Dependent de muncă

Începe munca la ora 6 şi termină la 3 dimineaţa. Lucrează de mai bine de doi ani într-o companie din Big Four. Ştie că o să mai reziste cel mult un an la acelaşi loc de muncă. După 3 ani, majoritatea angajaţilor îşi dau demisia. Sau mor, aşa cum s-a mai întâmplat! Supravieţuitorii acestui ritm de muncă au devenit dependenţi de droguri legale şi singurul lor scop în viaţă e să aibă mai mult timp pentru odihnă. MONEY.ro vă prezintă mărturia şocantă a unei tinere care lucrează la una dintre cele patru multinaţionale de audit active pe piaţa românească.



E oficial. O companie din patru îşi exploatează angajaţii cu muncă peste program şi în weekend


Trebuie să treacă perioada de 2 ani ca să îţi permiţi să poţi să alegi. Rezişti cu sticla de cola, cu calciu în venă şi cu mult Supradyn, spune N.C.

Cum arată o zi de muncă?

2 ore de somn pe noapte, 6 (n.red.-ore) în weekend, 2 pachete de ţigări pe zi. E doar un exemplu. Dacă ai ajunge la noi, în open space (n.red. birou), să vezi oamenii, te-ai speria. Arăţi groaznic, nu mai ai chef să ieşi din casă, şi ceilalţi îţi semnalează asta! Întrebarea de la sfârşitul zilei: oare merită?

Când a devenit copleşitoare munca?

E ca un antrenament ce îţi intră în sânge. Simţi o oboseală acută, dar eşti obişnuit cu starea asta. În primul an a fost foarte greu să ma obişnuiesc cu programul, atunci am simţit pentru prima oară senzaţia de extenuare dusă la extrem, iar în anul 2 începuse să îmi intre în ritm. Dacă poţi să spui că ăsta e un ritm. Am avut o colegă care s-a internat în spital din cauza asta, probleme grave cu stomacul, tot din cauza oboselii, dar ea lucra foarte mult. Eu plecam la 1-2 noaptea, ea încă mai rămânea la birou.

Muncă la foc continuu

Perioada cea mai aglomerată e între ianuarie şi iunie, iulie. E perioada criminală în care lucrezi şi 24 de ore şi tot nu e destul. Trebuia să mă trezesc în fiecare zi la ora 6, venea taxiul şi mă lua, stăteam la client până pe la 6-7 seara, până când terminau ei programul de muncă, până ajungeam înapoi la birou se făcea 8 seara, stăteam acolo până la 12-1, mă apuca şi 3 dimineaţa, veneam acasă, şi aşa am ţinut-o cam două săptămâni. Fără nicio pauză, la foc continuu. Asta a fost dintotdeauna, nu doar înainte de criză.

Tu câte ore dormi, în medie, pe noapte?

În medie 4-5 ore. Programul ăsta e timp de 2 ani de zile.

Azi e sâmbătă...Ce faci de obicei sâmbăta?

Sâmbăta îţi rămâne liberă ca să dormi, să mai faci cumpărături, dacă apuci, eu în principiu nu mai apuc, pentru că nu mai îmi pasă, există magazinul de la colţ. Iar duminica începi să intri în fibrilaţii, te gândeşti că mâine e luni şi nu am terminat (n.red. munca). În principiu, munca pe un client se face de luni până vineri, dar nu se întâmplă niciodată să termini. Decât în cazuri excepţionale, în care s-au bugetat mai multe ore decât ar fi fost necesar. Mi s-a întâmplat o singură dată să fie un client pe care să ştiu sigur că l-am terminat vineri seara. Dar anul ăsta, fiecare duminică înseamnă muncă de la 10 până la 3-4 dimineaţa. Şi te trezeşti lunea foarte obosit.

De ce nu pleci de acolo?

O să mă gândesc la asta în iunie, după ce se termină şi anul ăsta, pentru că acum nu ai timp să cauţi, nu ai timp să mergi la interviuri, e foarte dificil când ai un client şi toate ard, eşti acolo în focuri, trebuie să dai peste o persoană foarte binevoitoare care să accepte: fie, du-te! Dar dacă o să fie mai rău? Trebuie să fii sigur că pleci undeva unde să ştii că o să şi merite.

La un moment dat am făcut o boală acută ce a necesitat intervenţie chirurgicală urgentă. Eram la client, mi-era rău, dar eu am crezut că am făcut o indigestie. Şi seara acasă am zis să mai lucrez un pic. Îmi intrase în sânge. Să mai deschid laptopul şi să mai lucrez câteva ore, şi atunci am simţit, am mers de urgenţă la spital, m-au operat în noaptea aia. A doua zi dimineaţa, nici bine nu mă trezisem din anestezie, că mă sună seniorul şi îmi spune: nu ai făcut nimic! ce s-a întâmplat? „Ştii, acum m-am trezit din anestezie, sunt la spital” zic eu. „Păi şi nu avut timp să lucrezi?” Îşi imagina că trebuia să lucrez înainte să mi se facă rău. „Timp mort. Până la spital ai stat degeaba”. Este o plantaţie de sclavi cu machiaj capitalist.

