Zeolitul devine cel mai important element 100% natural

Zeolitul face parte dintr-o familie de minarale naturale care reprezintă aluminosilicați naturali hidratați de calciu, stronțiu, sodiu, potasiu, bariu, magneziu etc, de origine vulcanică, cu proprietăți fizice și chimice unice. Zeolitul are o structură rigidă, cristalină, tridimensională (asemănătoare unui fagure de miere).

Zeolitul este caracterizat de o structură cubică în formă de fagure cu atomi de Al și Si înconjurați de 4 atomi de oxigen, cu cavități largi sub formă de canale, care poate îngloba Na, Ca sau alți cationi, molecule de apă și chiar mici molecule organice. Canalele sunt suficient de largi pentru a permite trecerea și a unor ioni cu raza ionică mai mică decât a acestora. El face parte, alături de feldspați din grupa tectosilicaților. Zeolitul are o structură mult mai deschisă și mai puțin densă decât alți silicați.

Datorită structurii de tip fagure, zeolitul lucrează la nivel molecular asemeni unei “capcane” pentru diverse subțanțe nocive: metale grele, toxine, virusuri, bacterii, etc.

Zeolitul este una din rarele minerale din natură, încărcate negativ, acționând ca un magnet, pentru subtanțele dăunătoare din mediul înconjurător.


Cum s-au format zeoliții?

Zeolitii se formează atunci când lava vulcanilor, întâlneșre apa mării. Reacțiile chimice dintre substanțele provenite din erupția vulcanilor și apa sărată a mării, dau naștere acestor formațiuni geologice, uimitoare, ce se găsesc în prezent în depozite sedimentare, tufuri vulcanice, în mai multe zone din lume.

Există aproximativ 50 de zeoliți naturali ce formează la temperaturi joase medii geologice. Din punct de vedere economic, mai importante sunt boabele fine de zeolit, cum ar fi clinoptiolitul format prin alterarea granulelor fine ale depozitelor vulcanice de către apa subterană.

Care este cel mai comercializat tip de zeolit?

Cel mai comercializat tip de zeolit natural este clinoptilolitul. Acesta este caracteizat printr-o porozitate ridicată și o capacitate mare de schimb de ioni. Se găsește în formă relativ pură în mai multe zone din lume.

Când s-a descoperit zeolitul?

Numele de zeolit a fost dat de către mineralogul suedez Axel Frederik Cronstedt in 1756.
Denumirea de „zeolit” provine din combinarea cuvintelor grecești „zeo”= a fierbe și „lithios”= piatra, însemnând „piatra fierbinte”.

Care sunt particularitățile fizice și chimice ale zeoliților?

Zeoliții posedă o serie de proprietăți generale cu totul specifice (originale), determinând astfel o grupa aparte. Cercetarile rontgenometrice arată că structurile lor cristaline sunt formate din rețele tridimensionale, alcătuite din tetraedri de aluminiu, siliciu și oxigen care se deosebesc de alte structuri tridimensionale prin aceea că în ele golurile sunt reprezentate prin canale mai largi. Un asemenea schelet cristalin conține în sine molecule de apă slab legate. Prin încălzire lentă apa poate fi eliminata treptat, fara a se distruge întreaga structură cristalina. Este de remarcat că apa eliminata acest fel poate fi din nou absorbita ajungandu-se până la cantitatea inițială sau poate fi înlocuită cu molecule ale unor altor corpuri (hidrogen sulfurat, alcool etilic, amoniac etc.), iar mediul cristalin își păstrează omogenitatea; în mod corespunzator se schimbă numai proprietățile optice. Conținutul în apa din zeoliți este deci firesc să fie o cantitate variabilă, depinzând de condițiile exterioare (temperatura și tensiunea vaporilor de apa din mediul înconjurător). Așa numita apă zeolitică se deosebeste de apa de cristalizare tocmai prin faptul că prin încălzire ea se elimină, nu prin salturi la anumite temperaturi, ci treptat.

La ce se folosește zeolitul?

Zeolitul este un mineral unic în natură, prin caracteristicile sale chimice și fizice. Zeoliții naturali, comercializați sub formă de granule sau pulbere, își găsesc utilizarea în domenii extrem de diferite. Fiind un produs 100% natural, zeolitul contribuie la protejarea mediului înconjurător. De la agricultură, zootehnice, industrie și pâna la medicina umană, zeolitul este un produs revoluționar, util societății.


Administrat ca supliment alimentar zeolitul devine cel mai important element 100% natural care ne redă starea de bine și elimină în mod sigur toxinele și asigură o detoxifiere rapidă a organismului. Zeolitul este un antioxidant puternic și absoarbe direct multe tipuri de radicali liberi.

Folosirea zeolitului în diverse terapii are o tradiție de câteva mii de ani, fiind un remediu important în medicina tradițională indiană, chineza, dar și în medicina populară rusească. Zeolitul se administrează sub formă de pulbere măcinată foarte fin.

Care sunt beneficiile zeolitului pentru organismul uman?

Cea mai eficientă metodă prin care organismul asimilează cel mai rapid, zeolitul natural este pe cale orală. Micronizat și activat, zeolitul contribuie la îmbunătățirea stării generale și stimulează sistemul imunitar al organismului.

• Detoxifiant cu acțiune rapidă
• Reglează funcția tractului digestiv
• Soluție naturală împotriva alergiilor
• Antioxidant
• Proprietăți antivirale
• Absoarbe și neutralizează radicalii liberi
• Stimulează sistemul imunitar al organismului
• Protejează sistemul cardiovascular
• Favorizează eliminarea toxinelor din organism
• Ajută la eliminarea metalelor grele
• Reglează nivelul PH-ului
• Efect anti îmbătrânire
• Contribuie la îmbunătățirea stării generale


Exista și zeoliți sintetici?

Da, cei sintetici au aplicații strict industriale.

Cum funcționează filtrul de apă pe bază de zeolit?

Studiile au arătat că apa de la robinet nu întruneşte toate condiţiile privind siguranţa sănătăţii. Filtru pentru potabilizarea apei pe baza de material zeolitic, 100% natural, vă oferă o apă potabilă curată.
Filtrul reține elementele dăunătoare sănătății, prezente în sistemul de furnizare a apei casnice.
Stratul de zeolit reține impuritățile, nitriții, nitrații, metalele grele, nisipul, mâlul, rugina, reglează echilibrul mineral al apei, prin reținerea ionilor de fier, cupru, plumb, azotat, amoniu, etc.
Filtrul se racordează la rețeaua de apă prin intermediul unor racorduri flexibile.

www.doctorzeolit.ro

Manipularea prin vinovatie

Structura ta psihologica nu suporta vinovatia. Sentimentul ca esti vinovat, pe drept sau pe nedrept, te face sa te simti nervos si sa ajungi la boli de inima sau, si mai rau, sa iti impietresti sufletul si sa nu mai simti nicio emotie.

Aceasta forma de manipulare este foarte frecventa si cred ca a fost dintotdeauna.

Specia umana este sensibila la suferinta altuia, avem acei neuroni oglinda care imita in noi, tot ceea ce vedem in ceilalti.

Daca vad bucurie la cineva, ma bucur si eu, ii simt acea bucurie in mine. Daca vad suferinta, o parte din mine incepe sa sufere, imitand suferinta celui la care ma uit.

