marți, 30 decembrie 2014

Forta ritualului

Cum sa-ti dezvolti ritualuri zilnice puternice si energizante
articol de Frederic Patenaude

Sa recunoastem: cei mai multi dintre noi se lupta pentru a-si imbunatati unele aspecte ale stilului de viata, fie ca este vorba de a sta mai mult in aer liber, de a se hrani corect, de a renunta la obiceiuri negative sau de a incepe un proiect la care tin.

De ce cateodata vointa nu e de ajuns

În ultimii ani, au aparut mai multe carti pe acest subiect:

– Puterea obisnuintei
– Obiceiuri zilnice
– Obiceiul Acum
– Puterea angajamentului total

Aceasta ultima este favorita mea. În ea, autorii subliniază importanta faptului de a construi “ritualuri pozitive de consolidare a energiei” . Au facut multe cercetari asupra sportivilor de performanta (in special jucatori de tenis) pentru a identifica ce-i diferentiaza pe primii 10 de restul.

Constatarile lor sunt extrem de interesante. Motivele principale pentru care unii jucatori ajung in top in timp ce restul raman in urma sunt doar 2: “capacitatea de a recupera” si “ritualurile”. Hai sa vorbim despre aceastea din urma.

Numai vointa nu reuseste sa-ti schimbe comportamentele pentru ca este nevoie si de atentia ta constienta.

Sa presupunem ca vrei sa lucrezi mai mult in aer liber si sa incluzi mai multe fructe si legume proaspete în dieta. Daca te bazezi numai pe vointa probabil vei reusi pentru o scurta perioada de timp, pentru ca apoi sa revii la vechile obiceiuri .

Gandeste-te : trebuie sa-ti reamintesti sa te speli pe dinti în fiecare seara? Trebuie sa-ti pui o notita pe oglinda ca sa nu uiti?

Probabil ca nu. De ce ? Pentru că a devenit un obicei subconstient. A devenit un RITUAL .

Ritualurile sunt puternice, deoarece acestea ajuta la fixarea oricarui comportament la nivel subconstient, automat .

Cum ar fi daca nu ar trebui sa-ti reamintesti sa faci exercitiile ci le-ai face pur si simplu automat?

Cum ar fi daca n-ar trebui sa te gandesti mereu la ce sa mananci pentru ca alimentatia ar fi de la sine inteleasa?

Cum ar fi daca ai putea implementa o serie de ritualuri puternice, automate prin care ai ajunge la greutatea ideala, ti-ai ridica nivelul de energie cu 200% si ti-ai asigura o stare minunata de sanatate pentru tot restul vietii tale?

Cum se construiesc Ritualurile

Da-mi voie sa-ti dau un exemplu .

Acum cativa ani, am fost capabil sa mentin un program de exercitii regulat timp de mai multe saptamani.

Insa am incercat sa lucrez dupa un program vag, imprecis. Am fost ocazional la sala de sport, am mers cu bicicleta o vreme si apoi am renuntat.

Ori de câte ori calatoream undeva, imi abandonam programul de exercitii fizice.

Problema a fost … ca nu am avut ritualuri clare pentru aceste activitati! Am lasat ca totul sa se desfasoare prin grija atentie mele constiente.

Intrebati pe oricine lucreaza consecvent. O sa va spuna ca are un program bine stabilit, la intervale de timp regulate .

Luni, miercuri si vineri se duce la sala de sport, probabil dimineata. Atunci cand calatoreste, are chiar un program alternativ de exercitii.

Daca lupti cu dieta si pendulezi între alimentele crude si mancarea gatita sau nu-ti gasesti motivatia pentru a persevera in exercitii… este pentru ca nu ai stabilit ritualuri care sa se ocupe de aceste probleme

Cele 3 elemente ale unui ritual

Un ritual clar include aceste trei elemente :

Cand
La ce ora vrei să faci activitatea?
Unde
In ce loc?
Cum
In ce fel, in ce ordine, de ce altceva este nevoie?