Ai vorbit cinstit cu şeful tău despre programul de lucru?

Dar nu îi interesează, fiindcă nimeni nu e de neînlocuit. Şi te înlocuiesc imediat şi îţi spun: ok, nu faci faţă? noi nu te ţinem cu forţa. Pleacă! Vina e a ta! Cine ar fi putut să ia o decizie concret era partenerul. De obicei partenerul era din străinătate. Şi pe el nu-l interesa ce faci, care e problema ta, şi ca un bulgăre de zăpadă...venea presiune de la partener care punea presiune pe manageri, ei pe seniori şi tot aşa.

Ne plângeam noi între noi, şi cam atât. Dar nu te ajuta nimeni cu nimic. Tot tu trebuia să îţi faci treaba. Tu erai responsabil cu toată munca.

Dar oamenii din anturanjul tău, cei care nu lucrează “în sistem”, te înţeleg?

Cu lumea din afara sistemului nu prea mai comunici, nu prea ai timp să ieşi, numai cu oamenii cu acelaşi program cu tine şi cu care te sincronizezi. Ştii deja povestea pe dinafară, şi când vii să vorbeşti despre asta unui om care nu ştie cum e, realizezi că că poate nu e foarte bine şi că poate e un stimul să iei o decizie radicală. Să pleci şi atât.

Când ţi-ai pus problema demisiei în mod categoric?

Din primul an, de când am început să fac over time (ore suplimentare, n.red.) serios, din aprilie-mai, începi să îţi spui întrebări. Grave! Şi de atunci, pe fiecare dintre noi ne bate gândul să ne dăm demisia. În fiecare luni aceeaşi dilemă. Nu mai pot.

Când nu mai poţi şi nu mai vrei, simţi tu că pentru tine experienţa s-a terminat, începi să cauţi în altă parte. Nu poţi să spui, gata! Azi îmi dau demisia. Ţine şi de siguranţa fiecărui om, nu vreau să rămân pe drumuri.

În afară de zilele de concediu din vară, mai ai timp liber să te refaci?

Se dau examene în mai, începutul lui iunie şi în principiu atunci se şi termină ce înseamnă dead-line-uri foarte stricte. Ţi se acordă două zile înainte de fiecare examen. Oamenii aşteaptă să ajungă la examene ca să doarmă. Iar alt timp liber mai sunt cursurile. Pentru fiecare examen participi la nişte cursuri, sunt 5 zile în care nu ai clienţi, nu ai nimic. Acum le-au comasat, în august, atunci nu sunt clienţi.



Dar măcar îţi poţi lua cele 21 de zile de concediu..

Mă gândeam cu groază cum ar fi să îţi spună că nu mai poţi să iei concediu, toată lumea a plecat în concediu şi tu eşti singura care a rămas. Şi nici nu poţi să faci nimic. După trei ani şi chiar în anul trei, poţi claca în orice moment. Foarte mulţi dintre noi au certitudinea că dacă au trecut prin asta pot să treacă prin orice.

Dar dacă ai o urgenţă? Poţi obţine înţelegere de la şef să pleci ca să rezolvi problema?

Dacă ai o urgenţă, poţi să pleci pentru o oră, maxim două. Am plecat, dar după asta trebuie să recuperezi. O oră, nu mai mult de atât. Trebuie să fii foarte bolnav, cu perfuzii, cred că aşa te-ar crede!

Dar în perioadele mai relaxate ai mai mers la interviuri de angajare?

Da. Şi la interviuri mă întrebau de ce am plecat din companie. Volumul de muncă, am spus. ”Şi totuşi, nu îţi pare rău că nu ai stat mai mult?” mă întreabă. “Nu!”, am răspuns! Lumea nu înţelege.

Vorbim de angajatori...

Da. “De ce ai venit la noi? De la un jucător mare?” mă întreabă. „Înseamnă că ceva s-a întâmplat, înseamnă că nu ai plecat de acolo în condiţii foarte bune, ai venit la noi, dar poate nu te vom primi, pentru că cine ştie ce s-a întâmplat acolo”. “Cum adică lucrai peste program? Păi şi dacă la noi o să se întâmple să lucrezi peste program?”
Se ştie că se lucrează mult, mi se pare aberant că tocmai angajatorul pune întrebări din astea. Stai puţin, am şi eu dreptul la viaţă! De asta plec.

Cum se recrutează la voi? Ce fel de oameni caută?

Se orientează către oameni care au făcut lucruri peste măsură. Nu numai facultatea, au fost şi în organizaţii, au şi lucrat în acelaşi timp, oameni care pot să facă mai mult decât restul şi decât cere, legal, contractul de muncă.

Când te-ai angajat, ce variantă declarativă ţi-au livrat angajatorii despre programul de lucru?

