Ronald Reagan primind un exemplar al primei cărţi publicate de generalul Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roşii, pe care preşedintele american a numit-o „biblia sa în abordarea dictatorilor“.
Ion Mihai Pacepa, cel mai înalt oficial din blocul sovietic care a cerut vreodată azil politic într-o ţară NATO, trăind și astăzi sub acoperire în Statele Unite, revine cu o nouă carte. După ce acum un sfert de secol, în bestsellerul internațional Orizonturi roșii, a demascat natura criminală a partidului comunist şi a Securităţii, aducând prejudicii ireparabile regimului de la Bucureşti, în cartea de față generalul ia în colimator o țintă uriașă: știința dezinformării, născută și perfecționată în fosta Uniune Sovietică, și astăzi uimitor de influentă. Împreună cu istoricul Ronald Rychlak, Pacepa expune angrenajele unora dintre cele mai puternice campanii de dezinformare lansate de la Kremlin. Cititorul va descoperi răspunsuri la multe întrebări esențiale ale epocii moderne: de ce în ultimii 50 de ani lumea occidentală s-a întors împotriva credinței sale fondatoare, creștinismul? De ce islamul radical, jihadul și terorismul au izbucnit cu atâta forță, după o lungă perioadă de relativă acalmie? De ce s-au înmulțit manifestările de sorginte marxistă în Statele Unite și în zona NATO? Ce s-a întâmplat, de fapt, în Rusia după căderea Zidului Berlinului?
O carte pe care „istoria a așteptat-o“, după cum spune profesorul Paul Kengor, o mină de aur din care putem extrage toate informațiile ce se cer cunoscute despre Războiul Rece.
www.humanitas.ro
Cel care a pus bazele teoretice ale dezinformarii este generalul chinez SunTzu care, in urma cu peste 2500 de ani, formula principiile dezinformarii si, pe un plan mai larg, ale razboiului psihologic si anume:
1. discreditati tot ceea ce este mai bun in tara inamicului;
2. implicati reprezentantii clasei conducatoare adversarilor vostri in actiuni ilegale;
3. subminatile reputatia si demascatii la momentul oportun in fata concetatenilor;
4.utilizati colaborarea creaturilor josnice si abominabile;
5. dezorganizati prin toate mijloacele activitatea conducerii inamice;
6. semanati discordia si creati conditii de dispute intre cetatenii tarii inamice;
7. atatati pe tineri impotriva batranilor;
8. ridiculizati traditiile adversarilor vostri;
9. slabiti dorinta de lupta a inamicului prin poezii si cantece senzuale;
10. trimiteti-le fiice ale placerii pentru a desavarsi opera de distrugere; fiti generosi in promisiuni si darnici, pentru a cumpara informatii. Nu economisiti banii, caci astfel cheltuiti aduc o izbanda usoara etc.Chiar daca, in esenta lor, principiile si regulile de mai sus, au ramas valabile, prin descoperirea tiparului, aparitiei ziarelor, cartilor, revistelor, radioului, televiziunii (socotita paradisul dezinformarii!), Internetul (cu aparenta de obiectivitate!) s-au creat numeroase posibilitati pentru ca informatia sa fie „prelucrata", sa se indeparteze chiar pana la opusul realitatii ce ar trebui sa o reflecte. „Este adevarat, doar am auzit la radio, am vazut la televizor, am citit in ziar..." sunt expresii tot mai frecvent uzitate pentru a sustine un punct de vedere. Si tocmai pe o asemenea credibilitate a mass-media se bazeaza si „maestrii" in arta diversiunii prin cuvant, sunet si imagine.
Etapele pregatirii dezinformarii
In conceptia lui Vladimir Volkoff, principalele etape ce le implica conceperea si organizarea unei operatiuni de dezinformare constau in:
1. Stabilirea beneficiarului (o persoana, o institutie, un partid, o grupare etc.), acesta fiind si cel care va achita nota de plata;
2. Incredintarea misiunii de a organiza si sustine dezinformarea unei agentii specializate;
3. Studiul si analiza „pietii", a starii de spirit a publicului vizat, a ceea ce doreste acesta,a ceea ce ar accepta si ce nu;
4. Alegerea sporturilor de baza care prin continutul si forma lor sa socheze, sa surprinda si sa seduca;
5. Stabilirea transmitatorilor, care ziar, revista, post de radio, de televiziune etc. vor fi folositi in operatiunea de dezinformare si care (atentie!) in caz de nereusita va putea sa devina tapul ispasitor;
6. Precizia temei (obiectul dezinformarii) intr-o formula cat mai simpla si directa;
7. Tratarea temei, apelul la o diversitate de abordari a informatiilor si intr-un limbaj accesibil publicului;
8. Alegerea „cutiilor de rezonanta", a ziarelor si revistelor, posturilor de radio si televiziune,anumite categorii socio-profesionale, partide sau oameni politici care vor prelua, dezvolta si sustine tema ce face obiectul dezinformarii;
9. Pregatirea graduala a opiniei publice pentru ca, in final, sa accepte cu usurinta ideile de baza ale dezinformarii;
10. Satanizarea sau diabolizarea adversarului, afirmarea a cat mai multe lucruri rele despre acesta,utilizand informatii, declaratii, inregistrari, fotografii false.
11. Maniheismul, crearea a doua tabere departajate categoric, opuse ireductibil, una a celor buni si alta a celor rai.
12. Psihoza, crearea in randul publicului a unei stari irationale care sa-l impinga sa nu mai vada decat ceea ce se intampla in sensul dezinformarii, sa o imbogateasca, sa se dezinformeze el insusi(culmea dezinformarii: autodezinformarea!).