Nu putem scapa de umanitatea noastra, ne va bantui cat timp o sa traiasca ultimul om pe pamant.

Am fost manipulati de mici prin aceasta sensibilitate a noastra, prin teama noastra de suferinta.

Aceasta forma de manipulare e cea mai josnica si perversa, dar, din pacate, e aplicata de 90% dintre oamenii din jurul nostru.

Ca sa reusesti sa te dezvolti, trebuie sa vindeci ranile pe care le porti cu tine din trecut.

Majoritatea acestor rani au in ele si o doza de vinovatie.

Vinovatia te face sa blochezi elementele cele mai importante ale dezvoltarii tale.



Uite mai jos o lista cu tot ce este blocat daca pastrezi vinovatia si nu o vindeci:

- nu poti sa te accepti atata timp cat te invinovatesti pentru erori reale sau false

- nu poti sa te ierti pentru faptul ca uneori ai gresit si ai adus suferinta in viata ta

- nu poti sa te iubesti pentru ca te consideri un om care nu merita iubirea

- apar probleme in relatiile cu alte persoane pentru ca tu cauti permanent aprobarea altora (pentru ca iti e dificil sa fii tu de acord cu propriul tau Eu)

Manipularea nu inseamna doar sa te lasi convins sa faci ceva ce nu voiai, ci inseamna distrugerea increderii in tine.

Cand cineva te face sa te simti vinovat, iti refuza calitatea de om liber sa alegi.

In fiecare moment in care te simti vinovat, tu traiesti o drama care iti micsoreaza stima de sine si te face sa scazi in proprii tai ochi.

Cum functioneaza vinovatia

De cand erai mic, ai auzit expresii de genul “ai facut ceva rau” sau “ai facut bine”. Cu alte cuvinte, ti-a fost programata nevoia de a astepta apreciere de la cineva.

Te simti bine cand esti laudat si apreciat, pentru ca de mic ai fost laudat cand ai facut ceva “bine”.

Problema e ca nimeni nu stie daca ceva e “bine” sau e “rau”, asa ca acum iti bazezi vinovatia pe un sistem de referinta subiectiv si relativ, conditionat doar de modul de gandire al celor care te-au crescut.

De exemplu, in unele culturi, un copil e invatat de mic sa fure, iar adultul ii spune ca asta e “bine”, asa ca nu se simte vinovat pentru ca fura.

Insa in alte culturi, lucrurile se intampla exact pe dos.

Bineinteles ca fiecare dintre culturi considera ca cealalta greseste.

Daca lasi la o parte subiectivismul tau, ai putea sa fii uimit cand iti dai seama ca nu stim exact ce e bine si ce e rau, ci doar societatea a construit niste valori pe care cei mai numerosi le-au impus celor mai putin numerosi si mai lipsiti de putere.

De cand eram mic, am fost facut sa ma simt vinovat cand greseam.

Dar acum ma intreb de unde stie societatea ce e corect si ce e gresit?

Corectitudinea si greseala sunt absolute sau relative?

Sunt doar niste conventii adoptate de majoritatea sau sunt legi ale universului?

Oricum ar fi, stiu sigur ca vinovatia seaca de energie psihica pe orice om si il duce in pragul autodistrugerii.

Si toate acestea doar cu scopul de a “reeduca”, de a “pune pe drumul bun” pe acea persoana, cu alte cuvinte, de a decide altul in locul meu ce trebuie sa gandesc si sa fac.



Societatea te vrea vinovat

Daca scapi de vinovatie, esti un om liber. Dar societatea te manipuleaza asa de bine, incat, daca nu te simti vinovat, te vei considera un om rau, un om caruia “nu ii pasa”.

Societatea considera ca daca te simti vinovat, esti un om corect, iar daca nu te simti vinovat, pur si simplu esti periculos.

Cand cineva scapa de dorinta de a face pe plac altor oameni, incepe sa isi faca lui insusi pe plac.

La inceput, nu aveam timp sa fiu fericit, pentru ca faceam pe placul tuturor, iar de mine nu mai aveam vreme.

Acum insa mi-am dat seama ca pentru a ajuta pe altii, trebuie sa fiu fericit eu prima data.

Un om nefericit nu poate sa ajute pe nimeni

Dar nu poti sa scapi din capcana suferintei si sa treci la fericire daca nu refuzi sa te simti vinovat.

Imediat cand tu incepi sa iti doresti sa fii fericit, cineva din cercul social apropiat (familie, prieteni, partener) o sa faca ceva ca sa te simti vinovat.

“Nu ai voie sa fii fericit, daca altul nu este fericit.” Cam asa suna aceasta manipulare.

Cand incepi sa te simti fericit, cineva o sa iti arate obrazul si o sa iti zica: “Ce rusine sa fii fericit cand eu sunt nefericit!” Aici o sa fie primul test al vinovatiei tale.

Daca tu cazi in capcana vinovatiei, fericirea pe care ai castigat-o s-a dus.

Dar macar ai castigat ceva in schimbul ei? L-a ajutat pe acel om care te face sa simti vinovatia?

L-a facut pe el sa se simta fericit? Sau e tot nefericit, dar acum te-a adus si pe tine inapoi in acelasi intuneric de unde ai plecat?

In general, victimele sunt cele care te fac sa simti vinovatia.

Pentru ca sufletul tau e nobil si luminos, te lasi calcat in picioare de cei care nu fac decat sa ceara de la altii picaturi de fericire.



Vreau sa iti spun in continuare ce tipuri de vinovatie poti intalni.

1. Primul tip este vinovatia copilului

De cand erai mic, ai fost certat cand ai zis ce nu trebuia sau ai facut ceva ce parintii tai nu doreau sa faci.

Daca erai curios si puneai 1000 de intrebari cand parintii erau obositi, ai fost poate certat si ai simtit ca gresesti.

Vinovatia copilului ti-a fost indusa prin sistemul de pedepse si recompense, dar si prin ce spuneau parintii.

Ai auzit poate replici de genul: “M-ai facut de rusine”. Aceste replici au un efect puternic asupra copilului care invata sa se simta vinovat de propria lui personalitate.

Fara sa isi dea seama, parintii isi manipuleaza si controleaza in acest fel copiii, inducand in ei sentimentul de vinovatie.

Apoi ai crescut, dar nevoia de a face pe placul altora a ramas si s-a intiparit si mai puternic in psihicul tau, iar acum eu iti spun ca e momentul sa scapi de ea si sa te simti liber si fericit.

De fiecare data cand nu reusesti sa multumesti pe altul, observi ca e nefericit si te simti vinovat.

Asa ca ai ajuns ca prima data sa multumesti pe toti ceilalti din jurul tau, iar daca iti mai ramane timp, sa te multumesti si pe tine.

Dar rareori in viata iti va ramane timp sa iti dedici si tie daca exista oameni in jur care cer toata atentia ta.

Ai fost invatat sa crezi ca daca faci pe placul oamenilor, acestia o sa te aprecieze.

Dar de cele mai multe ori se intampla exact pe dos. Cu cat faci mai mult poftele oamenilor, cu atat ei te considera doar un instrument bun de folosit pentru propria persoana.

Acesta este modul in care vinovatia copilului iti distruge increderea in tine.



