-Sigur că da! Chiar de mai multe ori… Iar în ultima vreme simt tot mai mult nevoia de a reveni asupra celor trei asasinate, cu date și detalii noi!
-Haideți să ne oprim numai la asasinatul din urmă cu 20 de ani, de la Chicago. Ce aveți de adăugat?
-Dacă o luăm în ordine cronologică, aș face publică informația că suspiciunile mele – și ale altora în privința lui Ted Anton s-au confirmat. Un român bine informat din America mi-a spus că „grecul” face parte din echipa personală de informatori, de agenți a lui Zbiegnew Brjinski. Ceea ce ar putea să nască supoziția că interesul pentru manipularea încercată de Ted Anton se ridică la nivelul lui Zbiegnew acesta.
-Adică la cel mai înalt nivel al establishmentului planetar?
-Mă rog, dacă vrei mata!… La un nivel politic concordant, în orice caz, cu nivelul de intelectualitate al lui Culianu! Putem spune și așa! Adică la nivelul maxim!
-Desigur, faptul că Ted Anton face sau făcea parte din anturajul de …deservitori ai lui Z.B. nu înseamnă neapărat că tot ce face Ted Anton are legătură cu jupânul său sau este din ordinul acestuia.
-Interpretați această informație ca o confirmare a ipotezelor dumneavoastră?
-Nu văd altă semnificație!… La fel interpretez și informația căpătată de la generalul Mircea Chelaru: a fost coleg de clasă cu Ioan Petru Culianu. Colegi de clasă i-au mai fost câteva zeci de copii. Numai că după absolvirea celor șapte sau opt clase, Mircea Chelaru și Ioan Petru Culianu s-au prezentat amândoi să dea admiterea la același liceu: Liceul militar de la Câmpu Lung Moldovenesc, vestit ca liceu de elită!… Elită elită, dar ce căuta Néné Culianu la 14 ani să se dedice carierei militare?!… Mata ești prea tînăr ca să știi că a existat o perioadă când cariera armelor nu era deloc atractivă pentru un elev mai bine dotat, un premiant să zicem. Iar la unul ca Ioan Petru Culianu nicicum nu te-ai fi așteptat!
-Dumneavoastră când ați dat admiterea la liceu v-ați gândit la varianta liceu militar?
-În 1956? Nici vorbă!… Niciun coleg de-al meu nu s-a dus la un liceu militar. E așa de mare surpriza că, dacă n-ar fi vorba de domnul general Mircea Chelaru, o persoană atât de serioasă, nici n-aș lua în serios această vorbă. Ar fi interesant să aflăm mai multe de la sora lui Culianu. Ce anume a determinat această opțiune a lui Ioan Petru Culianu?… După părerea mea, avem dovada că junele Culianu era preocupat încă de atunci de problema puterii, că era preocupat pe termen lung de evoluția sa, de cariera sa, că avea un „program”! Nu acționa la voia întâmplării sau luat de curentul majoritar, de gloata informă și des-creierată, de-cervelată. Din relatarea dlui general Chelaru, rezultă că Néné a picat la proba fizică. Trebuia să alerge nu știu ce distanță într-un anumit timp… Evident, destinul său ar fi fost altul. De asemenea, e de luat în seamă acest detaliu și din perspectiva celor care se străduie să escamoteze dimensiunea naționalistă a personalității lui Culianu. E drept, așa cum spuneam și în carte, Culianu însuși, o dată ajuns în Occident, pare că a încercat să ascundă, să tăinuiască această propensiune. Dacă, așa cum zic mulți, Culianu „s-a jucat cu focul” și a arătat interes pentru zonele ascunse ale puterii politice la cel mai înalt nivel, trebuie să ne întrebăm: de ce acest interes? În ce scop? Cui urmau să-i servească informațiile astfel obținute? În niciun caz persoanei Culianu, ci unei entități superioare!… Impersonale!
-Dar n-aș insista cu interpretări prea personale. Cert este momentul biografic, care mi se pare relevant. Să lăsăm loc și pentru comentariile altora.
-Altă noutate?
-Una mult mai importantă!… Nu am putut însă să o verific, cât este de adevărată… E vorba de relația lui Culianu cu regele Mihai. Se pare că a existat un scenariu de aducere a regelui în Țară după decembrie 1990. Nu discut acum cât a fost de real și de realist acest scenariu. Luăm de bună această informație. Nu este prea neașteptată, surprinzătoare. Noutatea neașteptată este aceea că acest scenariu, într-una din variantele sale, prevedea venirea regelui în Țară și întronarea sa cu sprijinul unui guvern care l-ar fi avut în fruntea sa pe Ioan Petru Culianu!… O veritabilă fantezie utopică, aș zice. Ce minunat ar fi fost un asemenea guvern!… Nu pare de crezut, dar nu pot ignora această informație! Alții sunt cei capabili s-o verifice. Eu o iau de bună și o analizez!