Tehnicile dezinformarii
In operatiunile de dezinformare se utilizeaza frecvent o serie de procedee care, fara a fi preasofisticate sunt insa extrem de eficace precum:
1. Negarea faptelor, tinand seama ca publicul nu are timp si nici posibilitati de a verifica cum staulucrurile in realitate;
2. Inversarea faptelor, afirmarea categorica, cu obraznicie chiar, ca lucrurile stau exact invers, X nueste vinovat, ci tocmai Y care acuza;
3. Amestecul intre adevar si minciuna, un melaj savant intre adevar si fals;
4. Modificarea motivului, argumentarea faptului ca cel invocat este nereal, substratul actiunii fiindaltul;
5. Schimbarea circumstantelor, infatisarea imprejurarilor ca fiind total opuse celor declarate initial;
6. Estomparea, inecarea faptului respectiv sub o masa de fapte fara nici o legatura cu el, dar apte sa suscite interesul publicului;
7. Camuflajul, o varianta a estomparii prin care se dau foarte multe detalii despre aspectesecundare, trecand in zona marginala ceea ce de fapt era esential;
8. Interpretarea, fara a fi negate, modificate, estompate sau camuflate, faptele vor fi contestate,dupa caz, favorabil sau defavorabil;
9. Generalizarea, se diminueaza responsabilitatea cuiva demonstrandu-se ca nu este singurul in acea situatie;
10. Ilustrarea, se poate trece de la particular la general sau invers, demonstrandu-se ca evolutiaevenimentelor putea sa ia o turnura si mai grava, dar...
11. Parti inegale, acuzatiei i se va acorda un minut de emisie televizata sau o nota intr-o pagina deziar, iar meritele vor fi publicate timp de o ora sau pe o pagina intreaga;
12. Partile egale, se utilizeaza mai ales in ultima faza a operatiunii de dezinformare, cand opiniapublica a devenit deja majoritar favorabila dezinformatorului si trebuie sa ia o atitudine pentru a obtine cvasiunanimitate;13. Variatiuni pe aceeasi tema, extinderea problematicii la aspecte colaterale, aparent legate de tema initiala, dar care nu mai permit o clarificare a subiectului.Perspectivele? Deloc optimiste!Amplificarea capacitatilor mass-media, acumularile stiintelor socio-umane in planul posibilitatilor tot mai subtile de a influenta constiintele, convingerile, atitudinile si trairile oamenilor si colectivitatilor, dependenta crescanda de informatia curenta sau potential, tot atatea pericole care favorizeaza dezinformarea.In viitor, asa-zisele mesaje clandestine auditive si vizuale vor putea fi inoculate direct in subconstientul uman (comunicarea subliminala). Mesajele invizibile vor putea fi inserate in massmedia.Ce ati spune - se intreba cercetatorul american J. Peterson - daca ceea ce ati auzit la televizor din gura unei personalitati nu a fost rostit in realitate de acea persoana? Ce ar fi daca undeva, intre sursa si televiziune, ar putea fi modificate anumite cuvinte? Ar fi foarte dificil ca personalitatea respectiva sa contracareze prejudiciul, post-factum. La fel se poate face in cazul presei tiparite -modificari aduse unui reportaj undeva intre editor si presa. Tehnologia viitorului apropiat vapermite acest fel de manipulare. Pana nu demult se putea avea incredere in autenticitatea fotografiei. Astazi, cu ajutorul digitizarii, imagini, sunete, chiar impresii tactile pot fi realizate cu ajutorul computerului.O asemenea abilitate de manipulare a realitatii evolueaza pe mai multe fronturi. O modalitate de abordare rapida este holografia de proiectie. In decurs de 20 de ani - aprecia specialistul citat mai sus - va fi posibila proiectarea in aer a figurilor luminoase de inalta fidelitate, pentru a crea diferite obiecte acolo unde ele nu exista. Acestea vor putea fi vazute pe strada, fara a ne da seama daca suntpersoane reale sau nu.In pofida atator obstacole, totusi, prof. V. Volkoff apreciaza ca prevenirea dezinformarii, a efectelor este posibila, cu o conditie insa: sa dobandim sentimentul ca adevarul este un lucru sacru,intangibil, cel mai pretios bun al nostru si care trebuie tratat cu veneratie religioasa.Iata si cateva recomandari (de pregatire psihologica) pentru a nu cadea victime ale dezinformarii:
13. sa nu ne lasam sufocati de suprainformatia ambienta;
14. sa nu ne formam opinii decat asupra subiectelor despre care puteam avea acces la mai multe surse de informare;
15. sa invatam sa depistam simptomele unei campanii de dezinformare: obligatoriu,exista ceva necurat la mijloc cand doua ziare din tabere opuse cad de acord aproape pana la nivelul detaliilor;
16. sa practicam spiritul de contradictie, fara de care nu este posibil nici o virtute;
17. sa urmarim scrierile care denunta dezinformarea, studiile specialistilor asupra metodelor de dezinformare;
18. sa incercam sa ne formam opiniile, in loc de a le cumpara gata facute;
19. sa refuzam, mai precis de orice, practica autocenzurii.
Cu alte cuvinte, prin examinarea atenta a continutului informatiei, a emitentului, a momentului si contextului lansarii ei, prin verificarea din mai multe surse si cand este posibil si printr-o confruntare cu realitatea ce o vizeaza putem preveni manipularea noastra prin dezinformare.
