of the mind focused on an experience, the more the experience will be enhanced. When every cell in your brain is tuned in to experiencing a rose, for example, the experience is indescribably different from what you would see in your usual state of consciousness.

This increased awareness can be used in many ways. Meditation can be used to gain a greater and clearer awareness of the world around us. Looking at something like a rose while in a meditative state of consciousness, one can see much more in it than one would otherwise see. It has been said that one can see the entire Universe in a grain of sand. In a high meditative state, this is actually possible. As one’s capacity for concentration increases, one can also become aware of subtle phenomena that are not otherwise detectable. Thus the world of the meditator may become richer than that of those who have never had the experience.

A number of Yogic sources speak of meditation as a means of attaining extra-sensory perception (ESP) in such areas as telepathy, empathy, healing, clairvoyance, predicting the future, and many others. These powers may also involve increased awareness. In the ordinary state of consciousness, ESP signals received by the mind may be overshadowed by the perceptual information entering the brain, as well as by the mind’s natural “static” or “noise.” As discussed earlier, this static consists of thoughts and images spontaneously produced by the mind which are not under the conscious mind’s control. In the meditative state, when this noise or static is quieted, ESP phenomena become more readily discernible. A number of ESP experiments in Parapsychology appear to indicate that this is true, and that meditation enhances the effect.

Another purpose of meditation is to attune the mind to certain truths (or Truths, with a capital “T”). When an average person tries to explore questions such as the meaning of existence, the true goal of life, or the ultimate nature of Reality, the answers remain elusive, tickling the edge of the mind. Possible answers hover on the borderline of consciousness, but are so subtle that they cannot be discerned through the static of the mind.

One of the most elusive truths is the knowledge of the real Self. Generally we see ourselves only through a thick veil of ego. For this reason, it is hard to see ourselves as others see us, and even more difficult to see our genuine, essential, ultimate nature, which the Yoga texts have called ätman. Through meditation, however, we can gradually remove the veil of ego, and see ourselves with a degree of objectivity. In this manner, we can look at ourselves objectively as a third person. Also, we are then able to see our personality’s shortcomings and overcome them.

The self-awareness engendered by meditation can also strengthen some features of our superficial personality when needed. Thus, a person with a weak self-image and feelings of inadequacy can learn to be more self-assured. He can examine his motivations and learn to become more inwardly directed, doing the things he desires, and not simply what others expect of him. He can look objectively at his relationships with others and learn to improve them.

One of the more powerful goals of meditation is to gain an awareness of the “spiritual.” Although we may be surrounded by a sea of spirituality, we are not usually aware of it. Spiritual “sensations” are quite faint and usually overshadowed by the world of the senses. Even in a state of sensory deprivation, such as those induced by the now notorious “samädhi-tank,” the self-generated thoughts of the mind tend to obscure spiritual perception. However, if a person can quiet down all extraneous thoughts, he can then “tune in” to the spiritual. This tuning-in is what is known as the mystical experience. In this sense, meditation is the most important technique of mystics all over the world.

On its highest level, meditation can provide a person with an experience of God. Either this is a first “vision” of the Divine, or it goes as far as a total communion (unio mistica), this is certainly the highest possible spiritual experience. Our perception of God is often clouded by ego and anthropomorphism, so that we tend to see God as a mirror image of ourselves. By freeing the mind of these encumbrances, meditation can help us to open our minds totally to the experience of God. In many spiritual traditions, including Yoga, this is the highest goal of meditation.

Types of meditation

The world of meditation is definitely as vast as the mental universe. That is why so many systems of meditation have been devised throughout time in the various spiritual schools of this planet. Trying to classify them into categories, we find certain predominant types recurring:

a. Meditation as a controlled manner of thinking – meditation on a specific subject, for deepening knowledge of it. The subject can be concrete or abstract.

b. Meditation on spiritual/religious texts; it involves the focusing of attention and power of understanding upon chosen paragraphs from inspired traditional writings, certain sacred verses, etc., and deepening their meaning by the power of meditation.

c. Meditation on the fundamental questions of life. Examples:

- Who am I?

- Where do I come from?

- Where am I going?

- Why am I here?

- What do I ultimately want out of life?

- What gives my life meaning?

- What is the meaning of life in general?

- If I had my life to live over, what would I do with it?

- What ideals, if any, would I be willing to die for?

- What would bring me more happiness than anything else in the world?



d. Suggestion-meditation and re-moulding of the personality, in which one confronts the flaws of one’s personality and actively struggles to mend them by systematic, positive self-suggestion.

e. Visual meditations or contemplation, which are external when one uses various supports for concentration (yantra-s, maëòala-s, colours, fire, symbols, etc.) or internal when one uses self-generated mental images of the above.

f. Mantra-type meditation, where one uses repetitively various resonance-formulas for long intervals of time. The best kind in this category is the one in which we focus on traditional béja-mantra-s and try to merge mentally into the subtle sound (näda) that arises as a result of the mantra’s mental emission. The Laya-yoga meditation is the most advanced form in this category.

g. Action meditation, observing the traditional principles of the Karma-yoga system (detachment and consecration), and at the same time aiming to attain a permanent state of awareness and mindfulness, such as in some Buddhist and Zen forms of meditation.

h. Sense input meditation, in which what we see, smell, taste, hear, touch or feel with the body can become the support for concentration. Music meditation or Sufi Dervish dance can be examples in this category.

i. Emotional meditation; the main emotions had in mind here by yogin-s are frantic love, devotion and surrender to God under one of His beloved forms, such as in Bhakti-yoga. In particular Tantric systems of India and Tibet, other emotions (such as sexual or fearful) may also be used as a springboard to spiritual realisation, but such systems require constant guidance and surveillance by a competent guru.

j. Void or nothingness meditation, such as the Tibetan Mahämudrä, which are usually considered very abstract and difficult for beginners.

k. Prayer meditation, which is illustrated by the many prayer techniques in various religious traditions (such as the “Prayer of the Heart” in Hesychasm and by the 24-hour prayer method in Yoga), and which may lead to the genuine state of “conversation with God”.

l. Thought-control meditation, as in the Räja-yoga processes of dhäraëa, dhyäna and samyäma.

www.agamayoga.com

Aloe Vera

Aloe Vera este considerata de multa lume a fi un adevarat miracol, ce face sa dispara aproape orice boala, de la probleme de digestie si pana la cancer, de la rani, pana la constipatie.