De exemplu, ai putea decide ca în fiecare dimineata sa bei un suc verde. Vei face sucul la 08:00 , dupa programul de exercitii fizice ( cand ), intr-o cantitate suficient de mare pentru a lasa ceva si pe mai tarziu ( cum ). Mai trebuie sa-ti asiguri intotdeauna ingredientele necesare ( cum ). Dacă esti acasa, o sa folosesti blenderul.

Dupa ce vei respecta acest program cateva saptamâni, va deveni un ritual, adica va fi complet automat .

Ce ritualuri iti poti dezvolta

Iti poti transforma complet viata prin crearea unei serii de ritualuri puternice, energizatoare. Iată câteva exemple :

Ritualul de dimineata – primele 5 – 10 lucruri pe care le faci imediat dupa trezire
Programul zilnic de antrenamente
Plimbarea zilnica
Timpul alocat educatiei permanente sau cititului
Timpul alocat internetului
O zi pe saptamana alocata detoxifierii (cu sucuri verzi eventual)
Timpul alocat notitelor intr-un jurnal (inainte de culcare)
Activitati care favorizeaza regenerarea corpului

Nu incerca sa le faci pe toate deodata. Incepe cu unul sau doua ritualuri ( maxim trei ), pana cand acestea devin automate.

Fii foarte precis in privinta celor 3 elemente: unde, cand si cum. Cu timpul, vei ajunge sa dezvolti o multime de ritualuri care iti vor fi de mare ajutor in procesul de regenerare si intinerire!

www.terrana-ecovillage.ro

luni, 1 decembrie 2014

Mamele sobolan si inteligenta emotionala

[...]DACA AI "GENA DEPPRESIEI",DAR DUCI O VIATA LIPSITA DE TRAUME,NU PREZINTI MARE RISC DE DEPRESIE.
Acestea au fost primele indicii ca soarta noastra emotionala si psihologica nu sta in spirarele dublului helix.In functie de experientele pe care un copil le-a avut,in el poate sau nu sa se manifeste o baza genetica pentru timiditate,agresivitate sau delincventa.In loc sa ne gandim la ADN ca la un softwere care ne conduce celulele-sau partitura de pian care ce note vor fi cantate-,este timpul sa ne gandim la el ca la o colectie de muzica.Indiferent daca ne stocam muzica pe un iPad sau pe un teanc de CD-uri sau discuri de vinil,ce muzica auzim depinde de ce muzica punem sa cante.Numai pentru ca il avem,nu inseamna ca armoniile codate in suisurile si coborasurile dinauntrul canelurilor unui LP vor ajunge la urechile noastre.Acum stim ca doar pentru ca avem o anumita gena nu inseamna ca muzica sa va face parte din viata noastra.

Primele indicii despre felul in care ADN-ul poate fi reprimat sau amplificat de experientele noastre provin din studii pe animale de laborator.Prin anii '90,biologul Michael Meaney a inceput sa-si puna unele intrebari despre niste sobolani pe care ii studia.Unii erau extrem de anxiosi si de inhibati;ei erau cei care ramaneau blocati atunci cand erau lasati intr-un mediu nefamiliar si care sareau de un metru atunci cand erau speriati.Erau niste pachete de nervi care tresareau de spaima ca raspuns la o experienta stresanta si eliberau un val de hormoni ai stresului cunoscuti sub numele de glucocorticoizi,care le faceau inima sa pompeze cu putere si incordau muschii pentru goana si atac.Altii erau calmi si relaxati;plasati intr-un spatiu deschis pe care nu il mai vazusera niciodata anterior,ei il explorau fericiti ca niste adolescente intr-un nou mall.Gestionau stresul cu aplomb:atunci cand le era administrat un soc electic,de exemplu,eliberau doar o picatura de glucocorticoizi.Odata ce femelele sobolan relaxate deveneau mame,ele isi dezmierdau puii,echivalentele pentru sobolani ale imbratisarii,sarutarii si dusului la culcare cu povesti.Sobolanii anxiosi,spre deosebire de ceilalti,erau prea nevrotici pentru a-si indeplini indatoriile materne.Erau atat de neglijenti cu linsul si cu dezmierdatul,incat,daca ar fi existat un serviciu pentru protectia copilului in lumea sobolanilor,i-ar fi trimis la lectii de parenting.