Ştii că se lucrează cam mult, dar apoi îţi băgau în faţă renumele şi ce oportunităţi o să ai. Dacă rezişti, o să fie bine. Ca să poţi să faci ceva, stai, închizi ochii şi mergi mai departe. Stai un an, doi, cât îţi trebuie şi apoi majoritatea pleacă. După vreo trei ani toată lumea pleacă. Îmi spuneau că o să fie şi deplasări, nu am soţ, nu am copil, sunt ok cu deplasările. Dar şi deplasările deveneau la un moment dat o povară. Nu făceai altceva decât că te trezeai dimineaţa, mergeai la client, stăteai acolo, apoi veneai seara de la client şi lucrai mai departe. Doar că nu dormeai în patul tău. “Beneficiam” de un pat un pic mai mare.

Altfel, ei nu au fost foarte expliciţi în privinţa programului de muncă?

Au spus că se lucreză mult, în sensul de mai mult de opt ore. Dar nu au zis ce înseamnă mult. Că se face over time (n.red. ore suplimentare). Punct.
În primul an se plăteau. Dar era foarte greu să accepte managerul acel over time, fiindcă tu, punându-ţi orele de over time, automat bugetul pe clientul respectiv sărea în aer, şi nu le mai ieşeau lor calculele. Erau acceptate, dar nu le aprobau managerii. Se întâmpla foarte rar să le aprobe. În anul al doilea, au schimbat politica şi au zis că mai bine transformă orele suplimentare în zile libere. Dar zilele libere puteai să le iei în vară, după busy season, nu când vrei tu! Ci doar când nu mai aveai de lucru. Dar chiar şi aşa, foarte greu se acceptau. Tot pe motivul ăsta, puneai mai multe ore, automat bugetul pe clientul respectiv urca şi nu mai ieşea la profit.

Şi a venit criza. Au făcut concedieri? Spuneai că oricum e foarte multă muncă..

Părea imposibil să dea afară. Şi aşa, volumul de muncă era foarte mare şi cine o să-l acopere? Totuşi, de când a început criza am pierdut mulţi clienţi şi mulţi oameni. Criza a venit cu costuri tăiate, şi asta înseamnă în primul rând salarii. Au dat afară oameni, după care oamenii au început să plece singuri. Au venit clienţi noi, mai mici, dar pe care tot trebuie să îi onorezi. Şi atunci volumul de muncă e mai mare.

În multe cazuri s-a ajuns la concluzia că oamenii nu erau potriviţi pentru job. După 7 ani de muncă în companie. S-a invocat nepotrivirea între profilul angajatorului şi al angajatului. Prin urmare, decizia de a renunţa la un angajat e “un bine” reciproc avantajos.

De pe ce poziţii au fost concediaţi?

Când au început “să scuture”, au început de sus. “Semnează-ţi demisia, pentru că oricum te dăm afară!”. A fost un proces urât. Fiecare era sunat şi chemat. Eram la birou când se întâmpla asta şi când începeau să sune telefoanele în birou ţi se oprea respiraţia. Acum au rămas fără oameni şi angajează. Au plecat foarte mulţi şi din toate poziţiile.

De ce nu ai plecat şi tu?

Dacă ai avea siguranţa că mâine te angajează cineva şi vine şi îţi pune contractul de muncă în faţă şi spune hai la mine să munceşti pe mai mulţi bani.... Nimeni nu pleacă pe acelaşi salariu. Toată lumea vrea mai mult. Toţi foştii noştri colegi care lucrează în altă parte au salarii mai mari decât noi, adică un post unde nu au la fel de mult de lucru şi salarii mai mari.

Câţi dintre cei care au fost constrânşi să îşi semneze demisia şi-au găsit de lucru în ultimul an?

Aproape toţi care au plecat s-au reangajat. Erau juniori, dar anul 2 de juniorat, vorbim de oameni care nu fost promovaţi.

Cum ai perceput compania înainte să te angajezi?

Când m-am angajat aici, am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Trei ani la rând mi-am dorit să ajung aici. Ziceam: la pensie ies de aici! Trei ani însă e maximul la care poţi rezista. Din moment ce ai stat trei ani, ai prins rădăcini, ai intrat în sistem, nu prea îţi mai vine să ieşi. Dacă rezişti.

Peste 50% dintre angajaţii români fac zilnic ore suplimentare, în timp ce alţi 12.67% fac ore suplimentare de cel puţin două ori pe săptămână, potrivit unui studiu al companiei de recrutare online Myjob.

Raluca Stroescu (31 de ani), manager de audit la Ernst & Young, a murit în 2007, cazul ei dezvăluind opiniei publice condiţiile în care se lucrează în unele dintre multinaţionalele care activează în România. Femeia muncea, de câteva săptămâni, circa 100 de ore pe săptămînă şi avea parte de doar 4-5 ore de somn pe noapte.

Sexul ca o terapie

Doriti sa va simtiti mai in forma, sa dormiti mai profund, sa indepartati oboseala si stresul, sa slabiti. Si sa traiti mai mult? Atunci indreptati-va direct spre dormitor, pentru ca sexul este "medicamentul-minune". Cercetatorii au descoperit ca sexul are toate aceste efecte benefice si chiar altele in plus. Studiile au aratat ca sexul face adevarate minuni, in moduri la care nici nu va ganditi.