Se spune ca pentru fiecare boala ce bantuie omenirea, Mama Natura a inventat o planta care sa o vindece. Leacurile naturiste pot face intr-adevar miracole uneori insa numai atunci cand vorbim despre afectiuni blande. Pentru ca cercetarile arata ca in cazul maladiilor grave, aceste potiuni ar putea inrautati starea de sanatate.

Cat de eficienta este Aloe Vera?

Ceea ce ne intereseaza la aceasta planta este sucul laptos ce se scurge din frunze atunci cand le rupem. Experienta unora dintre noi arata ca este eficient in tratarea constipatiei, iar in aplicatii locale poate constitui un bun tratament impotriva herpesului genital, psoriazisului si dermatitei seboreice.

Totusi, eficienta plantei in aceste cazuri nu a fost dovedita stiintific la scara larga, prin urmare nu se poate spune cu certitudine ca oricine o foloseste va fi vindecat.

Aloe Vera si diabetul

Unele cercetari sugereaza ca Aloe stimuleaza secretia de insulina in organism, astfel incat poate fi folosita ca tratament pentru diabetul de tip II. Totusi, exista opinii in lumea medicala conform carora administrarea produselor pe baza de Aloe Vera ar contribui la dezechilibrul electrolitic din sange, simptom ce apare frecvent la diabetici.

In plus, administrarea produselor Aloe pe cale orala poate scadea dramatic nivelul de zahar in sange. Prin urmare, persoanele diagnosticate cu diabet ar trebui sa fie prudente atunci cand opteaza pentru un tratament naturist.

Cand nu trebuie sa folosesti Aloe Vera?

Gelul plantei este adesea utilizat pentru tratarea ranilor si a arsurilor solare. Chiar daca unele studii arata ca Aloe Vera grabeste procesul de vindecare si regenerare a pielii, alte studii au demonstrat ca planta nu face decat sa impiedice, de fapt, vindecarea. Iar reprezentantii Societatii Americane pentru studiul Cancerului sunt de parere ca aplicatiile cu Aloe sunt eficiente doar pentru taieturi si arsuri.

Nu vindeca nici o forma de cancer

Unele persoane sunt convinse ca Aloe Vera vindeca sau previne cancerul prin intarirea sistemului imunitar, stimuland astfel organismul sa lupte impotriva inmultirii celulelor anormale. Aceeasi Societate Americana a Cancerului ne anunta insa ca nu exista nici o dovada clinica potrivit careia Aloe trateaza efectiv cancerul, mai mult decat atat, “utilizata ca tratament impotriva bolii maligne, planta ar putea fi periculoasa si chiar fatala”.

Cercetatorii nu neaga ca anumiti componenti ai latexului de Aloe ar putea fi eficienti in lupta cu cancerul sau SIDA, insa este nevoie de mai mult studiu - pe oameni, nu pe animale.

www.csid.ro

Uleiul de măsline presat la rece

Bogat in acizi grasi nesaturati, precum omega 3 si omega 6, uleiul de masline presat la rece impiedica depunerile de grasime pe peretii vaselor de sange si reduce nivelul de "colesterol rau", facand totodata sa creasca nivelul de "colesterol bun". Virtutile terapeutice ale uleiului de masline presat la rece sunt nenumarate. Acest aliment-medicament, cu adevarat ecologic, bogat in antioxidanti si vitamine cu efect de prevenire a imbatranirii celulelor, curata sistemul vascular de efectele nocive ale sedentarismului si previne imbatranirea precoce, bolile cardiovasculare si chiar boala secolului - cancerul.

Istoric si extractie

Uleiul de masline este extras din varietatea Olea europea, maslinul european, originar din zona bazinului mediteraneean. Fructele sint foarte hranitoare, iar folosirea lor impreuna cu frunzele in medicina dateaza din vremurile cele mai indepartate, virtutile lor terapeutice fiind pe masura celor alimentare.

De mii de ani, uleiul de masline este extrem de apreciat, fiind folosit la prepararea hranei, la producerea de cosmetice si sapunuri, dar si drept combustibil pentru lampi, iar fructele maslinilor faceau parte din ofrandele zeilor.



Egiptenii il foloseau in ritualuri religioase si ca sursa de iluminat. Ei aveau chiar o sarbatoare denumita "Lychnokajia" (Luminarea lampilor), moment in care oamenii isi aprindeau in mod simbolic lampile. De altfel, in Egipt, uleiul de masline era considerat sacru.

In Grecia si Roma Antica, uleiul era folosit la iluminat, la pregatirea hranei si la vindecarea ranilor. Uleiului i se atribuiau virtuti magice si era considerat un simbol al puritatii si bunastarii. La greci, maslinul era considerat arbore al intelepciunii, iar romanii il venerau sub numele de "arbore al Minervei". In timpurile stravechi, uleiul de masline era obtinut prin strivirea manuala a fructelor, in bazine din piatra.

Astazi, procesul de extragere a uleiului din masline este mecanizat si se desfasoara in vase din otel inoxidabil, la o temperatura sub 30 de grade Celsius, iar separarea uleiului de pasta rezultata prin strivire se face prin centrifugare. Pentru a obtine un soi de ulei extravirgin, cu aciditate sub 1% sau chiar sub 0.3%, sint folosite procese de filtrare menite sa indeparteze reziduurile. Procesul de fabricare prin presare la rece a uleiului de masline nu necesita chimicale, fapt care ne indreptateste sa spunem ca este suta la suta ecologic.

Pentru obtinerea unui litru de ulei sint necesare in jur de cinci kilograme de masline, iar metoda de presare la rece permite mentinerea gustului, a culorii si valorilor nutritive, uleiul de masline fiind singurul ulei ce poate fi consumat imediat dupa extragerea din fruct. Evaluarea se face in functie de gust si de nivelul aciditatii inainte de imbuteliere.

Aroma, culoarea si valorile nutritive ale fiecarui tip de ulei sint influentate de calitatea solului pe care cresc arbustii, de climat, de soi si de varsta maslinilor, de gradul de maturare al fructelor, de modalitatea de recoltare a acestora si de metoda de extractie. Cele mai celebre tari in ceea ce priveste productia de masline sint Spania, Italia, Franta, Grecia, Tunisia, Turcia si Portugalia.