2) Vinovatia parintelui

Un alt tip de vinovatie este cea a parintelui. Daca parintii isi manipuleaza copiii, uneori si copiii folosesc metoda vinovatiei si ii spun parintelui: “Tu nu ma iubesti, esti rau”.

Copilul stie exact ce il face pe parinte sa se simta vinovat si gaseste cele mai bune propozitii pentru a produce vinovatie.

Pentru ca manipularea este principala arma a parintilor, copilul o sa o invete rapid de la ei.

Daca parintele este manipulativ, copilul o sa foloseasca si el aceleasi strategii. Deci, daca copilul incearca sa manipuleze prin vinovatie, el a invatat asta de la un adult.

Observa ce adult din mediul copilului foloseste vinovatia ca forma de control pentru a putea opri acest mecanism psihologic distructiv.

3) Vinovatia in relatia de iubire

Am fost programati sa aratam ca tinem la celalalt, nu doar sa il iubim, dar sa fie necesar sa ne demonstram iubirea prin pretul suferintei noastre uneori.

Asa ca in relatia de cuplu, partenerul deseori profita de tine si te face sa te simti vinovat pentru ca el sufera.

Daca tu nu suferi impreuna cu el, inseamna ca nu iubesti suficient. Acest mod de manipulare prin vinovatia iubirii este distructiv in cuplu.

Poate ca ai auzit fraze de tipul: “Daca m-ai iubi, nu ai mai face asta” sau “Daca nu faci asta, inseamna ca nu ma iubesti”.

Aceste fraze, de fapt, iti comanda sa te simti vinovat daca nu te porti intr-un anume fel. Daca cumva faci ceva ce te face fericit, iar partenerul nu e de acord, atunci te va face sa te simti vinovat.

Relatia corecta implica faptul ca amandoi sa se simta fericiti fara sa induca vinovatie celuilalt.

O alta metoda folosita de partenerii de cuplu este sa se pedepseasca reciproc prin invinovatire.

Cand partenerul tau e suparat pe tine, isi aminteste toate “relele” pe care i le-ai facut in trecut si cat de mult l-ai dezamagit.

Aceasta forma de vinovatie este inceputul conflictelor majore ale unui cuplu.



4) Vinovatia din societate

Acest tip de vinovatie este cel care te face sa nu ai succes in societate. A inceput la scoala cand profesorii iti spuneau ca esti destept, dar lenes, ca poti mai mult, dar nu vrei sau pur si simplu te faceau incapabil.

Pentru profesor, e convenabil si usor sa isi faca elevul sa se simta vinovat, iar elevul devine docil daca i se induce vinovatia.

Pedeapsa cu inchisoarea face parte tot din acelasi tip de vinovatie.

Rolul inchisorilor este sa stai inchis ca sa te simti vinovat pentru greseala comisa de tine.

In esenta, inchisoarea este un loc in care ar trebui sa te transformi, sa iesi de acolo spasit, cu coada intre picioare, simtindu-te vinovat de crimele comise impotriva societatii.

Cu cat infractiunea e mai grava, cu atat ai mai mult timp sa te simti vinovat, stand in inchisoare.

Poate la origine ideea era buna, dar punerea ei in practica e dezastruoasa.

Vinovatia sociala se intinde si asupra comportamentelor tale in lumea din jurul tau.

Cu cat ai fost mai conditionat sa te simti vinovat social, cu atat esti mai atent la reguli, mai politicos, mai serviabil si atent la impresia pe care o faci altora.

In general, persoanele care se gandesc tot timpul la “ce o sa zica lumea” sunt sub puterea acestui tip de vinovatie care le conduce destinul.

5) Vinovatia sexuala

Vinovatia sexuala e data de normele impuse in cultura noastra de catre religie si societate.

In timp, societatea si religia au stabilit ce e “bine” si ce e “gresit” din punct de vedere sexual.

Problema “pacatului” este inca pentru multa lume o limita puternica in dezvoltarea personala.

Sexualitatea a devenit ascunsa si considerata ceva rusinos, tocmai din cauza acestei vinovatii impuse de religie.

Exista culturi religioase unde sexualitatea este la fel de normala ca si mancatul. Vinovatia sexuala este unul dintre obstacolele cele mai puternice cu care te poti confrunta in drumul dezvoltarii tale.

Problema cu vinovatia e ca esti asa de bine programat, incat iti e greu sa crezi ca ceea ce tu credeai ar putea sa te limiteze si sa fie complet eronat.

Tine minte ca vinovatia este doar o judecata rationala pe care cineva o emite despre noi.

Nu este nimic mai mult decat o parere a cuiva in care noi am ajuns sa credem.



6) Vinovatia religioasa

Religia este maestrul absolut al vinovatiei. Fara sentimentul de vinovatie, religia nu supravietuieste. Sectele religioase folosesc vinovatia in mod constient.

Leaderul unei secte spune cum trebuie sa fie standardul de perfectiune al oamenilor, apoi oamenii observa ca ei nu au ajuns la acel standard.

Acest mecanism de manipulare este caracteristic sectelor religioase.

Din pacate, doar putini preoti si calugari au suficienta credinta incat sa ajute oamenii fara sa ii faca sa se simta vinovati.

Vinovatia te injoseste, nu te educa, te face sa te simti inferior, nu te creste.

Religia te vrea perfect, dar nu te lasa liber sa gandesti singur si sa evoluezi. Te face sa te simti vinovat, de parca vinovatia a vindecat vreo greseala pana acum.

Un om vinovat nu se schimba, doar isi forteaza mintea sa nu faca acele lucruri, dar nu s-a transformat cu adevarat.



7) Autoinvinuirea

Pe la varsta de 13-15 ani, ne dezvoltam complet un cod moral al nostru, propriu.

Prindem din zbor fragmente de reguli morale de la cei cu care am crescut, iar in aceasta perioada de 13-15 ani, ne proiectam propriul cod moral in care ajungem sa credem ca este adevarat.

Apoi urmeaza cea mai distructiva forma de vinovatie, cea autoimpusa.

Atunci cand imi incalc propriile reguli, ma ranesc mai mult decat cand incalc regulile altora si ei ma fac vinovat.

Acum sunt eu singur cel care se face vinovat. Ma simt neputincios, incapabil, lenes, comod, fara viitor.

Autoinvinovatirea e inutila pentru ca ma uit la mine, cel din trecut. Cel care deja a facut ceva, considerat gresit conform codului meu de valori.

Daca ma invinovatesc, asta nu inseamna ca am gasit o solutie sa nu mai incalc in viitor codul de valori. In loc sa ma gandesc la viitor, ma pedepsesc pentru trecut.

Apoi situatia se repeta si ma simt si mai rau, si mai incapabil, imi spun ca nu am vointa sa rezist tentatiei de a face ceva “rau”, ceva ce incalca regulile in care cred.

Dar tocmai invinovatirea proprie este cauza repetarii. Daca as avea alt cod moral, poate regula aceea nici macar nu ar exista, poate ca ar fi exact opusul ei in alt cod moral.

Cand incepi drumul dezvoltarii personale, nu mai poti gandi limitat, trebuie sa incepi sa faci artificii de rationament, pentru ca realitatea, de cele mai multe ori, se schimba in timp, iar ceea ce ieri credeai ca e negru, azi observi ca e alb.

