Permacultura este o abordare a asezarilor umane si a proiectarii sistemelor agricole care imita relatiile gasite în natura.
Un sistem care se auto-sustine: Permacultura proiecteaza mediul astfel incat acesta sa se auto-sustina. Se bazeaza pe principii ecologice si biologice, folosind de multe ori modele care apar în natura, pentru a maximiza efectul si a minimiza munca. Permacultura isi propune sa creeze sisteme stabile, productive, care sa raspunda nevoilor umane si sa integreze armonios mediul cu locuitorii sai. Procesele ecologice ale plantelor, animalelor, ciclurile lor de hranire, factorii climaterici si ciclurile meteorologice sunt luate toate in considerare. Nevoile locuitorilor sunt asigurate prin utilizarea tehnologiilor pentru producerea de alimente, energie, adapost si infrastructura.
Munca minima, rezultate maxime: Elementele dintr-un sistem sunt privite in relatie unele cu altele, astfel incat rezultatele unora pot fi surse pentru celelalte. Intr-un sistem de tipul permaculturii, munca este minimizata, "deseurile" devin resurse, cresc productivitatea si randamentul iar mediul este restaurat. Principiile permaculturii pot fi aplicate oriunde, la orice scara, de la asezarile urbane dense la gospodariile individuale, de la ferme la regiuni intregi.
De unde provine permacultura: Permacultura ca metoda sistematica a fost practicata prima data de catre agricultorul austriac Sepp Holzer in anii 1960 si apoi dezvoltata pe baze stiintifice de australienii Bill Mollison, David Holmgren si asociatii lor in anii 1970, intr-o serie de publicatii.
Termenul de permacultura deriva din agricultura (sau cultura) permanenta.
Spre ce se indreapta permacultura: Intentia este ca, prin invatarea rapida a unui set de principii de proiectare de catre cat mai multi indivizi, ei sa-si poata proiecta mediul si sa-si poata construi asezari capabile sa se auto-sustina.
In acest fel se reduce dependenta societatii de sistemele industriale de productie si distributie pe care Mollison le considera ca fiind fundamental vinovate de distrugerea sistematica a ecosistemelor Pamantului.
Plecand de la sistemul de proiectare de tip agro-ecologic, permacultura s-a dezvoltat la scara internationala. Comunitatile de tipul "permaculturii" continua sa se extinda si sa dezvolte idei originale, integreaza o serie de idei de cultura alternativa, prin intermediul unei intregi retele de publicatii, gradini de permacultura, programe de formare si forumuri pe internet.
Permacultura devine tot mai mult o forma de arhitectura a naturii, precum si o institutie informala a idealurilor sociale alternative.
www.permacultura.alvalia.ro/permacultura.html
sâmbătă, 3 martie 2012
Operaţia prin care au fost implantaţi electrozi în creierul unei persoane cu epilepsie a fost un succes
Premiera chirurgicală românească, operaţia prin care au fost implantaţi electrozi în creierul unei persoane cu epilepsie a fost un succes, a declarat joi, echipa de specialişti care a efectuat intervenţia la spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti.
Implantul de electrozi este prima etapă din tratamentul chirugical al epilepsiei, tratament care poate duce la vindecarea afecţiunii. Acesta este necesar pentru că electrozii plasaţi în creier oferă date exacte despre localizarea focarului epileptic. Ulterior, se face o nouă intervenţie chirurgicală prin care se elimină zona de focar epileptic, pentru a videca boala.
Pacientul în vârstă de 37 de ani, care a suferit implantul de electrozi miercuri, nu a avut complicaţii postoperatorii şi se află în acest moment sub monitorizare.
“Crizele de epilepsie ale pacientului operat miercuri începeau cu halucinaţii vizuale, de aceea am pornit de la ipoteza că focarul epileptic afectează zona vizuală şi este nevoie de o delimitare foarte precisă în vederea rezecţiei, astfel încât, după operaţie să nu fie afectată vederea, a explicat medicul neurolog Ioana Mândruţă, care a făcut parte din echipa de medici care au realizat implantul. Potrivit specialistei, electrozii implantaţi vor fi extraşi peste două săptămâni, rolul acestora fiind acela de a ajuta la realizarea unei hărţi exacte a focarului epileptic al acestui pacient. Ulterior se va decide realizarea unei noi intervenţii chirurgicale, aceea de îndepărtare a focarului epileptic.
“În general, riscul major al procedurii este reprezentat de hemoragie fiindcă, în timpul implantării electrozilor chirurgul este ghidat de un program pe calculator, el nu vede nimic prin incizia făcută în craniu şi trece la distanţe milimetrice de vase de sânge din creier”, a spus medicul primar specialist în stereotaxie şi în chirugia mişcărilor involuntare, coordonatorul echipei multidisciplinare formată din chirurgi, neurologi şi biofizicieni, dr. Jean Ciurea de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti.