Calitati nutritive

Cele mai bune, din punct de vedere al continutului, sunt uleiurile presate la rece, care pastreaza nealterate calitatile terapeutice si nutritive ale maslinelor. Se recomanda ca acestea sa nu fie combinate cu alte grasimi si chiar sa fie consumate in locul acestora. In plus, uleiul de masline presat la rece poate diminua aciditatea mancarurilor si poate fi folosit chiar ca un condiment. Uleiul de masline contine numeroase saruri minerale: fosfor, sulf, potasiu (1 g%), magneziu, calciu, clor, fier, cupru, mangan, carotene, vitaminele A (80 mg%), B, C, E (8 mg%), F. In maslinele verzi, cantitatea de ulei este de 15%, iar in cele mature de 58%.

Valoarea calorica a maslinei este de 224 calorii la 100 g, iar aceea a uleiului de 900 de calorii. Maslinele conservate in saramura contin: apa 34%, proteine 4,0%, grasimi 52%, glucide 9,7%, calorii 540/100 g.

Doua lingurite de ulei de masline pe zi reduc riscul bolilor cardiace. Acesta ajuta la asimilarea vitaminelor A, D si K si contine acizi esentiali care nu pot fi produsi de organismul uman. De asemenea, incetineste procesul de imbatranire, sustine functionarea ficatului si a intestinelor.

Elixir de sanatate

Consumul moderat, dar sistematic de ulei de masline obtinut prin presare la rece este benefic pentru sanatate si pentru ca acesta previne cancerul de san prin inhibarea unor gene raspunzatoare de aparitia maladiei. De asemenea, scade riscul de aparitie al bolilor cardiovasculare, amelioreaza presiunea arteriala la bolnavii hipertensivi si disfunctiile generate de diabetul zaharat.

Uleiul de masline este indicat copiilor si persoanelor debilitate si cu sistem imunitar slabit si amelioreaza efectele depresiilor. Este un laxativ bland, util in stari de constipatie, care amelioreaza ulcerul gastric. Poate fi utilizat impotriva caderii parului si dreneaza ficatul si vezica biliara lenesa.

Acizii grasi mononesaturati continuti in uleiul de masline intaresc imunitatea, dar si rezistenta vaselor sanguine si a peretilor arteriali.

Acest ulei este deosebit de nutritiv, fiind un foarte bun adjuvant in tratarea afectiunilor hepatice, mai ales in dischinezii biliare, avind efect colagog. Este deosebit de util in insuficienta hepatica si in eliminarea calculilor biliari. Este decongestionant hepatic, antiinfectios, cicatrizant, antianemic, antirahitic, scade colesterolul din singe si previne bolile de inima.

In afectiuni hepatice si dischinezii biliare, se recomanda ca dimineata, pe stomacul gol, sa se ia o lingura de ulei de masline, dupa care se ia o lingura de zeama de lamiie, apoi ne intindem pe partea dreapta 10-15 minute. Acest tratament se face zilnic, timp de 3 saptamini.

Pentru litiaza biliara si hepatica, timp de 4 zile se maninca numai mere, 2-3 kg/zi, iar in a patra zi, seara, se inghit 250 ml ulei de masline si 250 ml zeama de lamiie, alternativ, o lingura de ulei, o lingura de lamiie, pina se termina cantitatile. Dimineata, la primul scaun, pietrele se elimina. Revenirea la masa normala se face astfel: dimineata - suc de morcov, telina si sfecla; la prinz - o supa crema de legume; seara - o cana de lapte natural, prins.

Uleiul de masine este laxativ, fara a produce colici, avind efect helminitic (omoara viermii intestinali).

Uleiul de masline este cunoscut si pentru calitatile sale afrodisiace. "Mananca ulei de masline si vino la noapte la mine", spune o semnificativa zicala greceasca.

Statistici

In tara noastra se consuma, in medie, aproximativ 11 litri de ulei pe cap de locuitor, spre deosebire de nemti si austrieci, care consuma anual sase litri de ulei. Ungurii si bulgarii consuma sapte litri pe cap de locuitor, iar italienii - 13 litri de ulei pe cap de locuitor, dar, avand in vedere ca acestia consuma ulei de masline, se schimba datele problemei.

In Romania, consumul anual de ulei de masline este de 0,2 litri pe cap de locuitor, in timp ce media europeana este de 0,3 litri pe an. In cel mai fericit caz, romanii cumpara ulei de masline cand sint promotii in supermarketuri, pentru a-l folosi la salate, nicidecum pentru gatitul curent. Lipsa de interes pentru acest aliment se poate explica prin faptul ca romanul este prea sarac si nu isi permite sa utilizeze frecvent ulei de masline. Obiceiurile culinare impamantenite sunt o alta explicatie pentru acest consum scazut.

Consumul de grasimi si uleiuri ar trebui sa constituie maximum 33% din necesarul zilnic de nutrienti - 95 de grame pentru barbati, adica sapte lingurite si 70 de grame pentru femei, adica cinci lingurite.

O problema importanta este incalzirea uleiului inainte de a fi consumat. Studiile efectuate pe animale au demonstrat efectul nociv al produsilor de degradare rezultati in urma incalzirii uleiului. Dezechilibrul enzimatic, marirea ficatului si a rinichilor, eventualele intarzieri in crestere, toate sint in ultima vreme puse in legatura cu gatitul cu ulei supraincalzit. Refolosit, acesta se absoarbe mult mai rapid in alimentele prajite, ceea ce duce la cresterea nivelului de produsi toxici in alimentele respective.

Informatii gastronomice
Alaturi de otet si de sarea gema neiodata, uleul de masline este ideal pentru conservare (carne, peste, legume, branza etc.).
Dulciurile pregatite cu ulei de masline sint mai gustoase.
Ueiul de masline are efecte miraculoase asupra gustului atunci cand este folosit alaturi de suc de lamaie, otet si oua in prepararea sosurilor pentru aperitive.
In comparatie cu alte tipuri de ulei, cel de masline cu adevarat extravirgin, extras direct prin presarea la rece a fructelor, este una dintre cele mai stabile grasimi la temperaturi inalte, avand punctul de ardere in intervalul 207-250 grade Celsius.
Uleiul de masline este cea mai usor digerabila grasime dintre cele comestibile.