-Așadar Ioan Petru Culianu prim ministru?
-Îți dai seama?! Culianu prim ministru în locul haimanalelor numite Petre Roman, Stolojan sau Boc! Et ceteri!… Crezi că nu ar fi fost mai bun chiar decât oricare dintre președinții sau prim miniștrii de după 1990?!
-Greu este de găsit cineva care ar fi fost un prim ministru mai rău decât Petre Roman și ceilalți!
-Bravo! Bine zis!… Deci, într-un puseu de normalitate, istoria a fost cât pe ce să ne ofere și această șansă: o Românie guvernată de Ioan Petru Culianu și oamenii pe care acesta i-ar fi adunat în jurul său!… Ar fi fost ceva de vis!
-Credeți că Ioan Petru Culianu v-ar fi avut în vedere pentru vreun minister?
-Pentru mine, eu, cu prim ministru Culianu, aș fi acceptat revenirea regelui! La începutul anilor 1990, m-am bucurat că regele Mihai poate reveni în România ca s-o viziteze. Dar nu-l vedeam întronat! Deși consider că soluția monarhiei, teoretic vorbind, are multe avantaje față de sistemul republican, mi-am zis că dinastia Hohenzollernilor și-a trăt traiul și și-a mâncat mălaiul!…
-Și încă ce mălai!
-Cineva, persoană apropiată de rege și bine cunoscută, mi-a și spus atunci: dacă Dumnezeu ar fi agreat revenirea regelui Mihai pe tron, i-ar fi dăruit un băiat. Așa însă, dăruindu-i numai fete, cinci fete!, Dumnezeu ne transmite un mesaj foarte clar. Deci, deși la data aceea nu am participat la dezbaterile din jurul acestui subiect, o spun acum: eram și sunt contra restaurației, a revenirii regelui Mihai în frunte Țării. Dar dacă mi s-ar fi spus că regele revine cu oameni de calibrul lui Culianu și cu însuși Culianu în funcția politică cea mai înaltă, se schimbau datele problemei. Cred că mă făceam partizanul regelui!… Iar ca mine ar fi gândit toți cei care îl cunoșteau pe Culianu și toți care l-ar fi putut cunoaște! Imaginează-ți-l pe Culiani la un talk show electoral cu Petre Roman!… Sau cu oricare altul, inclusiv președinții de care am avut parte!…
-Mda, mă puneți pe gânduri. Mare ghinion că, din nou, n-a fost să fie!…
-Din pricina cui n-a fost să fie din nou? Cine a curmat aceste proiect, acest vis?
-Cine altul decât asasinul de la Chicago! Și cei care i-au comandat crima! Cine?
-Eh, aici este noutatea cu care aș veni acum, după 20 de ani. Anume: în cartea Marele Manipulator pe care am scris-o împreună cu dumneata, am susținut, am insistat chiar, că este exclus ca asasinatul să fi fost executat din ordinul securității sau, și mai improbabil, al cercurilor legionare. Acum aș reveni: nu exclud ca asasinatul să fi fost comandat de la București, nu de securitate, ci de cei pe care revenirea regelui i-ar fi îndepărtat de la putere. Revenirea regelui avea șanse de a fi luată în serios, ca soluție salvatoare, numai dacă venea avându-l alături pe Ioan Petru Culianu și alți români de ispravă, din diasporă sau din Țară, că sunt destui… Fără aceștia, foarte puțini ar mai fi mizat pe regele Mihai. Or, asasinarea lui Culianu a lovit dur în proiectul revenirii regelui Mihai, făcând acest proiect de nerealizat!
-Deci Securitatea?
-N-aș zice Securitatea! Securitatea a încetat să mai existe în decembrie 1989. Poate chiar înainte!
-Asta cum vine?!
-Dacă prin Securitate înțeleg instrumentul de opresiune și control aflat la dispoziția lui Nicolae Ceaușescu! L-au abandonat sau trădat pe Ceaușescu dinainte de 22 decembrie 1989, poate cu anumite circumstanțe atenuante. Au știut, bunăoară, că nu-l mai pot apăra! Conspirația anti-ceaușistă, în mare măsură anti-românească, i-a copleșit! Mă rog, să se apere securiștii singuri, sunt majori! N-o să-i apăr eu!… Postulez însă: Securitatea de care a tremurat toată Țara pe vremea lui Ceaușescu nu a mai existat după decembrie 1989! Cei care l-ar fi putut ucide pe Culianu în 1991, printr-un ordin venit de la București, nu pot fi numiți Securitatea! Ci altfel! SRI sau SIE ori mai știu eu cum!
