De exemplu,cand rosia a fost adusa in Europa din Americi,un botanist francez a identificat-o cu 'piersica lupului',o planta toxica despre care vorbeau invatatii antici.Consumarea rosiilor putea provoca spasme,spume la gura si chiar moartea,a avertizat el.Prin urmare,colonistii europeni ajunsi in America nu vroiau sa atinga planta,desi o cresteau in gradini ca planta decorativa.In acelasi timp,una dintre cele mai periculoase boli cu care s-au confruntat colonistii a fost scorbutul,dezvoltat din lipsei vitaminei C-care se gaseste din belsug in rosii.Leacul se afla chiar in propriile gradini,dar oamenii au murit din cauza unei paradigme gresite.
Dupa aproximativ un secol,paradigma s-a modificat pe masura ce au aparut noi informatii.Italienii si spaniolii au inceput sa consume rosii.Se spune ca Thomas Jefferson le-a cultivat si a incurajat folosirea lor ca aliment.In prezent,rosia este cea mai raspandita dintre legume.Acum vedem rosiile ca fiind sanatoase,le facem parte a alimentatiei noastre si obtinem o stare de sanatate,Aceasta este puterea modificarii unei paradigme.
Daca eu sunt ecologist si paradigma mea-sau harta mentala-imi arata doar o frumoasa padure virgina,imi voi dori sa o conserv.Daca tu,ca dezvoltator,ai o harta mentala care indica doar depozite subterane de petrol,vei dori sa forezi dupa petrol.Ambele paradigme ar putea fi corecte.Da,exista o padure virgina pe acel teren,dar tot acolo exista si depozitele de petrol.Problema este ca niciuna dintre hartile mentale nu este completa-si nici nu va putea fi vreodata.Dupa cum s-a dovedit,frunzelede rosie chiar sunt otravitoare,asa ca paradigma anti-rosii a fost corecta partial.Desi unele harti mentale ar putea fi mai complete decat altele,nicio harta nu este pe deplin completa,deoarece harta nu reprezinta teritoriul.Potrivit lui D.H. Lawrence,''fiecare jumatate de adevar produce contrazicerea sa prin cealalta jumatate de adevar'".
Daca vad doar harta mentala a primei cai- propria mea harta incompleta-,atunci singurul mod de a rezolva problema este sa te fortez sa imi acepti calea.Este, de asemenea,si singura modalitate de a-mi proteja imaginea de sine:eu trebuie sa inving si tu trebuie sa pierzi.
Daca,pe de alta parte,renunt la harta mea si o urmez pe a ta-cea de-a doua cale-,ma confrunt cu aceeasi problema.Nici tu nu poti garanta ca harta ta mentala este completa si s-ar putea sa platesc un pret imens pentru ca am urmat harta ta.Tu ai putea castiga,dar eu as putea pierde.
Am putea combina hartile,lucru care s-ar dovedi de folos.Am obtine o harta mai elaborata,care sa ia in considerare ambele perspective.Eu as intelege perspectiva ta si tu ai intelege-o pe a mea.Asta inseamna progres.Chiar si asa,am putea totusi avea scopuri incompatibile.Eu vreau in continuare ca padurea sa ramana neatinsa,iar tu vrei sa forezi in padure.Faptul ca eu am inteles harta ta mentala m-ar putea ajuta sa ma lupt cu tine mai bine.
Dar astfel ajungem la partea cea mai interesanta.Acest lucru se intampla cand te privesc si spun:''Putem gasi o solutie mai buna pentru ceea ce ne-am gandit pana acum?''Aproape nimeni nu pune aceasta intrebare,desi ea reprezinta cheia nu doar pentru rezolvarea conflictelor,ci si pentru transformarea viitorului.