Curiozitati
Uleiul de masline este unicul aliment fundamental ce provine dintr-un fruct, in timp ce toate celelalte uleiuri provin din seminte.
Exista mai multe tipuri de masline: unele sint folosite pentru producerea uleiului, altele pentru alimentatie.
Maslinele sint conservate prin fermentare sau pastrare in ulei, apa, saramura sau sare. Aceste metode le transforma culoarea initiala in negru, maro, rosu sau galben si le afecteaza si textura "pielii", facand-o sa devina fie foarte neteda, fie zbarcita.
Amareala maslinelor provine de la un glicozid concentrat in "pielea" lor. Pentru a o indeparta, dar si pentru a asigura pastrarea lor indelungata, li se aplica o fermentare in solutie de... soda caustica!

www.armonianaturii.ro

Cedrul

Cedrul sau pinul siberian reprezintă frumuseţea şi mândria naţională a Rusiei, el fiind o mare comoară, un simbol al vigorii, sănătăţii, forţei, stabilităţii şi longevităţii. Lumea era conştientă de proprietăţile terapeutice ale cedrului cu mult timp în urmă. Nucşoarele de cedru ruseşti au fost exportate în Anglia chiar din timpul domniei lui Ivan cel Groaznic. Preţul uleiului de cedru pe piaţa mondială a fost întotdeauna ridicat. Cererea de ulei de cedru nu a fost niciodată satisfăcută. Deci, ce îi conferă acestui produs proprietăţi vindecătoare?

În faimosul poem epic Ghilgameş (Sumeria, 2700 î.Chr.), zeiţa Inanna (în vremurile antice, considerată zeiţa iubirii), îndrăgostită nebuneşte de chipeşul Ghilgameş, îi propune să-i fie soţ zicând: Fii tu soţul meu şi eu voi fi a ta soţie!… Vino în a noastră casă, cu miros de cedru. Mi-am îmbălsămat trupul cu uleiul şi odorul cedrului. Sunt ca mierea… Mireasma uleiului de cedru din pielea mea va fi o cale spre iubire şi tandreţe, ce te va face să zâmbeşti şi-ţi va oferi fericire.Ca semn că vrea să o peţească pe Inanna, Dumuzi, după obiceiul strămoşesc, turnă ulei de cedru pe pragul uşii casei lui Ningal...

O legendă despre cedru spune că Mama Lumii l-ar fi întrebat pe Creator: Scânteile din Focul Spiritului tău pot aduce salvarea, dar cine le va aduna, cine le va păstra? Creatorul ar fi răspuns: Copacii şi iarba vor păstra scânteile mele, dar când scânteile lor vor păli, fie ca Cedrul şi surorile lui să păstreze Focul pentru tot anul.


PUŢINĂ ISTORIE

Acele de cedru erau folosite ca remedii cu multe secole î.Chr. Tăbliţele de lut găsite în urma săpăturilor arheologice de pe teritoriul străvechiului regat sumerian confirmă că extractele de ace erau folosite la comprese şi prişniţe chiar cu mii de ani în urmă.

În Babilonul antic, uleiurile aromatice erau adăugate materialelor folosite în construcţia templelor. Binecunoscutele proprietăţi antimicrobiene ale uleiului de cedru asigurau dezinfecţia templelor.

Druizii, preoţii antici, aveau cunoştinţe vaste despre natura arborilor şi legătura lor cu omul şi Universul. Cedrul era unul dintre arborii vindecători pe care ei îi foloseau.

Proprietăţile deosebite ale cedrului sunt menţionate de mai multe ori în Biblie. Astfel, în Levitic, cartea a treia a lui Moise, Dumnezeu îi învaţă pe preoţi cum să-i vindece pe oameni. Cedrul este menţionat de mai multe ori ca fiind un copac vindecător şi de curăţare (un leac pentru lepră, printre altele).



Tocmai în secolul al XVI-lea, o pădurice de cedri de 1,45 ha creştea pe pământurile mănăstirii Tolgski de lângă Iaroslavl. Circa 50 dintre aceşti arbori mai trăiesc şi rodesc şi astăzi, cu toate că au peste 400 de ani. În prezent, pădurile de cedru din Europa ocupă o suprafaţă totală de câteva sute de hectare. Sunt multe argumente pentru a iubi şi îngriji cedrii. O pădure de cedri are un microclimat special, care asigură o permanentă bogăţie de fructe, ciuperci, ierburi folositoare şi faună. Nucşoarele de cedru sunt un produs natural miraculos. Ele conţin multe lipide, proteine, glucide, microelemente şi vitamine. Din ele se poate obţine şi un ulei care poate fi comparat cu uleiul de măsline. Siberienii îi spun cedrului arborele de pâine. Ei caută pădurile de cedru de lângă aşezările lor şi le transformă în adevărate livezi silvice.

Exploatarea industrială a taigalei, care a început în secolul trecut, a fost extrem de nefavorabilă cedrului. Aceasta, în primul rând datorită faptului că cedrul este extrem de valoros ca specie forestieră. Pădurile de cedru produc un volum ridicat de masă lemnoasă, lemnul fiind uşor de prelucrat. Nici o specie de taiga nu se apropie de această productivitate. Unii arbori pot produce până la zece metri cubi de cherestea. Şi nu este o cherestea ca toate celelalte! E moale, frumos colorată, uşor de prelucrat şi se poate folosi practic la orice. Din lemn de cedru se poate face: structura de rezistenţă a unei case, o uşă sau un toc de uşă, mobilă sau obiecte pentru gospodărie. Se pot pune orice fel de haine într-un dulap sau o ladă de cedru fără nici o grijă. Moliile nu le vor atinge, căci nu suportă mireasma cedrului. Lemnul de cedru este cel mai cerut de către producătorii de creioane. El are şi excelente calităţi de rezonanţă, fiind folosit la fabricarea pianelor, harfelor şi a chitarelor.

Se spune că în secolul trecut, negustorilor siberieni li s-a făcut o ofertă de afaceri din partea germanilor care părea foarte profitabilă. Furnizarea uleiului de nuci de cedru. Singura condiţie era ca acest ulei să fie trimis în butoaie din lemn de cedru. Asta s-a dovedit a fi o înşelătorie. Butoaiele pentru uleiul de cedru erau vândute unei fabrici de instrumente muzicale şi negustorii străini câştigau de două ori mai mult decât plăteau pentru uleiul de cedru.

În plus, cedrii buni cresc pe lângă râuri, ceea ce îi face foarte uşor de transportat. Tai cedrul şi-l trimiţi în jos pe râu – va ajunge la destinaţie de unul singur. Nu e nevoie să spunem că această acţiune nu este câtuşi de puţin favorabilă cedrilor, râurilor, păsărilor şi animalelor pe care le adăposteşte.