-Locul Securității după decembrie 1989 a fost luat de alte structuri. Chiar dacă mulți securiști s-au reangajat în aceste structuri, comanda a devenit alta, s-a schimbat radical. Or, orice serviciu de informații și activități secrete este în primul rând un instrument, ascultă de un centru de putere, chiar dacă din acel centru fac parte mulți dintre cei ce au lucrat cândva în structurile de informații secrete, Securitate sau SRI. Serviciul respectiv, de tip securitate, este un executant. Executant al unor ordine și dispoziții venite de sus. Iar acolo sus, unde se decide soarta Țării, nu este exclus ca cineva să-și fi dat seama că proiectul revenirii regelui poate fi cel mai bine dejucat prin eliminarea …primului ministru!
-În privința lui Ceaușescu, să fie clar: după 21 de ani de la asasinarea lui Ceaușescu, nu s-a putut identifica nici un ordin de eliminare fizică a cuiva, a unei persoane! Chiar atunci când, se pare chinezii, l-au sfătuit pe Ceaușescu să scape Țara de Ion Iliescu, Ceaușescu, adept naiv și sincer al comunismului cu față umană, s-a abținut. (Și rău a făcut, zicem noi azi!) În schimb, noii gevernanți, de după 22 decembrie 1989, au ucis fără păsare: peste o mie de tineri în decembrie 1989, apoi o mulțime de indezirabili incomozi… Astfel pusă problema, adică identificând motive pentru care Culianu punea în discuție și în primejdie structurile post-decembriste, capătă sens ideea, pe care am respins-o în urmă cu 20 de ani, că Ioan Petru Culianu ar fi putut fi asasinat de mâna cea lungă a așa zisei Revoluții. Cea din decembrie 1989!…
-Evident, toate aceste speculații sunt de luat în seamă numai dacă se confirmă că a existat un proiect politic, de revenire a regelui Mihai, cu Ioan Petru Culianu prim ministru.
-Cum putem afla dacă chiar a existat? Cred că regele Mihai este cel mai potrivit să dezvăluie acest detaliu! Greșesc?
-Dumneata nu greșești! Ar greși regele Mihai dacă ar face această dezvăluire!
-În ce fel ar greși?
-Ar greși față de lăcomia și lipsa de scrupule care, de aproape 70 de ani, îl apără pe regele Mihai de rigorile și riscurile corectitudinii. Căci, altminteri, dacă ar spune adevărul, ar însemna să-i acuze astfel, să-i dea de gol pe cei cu care mai apoi, nu peste mult timp după asasinarea lui Culianu, a bătut palma și s-a ajuns la situația de azi! Azi, când regele huzurește la București și tace! Tace și iar tace! Țara e pe ducă și domnul rege nu are nimic de spus! Nu zice nimic în apărarea lui Ion Antonescu, a lui George Alexianu… Așa cum a tăcut și pe vremea comuniștilor! Tace și îl doare în cur – să mi se ierte cuvîntul, îl doare în cur de Țară, căci cei ce-și bat joc de noi l-au acceptat să le fie părtaș la jaful generalizat din țară! Nu insist, căci nu acesta este subiectul. Dar cred că sunt și alții care ar putea să confirme sau să infirme că Ioan Petru Culianu era implicat în proiectul revenirii regelui Mihai în Țară!… În orice caz, Culianu nu ar fi ajuns la pace cu asasinii săi!… Așa cum a ajuns regele!
-Ce sens are asemenea propoziție: Culianu nu ar fi ajuns la pace cu asasinii săi?!
-Are sens cu carul!
-Lămuriți-mă, totuși!
-Adică nu ar fi ajuns la pace, așa cum a ajuns regele la pace cu cei care l-au alungat de pe tron!… Regele a cerut și a primit compensații uriașe, zeci de milioane de euro. O parte din aceste sume au devenit bani pentru partidul care a aprobat compensațiile regale sau, de ce nu?, de buzunar pentru liderii de partid. I-a împărțit regele cu prigonitorii săi! Culianu nu ar fi ajuns la pace cu cei despre care există suspiciunea că ar fi putut comanda asasinarea sa!
Bucuresti, 21 mai 2011