Sexul este recomandat de medici drept cel mai eficient somnifer

Doriti sa va simtiti mai in forma, sa dormiti mai profund, sa indepartati oboseala si stresul, sa slabiti. Si sa traiti mai mult? Atunci indreptati-va direct spre dormitor, pentru ca sexul este "medicamentul-minune".

Cercetatorii au descoperit ca sexul are toate aceste efecte benefice si chiar altele in plus. Studiile au aratat ca sexul face adevarate mi-nuni, in moduri la care nici nu va ganditi.

Cea mai recenta dovada vine dintr-un studiu realizat la Sheffield University de medicii Merryn Gott si Sharon Hinchcliff. cei doi specialisti au descoperit ca cuplurile vechi care fac dragoste cu regularitate se afla intr-o forma fizica si psihica mai buna decat cei care fac sex mai rar. Dr. Gott a analizat cazurile a 70 de cupluri casatorite si spune: "Sexul pare sa fie important in ceea ce priveste increderea in sine, indiferent de varsta".

Inima sanatoasa

A face sex de trei ori pe saptamana, cel putin 20 de minute, duce la reducerea la jumatate a riscului aparitiei unei boli de inima. "Unii oameni se ingrijoreaza, gandindu-se ca o partida de sex le poate afecta sanatatea in sens negativ. Aceste cazuri, in care inima are de suferit sunt extrem de rare. Daca puteti urca treptele, atunci inseamna ca puteti face si sex - ceea este mult mai placut, oricum", explica dr. Gott. Muschi puternici. O partida de sex intareste muschii pelvisului, posteriorului, bratelor si coapselor. Dr. Gott explica: "Sexul relaxeaza muschii, asa ca este un tratament foarte bun in special pentru durerile de spate pe care le au multe femei. Cea mai eficienta pozitie pentru dureri de spate este cea a misionarului sau femeia deasupra". Mai putin stres.

Stresul este un adevarat ucigas al pasiunii. Insa o partida de sex produce substanta chimica numita dopamina, care anihileaza hormonii de stres. Numai 20 de minute de stres au ca rezultat doua ore de relaxare. "Sexul facut cu regularitate este un adevarat eliminator de stres si poate preveni durerile de cap, tensiunea nervoasa, asa ca ganditi-va de doua ori inainte de a folosi durerea de cap ca scuza", comenteaza medicul. Somn mai bun.

Un pui de somn dupa momentele de pasiune poate constitui un subiect de gluma in cuplu, dar expertii spun ca este ceva natural. Nivelul hormonului oxytocina, care provoaca somnul, creste de cinci ori in momentul orgasmului. Aceasta inseamna ca femeile vor pica de somn cam la 20-30 de minute dupa orgasm, in timp ce barbatii nu vor mai putea tine ochii deschisi cam in doua-cinci minute. "Acest lucru explica de ce se doarme atat de bine dupa un act sexual reusit si de ce barbatii adorm foarte usor dupa ce fac dragoste. Pentru ambele sexe, acesta este unul din cele mai bune remedii impotriva insomniei", este comentariul medicului.

Sistem imunitar mai puternic

Cercetatorii americani au descoperit ca persoanele care fac sex cu regularitate prezinta constant un nivel mai ridicat de imunoglobulina A in organism decat celelalte. La barbati, o partida de sex ridica nivelul de testosteron, substanta care intareste oasele si ajuta la transportul DHEA prin organism, un element esential pentru un sistem imunitar puternic. De asemenea, cercetatorii au constatat ca femeile care au suferit de cancer la san si care au relatii sexuale frecvente se refac mai rapid decat celelalte. "In cazul multor forme de exercitii fizice, sistemul imunitar are de suferit, dar acest lucru nu se intampla in cazul sexului", afirma dr. Gott. Stare de spirit buna. Contactul intim cu alta fiinta umana reprezinta un analgezic natural (fenomen care se poate intalni si la animale).

De asemenea, o partida de sex duce la cresterea nivelului de estrogen la femei, substanta numita si "hormonul fericirii", care indeparteaza starile depresive. Dorinta mai mare de a face dragoste. Foloseste-l sau il vei pierde - este enuntul care se potriveste atat de bine celulelor cenusii si muschilor, dar si libidoului. Asigurati-va partide de sex cu regularitate si va veti pastra dorinta fata de partener. "Cu cat simtiti o dorinta mai acuta, cu atat avantajele sunt mai mari si cu atat va veti simti mai bine", explica dr. Grott. Reducerea greutatii. Hormonul DHEA ajuta la intarirea oaselor, dar mai are si un alt avantaj pentru organism: ajuta la scaderea in greutate. El actioneaza, alaturi de hormonul feminin estrogen, pentru a creste "ciclul acizilor grasi", care maresc rata metabolismului si ajuta femeile sa arda caloriile. De asemenea, el ajuta la reducerea nivelului colesterolului la ambele sexe.

In timpul unei partide de sex se ard o suta de calorii pe ora. "Daca vreti sa scapati de kilogramele in plus, o viata sexuala activa este exact ceea ce va trebuie", spune medicul. Pastrarea tineretii. Dr. David Weeks, neurofiziolog la Royal Edinburgh Hospital, estimeaza ca cei din cuplurile care fac dragoste de trei ori pe saptamana arata cu patru-sapte ani mai tineri decat cei care se multumesc cu mai putin sau deloc.