“Dacă focarul epileptic cuprinde zone vitale precum văzul, auzul sau zone motorii, medicul discută cu pacientul şi se găseşte o soluţie. Dacă rezectarea întregului focar epileptic ar afecta prea mult viaţa persoanei, atunci se poate recurge la o rezecţie parţială”, a explicat medicul neurolog Ioana Mândruţă. Persoanele supuse unei rezecţii parţiale a focarului epileptic nu se vindecă de epilepsie, dar au crize mai rare şi mai reduse în intensitate.
Costul acestei operaţii, realizată în premieră în România, a fost de 60.000 de euro, însă pacientul nu a plătit nimic, fondurile fiind obţinute printr-un proiect de cercetare. “În Occident această procedură terapeutică se face la un cost de aproximativ 100.000 euro”, a mai spus medicul primar neurolog Ioana Mândruţă.
Această variantă terapeutică de tratare a epilepsiei se adresează persoanelor cu epilepsie care nu răspund la tratament şi nu-şi pot controla crizele, inclusiv dacă este vorba despre copii. “Cam 30% din bolnavii de epilepsie din România sunt refractari la tratament şi acestor oameni li se adresează această metodă”, a spus medicul Ioana Mândruţă.
Procedura de implant de electrozi în creier şi, ulterior, cea de rezecţie a zonei cerebrale afectată, delimitată cu ajutorul acestor eletrozi, nu sunt tehnci invoatoare. Ele fac parte din ghidurile de practică medicală în tratarea chirurgicală a epilepsiei. “Nu este nimic experimental, am aplicat protocoale internaţionale, dar a fost o premieră pentru România”, a precizat medicul Jean Ciurea, care a coordonat echipa de specialişti. Medicii au precizat şi că rezecţia chirurgicală a zonei epileptice s-a mai făcut în România. “Am realizat rezecţia focarului epileptic la 25 de pacienţi, dar în cazul lor a fost suficientă delimitarea focarului cu ajutorul encefalogramei, însă acest lucru nu este posibil în cazul unor afectări profunde, intracerebrale, unde este necesară folosirea electrozilor implantaţi”, explică medicul primar neurolog Ioana Mândruţă.
Metoda implantării electrozilor se numeşte “stereoelectroencefalografie” şi a fost pusă la punct de o echipă de medici francezi condusă de Jean Talairach şi Jean Bancaud în Spitalul “Saint Anne” din Paris la mijlocul anilor ‘70. Timp de peste 30 ani, metoda a fost folosită în centrele moderne de chirurgie a epilepsiei din Franţa şi Italia cu rezultate spectaculoase, care au consacrat-o ca pe o procedură sigură şi cu mare randament în ce priveşte delimitarea focarului epileptic care apoi poate fi rezecat chirurgical fără afectarea zonelor funcţionale ale creierului.
România se află printre primele ţări care adoptă această metodă a cărei dificultate constă în a reuşi implantarea electrozilor fără a afecta vasele de sânge ale creierului şi a feri pacientul de complicaţii hemoragice.
www.money.ro
Implantul de electrozi este prima etapă din tratamentul chirugical al epilepsiei, tratament care poate duce la vindecarea afecţiunii. Acesta este necesar pentru că electrozii plasaţi în creier oferă date exacte despre localizarea focarului epileptic. Ulterior, se face o nouă intervenţie chirurgicală prin care se elimină zona de focar epileptic, pentru a videca boala.
Pacientul în vârstă de 37 de ani, care a suferit implantul de electrozi miercuri, nu a avut complicaţii postoperatorii şi se află în acest moment sub monitorizare.
“Crizele de epilepsie ale pacientului operat miercuri începeau cu halucinaţii vizuale, de aceea am pornit de la ipoteza că focarul epileptic afectează zona vizuală şi este nevoie de o delimitare foarte precisă în vederea rezecţiei, astfel încât, după operaţie să nu fie afectată vederea, a explicat medicul neurolog Ioana Mândruţă, care a făcut parte din echipa de medici care au realizat implantul. Potrivit specialistei, electrozii implantaţi vor fi extraşi peste două săptămâni, rolul acestora fiind acela de a ajuta la realizarea unei hărţi exacte a focarului epileptic al acestui pacient. Ulterior se va decide realizarea unei noi intervenţii chirurgicale, aceea de îndepărtare a focarului epileptic.
“În general, riscul major al procedurii este reprezentat de hemoragie fiindcă, în timpul implantării electrozilor chirurgul este ghidat de un program pe calculator, el nu vede nimic prin incizia făcută în craniu şi trece la distanţe milimetrice de vase de sânge din creier”, a spus medicul primar specialist în stereotaxie şi în chirugia mişcărilor involuntare, coordonatorul echipei multidisciplinare formată din chirurgi, neurologi şi biofizicieni, dr. Jean Ciurea de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti.