Ai patit asta deja de multe ori in viata ta si o sa mai patesti. Pe masura ce evoluezi, o sa iti pui tot mai des intrebarea daca un lucru e alb sau negru, bun sau rau.

Iar raspunsul corect este ca acel lucru este si bun, si rau in acelasi timp, depinde de momentul si de contextul in care il privesti.

Am vorbit despre vinovatie pentru un motiv foarte important.

Cand te simti vinovat, iti distrugi singur increderea in tine.

Vinovatia e un razboi permanent in interiorul tau.

Pe de o parte, ai un cod moral (care nu stim daca e just sau nu), iar pe de alta parte ai unele ganduri si actiuni care se lovesc de acel cod moral.



Asa ca apare cate unul dintre tipurile de vinovatie. Victima acestui razboi este increderea ta in tine!

Cu cat te simti mai des vinovat, cu atat o vei pierde mai mult si iti vei sabota singur dezvoltarea.



Solutii si mod de viata

In NLP (programare neuro-lingvistica) exista o regula de baza care zice ca “Nu exista esec, exista doar feedback”, adica poti folosi in favoarea ta absolut orice primesti, orice afli, pentru ca nimic nu e gresit, ci orice informatie iti va completa propria ta harta mentala.

Daca tot ti-am zis de aceasta regula, vreau sa iti amintesc inca una care spune ca “In orice moment, luam cea mai buna decizie pe care putem sa o luam”.

Nimeni nu gandeste: “Acum vreau sa iau o decizie proasta”. Tot timpul decidem maximum de profitabil pentru noi, bazandu-ne pe informatiile pe care le avem in acea clipa, pe puterile noastre din acel moment, pe capacitatile noastre.

Daca maine ma dezvolt si sunt mai destept, mai puternic, mai talentat, asta inseamna ca trebuie sa ma simt vinovat pentru deciziile pe care le-am luat ieri cand nu eram asa de dezvoltat? Nu o sa ma simt deloc vinovat pentru deciziile mele din trecut, ci o sa le accept pentru ca au fost facute pe baza capacitatilor mele din acel moment.

Acest mod de a gandi si de a trai te face sa scapi de vinovatie si sa folosesti mai multa putere spre dezvoltarea ta.



Tehnica pentru a scapa de vinovatie

Primul pas important pe care il ai de facut este sa recunosti ca esti manipulat emotional prin inducerea vinovatiei.

Daca ai facut deja aceasta, atunci mergem mai departe.

Ruperea unei legaturi de manipulare nu se face prin negociere si blandete. Cel care ma manipuleaza nu o sa fie niciodata dispus sa accepte ca ma manipuleaza si nici sa ma lase liber.

Asta pentru ca manipularea pe care o exercita ii asigura lui un confort si o stare de placere/fericire. Fara sa manipuleze, nu ar obtine acea stare.

Asa ca nu o sa accepte niciodata “de vorba buna” sa inceteze manipularea.

Cand o persoana te manipuleaza, se foloseste de tine emotional sau fizic. Dar nu iti ofera nimic in schimb decat ca sa te linisteasca, nu o face din suflet.



1. Ce urmeaza sa faci este cel mai dificil pas pentru tine: sa ii spui in fata ca stii ce face!

Acest pas este punctul-cheie. Daca manipulatorul stie ca ti-ai dat seama ca te manipuleaza, deja pierde putere. Dar sa stii ca nu o sa recunoasca asta. Nu te astepta sa zica: “Da, ai dreptate, te rog sa ma ierti ca nu o sa mai fac”.

O sa nege ca te manipuleaza si ghici ce o sa mai faca… O sa te acuze tot pe tine si o sa te faca sa simti iar vinovatie ca ti-a trecut asa ceva prin minte!

Dar orice ar fi, trebuie sa treci prin aceasta etapa! Sa ii spui ca ai inteles jocul sau manipulativ!

Chiar daca e vorba de un parinte, un partener, un coleg, tot va trebui sa ii spui in fata.



2. Daca nu te simti inca in stare sa te confrunti fata in fata cu acea persoana, atunci aplici metoda scrisorii!

Sau daca acea persoana face parte din trecutul tau, poate te-a manipulat in trecut si te-ai simtit vinovat, atunci poti sa ii trimiti o scrisoare.

Daca acea persoana a decedat sau nu o sa primeasca scrisoarea, nu conteaza. Tu scrie scrisoarea ca si cum ar ajunge sigur la destinatar, chiar daca nu o trimiti niciodata. La final de text, scrie-i acelei persoane cum te-ai simtit, cum te simti acum cand scrii si, daca poti, scrie-i ca l-ai iertat pentru acea perioada din viata.

Dupa ce ai scris scrisoarea, impacheteaza-o si pune-o intr-un plic si scrie-i numele pe plic, apoi da foc la plic si scrisoare.


Poti aplica oricare dintre aceste 2 metode. Prima e mai potrivita situatiilor actuale, iar a doua e potrivita pentru situatii care au legatura cu trecutul tau.

Oricare dintre ele este buna si eficienta. Tu decizi care se potriveste mai bine pentru tine. Da-mi un comentariu si spune-mi care dintre metode iti pare mai potrivita pentru tine sa o aplici.



Marius Simion

NLP Mania

To plant a garden is to believe in tomorrow

Sângele ca ritual

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Trebuie să ştiţi că există o lege magică conform căreia dacă vreţi să obţineţi rezultate foarte înalte, trebuie să sacrificaţi ceva din personalitatea voastră, pentru că, prin această renunţare veţi elibera o energie care va alimenta succesul. Această lege stă la baza sacrificiilor rituale pe care le găsim încă din antichitate în toate religiile. Atunci când implorau zeii pentru succesul unei acţiuni, cei vechi sacrificau animale, cu gândul că energiile conţinute în sângele care curge se va propaga în atmosfera înconjurătoare şi va alimenta anumite entităţi care îi vor ajuta la realizarea cererii lor. Dar a venit Iisus şi El i-a învăţat pe oameni să nu mai sacrifice lucruri exterioare: animale, fructe, făină, ulei, căci chiar dacă aceste daruri reprezentau un sacrificiu pentru cel ce le făcea, nu era totuşi un sacrificiu la fel de important ca şi renunţarea la anumite slăbiciuni, pofte sau dorinţe. Acestea din urmă constituie adevăratul sacrificiu. Deci, Iisus a venit şi a cerut oamenilor să nu mai sacrifice animalele exterioare, bietele de ele, care n-au greşit cu nimic pentru a merita o soartă atât de crudă, ci animalele interioare. Şi cum natura inferioară este locuinţa tuturor acestor jivine, ea trebuie arsă la focul sacrificiului pentru ca ea să poată elibera toate forţele acumulate în ea. În acel moment, spiritul, sub formă de lumină, de căldură şi de viaţă se va găsi în abundenţă.