Silvicultorii au înţeles că pădurile de cedru nu pot fi tratate aşa cum se tratează alte păduri pentru exploatare. Solul şi tot ce produce este important într-o pădure de cedru. Producţia în ansamblu a unei păduri de cedru vii, rămase în picioare este cu mult mai valoroasă decât minunatul şi foarte valorosul ei lemn, rezultat din exploatarea întregii păduri.


CÂTEVA DATE DESPRE COMPOZIŢIA CHIMICĂ ŞI EFECTELE TERAPEUTICE

Piotr Simon Pallas (1740-1811), un naturalist rus membru al Academiei de Ştiinţe din Sankt-Petersburg scria în Flora Rusiei: Mugurii ramurilor tinere de pin şi cedru sunt consideraţi de toţi comercianţii şi marinarii din Siberia ca fiind cele mai bune leacuri antiscorbutice şi balsamice, fiind consideraţi de medicină un extrem de eficient tratament împotriva scorbutului.

Proteinele din uleiul de cedru conţin 19 aminoacizi, dintre care 70% sunt esenţiali (vitali). Vitaminele din ulei ajută organismul uman la creştere (vitamina A). Ele stabilizează sistemul nervos central, îmbunătăţesc compoziţia sângelui şi acţionează favorabil asupra ţesutului pielii (vitaminele B şi D). Uleiul e foarte bogat în vitamina E (tocoferol – din grecescul a purta urmaşi). Studiile au demonstrat că samurii nu se pot reproduce dacă hrana lor nu include şi nuci de cedru. Uleiul e foarte bogat în vitamina P: conţine de trei ori mai multă vitamină P decât produsul numit vitamina P obţinut din ulei de peşte. Vitamina P e formată din acizi graşi vitali, care contribuie la reducerea nivelului de colesterol în fluxul sanguin şi previn astfel formarea de plăci pe pereţii vaselor sangvine.

Totuşi, surpriza principală a uleiului de cedru este compoziţia sa chimică, similară cu cea a citaminelor umane! Citaminele sunt o clasă nouă de medicamente ce conţin aditivi biologic activi, un număr de substanţe bioactive în echilibru cu efecte organotrope, extrase din ţesuturi animale, care conţin concentrate fiziologice de substanţe minerale, microelemente şi vitamine într-o formulă uşor asimilabilă.

Rezultatul a 25 de ani (1971-1996) de studii ştiinţifice şi clinice făcute la institutul de bio-reglare şi gerontologie din St. Petersburg, a dus la dezvoltarea unei metode de prevenţie integrată a proceselor patologice legate de vârstă, de încetinire a îmbătrânirii şi creştere a duratei preconizate de viaţă, ce include corecţie de homeostază prin folosirea bio-regulatorilor peptidici. Cu toate că nu sunt bio-regulatori peptidici, citaminele au o mare capacitate de îmbunătăţire a sănătăţii.

Un aspect important al terapiei cu citamine este faptul că refacerea organismului are loc la nivel de ADN şi ARN. Trebuie menţionat că, potrivit unei evaluări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), medicaţia peptidică este considerată a fi medicaţia secolului XXI, unele publicaţii ştiinţifice de masă numind citaminele tablete anti-îmbătrânire.

Experţii recomandă ca uleiul de cedru să nu vină în contact cu metale (de aceea acesta nu trebuie depozitat sau consumat folosind obiecte metalice). Fundaţia Călătorul din Ekaterinburg, un producător de produse din cedru, explică aceasta astfel: Contactul uleiului cu metalul duce la transformarea acizilor graşi nesaturaţi în acizi saturaţi, ceea ce reduce semnificativ proprietăţile antioxidante ale uleiului. Informaţia naturală e de asemenea neutralizată. Uleiul de cedru în sine poate fi considerat o sui-generis citamină vegetală. Acestea fiind spuse, e simplu de înţeles de ce cedrul a fost de aşa de mult timp considerat un simbol al sănătăţii şi longevităţii şi de ce proprietăţile sale terapeutice sunt atât de ieşite din comun.

ADMINISTRAREA TERAPEUTICĂ A ULEIULUI DE CEDRU SIBERIAN

Există mai multe moduri de administrare terapeutică a uleiului. Cel mai eficient şi obişnuit mod de consum preventiv a uleiului este de a consuma o linguriţă cu 30-60 minute înainte de masă, de 2-3 ori pe zi, timp de 40-60 de zile. Se înghite foarte încet, diluând uleiul cu salivă. Uleiul de cedru a fost folosit în scop terapeutic la:

- Universitatea Siberiană de Medicină de Stat;

- Institutul de Cercetare Ştiinţifică de Balneologie şi Fizioterapie din Tomsk;

- Laboratorul Central de Cercetare Ştiinţifică;

- Institutul Oncologic de Cercetare TSC RAMS;

- Centrul de Reabilitare a celor afectaţi de dezastrul de la Cernobîl.

Tratamentul cu ulei de cedru a fost aplicat suferinzilor de gastrită, probleme erozive şi ulcere ale stomacului şi duodenului, persoanelor operate de cancer stomacal, persoanelor astenice, psihotice şi cu excitabilitate crescută a sistemului nervos simpatic (oboseală crescută, incapacitate de lucru sau somn, căderi nervoase frecvente şi dureri de cap regulate). Tratamentul a fost eficient în toate aceste cazuri, în proporţii variate.

NUCŞOARELE DE CEDRU ÎN MEDICINA POPULARĂ

Medicina populară rusă a folosit pe scară largă nucşoarele de cedru în tratarea multor boli. De exemplu, populaţia din Siberia a considerat de mult nucşoarele de cedru ca fiind un remediu eficient pentru îndepărtarea depunerilor de sare.



Nucşoarele de cedru erau folosite pentru prepararea unor tincturi alcoolice şi se luau picături zilnic timp de o lună. Rezultatul era de obicei foarte bun.

Se ştie că nucşoarele de cedru erau folosite în vremurile străvechi în provincia Enisei pentru tratarea abceselor. Miezurile de nucşoare de cedru erau făcute pastă, care era întinsă peste abces şi se bandaja punctul sensibil. Miezurile înmuiau abcesul şi grăbeau colectarea puroiului. După ce rana era curăţată de puroi, acestea accelerau vindecarea.