“Dacă focarul epileptic cuprinde zone vitale precum văzul, auzul sau zone motorii, medicul discută cu pacientul şi se găseşte o soluţie. Dacă rezectarea întregului focar epileptic ar afecta prea mult viaţa persoanei, atunci se poate recurge la o rezecţie parţială”, a explicat medicul neurolog Ioana Mândruţă. Persoanele supuse unei rezecţii parţiale a focarului epileptic nu se vindecă de epilepsie, dar au crize mai rare şi mai reduse în intensitate.
Costul acestei operaţii, realizată în premieră în România, a fost de 60.000 de euro, însă pacientul nu a plătit nimic, fondurile fiind obţinute printr-un proiect de cercetare. “În Occident această procedură terapeutică se face la un cost de aproximativ 100.000 euro”, a mai spus medicul primar neurolog Ioana Mândruţă.
Această variantă terapeutică de tratare a epilepsiei se adresează persoanelor cu epilepsie care nu răspund la tratament şi nu-şi pot controla crizele, inclusiv dacă este vorba despre copii. “Cam 30% din bolnavii de epilepsie din România sunt refractari la tratament şi acestor oameni li se adresează această metodă”, a spus medicul Ioana Mândruţă.
Procedura de implant de electrozi în creier şi, ulterior, cea de rezecţie a zonei cerebrale afectată, delimitată cu ajutorul acestor eletrozi, nu sunt tehnci invoatoare. Ele fac parte din ghidurile de practică medicală în tratarea chirurgicală a epilepsiei. “Nu este nimic experimental, am aplicat protocoale internaţionale, dar a fost o premieră pentru România”, a precizat medicul Jean Ciurea, care a coordonat echipa de specialişti. Medicii au precizat şi că rezecţia chirurgicală a zonei epileptice s-a mai făcut în România. “Am realizat rezecţia focarului epileptic la 25 de pacienţi, dar în cazul lor a fost suficientă delimitarea focarului cu ajutorul encefalogramei, însă acest lucru nu este posibil în cazul unor afectări profunde, intracerebrale, unde este necesară folosirea electrozilor implantaţi”, explică medicul primar neurolog Ioana Mândruţă.
Metoda implantării electrozilor se numeşte “stereoelectroencefalografie” şi a fost pusă la punct de o echipă de medici francezi condusă de Jean Talairach şi Jean Bancaud în Spitalul “Saint Anne” din Paris la mijlocul anilor ‘70. Timp de peste 30 ani, metoda a fost folosită în centrele moderne de chirurgie a epilepsiei din Franţa şi Italia cu rezultate spectaculoase, care au consacrat-o ca pe o procedură sigură şi cu mare randament în ce priveşte delimitarea focarului epileptic care apoi poate fi rezecat chirurgical fără afectarea zonelor funcţionale ale creierului.
România se află printre primele ţări care adoptă această metodă a cărei dificultate constă în a reuşi implantarea electrozilor fără a afecta vasele de sânge ale creierului şi a feri pacientul de complicaţii hemoragice.
www.money.ro
Banii viitorului nu vor fi de hârtie sau de plastic, ci electronici
Banii viitorului nu vor fi de hartie sau de plastic, ci electronici. Universitatea din Pittsburgh a descoperit o metoda simpla prin care sunt impiedicate furturile.
Este vorba despre "intrerupatorul" de card/portofel electronic. Practic este un comutator pornit/oprit.
Ideea este simpla si a fost deja probata: atunci cand cardul/portofelul electronic este tinut de o anumita parte, senzorul montat in interiorul sau porneste. Prin contactul cu pielea, circuitul este functional si astfel se pot realiza tranzactii cu acel instrument bancar, explica cercetatorii.
Atunci cand cardul este pus inapoi in portofel, sau in buzunar si se intrerupe contactul pielii cu senzorul integrat, cardul se inchide automat. Scanarea lui cu un dispozitiv folosit de hackeri devine astfel in zadar, hotii nu-i vor putea copia datele de securitate.
www.stirileprotv.ro
Este vorba despre "intrerupatorul" de card/portofel electronic. Practic este un comutator pornit/oprit.
Ideea este simpla si a fost deja probata: atunci cand cardul/portofelul electronic este tinut de o anumita parte, senzorul montat in interiorul sau porneste. Prin contactul cu pielea, circuitul este functional si astfel se pot realiza tranzactii cu acel instrument bancar, explica cercetatorii.
Atunci cand cardul este pus inapoi in portofel, sau in buzunar si se intrerupe contactul pielii cu senzorul integrat, cardul se inchide automat. Scanarea lui cu un dispozitiv folosit de hackeri devine astfel in zadar, hotii nu-i vor putea copia datele de securitate.
www.stirileprotv.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)