La mijlocul anilor '90,Meaney a descoperit ca motivul pentru care unii sobolani aveau mai multi receptori de glucocorticoizi in creier si,astfel, tolerau mai bine stresul,era ca mamele lor au fost generoase cu linsul si cu dezmierdatul lor .Aceasta experienta a contat enorm pentru puii de sobolani,programandu-le creierul sa minimizeze experientele stresante,sa fie curiosi,nerabdatori sa exploreze noi imprejurimi.Insa puii de sobolan ai caror mame i-au lins si i-au dezmierdat rar au crescut fricosi si stresati,hipersensibili la sperieturi si predispusi sa se blocheze ingroziti la orice lucru nefamiliar sau neasteptat.

Dat fiind ca femelele de sobolan anxioase si nevrotice au nascut pui de sobolan nevrotici si anxiosi,toata lumea a presupus ca anxietatea si nevrozismul erau genetice,mostenite si-desigur-permanente.Iar pentru ca femelele de sobolan relaxate au nascut pui de sobolan relaxati,toata lumea a presupus ca buna dispozitie era genetica, innascuta si permanenta.Insa Meaney era de mult sceptic fata de dogma potrivit careia anxietatea si buna dispozitie sunt mostenite la fel cum este mostenita culoarea ochilor.El a deschis,asadar,un fel de agentie de adoptie pentru rozatoare,punand mame nevrotice sa creasca pui nascuti de mame relaxate si mame relaxate sa creasca pui nascuti de mame nevrotice.Puii nascuti de mame anxioase,nevrotice si neglijente,dar crescuti de mame atente au crescut relaxati,vioi,curiosi si complet echilibrati,fericiti sa exploreze spatii nefamiliare si sa paseasca in situatii noi-exact ca mamele lor adoptive.Puii nascuti de mame atente si relaxate dar crescuti de mame neglijente au ajuns niste pachete de nervi,tresarind puternic atunci cand erau luati prin surprindere si facandu-se mici de frica atunci cand se trezeau intr-un mediu nefamiliar .Cand sobolanii adoptati au devenit la randul lor parinti,femelele s-au purtat mai degraba ca mamele lor adoptive decat ca mamele lor naturale:cele nascute de mame neglijente,dar crescute de mame care si-au facut datoria de a le linge si dezmierda si-au tratat puii la fel,in timp ce femelele nascute de mame constiincioase,dar crescute de unele neglijente si-au neglijat si ele puii.Sobolanii au mostenit un comportament de la mame ale caror gene nu le impartaseau.

Ai putea sa crezi ca mamele sobolan i-au invatat cumva pe puii lor adoptati cum sa se poarte si cum sa isi trateze,la randul lor,puii,sau cel putin le-au modelat comportamentul anxios sau relaxat.Insa Meaney s-a gandit ca s-ar putea sa fie vorba despre ceva mai profund.El stia ca una dintre genele care il fac pe sobolan sa fie anxios produce acei receptori pentru hormonii de stres din hipocampus-cei din care sobolanii relaxati aveau multi,iar sobolanii nevrotici aveau putini.