Mai demult, tărâţele şi pulberea nucşoarelor de cedru se foloseau la pregătirea băilor de curăţare; părţi de coajă erau de asemenea adăugate. Baia avea un efect benefic pentru piele, mai ales pentru pielea crăpată de frig şi aspră. Aceste băi erau recomandate în caz de diatermie, eczemă, piodermatoză şi alte boli ale pielii. În plus, o baie cu decoct de tărâţe de nucşoare de cedru şi pudră are acţiune calmantă asupra sistemului nervos. Este eficientă la stări de supraexcitare şi extenuare.

O poţiune făcută din nucşoare întregi de cedru se folosea pentru tratarea artritei reumatiode şi gută, precum şi în disfuncţii metabolice şi avitaminoze. Se turna vodcă peste nucşoare cu coajă cu tot. După 7 zile de macerare, se strecura tinctura şi se consuma timp de 1,5-2 luni.

Coaja nucuşoarelor de cedru e bogată în taninuri. Se folosea sub forma de poţiuni sau decocturi (2-3 linguri la pahar) în tratarea inflamaţiilor membranelor mucoase din cavitatea bucală şi din alte organe, ca şi sub formă de cataplasme şi spălături - în cazul bolilor de piele (lichen, piodermatoză, eczemă etc.), precum şi pentru arsuri. Poţiuni făcute din coaja de nucşoară de cedru se foloseau pentru tratarea tractului gastro-intestinal. Acestea măresc tonusul, redau puterea şi refac funcţionarea normală a tractului gastro-intestinal.

Poţiuni făcute din coajă de cedru în vodcă se foloseau de asemenea pentru a trata problemele auditive. Decoctul de coji de nucuşoare se bea în cazul problemelor gastro-intestinale. El are un efect astringent, anestezic şi anti-inflamator.

Vracii siberieni recomandau folosirea unei poţiuni din coji de nucuşoare de cedru pentru hemoroizi.

Medicina populară recomanda poţiunea din coji de nucuşoare în caz de osteohondroză sau artrită. Poţiunea de nucuşoare de cedru în vin slab se lua ca un remediu pentru curăţarea sângelui. Era bine de adăugat miere la această poţiune.

Medicina populară recomandă poţiunea de nucuşoare de cedru în vin slab alcoolic pentru probleme cu fierea, cât şi pentru litiaza hepatică şi biliară.

Nucşoarele de cedru cu miere se foloseau şi pentru tratarea ulcerelor.

Medicina populară susţine că pentru o varietate de boli de piele, inclusiv cancerul, eczema şi furunculii, folosirea constantă a uleiului de nucşoare de cedru natural duce la recuperare.

Miezul nucşoarelor de cedru ar trebui să facă parte din dieta copiilor şi adolescenţilor tot timpul. Acesta are un efect benefic pentru dezvoltarea fizică şi mentală a copiilor. Este foarte folositor, chiar esenţial în perioada de maturizare. Consumarea nucşoarelor de cedru duce la întărirea sistemului imunitar, a mecanismelor de apărare ale organismului.

CÂTEVA BENEFICII ALE LEMNULUI DE CEDRU

Tâmplarii utilizează lemnul pentru a-şi face podelele cabanelor lor ţărăneşti. Aceste duşumele sunt deopotrivă frumoase la vedere şi plăcute şi calde la atingere.


Cedrul secretă fitoncide care distrug microorganismele patogene şi purifică aerul. Lemnul răşinos de cedru îndepărtează orice specie de insecte. Încăperile lambriate cu lemn de cedru au mai puţin de 200-300 bacterii pe metru cub. Chiar şi în sălile de operaţii din spitale, densitatea de bacterii permisă este de 500-1000 pe metru cub.

Lemnul de cedru este folosit din cele mai vechi timpuri la fabricarea mobilelor: dulapuri şi cufere pentru garderobă, bufete de bucătărie şi mese. Mobilele de cedru rezistă în timp, iar câteva conuri de cedru plasate pe o mobilă din alt lemn o fac mai rezistentă. La fel ca şi lemnul de cedru, conurile, la rândul lor, alungă insectele, în mod special carii, cu mireasma emanată de ele.


Locuitorii din anumite regiuni sunt convinşi că lemnul de cedru îndepărtează microbii dăunători. Astfel, preferă să fabrice fundurile de lemn şi doagele butoaielor pentru alimente din lemn de cedru.


În Europa Occidentală, lemnul de cedru este folosit la fabricarea recipientelor destinate conservării şi transportului de lapte. Artizanii care fabrică astfel de doniţe declară că laptele se conservă mai mult timp şi capătă o plăcută aromă.

CÂTEVA REŢETE CU NUCŞOARE DE CEDRU

SALATA 1

Ingrediente: 30 gr. stafide, Sucul de la o portocală, 50 gr. miezuri de nucuşoare de cedru, 450 gr. tofu de soia, 50 ml. ulei de cedru, 1 lingură de oţet de vin alb, câteva foi de salată verde, sare, piper negru (măcinat), cuişoare (măcinate) după gust.

Preparare: Într-un mic vas se lasă stafidele la înmuiat în sucul de portocală (cca 20 min). Separat se face un sos din uleiul de cedru, oţet, sare, piper şi cuişoare. În vasul cu stafide şi sucul de portocală se adaugă tofu, salata verde şi sosul.

SALATĂ 2

Ingrediente: 300 gr. pepene galben, 300 gr. pepene roşu, 1 ciorchine strugure negru, 100 gr. miezuri de nucuşoare de cedru, 1 lămâie, 200 gr. zahăr (nerafinat) pudră.

Preparare:

Se spală fructele; de la pepenele galben şi roşu se taie pulpa în bucăţele mici, de la strugure se îndepărtează sâmburii la nevoie şi se înjumătăţesc boabele dacă sunt prea mari. Se amestecă toate într-un vas, se adaugă miezurile de cedru, zahărul şi sucul de la lămâie. Se amestecă toate cu grijă şi se lasă 5 min. la frigider, apoi se poate servi.

SALATĂ 3

Ingrediente: 300 gr. diferite feluri de salată, 200 gr. portocală, 200 gr. pere, 100 gr. miezuri de nucuşoare de cedru, o lingură de ulei de cedru, o lingură de sos de soia, oţet de vin sau de mere după gust.

Preparare Fructele se spală, se curăţă, şi se taie toate bucăţi mici. Salata se spală cu grijă. Miezurile de cedru, uleiul, sosul de soia şi sortimentul ales de oţet se amestecă împreună cu celelalte ingrediente cu multă grijă.