În viaţa spirituală, niciun mijloc exterior nu poate acţiona într-un fel durabil dacă omul nu trăieşte o existenţă pură şi cu bun simţ. Numai că, deoarece nu se explică aceste adevăruri oamenilor, ei îşi fac iluzii. Ei poartă cruci crezând că, dacă Iisus i-a salvat vărsându-şi sângele pe cruce, simbolul acestei cruci îi va salva. Din păcate, nu. Vedem tot timpul oameni purtând cruci, dar care se complac în condiţii deplorabile. Pentru că ele trebuie purtate în interior, sub o altă formă: ca şi calităţi şi virtuţi. Numai cu această condiţie crucea este eficace, benefică, magică. Dacă purtaţi o cruce în exterior, fie că este din aur, din fildeş sau din orice alt material, ea nu va putea face nimic ca să vă ajute. Dar dacă în această cruce puneţi credinţa şi dragostea voastră, dacă prin intermediul ei vă legaţi de Cristos, pentru a transforma viaţa voastră, în acel moment da, ea poate deveni o putere extraordinară.
Această lege se aplică de asemenea pentru locurile sacre. Există pe pământ locuri care au devenit adevărate talismane pentru că sfinţi sau Iniţiaţi care au trăit şi muncit acolo au lăsat amprente pure şi luminoase. Graţie acestor amprente, se pot produce miracole: anumite persoane pot fi vindecate, alţii au revelaţii care le transformă întreaga viaţă. Dar, pentru a-şi conserva puterile magice, aceste locuri trebuie să fie păzite cu vigilenţă, la adăpost de tot ce ar putea tulbura atmosfera. Pentru că, oricare ar fi sfinţenia unui loc şi oricâte amprentele pure şi luminoase s-ar fi depus peste tot, pe pereţi, pe obiecte, totul va dispărea dacă acel loc va fi expus venirii şi plecării oamenilor care, din cauza gândurilor şi sentimentelor lor, transportă cu ei entităţi tenebroase. De aceea trebuie vigilenţă: dacă, prin gândurile şi sentimentele lor, oamenii nu sunt capabili să respecte locuri care au fost sfinţite prin trecerea unei fiinţe luminoase, locuitorii invizibili care sunt acolo pentru a-i ajuta pleacă în altă parte, în alte locuri mai propice manifestării lor.
Câţi oameni îşi imaginează că, pentru că au fost botezaţi la naştere, sunt la adăpost pentru tot restul vieţii! Ei au fost botezaţi, bineînţeles, dar dacă ei cred că spiritele rele nu vor îndrăzni să intre din cauză că li s-a pus apă şi pământ sfinţit pe frunte atunci când au fost mici, se înşeală! Toţi diavoli vor intra, nu le este frică, să ştiţi că nu sunt impresionaţi de botez. Botezul, ca şi toate celelalte acte sacre, este un talisman şi dacă cei botezaţi nu lucrează asupra lor toată viaţa pentru a conserva, a amplifica efectele botezului, nu va mai rămâne nimic din el. Sunteţi botezaţi, sunteţi spălaţi de păcatele voastre, este bine, dar trebuie să continuaţi toată viaţa să menţineţi ceea ce a fost depus în voi în momentul botezului. În fiecare zi trebuie să vă purificaţi conştienţi, din toată inima şi din tot sufletul. Unii sunt atât de mândri şi satisfăcuţi că au fost botezaţi, că îşi imaginează că nu mai au nevoie de nimic. Dar dacă vedem cum trăiesc, vedem că sunt ca şi ceilalţi care nu au fost botezaţi, sau chiar mai rău!
Numai că, încercaţi să explicaţi asta creştinilor. Ei sunt încăpăţânaţi, ei cred în eficacitatea absolută a botezului, ca şi în faptul că, vărsându-şi sângele, Iisus i-a salvat o dată pentru totdeauna. Ei bine, nu, ei pot fi botezaţi, pot purta cruci sau medalii, pot să aprindă lumânări, pot să spună rugăciuni, dar în realitate, cât timp nu fac nimic ei înşişi pentru a se apropia de exemplul pe care l-a dat Iisus, nimic nu-i va salva şi toate aceste practici devin chiar ridicole.
Poate fi foarte benefic pentru evoluţia voastră să purtaţi talismane, cruci, medalii, să vizitaţi locuri sfinte, să primiţi binecuvântări, dar nu contaţi numai pe acestea pentru a fi mântuiţi dacă nu faceţi nimic asupra voastră înşivă. Voi sunteţi aceia care prin atitudinea interioară, prin gândurile voastre, trebuie ca în fiecare zi să umpleţi cu viaţă talismanele pentru ca ele să continue să acţioneze favorabil asupra voastră.

Luna acţionează magnetic asupra mareelor, vegetaţiei, dar şi asupra ciclurilor femeii. Din acest motiv vrăjitorii folosesc în special sânge menstrual pentru practicile magice. Sângele este un fluid care poartă forţe şi energii şi în particular sângele menstrual, cu atât mai mult cu cât pierderea sa este asociată la femeie cu stări psihice determinate, care impregnează acest sânge.
Ştiinţa iniţiatică învaţă chiar că entităţile lumii astrale sunt acolo, în jurul femeii, gata a se hrăni cu emanaţiile sângelui ei. Dacă femeia nu este vigilentă, dacă ea se lasă pradă sentimentelor şi gândurilor inferioare, sau pronunţă răutăţi la adresa cuiva, aceste entităţi pun stăpânire pe emanaţiile sângelui care se evaporă şi pot face astfel rău oamenilor. De aceea Moise, de exemplu, a interzis femeilor de a intra în locurile sfinte în timpul perioadei de menstruaţie. În realitate, menstruaţia este neutră în sine, nu are nimic impur, totul depinde de femeie, de gândurile sale, de sentimentele ei, şi cum le foloseşte. Cât despre vrăjitoare, este cunoscut că ele utilizează acest sânge în mod conştient pentru a-şi realiza proiectele; ele impregnează obiecte pentru a hrăni larvele, elementalii, cărora le cere apoi să execute ordinele lor oribile.

Un Maestru, trebuie s-o ştiţi, este la fel ca toţi ceilalţi oameni: are aceleaşi organe care-l fac să simtă aceleaşi nevoi şi aceleaşi dorinţe. Iar dacă îi tăiaţi o bucată de carne, veţi vedea că sângele său va curge roşu ca la toată lumea! Diferenţa este că la un Maestru conştiinţa este mult mai vastă decât la majoritatea oamenilor: el are un ideal, puncte de vedere superioare şi, mai ales, a ajuns la o perfectă stăpânire de sine. Evident, pentru aceasta trebuie foarte mult timp şi o activitate gigantică; de aceea nimeni nu poate deveni Maestru într-o singură încarnare.

În Lumea invizibilă plutesc creaturi monstruoase, produse de gânduri şi sentimente ale oamenilor criminali, ale magicienilor negri şi care caută să intre peste tot unde găsesc o poartă deschisă, adică oameni slabi, incapabili să se apere. Deci, abia după ce v-aţi purificat şi întărit pentru a nu fi invadaţi de aceste Entităţi întunecate, puteţi să vă exersaţi fără pericol să faceţi vidul din voi înşivă. De altfel, anumite simboluri ale creştinătăţii, ca cupa Graal-ului, arată că aceste practici ale vidului nu aparţin în mod exclusiv Tradiţiilor orientale, ca budismul zen. Cupa Graal-ului conţine un întreg Învăţământ. Cupa este un simbol feminin care invită discipolul să se pună într-o stare de receptivitate pentru a atrage această chintesenţă cosmică care este sângele lui Hristos. Spiritul lui Hristos devine Sfântul Graal: toată fiinţa sa este o cupă în care Hristos vine să locuiască.