Activitatea fizica creste nivelul de oxigen, stimuleaza fluxul sanguin si impinge celulele tinere ale pielii la suprafata, ceea ce determina o infatisare mai tanara si o stare de spirit mai buna. "Inca nu se stie daca arati mai tanar pentru ca faci mult sex sau faci mult sex pentru ca arati tanar.

Oricum ar fi, merita incercat!", comenteaza medicul britanic.

www.desprecopii.com

Culianu și Monarhia

.....................................................................................

-Altă noutate?

-Una mult mai importantă!… Nu am putut însă să o verific, cât este de adevărată… E vorba de relația lui Culianu cu regele Mihai. Se pare că a existat un scenariu de aducere a regelui în Țară după decembrie 1990. Nu discut acum cât a fost de real și de realist acest scenariu. Luăm de bună această informație. Nu este prea neașteptată, surprinzătoare. Noutatea neașteptată este aceea că acest scenariu, într-una din variantele sale, prevedea venirea regelui în Țară și întronarea sa cu sprijinul unui guvern care l-ar fi avut în fruntea sa pe Ioan Petru Culianu!… O veritabilă fantezie utopică, aș zice. Ce minunat ar fi fost un asemenea guvern!… Nu pare de crezut, dar nu pot ignora această informație! Alții sunt cei capabili s-o verifice. Eu o iau de bună și o analizez!