Ceea ce au descoperit Meaney si colegii sai a fost ca gena care ordona productia de receptori ai hormonului de stres este influentata de experientele traite la o varsta frageda.Gena este de doua ori mai activa la puii crescuti de o mama atenta decat la puii crescuti de o mama neglijenta.Mecanismul exact prin care se intampla acest lucru,a descoperit Meaney,este ca linsul si dezmierdatul mamei sobolan permite genei responsabile cu receptorii glucocorticoizilor sa fie activata.Dar daca o mama sobolan este neglijenta,lingandu-si si dezmierdandu-si rar puii,gena responsabila cu receptorul hormonului stresului este reprimata:un ciorchine de atomi(cunoscut sub numele de grupare de metil) se aseaza,la propriu,pe gena si o inabusa.Rezultatul a fost atat de alarmant,incat una dintre cele mai mari reviste de stiinta din lume l-au refuzat pe Meaney atunci cand acesta i-a propus sa-i publice lucrarea;notiunea de activare sau dezactivare de catre mediu a genelor rasturna,in mod decisiv,prea mult dogma.

Oamenii nu sunt sobolani,dar ADN-ul nostru poate fi si el redus la tacere de grupari de metil,asa cum a descoperit Meaney intr-un alt studiu revolutionar.El si echipa sa s-au servit de o resursa stiintifica macabra,dar pretioasa,Banca de Creieri de Sinucigasi din Quebec.Banca contine mostre de tesut cerebral provenind de la oameni care si-au pus capat zilelor,conservate toate in containere Pyrex intr-un spatiu frigorific la Institutul pentru Sanatate Mentala Douglas din Montreal si insotite de fisele psihologice si medicale complete.Meaney a studiat mostre provenind de la 36 de creieri:o treime de la sinucigasi care au fost maltratati in copilarie,o treime de la sinicigasi care nu au fost maltratati si o treime de la persoane care nu s-au sinucis.Analizand creierul oamenilor asa cum l-au analizat pe cel al sobolanilor,el si colegii sai au descoperit ca,spre deosebire de creierul unor persoane care si-au luat viata si au fost maltratate in copilarie continea semnificativ mai multi inhibitori de metilare pe gena responsabila cu receptorul glucocorticoid.Aceasta era gena despre care echipa lui Meaney a descoperit ca era metilata la sobolanii crescuti de mame neglijente.La oameni,ca si la rozatoare,atunci cand aceasta gena este redusa la tacere,sistemul de raspuns la stres este declansat extrem de usor,iar capacitatea de a face fata adversitatii este destul de redusa.Activitatea anormala a sistemului de raspuns la stres a fost mult legata de sinucidere.Odata cu aceasta descoperire din 2009,Meaney a inchis lantul cauzal:maltratarea copilului altereaza exprimarea genelor la nivelul creierului.

Contrar parerii ca genele pe care le avem sunt stabile si neschimbatoare,studii ca ale lui Meaney arata ca ADN-ul nostru este mai degraba o colectie vasta de Cd-uri:doar ca pentru ca ai un CD nu inseamna ca il vei pune,iar doar pentru ca ai o gena nu inseamna ca este activata.In schimb,punctul pana la care genele sunt activate este puternic afectat de mediu.Desi putem avea,sa spunem,o predispozitie genetica spre anxietate,sa fim crescuti intr-un mediu care cultiva serenitatea poate reduce la tacere "ADN-ul anxios"si-l poate impiedica sa aiba un efect la nivelul creierului si ,prin urmare,asupra comportamentului nostru.Este ca si cum nu am introduce niciodata acel CD in player.

Un studiu din 2005 a aratat ca gemeni identici care au avut vieti asemanatoare si care si-au petrecut cea mai mare parte din viata impreuna erau mai asemanatori din punct de vedere epigenetic decat gemeni gemeni identici care aveau stiluri de viata diferite si traiau cea mai mare parte a vietii lor despartiti,ceea ce probabil ca insemna ca impartaseau putine experiente.Pana la varsta de 15 ani,gemenii crescuti despartiti prezentau de patru ori mai multe diferente epigenetice-de patru ori mai multe gene reduse la tacere la un geaman,dar nu si la celalalt-decat aveau la varsta de trei ani,cand experientele lor de viata erau apropiate pana la identice.Aceasta este secretul prin care un mediu diferit traduce genomi identici la persoane diferite.[...]

Creierul si inteligenta emotionala-Richard J.Davidson,Sharon Begley