Există o legătură între stările psihice şi stările fizice. Tristeţea, de exemplu, acţionează asupra căilor simpatice, care, având un rol vasoconstrictor, începe să contracte sistemul arterial. Această contracţie produsă de tristeţe, împiedică deci circulaţia sângelui, şi, prin urmare, de asemenea, şi digestia, respiraţia, etc... Ne simţim, deci, comprimaţi, sărăciţi, abandonaţi. Nu e chiar aşa, dar e o impresie ce rămâne. Pentru a pune în acţiune, în sens invers, nervii care dilată, trebuie să apelăm la bucurie, dragoste, şi, în fiecare dimineaţă, la trezire, în loc să ne gândim: “Nu mai am bani, iubita mea mă înşeală, n-am primit scrisorile pe care le aşteptam...” trebuie, din contră, să ne străduim să avem o gândire pozitivă. În fiecare dimineaţă, trezindu-se, un adevărat discipol gândeşte aşa: “Domnule Dumnezeu, Creatorul nostru, Îţi mulţumesc că m-am trezit în viaţă, sănătos, putând să respir, să merg, să cânt, să privesc, să aud... pentru că acestea sunt comori inestimabile.” Trebuie să ne sculăm bucuroşi, mulţumind Domnului. Dacă oamenii îmbătrânesc atât de repede, este din cauză că nu ştiu cum să cheme în fiecare zi bucuria.
Plexul solar e un centru extrem de important şi trebuie să evităm tot ceea ce ar putea să îl contracte, pentru că el întreţine mai departe contracţia vaselor de sânge şi diferitelor canale ale organismului. Şi când sângele sau celelalte lichide circulă prost, se formează depozite care, cu timpul, sfârşesc prin a provoca tot soiul de probleme. Ceea ce perturbă mai mult plexul solar sunt manifestările dezordonate ale corpului astral: frica, furia, gelozia, dragostea pasională. Şi cum plexul solar e un rezervor de forţe, consecinţa acestor dizarmonii e o demagnetizare totală. Când simţiţi un frison sau un şoc, imediat veţi fi golit de forţe, picioarele nu vă mai susţin, mâinile vă tremură, capul vă este vid. Aceasta semnifică că plexul vostru solar şi-a epuizat forţele sale.

Se spune adesea că inima este cea care înţelege şi se vorbeşte de inteligenţa inimii... Chiar şi Evangheliile fac aluzie la inimă ca un organ de înţelegere. Dar despre ce inimă e vorba? Evident că nu e vorba de cea fizică, organul care pompează sânge. Nu, adevărata inimă, inima iniţiatică este plexul solar, el este cel care simte, înţelege, sesizează mari adevăruri cosmice. Creierul ştie numai să studieze, să scrie, să vorbească, etc. chiar fără a avea o idee clară despre lucruri. Priviţi cum se petrec lucrurile în lumea actuală: se discută, se scrie, dar în realitate nu s-a înţeles nimic, pentru că e imposibil de a se înţelege corect cu creierul. Lucrurile trebuie trăite pentru a le înţelege, trebuie trăite cu toată fiinţa.
Când trăiţi un sentiment, când simţiţi în voi teama, îngrijorarea, dragostea, nu le simţiţi în creier, nici în inima fizică, ci în plexul solar. Deci, plasând inima în plexul solar, Iniţiaţii arătau că ei cunoşteau mult mai bine adevărata anatomie şi fiziologie umană decât biologii care nu văd decât ce e fizic şi material. Ei suprimă adevărata realitate a fiinţei umane, în timp ce Iniţiaţii sunt interesaţi mai întâi de această parte invizibilă şi subtilă. Aceştia din urmă posedau o ştiinţă prodigioasă, dar ţineau multe lucruri ascunse, pentru că revelarea lor ar fi fost periculoasă; atunci nu spuneau numai unele lucruri şi toţi ceilalţi trebuiau să le descopere pe celelalte.
Trebuie ştiut că plexul solar controlează majoritatea funcţiilor corpului fizic, dar şi că tot el a creat şi alimentează creierul. Da, creierul e o creaţie a plexului solar, e copilul său; de aceea plexul solar îl hrăneşte, iar când încetează să-i mai trimită hrana, omul îşi pierde posibilităţile: devine somnolent, sau îl doare capul şi nu mai poate să gândească.

Funcţia fiziologică a splinei este, o ştiţi, de a forma globulele roşii ale sângelui. Nu e de mirare, deci, că centrul eteric al vitalităţii e plasat chiar deasupra ei. Pentru a capta particolele de vitalitate care vin de la soare, trebuie ca dimineaţa să vă gândiţi la acest centru pentru a-l activa, a-l face mai receptiv, şi a absorbi astfel mai bine lumina soarelui pentru a ameliora sănătatea şi vigoarea voastră.
Prin observaţie, disecţie, cu ajutorul aparatelor din ce în ce mai perfecţionate, anatomiştii care studiază de secole corpul uman au ajuns la o cunoaştere foarte detaliată a structurii sale fizice; dar sunt departe de a găsi ceea ce au găsit Iniţiaţii, care graţie clarviziunii lor şi experienţei lor spirituale au descoperit anatomia subtilă a omului. Şi una din descoperirile cele mai impresionante este cea pe care au făcut-o Iniţiaţii Indiei privind sistemul celor şapte chakre. De mai multe milenii, ei învaţă că deasupra corpului fizic, în corpurile eteric şi astral, omul posedă centrii subtili situaţi pe axa coloanei vertebrale. Ei îi numesc aceştri centri Chakre (în sanscrită înseamnă “roată”) sau lotuşi.
De jos în sus aceştia sunt:
- la baza coloanei vertebrale: Muladhara, lotusul cu patru petale.
- deasupra organelor genitale: Svadhishana, lotusul cu şase petale
- în regiunea buricului şi al plexului solar: Manipura, lotusul cu zece petale
- în regiunea inimii: Anahata, lotusul cu doisprezece petale
- în partea din faţa gâtului: Vishuda, lotusul cu şaisprezece petale
- între cele două sprâncene: Ajna, cu două petale mari, divizate în 48 de petale fiecare: în total 96 petale
- în creştetul capului: Sahasrara, lotusul cu o mie de petale. În realitate el are 960 petale, iar în mijloc are o corolă de 12 petale, în total are 972 petale. Cele 12 petale din mijloc sunt galben aurii, cele 960 sunt violete, iar cele două corole se învârt în sens invers.
Nu se pot găsi urme ale acestor centri spirituali în corpul fizic, pentru că ei sunt situaţi în corpul eteric. Organele corpului nostru sunt subordonate influenţei lor.
Aceşti centri subtili sunt inactivi la aproape toţi oamenii. Pentru a-i stimula, un yoghin trebuie să-şi trezească forţa Kundalini care doarme la baza coloanei vertebrale, şi să o facă să urce străbătând chakrele unde ea declanşează şi eliberează puterile pe care le conţin. Forţa Kundalini e reprezentată ca un şarpe înfăşurat de trei ori în jurul său în interiorul unei figuri triunghiulare, în centrul ceakrei Muladhara. Când se trezeşte, e ca o flamă, un foc care începe să urce în spirală în lungul coloanei vertebrale, şi în urcare ea întâlneşte şi stimulează celelalte chakre. Cu limba sa, spune tradiţia, şarpele Kundalini acţionează asupra fiecărei chakre pentru a suda şi a lega diferite elemente care îi permit să se învârtă. O chakră e un sistem foarte delicat cu un angrenaj de o extremă fineţe şi numai şarpele Kundalini poate regla aceste roţi şi a le pune în funcţiune. În momentul când chakra începe să se rotească, se manifestă facultăţile şi puterile care sunt legate de ea.
Chakrele se deosebesc unele de altele prin culoarea lor, numărul de petale, adică numărul şi intensitatea vibraţilor lor, divinităţile care locuiesc în ele, şi mai ales prin virtuţile şi puterile pe care trezirea lor le conferă omului: Muladhara îi dă energie vitală; Svadhishana îi dă forţa creatoare; Manipura îi dă conştiinţa colectivă; Anahata îi dă iubirea universală; Vishuda îi dă înţelepciune; Ajna îi dă clarviziune; Sahasrara îi dă atotputernicia şi libertatea. Se spune că o divinitate sau Shakti locuieşte în fiecare chakră. Numele lor, începând de jos, sunt: Dakini Shakti, Rakini Shakti, Lakini Shakti, Kakini Shakti, Shakini Shakti şi Hakini Shakti. Ajunsă la sfârşitul călătoriei sale, forţa Kundalini atinge Shiva, principiul masculin. Reunirea celor două principii masculin şi feminin, capul şi coada şarpelui, se face într-o lumină orbitoare. Din acel moment, yoghinul, ajuns pe culme, e liber de orice constrângere.