“Culianu nu ar fi ajuns la pace cu asasinii sai!”-Ion Coja

Vampirismul

Până la începutul anilor ’70 nu ştiam mare lucru despre vampirism bioenergetic. Din cele citite şi auzite cu privire la presupusa existenţă a unui asemenea fenomen exotic, incredibil la prima vedere, nu aveam cum să ajung la concluzii structurate pe un eşafodaj informaţional corespunzător. Chiar şi ideea de a se „fura” din energia vitală a unei alte persoane, mi se părea a fi de domeniul science fiction.
Hazardul a făcut să întâlnesc un fost amic din M.Ap.N., maiorul G.P., pasionat de fenomenologii de frontieră. Deşi era pus pe o funcţie la vedere, potrivit gradului, G.P. era ofiţer de contrainformaţii militare. Prin urmare, avea prilejul să pescuiască indirect şi ceva date confidenţiale din domeniul unor cercetări experimentale mai puţin ortodoxe, ce se aflau în colimatorul unor state din cadrul Tratatului de la Varşovia. Printre alte lucruri discutate „la un pahar de vorbă”, ne-am oprit şi asupra controversatului vampirism bioenergetic şi subţirimea ştiinţifică a documentaţiei existente pe această temă.
Întâmplător G.P. se afla în posesia unor informaţii referitoare la acest sensibil subiect. După părerea sa, fenomenul putea fi real. Şi după ce se asigurase că prin apropiere nu se afla vreun curios cu urechile ciulite la conversaţia noastră, adăugase în surdină că în unele ţări socialiste se aplica ceva asemănător pentru revigorarea unor tovarăşi bătrâni din conducerile superioare de partid şi de stat. Şi îmi dăduse câteva exemple atât de convingătoare în acest sens, încât dacă discuţia noastră ar fi fost interceptată de o instituţie autohtonă culegătoare de informaţii la nivelul populaţiei, riscam să fim puşi la popreală pe termen nelimitat.
După un moment de ezitare, G.P. îmi spuse că era posibil să fie vorba despre un fel de bioenergofagie, prin care indivizi aflaţi în deficit energetic vital reuşesc să-şi completeze resursele biologice în dauna unor persoane „donatoare”, cu sau fără ştirea acestora. „În orice caz, spuse ofiţerul, treaba asta ar merita o verificare ceva mai atentă, desigur ca fenomen bioenergetic; şi dacă e adevărat ce se şopteşte pe unele canale de informaţii, atunci ne-a pus Dumnezeu mâna în cap! Îţi dai seama ce simplu ar fi să te reîncarci cu energie vitală, stând doar câteva minute pe zi în preajma unor indivizi cu potenţial bioenergetic ridicat?”
Tema era incitantă, cu bătaie lungă şi la orizont se prefigura şi ceva profit în contul propriei sănătăţi. Prin urmare, nu mai erau necesare alte argumente pentru a mă determina să mă apuc de treabă. Promisesem lui G.P. să-l ţin la curent cu evoluţia investigaţiilor experimentale pe care urma să le întreprind, iar el avea să mă ajute încercând să afle ce era cu fecioarele strecurate sistematic în aşternutul unui lider comunist dintr-o ţară „prietenă” situată pe alt continent, lider ale cărui balamale erau prea şubrede pentru a mai fi suspectat de zbenguieli erotice nocturne.
În cele ce urmează, voi încerca să conturez câteva observaţii – nu neapărat concluzii – potrivit cărora vampirismul bioenergetic ar putea fi un fenomen extrasenzorial real şi destul de răspândit în viaţa noastră de zi cu zi.
Cercetătorii biologi cunosc faptul că mormolocii de broască crescuţi în condiţii de laborator, se dezvoltă diferit faţă de cei din mediul natural. Totodată, se ştie că în situaţia în care convieţuiesc într-un vas cu apă pui de batracieni aflaţi în două stadii distincte de dezvoltare, prezenţa mormolocilor mari duce la încetinirea procesului evolutiv al celor mici, independent de temperatura apei şi concentraţia substanţelor nutritive din recipient. Se consideră că acest fenomen ar fi cauzat de factori biochimici relativ cunoscuţi. Pe de altă parte, nu se exclude nici ipoteza existenţei unor interacţiuni electromagnetice încă neexplorate, ce ar avea loc între batracienii aflaţi în stadii avansate de dezvoltare şi cei rămaşi pe o treaptă evolutivă inferioară.
Pornind de la această constatare, să ne îndreptăm atenţia asupra unor cazuri întrucâtva asemănătoare, ce se întâlnesc îndeosebi în habitatul uman rural. Nu rareori dezvoltarea fizică a copiilor care dorm în acelaşi pat cu fraţii lor mai mari, cu părinţii sau bunicii este vizibil încetinită, comparativ cu a altor copii de aceeaşi vârstă, care dorm singuri. În situaţiile menţionate întârzierea dezvoltării fizice are de cele mai multe ori un caracter ireversibil. În adolescenţă şi la maturitate aceştia vor avea statura mai redusă decât a fraţilor mai vârstnici.
Acest fenomen iese şi mai mult în evidenţă în situaţia în care copilul doarme împreună cu unul dintre bunici. Frecventa subdezvoltare a copiilor în cazurile semnalate ar trebui să dea de gândit; iar bunicii să chibzuiască bine înainte de a deprinde obiceiul să doarmă în acelaşi pat cu nepotul sau cu nepoţica, pentru ca micuţul sau micuţa „să le încălzească oasele şi să le aline durerile reumatismale”, cum se mai spune la ţară. Acest obicei arhaic poate avea consecinţe dintre cele mai neplăcute pentru sănătatea viitorului adult. Pe lângă statura redusă şi resurse fizice diminuate, acesta riscă să aibă şi o rezistenţă imunitară deficitară la agresiunea agenţilor patogeni. Cu alte cuvinte, va fi bolnăvicios.
Persoanele de vârsta a treia au pierderi însemnate de energie vitală şi nu rareori suferă de diverse maladii specifice bătrâneţii. În atari situaţii, copilul este nevoit să doarmă în elementele biochimice reziduale din biocâmpul persoanei în vârstă, să inspire evaporaţiile sudorale şi scuamele dermale ale omului bătrân, să inhaleze gazele toxice expirate de către acesta. În acelaşi timp se pare că are loc şi un alt fenomen, foarte puţin cercetat până la ora actuală, ce prejudiciază dezvoltarea fizică şi psihică a copilului. O parte din energia sa vitală este „absorbită” în mod constant de organismul persoanei aflată în deficit bioenergetic. Acest straniu proces biofizic poate fi pus indirect în evidenţă prin analize clinice uzuale, sau operativ prin intermediul biodetecţiei. (A se vedea în acest sens şi articolul Biodetecţia – între mit şi realitate din NEXUS new times magazine nr. 13, ed. în limba română.) Pe parcursul observaţiilor menţionate s-a ţinut cont - în limite rezonabile - de factori ereditari, interacţiuni sociale în cadrul familiei, nivel de trai şi de alte câteva criterii accesibile unei cercetări preliminare.