SALATĂ 4

Ingrediente: 250 salată verde, 2 mere, 1 pară, sucul de la o portocală, 100 gr. miezuri de nucuşoare de cedru, 2 linguri de ulei de cedru, oţet de mere, sare şi piper, după gust.

Preparare: Merele şi para se taie în bucăţi mici, se adaugă salata spălată şi uscată şi se face un sos din sucul de portocală, oţet şi ulei, sare, piper cu care se amestecă. Se lasă 5 minute la marinat, între timp miezurile de cedru se mărunţesc şi se adaugă la salată.

www.ecolife.ro

Oameni care nu se detoxifică de paraziţi

Stiai ca organismul tau este colonizat de o multime de paraziti care mananca zilnic din tine?
Vrei sa accepti sau nu, realiatea este ca toti avem in noi diferite specii de paraziti care ne consuma substantele nutritive si ne expun unor boli infioratoare.

Toti oamenii au?
Fara exceptie!
Iti aduc la cunostinta ca oamenii de pe planeta se impart in 2 categorii:
1. Oameni care se detoxifica(periodic) de paraziti.
2. Oameni care NU se detoxifica de paraziti

Asadar nici NU se pune problema organismului neinfestat.
Suntem cu totii mult prea expusi, cu atat mai mult in aceste vremuri cu aer poluat, apa murdara si mancare infestata.
Partea buna este ca daca ai un stil de viata sanataos si echilibrat, care-ti asigura un sistem imunitar puternic, corpul tau este capabil sa tina cat de cat sub control majoritatea parazitilor cu care te infestezi, INSA daca nu ai grija de sanatate, ai toate sansele ca mai devreme sau mai tarziu parazitii sa-ti produca o gramada de boli.

Legatura dintre Paraziti si BOLI

Dupa mai multe experiemente, cercetatoarea Hulda Clark a ajuns la concluzia ca multe din bolile cu care se confrunta omenirea in zilele noastre sunt produse de un anume parazit. Ea a scris si despre aceste descoperiri revolutionare in cartea “Vindecarea tuturor formelor de cancer” – pe care v-o recomand chiar daca nu aveti cancer.
Cercetatoarea a descoperit in experimente ca:
+ organismele TUTUROR pacinetilor bolnavi de cancer erau supraincarcate cu parazitul Fasciolopsis buskii (un vierme plat).
+ TOTI pacientii cu boli de piele erau supra-infestati cu viermi cilindrici(oxiuri,limbrici etc).
+ TOTI pacientii cu acnee rosacee erau puternic infestati cu parazitul Leishmania.
+ TOTI diabeticii aveau trematodul pancreatic al bovinelor – Eurytrema.
+ TOTI cei care sufera de migrene au nematodul Strongyloides.
+ personele cu ASTM au ascarizii in plamani.
+ Multe persoane care fac infarct au viermi in inima(foto 2).
+ Parazitii care ajung la creier produc BOLI PSIHICE, in special schizofrenia
+ Persoanele care transpira excesiv noaptea sunt supra-infestate cu ascarazi.
Si lista poate continua.
Asadar Hulda Clark tras concluzia ca parazitii reprezinta o componenta esentiala in producerea a 90% din bolile cu care oamenii se confrunta in ziua de astazi.
De ce sunt parazitii periculosi?

Parazitii colonizeaza de obicei colonul si intestinul subtire al oamenilor, unde pot produce boala chron sau polipi, insa pot ramane si inofensivi daca gazda are un sistem imunitar puternic si o flora intestina echilibrata.
Partea proasta incepe atunci cand parazitii reusesc sa treaca din intestine in restul organismului si se instaleaza in alte organe, incep sa apara bolile. Trecerea din intestine in alte organe se poate realiza pe fondul unei flore intestinale dezechilibrate, si DOAR in conditiile in care organismul este infestat cu alcool izopropilic.
Insa Atentie! Parazitii nu pot supravietui in alte organe in afara de intestin, decat in prezenta ALCOOLULUI IZOPROPILIC (un produs secundar al industriei petrolului, folosit ca solvent).

CUM ajunge alcoolul izopropilic in corpul tau?

Foarte simplu, deoarece e o substanta la care suntem cu totii expusi in aceste vremuri. El se gaseste in: majoritatea sampoanelor(si patrunde prin piele in corp), in sucurile din comert, in produsele cosmetice, in apa de gura, in fixativul pentru par, in toate produsele pentru barbierti, in cafeaua decofeinizata, in cerealelel prelucrate, in diferite medicamente.si lista continua.
Mai mult decat atat, specia comuna de bacterii clostridium produce alcool izopropilic in intestinul tau.
Ideea e ca suntem atat de expusi incat chiar NU avem cum sa ne ferim. Asta e realitatea, oricat de infiorator ar suna.
Insa vestea buna este ca Dumnezeu ne-a lasat in natura exact leacurile de care avem nevoie, pentru a ne curata periodic organismul de paraziti.

Programul 100% natural de eliminare a parazitilor

- Are la baza 3 PLANTE:

+ PELINUL (capsule sau ceai)

+ CUISOARELE(recomand cuisoare intregi, inlocul capsulelor)

+ Tinctura din COAJA NUC NEGRU

Aceste 3 ingrediente luat impreuna au potentialul sa omoare majoritatea speciilor de paraziti care-ti colonizeaza corpul.
Mai mult este 100% NATURAL , iar ingredientele le poti gasi la oricare magazin naturist ( mai putin tinctura de nuc negru, care se gaseste mai rar in magazine, insa se gaseste lejer pe internet).
Dureaza 3 saptamani !

Iata programul pe cele 3 saptamani:
* Dupa cum vezi tratamentul are 2 FAZE:
1. Faza de inceput (deparazitarea) - in care se face tratament intesiv pentru a elimina parazitii si ouale acumulate.
2. Faza de mentinere - in care se ia 1 data/saptamana tratamentul, pentru a preveni o noua supra-infestare – pe care ar fi bine s-o tineti regulat, toata viata.
Adica: 0data in fiecare saptamana vei lua 2 lingurite de tinctura de nuc negru, 7 capsule de pelin si 7 capsule de cuisoare(aprox 3 lingurite de cuisoare intregi).
Simplu, nu?
Respectand aceste principii vei ajuta ENORM corpul in lupta cu parazitii, la care suntem cu totii expusi in fiecare zi.
Alte remedii care ajuta in lupta cu parazitii:

1. Usturoiul

Desi este cunoscut pentru calitatile anti-parazitare, anti fungice, anti bacteriene si de antibiotic natural pe care le are, beneficiile usturoiului merg mult mai departe de atat.
Eu de exemplu in ultimii 2 ani n-am luat niciun medicament alopat, indiferent ca am avut ferba 39-40. De fiecare data cand racesc imi fac un suc de lameie si mananc cativa catei de USTUROI. In acesti 2 ani n-am fost racit niciodata mai mult de 3 zile, iar tratamentul nu a dat niciodata gres.