Când omul va înţelege lucrarea lui Dumnezeu şi va vedea cum e construită lumea, că punctul de plecare este Cerul şi punctul de sosire este Cerul, pământul nu va mai fi pentru el un obstacol. Dragostea vine din Cer şi trebuie să se întoarcă în Cer. Nu există două, trei, sau patru feluri de iubire, e tot timpul acelaşi, dar înţeleasă şi trăită la nivele diferite. Se spune că Dumnezeu este dragoste, nu s-a spus niciodată că diavolul este dragoste... Dragostea vine de la Dumnezeu, şi dacă în coborârea ei nu întâlneşte nici o rezistenţă, ea circulă corect fără a provoca arsuri sau febră. Dragostea care arde e o dragoste care este împiedicată în drumul său. Iată un exemplu: sunteţi în pat cu febră; această febră este cauzată de impurităţile care împiedică circulaţia sângelui şi a forţelor vitale, şi febra este lupta organismului pentru a elimina aceste obstacole.

Dacă nu vreţi să rămâneţi să suferiţi pe pământ, dacă vreţi să intraţi în eternitate nu trebuie să vă mai gândiţi la perpetuarea speciei pentru că aceasta crează legături care vă vor reţine pe pământ: sunteţi legat (ă) de mama (tatăl) copiilor voştri, sunteţi legat (ă) fizic de copiii voştri care sunt carne din carnea voastră, sânge din sângele vostru; şi chiar psihic aveţi legături cu ei de asemenea. De aceea filozofia budhistă învaţă că, chiar când omul pleacă pe lumea cealaltă, când se gândeşte să părăsească totul şi să se elibereze, ei bine nu, el are încă legături cu copiii lui, cu toţi părinţii săi, şi nu poate deci părăsi regiunile inferioare ale planului astral, rămâne un timp foarte aproape de oameni, şi mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i observa, participa la viaţa lor şi chiar hrănindu-se prin intermediul lor. După această filozofie, pentru a putea fi liber nu trebuie să te căsătoreşti, nici să ai copii, pentru că aceia care au acceptat să formeze o familie pentru că numele lor să reziste timpului sunt atraşi de nume, de “firmă”, cum se spune, şi trebuie să coboare tot timpul pe pământ pentru că, jos, această familie se gândeşte la ei şi îi cheamă.

Numai Iniţiaţii au reuşit să împace în viaţa lor comunismul şi capitalismul, şi au făcut-o conştient. Ei ştiu că această circulaţie este o lege a vieţii: a lua şi a da... Da, şi viaţa eternă, este de a primi de la Cer, apoi de a împărţi ceea ce ai primit, pentru ca totul să se întoarcă către Cer pentru a fi din nou purificat. Circulaţia în vene este capitalistă: din toate punctele corpului sângele se îndreaptă către plămâni pentru a fi purificat. Apoi, de aici, sângele merge către inimă care îl trimite în tot corpul: circulaţia arterială este deci comunistă.
Circulaţia sângelui este în realitate reflectarea unui proces cosmic. Această energie care vine de la Dumnezeu, din Centru, şi care coboară în toate regnurile naturii (oameni, animale, vegetale...) pentru a le învigora, se încarcă de impurităţi, apoi prin căi necunoscute, ea se întoarce la plămânii şi inima universului pentru a se purifica, înainte de a fi trimisă din nou către creaturi. Această circulaţie, înseamnă capitalismul şi comunismul cu adevărat înţelese.

Toţi vorbesc de servirea patriei, dar, adesea acestea nu sunt decât cuvinte. Se gândesc numai la buzunarul lor, la prestigiu, la putere, posedând încălţări, ghiare, dinţi, pentru a-şi curăţa drumul şi a obţine primul loc. În timp ce alţii, mai competenţi, dar care nu au nici aceste încălţări, nici aceste ghiare, rămân în umbră. Eu nu sunt împotriva politicii, dar pentru mine singura politică valabilă este aceea a Iniţiaţilor care au studiat natura omenească, forţele sale, slăbiciunile, nevoile şi condiţiile spirituale, afective, morale, şi economice în care poate ea să se desfăşoare. Atât timp cât nu posedă aceste cunoştinţe, politica nu poate duce decât la înfruntări sângeroase.
Priviţi-l chiar pe Karl Marx, care este atât de glorios, slăvit, urmat, ei bine, el va claca peste puţină vreme, împreună cu toată suita sa. Da, pentru că nu se rezolvă problemele oamenilor prin lupta de clasă, colectivizarea mijloacelor de producţie etc. Că a fost un geniu Karl Marx, aceasta este sigur, nimeni nu o poate nega, dar că nu a prevăzut totul, că nu a trăit o viaţă divină, că nu a fost un Iniţiat, este la fel de sigur. Recunosc că trebuie să existe oameni calificaţi în fiecare domeniu al vieţii economice şi sociale, dar înainte de toate trebuie la conducere Iniţiaţi care poate nu ştiu nimic din toate acestea, dar cunosc esenţialul.

Dis de dimineata profetii începura invocarile: "Baal... Baal... raspunde-ne". Nici un raspuns. Ilie râdea de ei: "Strigati putin mai tare, ca sa va auda. Poate ca este ocupat cu altceva, poate e plecat în calatorie, sau poate ca doarme". Profetii strigara mai tare si mai mult decât atât, cum stiau sa practice magia îsi facura taieturi în corp pentru ca sperau ca prin sângele care curgea sa atraga larvele si elementalii care sa faca sa cada focul pe altar. Asta a durat pâna la amiaza, dar nimic nu avu loc. Atunci Ilie spuse: "Acum gata. Sa mi se aduca douasprezece pietre. Cu aceste pietre facu un altar în jurul caruia sapa o groapa. El puse lemne pe pietre si un taur taiat în bucati. Pe urma stropi totul cu apa si umplu de asemenea groapa cu apa. Când totul fu gata, Ilie îl invoca pe Cel Vesnic: "Dumnezeu al lui Abraham, al lui Isaac si al lui Israel, fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu în Israel, ca eu sunt slujitorul Tau si ca am facut toate aceste lucruri prin cuvântul Tau". Atunci focul cazu din cer si arse tot: victima, lemnul, pietrele si apa. Toata lumea cazu în genunchi si recunocu ca adevaratul Dumnezeu era Dumnezeul lui Ilie. Dar dupa aceasta, Ilie, putin prea mândru de victoria sa, îi duse pe cei patru sute cincizeci de profeti ai lui Baal pe malul unui râu si le taie capul.