În anii următori, investigaţiile au fost extinse asupra unor subiecţi umani din medii sociale diferite, aflaţi în situaţii susceptibile de a avea loc interacţiuni bioenergetice involuntare. Mă voi referi succint la câteva dintre cele peste 200 de cazuri studiate de o echipă de cercetare multidisciplinară, constituită cu scopul de a se încerca elucidarea acestei ipotetice fenomenologii de frontieră.
Unul dintre subiecţii studiului, R.G., în vârstă de 70 de ani, secretar ştiinţific la o societate nonguvernamentală, lucra în aceeaşi încăpere cu secretara menţionatei instituţii - o doamnă în vârstă, aflată în pragul pensionării. R.G. se plângea în permanenţă de epuizare fizică şi psihică, stări de greaţă, palpitaţii, cefalee. Am controlat dacă biroul său se afla întâmplător sub incidenţa vreunui focar geopatogen sau a altor radiaţii electromagnetice cu efecte destructurante asupra materiei vii, însă rezultatul a fost negativ.
După pensionarea secretarei vârstnice şi angajarea pe aceeaşi funcţie a unei tinere de 22 de ani, starea generală a sănătăţii lui R.G. începuse a se ameliora spectaculos. Vechile simptome i se atenuaseră, omul prinse culoare în obraji şi devenise vizibil mai comunicativ şi dinamic în relaţiile profesionale. Sigur că factorul psihologic, determinat de prezenţa acelei tinere în cabinetul său de lucru, a avut o contribuţie însemnată în procesul revigorării biologice a lui R.G. Pe parcursul timpului s-a înregistrat însă şi o deteriorare semnificativă a sănătăţii noii secretare. În câteva luni de zile fata începuse să aibă simptome pe care anterior nu le avuse: oboseală fizică generalizată, somnolenţă, palpitaţii, frecvente stări de greaţă, contracţii musculare dureroase la nivelul gambelor. Dacă pe seama factorilor care au contribuit la revitalizarea funcţiilor fiziologice ale lui R.G. se puteau face unele speculaţii, în privinţa tinerei secretare lucrurile erau suficient de evidente pentru a nu fi trecute cu vederea, mai ales că situaţii asemănătoare au fost întâlnite şi în alte câteva zeci de cazuri aflate în monitorizarea echipei menţionate.
În subsidiar, cred că s-ar cuveni semnalată şi una dintre observaţiile colaterale făcute cu acel prilej, ce ar putea contribui la investigarea factorilor ce stau la baza psihoterapiei. După retragerea din activitatea profesională, subiectul R.G. a decedat în urma unei maladii incurabile. De reţinut faptul că în prezenţa tinerei secretare starea sănătăţii sale se ameliorase în mod semnificativ şi obiectiv, situaţie confirmată de analize clinice.
Un al caz de posibile transferuri bioenergetice involuntare a fost remarcat în anul l990, cu prilejul unor teste experimentale făcute asupra biocâmpului uman, la care au participat studenţi de la Facultatea de psihologie din Bucureşti. Experimentele s-au derulat cu aprobarea şi participarea ministrului învăţământului şi cercetării din acea vreme, prof. univ. dr. Mihai Golu. Printr-o împrejurare neprezăzută, devenisem şi eu la un moment dat „victima” ipoteticului vampirism bioenergetic. Cât timp am lucrat cu grupe de studenţi, nu am remarcat nici o alterare sesizabilă a sănătăţii mele. În schimb, în zilele în care veneau la teste subiecţi voluntari din rândul cadrelor didactice aflate la pensie, la sfârşitul programului plecam epuizat fizic şi psihic, iar odată am avut simptome comparabile cu cele ale unui preinfarct miocardic.
Ceva asemănător am constatat şi cu prilejul testării nivelului de stres profesional al unor salariaţi de la Petromar, care lucrau pe platforme de foraj petrolier amplasate în largul mării. (Testele au fost făcute la solicitarea sindicatului de resort.)
În scopul evaluării simptomelor cauzate în urma pierderilor de potenţial bioenergetic vital prin ipoteticul fenomen al vampirismului bioenergetic, în final s-a procedat şi la o cercetare statistică bazată pe declaraţii verbale date de un număr de 50 de subiecţi umani, ce susţineau că în prezenţa unor anumite persoane simt disconfort fizic şi psihic inexplicabil, începând cu „banale” stări de oboseală până la disfuncţii organice severe, în funcţie de sensibilitatea fiecărui subiect în parte şi de nivelul general de sănătate al persoanei presupusă a fi patogenă.
Prin urmare, cred eu, n-ar strica să fim ceva mai atenţi cu cine colaborăm, pe cine primim în casă, sau cu cine plecăm în vacanţă pentru a ne reîncărca bateriile, cum s-ar spune, pentru că există riscul să ne întoarcem cu ele „scurtcircuitate”.
Existenţa acestui fenomen „imposibil” mi-a fost confirmată şi cu un alt prilej, relativ recent. În urmă cu trei ani am colaborat cu un centru de terapii alternative, pentru tratarea unor maladii considerate incurabile de medicina alopată actuală. Urmările prezenţei în cabinet a bolnavilor de cancer în stadii terminale, m-au convins să mă las de „meserie”. După şedinţele de psihoterapie, pacienţii erau vizibil revitalizaţi în timp ce eu plecam acasă la sfârşitul programului „stors” de orice brumă de energie, cu simptomele aferente.
Potrivit unor informaţii vehiculate pe căi neoficiale în anii ’70, studii experimentale pe tema vampirismului bioenergetic se făceau şi în alte ţări est-europene, însă din motive necunoscute rezultatele acelor investigaţii încă au fost declasificate. Nici ipoteza transferurilor bioenergetice involuntare între indivizi cu vârste şi niveluri de sănătate antagonice nu a fost confirmată şi nici infirmată în mod public.
Privind lucrurile din perspectiva cercetărilor româneşti în domeniul ipoteticelor transferuri bioenergetice involuntare, ce ar putea fi asimilate vampirismului bioenergetic, ar trebui reţinut şi faptul că acest enigmatic fenomen se manifestă în mod diferit de la un individ la altul, de la o împrejurare la alta. Pot fi întâlnite şi persoane excepţional dotate psihic şi moral care, indiferent ce vârstă au, pot determina prin uşoare atingeri dermale sau prin simpla lor prezenţă revitalizarea bioenergetică a celor aflaţi în suferiţă, pot săvârşi adevărate miracole în vindecarea unor maladii considerate incurabile de medicina alopată actuală.