2. Argila

Un alt supliment MIRACULOS. Si nu exageraz deloc. E unul din cele mai bune remedii pentru paraziti, insa are multe alte benefiii.
Curata intreg oganismul de toxine si metale grele, purifica sangele, detoxifica ficatul, detoxifica intestinele, echilibreaza glandele endocrine, ajuta flora intestinala, are efect anti-depresiv si anti-stress, repara leziuniile din intreg tubul digestiv( de la gingivita, rosu in gat, gastrita, intestin iritabil.pana la hemoroizi), si foarte multe alte beneficii.
Administrare: Desi se gaseste si sub forma de capsule, eu recomand argila pulbere sau granule – care se lasa intr-o cana cu apa de seara pana dimineata. Dimineata se amesteca si se bea apa argiloasa tulbure.
Nu uita ca Dumnezeu ne-a facut din tarana.

3. Nuca de cocos

Este plin internetul de articole despre beneficiile antiparazitare, antibacteriene si in special antifungice ale uleiului de cocos. Se poate consuma ulei de cocos natural, insa eu recomand nuca de cocos intreaga pentru rezultate mai bune.
Tin minte ca am citit pe un forum despre unu baiat relativ sanataos, care a decis sa faca o cura de 2 saptamani cu ulei de cocos, deoarece auzise ca este sanatos. In timpul celor 2 saptamani i s-a intamplat de 2 ori sa defecheze un pumn de viermi. Groaznic asa-i? )
4. Seminte CRUDE de dovleac

Aproximativ 50 de seminte de dovleac dimineata pe stomacul gol, era cura importiva parazitilor recomandata de regretatul Valeriu Popa.
Acest remediu are capacitatea sa omoare cele mai comune specii de paraziti.

5. Fibrele vegetale

Este esential sa elimini regulat materiile fecale.
Constipatia(=neeliminarea fecalelor la mai mult de 48 de ore) duce inevitabil la dezvoltarea si inmultirea parazitilor, deoarece le oferi mediul perfect pentru devzoltare.
Mai multe despre fibre am scris in articolul despre Detoxifierea Colonului 100% Natural.

6. Probioticele si Prebioticele

Flora intestinala este bareiera dintre parazitii, bacteriile daunatoare si virusii din intestin si restul organismului. O flora intestinala echilibrata si sanatoasa va lasa doar nutrientii necessari sa treaca in organism , blocand orice altceva.
Pentru a mentine aceasta flora sanatoasa este esential sa consumam regulat probiotice si prebiotice.
* Probioticele sunt bacterii benefice precum cele din intestin, care se se gasesc in produsele fermentate, in special IAURTUL si KEFIRUL.
Atentie! Iaurtul facut de casa bate la orice ora d.p.d.v calitativ, orice iaurt din comert. Asadar mai bine cumpara lapte proaspat de la tarani si pune-l la prins, decat sa-ti dai banii pe cele din comert, facut exclusiv pentru a produce cat mai multi bani, si atat.
* Prebioticele sunt alimentele care hranesc bacteriile benefice din flora intestinala: cicoarea, napul, ceapa cruda, usturoiul crud, sparanghelul, taratele de grau, fasolea si mazarea, spanacul si legumele cu frunze verzi, banana, ovazul etc.
Dupa cum vezi prebioticele se gasesc intr-o gama larga de alimente, asa ca ai de unde alege.

7. Vitamina C

Vitamina C joaca un rol esential in functionarea optima a organismului, cu atat mai mult in eliminarea eficienta a parazitilor.
ATENTIE! Vitamina C de calitate NU se gaseste in capsule, ci in gradina!
Vitamina C e un micronutrient format din: Rutina, Bioflavonoide, Factorul K, Factorul J, Factorul P, Tyrosinasa, Ascorbinogen,Acid ascorbic.
Suplimentele din farmacii cu Vitamina C contin doar acid ascorbic, in timp ce in Vit. C din natura are TOATE componentele.
Stiai ca ardeiul verde contin cel putin triplu vitamina C fata de citrice?
Macesele 1500-2000 mg Vit. C /100g
Arderiul verde 1600-1800 mg Vit. C/100g
Catina 670 mg Vit. C /100g
Patrunjelul 150 mg Vit. C /100g
Kiwi 120-180 mg Vit. C /100g
Coacazele 55-215 mg Vit. C /100g
Portocala 53 mg Vit. C /100g
*Ideea e ca, exista destule surse de vitamina C in natura! Nu e nevoie sa optezi pentru capsule.
8. Altele:

Eu le-am prezentat mai sus pe cele mai comune si mai accesibile, insa asta nu inseama ca sunt sigurele.
Mai au proprietati antiparazitare:
* Argintul Coloidal
* Samburii de grephuit si de lamaie
* Aloe vera
* Propolisul
* Pau d’Arco
* MMS (Mineral Miracle Solution)
* Iodul (Sub forma de iodura de potasiu sau Solutie lugol)

Rotirea alimentelor

Ca orice organism viu, parazitii au capacitatea de a se adapta in timp si de a deveni imuni la alimentele sau plantele care ar fi trebuit sa-i omoare.
De aceea, nu vei avea rezultate consumand doar usturoi in fiecare zi sau doar se minte de dovlea in fiecare zi.
Cea mai inteleapta alegere este ROTIREA ALIMENTELOR.
Adica o saptamana consumi multa nuca de cocos, in urmatoarea semintele de dovleac, apoi treci la argila si asa mai departe.
Astfel nu numai ca parazitii nu pot dezvolta rezistenta, dar vei fi capapil sa omori o gama mult mai larga de specii, deoarece nu toate speciile mor de la acelasi aliment.
Oricum reginul HULDEI CLARK este punctul de plecare , deoarece cele 3 componente(nucul negru, pelinul si cuisioarele) sunt o combinatie care omoara majoritatea speciilor de paraziti in mai putin de 3 saptamani.

www.detoxifiere-deparazitare.ro