În Fraternitate, avem obiceiul de a medita împreuna, dar si de a cânta împreuna, de a lua masa împreuna, de a face unele exercitii împreuna. De ce ? Pentru ca Învatamântul nostru aduce metode noi pentru ca oamenii sa învete sa traiasca mai înfratiti, aprofundând din ce în ce mai mult constienta universalului. Caci ceea ce lipseste cel mai mult, chiar în învatamintele spiritualiste, este dorinta de a trai o viata colectiva, frateasca. La ei, ceea ce predomina este intelectul, acumularea de cunostinte si de puteri de care sunt atât de mândri dar ei sunt în permanenta separati, izolati; nu se simte o adevarata dragoste între ei. Aici, din contra, încercam sa cream caldura între noi si sa ne apropiem. Deja, cântând împreuna, se face enorm pentru a vibra la unison, pentru a ne acorda, pentru a ne armoniza. Vibratiile, aurele tuturor fratilor si surorilor se unesc si creaza cele mai bune conditii pentru venirea unor entitati luminoase, care aduc vibratiile lor. De aceea este atât de important sa cântam împreuna, asa cum o facem noi înainte de masa, pentru ca spiritele de sus sa vina sa asiste la acest moment sacru, când noi trebuie sa intram, prin hrana, în comunicatie cu trupul si sângele lui Cristos.

Retelele favorizeaza puterea generozitatii

Robert Kiyosaki

Oamenii bogati si puternici inteleg puterea retelelor.Daca oamenii bogati si puternici folosesc retele,voi de ce nu le-ati folosi?

Tatal bogat a spus:

-Daca vrei sa devii bogat,trebuie sa creezi retele pe care sa le conectezi apoi la alte retele.Motivul pentru care este usor sa te imbogatesti prin intermediul retelelor consta in faptul ca este usor sa fii generos prin intermediul retelelor.Pe de alta parte,oamenii care actioneaza singuri sau ca simpli indivizi isi limiteaza sansele pentru a obtine succesul economic.Retelele sunt constituite de oameni,afaceri sau organizatii fata de care tu esti extrem de generos,pentru ca tu ii ajuti pe ei,iar ei te ajuta pe tine,a continuat el sa spuna.Retelele sunt niste sisteme puternice de parghie.Daca vrei sa te imbogatesti,creaza o retea si conecteaz-o la alte retele!

Planul nostru de afaceri se bazeaza pe aceasta interdependenta de retea,nu pe o competitie directa cu organizatii si companii care sunt mai mari decat noi.Astazi,noi colaboram cu societati si companii precum:AOL Time Warner,Time Life,Nightingale-Conant,PBS sau cu edituri din peste 40 de tari,diverse organizatii bisericesti si companii de network marketing.Noi lucram impreuna pentru a ne face unii pe ceilalti mai puternici,mai viabili si mai bogati.Noi oferim si primim,ne impartasim laturile puternice si ne consolidam laturile slabe,devenind astfel cu totii mult mai puternici.

Am descoperit ca prin aceasta metoda de cooperare,prin care ne asiguram ca partenerii nostri de afaceri prospera,valoarea noastra a crescut exponential.Am observat ca indivizii sau partenerii de afaceri a caror atentie este in primul rand centralizata asupra lor insisi si a dorintelor lor de imbogatire,primind mai mult decat ofera in schimb,nu sunt niste parteneri buni de retea.Am observat ca oamenii care vor mai mult sa primeasca decat sa ofere si sunt preocupati in mod deosebit de propria lor persoana ajung in final sa munceasca mai mult si sa castige mai putin.

Am facut odata parte din consiliul director al unei companii care avea un presedinte prea putin interesat de
compania sa.Nu-l interesa nimic altceva decat pachetul sau salarial si ceasul sau de aur.Nu manifesta nici un interes pentru reteaua sa,in acest caz,o afacere de sute de angajati care o mentineau in viata.Nu-l interesa decat propria sa persoana.Nu mai este nevoie sa spun ca am fost nevoiti sa alegem un alt presedinte.Punctul cheie in obtinerea succesului in afaceri este acela de a manifesta un interes real pentru partenerii tai de afaceri sau pentru organizatiile cu care colaborezi,facand tot ce-ti sta in putinta ca si acestia sa aiba succes in tot ce intreprind.Nu se poate sa manifesti interes doar pentru propria ta persoana,asa cum se pare ca procedeaza marea majoritate a oamenilor si a organizatiilor in ziua de azi.

Cand eram in liceu,tatal bogat m-a rugat sa vin in sala de conferinte ca sa asist la felul in care angaja un om care urma sa aiba grija de unul din parcurile lui industriale.La interviu se prezentasera 3 concurenti.Dupa ce tatal bogat le-a explicat care erau sarcinile lor,i-a intrebat daca aveau intrebari.Intrebarile au fost deosebit de interesante,ca de exemplu:

1.Cat timp liber voi avea in fiecare zi?
2.Cat este durata concediului medical?
3.Care sunt indemnizatiile de care beneficiez?
4.Cand mi se acorda o promovare si o marire de salariu?
5.Cate concedii platiti?

Dupa incheierea interviului,tatal bogat m-a intrebat ce am observat.

Eu am raspuns.
-Ii interesa numai aspectele legate de persoana lor.Nici macar unul n-a intrebat cum sa te ajute in afacerea pe care ai creat-o sau cum s-o faca mai profitabila.

-Asta am observat si eu,a spus tatal bogat.

-Ai de gand sa angajezi pe vreunul dintre ei?

-Bineinteles,mi-a spus tatal bogat.Eu caut acum un eventual angajat,nu un partener de afaceri.Caut o persoana care vrea sa castige niste bani,nu sa se imbogateasca.

Ti s-au prea lacomi?l-am intrebat eu.
Cei care au citit si celelalte carti ale mele isi amintesc ca tatal bogat m-a obligat intotdeauna sa muncesc pe gratis,nu pentru bani.

-Da,mi-a raspuns el.Dar noi suntem cu totii lacomi intr-o masura mai mare sau mai mica.Motivul pentru care nu vor ajunge niciodata sa se imbogateasca nu este faptul ca sunt lacomi;motivul este ca nu sunt destul de generosi.
Asadar,rata lor de levier va ramane probabil mereu de 1:1.

Ca sa repet cuvintele tatalui bogat:
-Cei mai multi oameni nu se vor imbogati niciodata pentru ca nu se gandesc decat la plata pe care o pot obtine pentru o zi de munca.Nu exista un sistem prea mare de parghii in plata unei zile de munca,pentru ca-indiferent cat de mult muncesti sau de suma pe care o castigi-rata va ramane tot de 1:1.