www.rudan.ro

Ingineria socială

Un inginer social este un individ capabil sa obtina acces la un echipament sau la o retea pacalind persoane pentru a i se oferi informatiile de acces necesare.Adesea,inginerii sociali castiga increderea unui angajat si il conving pe acesta sa divulge numele de utilizator (username-ul) si parola.

Un inginer social poate sa para un tehnician care incearca sa obtina intrarea intr-o incinta.Odata intrat,inginerul social poate sa se uite pe furis la angajati pentru a aduna informatii,poate cauta documente pe birouri cu parole si numere de telefon atasate,sau sa obtina un fisier al companiei cu adrese de e-mail.

Cateva masuri de baza care va va ajuta sa va protejati impotriva ingineriei sociale:

-nu divulgati niciodata parola dumneavoastra
-verificati intotdeauna ID-ul unei persoane necunoscute
-restrictionati accesul vizitatorilor neasteptati
-escortati toti vizitatorii
-nu va pastrati niciodata parola pe suprafata de lucru
-blocati-va calculatorul cand parasiti biroul dumneavoastra
-nu lasati pe nimeni sa va insoteasca cand treceti de o usa care cere accesul cu card

Reactiv sau proactiv?

Imaginati-va urmatoarea situatie:

In ultimele sase luni ati muncit la un nou proiect al companiei dvs.Acum,aproape ca l-ati terminat,iar rezultatele au fost conform planului.Credeti ca rezultatele acestui proiect reprezinta o contributie importanta la viitorul companiei la care lucrati.Contributia dvs. personala va satisface si va asteptati ca lansarea proiectului sa va sprijine planurile privind o eventuala promovare.Cu doua saptamani inainte de lansare,conducerea anunta o reorganizare majora a companiei.Se anunta ca toate proiectele incepute in ultimul an urmeaza sa fie puse la pastrare si ca asupra lor conducerea va lua ulterior o decizie.Dvs.si colegii va simtiti extrem de dezamagiti si de descurajati.

Pe care dintre urmatoarele atitudini o veti adopta:

-acceptati situatia si va intristati
-va necajiti sufleteste
-va plangeti celor din jur despre felul in care ati fost tratat
-sperati ca cineva sa ia o initiativa pentru a schimba situatia
-solicitati o intrevedere cu managerul dvs.pentru a discuta asupra acestei decizii
-accelerati terminarea proiectului pentru a anunta ca e gata de lansare
-parasiti compania


Ce altceva ati mai putea face?Sunteti reactiv sau proactiv in felul in care raspundeti situatiilor de viata?Sunteti manuitorul de papusi sau papusa?In ce fel se diferentiaza cei care isi influenteaza propriul destin de aceia care isi lasa soarta in mainile altora sau la voia intamplarii?

Conversatiile lui Steve se invarteau in jurul a ceea ce faceau el sau altii.De exemplu,Steve masura prietenia celorlalti fata de el in functie de ceea ce faceau acestia pentru el.Totodata,se astepta ca ei sa judece prietenia lui prin actiunile pe care el le intreprindea in favoarea lor.Era propriul sau angajat si se considera norocos de fiecare data cand "aparea" un nou contract important.Nu era niciodata sigur suta la suta care va fi sursa viitorului sau contract.Era foarte influentat de climat.Cand afara era senin si cald,se simtea,in general,mai optimist,dar cand era frig si innorat,devenea deprimat.

Steve este afectat de comportamentul cotidian si de mediu.El este o persoana reactiva.

Linda este foarte sigura pe sine.Se pricepe sa-i asculte pe altii si se gandeste foarte bine inainte de a da un raspuns sau de a reactiona la ceea ce spun altii.Tinuta sa este intotdeauna integra,echilibrata si simetrica.Stie ce este important pentru ea si are convingeri puternice,dar nu le impune nimanui.De fapt,are un stil foarte indirect de a se purta cu altii.Este flexibila in comportament,astfel incat daca ceea ce nu functioneaza,incearca sa faca altceva,pana cand gaseste modalitatea de a deveni eficienta.Daca lucrurile merg rau,reflecteaza asupra situatiei pentru a decide cum vrea cu adevarat sa reactioneze.Da impresia ca,in majoritatea timpului,este impacata cu sine si este o persoana placuta,in compania careia ai vrea sa te afli.Oamenilor le place sa o asculte vorbind.

Taria Lindei provine din interiorul ei.Este o persoana proactiva.

Carla avea un foarte clar simt al identitatii si al misiunii.Stia ce voia sa obtina si ce era important pentru ea.Credea ca oamenii sunt de incredere si ca,daca cineva avea un comportament agresiv fata de ea,aceasta nu insemna ca era ceva personal,ci exprima mai degraba ceea ce simtea in sinea sa acea persoana.Ea credea ca are de invatat din orice se intampla.Lua perioadele de criza ca pe o oportunitate de a invata cum sa-si abordeze in mod diferit munca si clientii.

Comportamentul proactiv va solicita sa va concentrati atentia asupra nivelurilor superioare ale spiritualitatii,misiunii si identitatii,convingerilor si valorilor.Cu cat sunteti mai capabil sa functionati independent de comportamentul altor persoane si de schimbarile de mediu,cu atat deveniti mai proactiv.