“Boala inchinarii la idoli atat de mult a lucrat in omenirea cazuta, incat si poporul ales, adesea, renunta de a se inchina Dumnezeului adevarat, tinzand catre inchinarea cea idoleasca.
Odata ce omul s-a lipsit, prin cadere, de lumina dumnezeiasca, nu i-a mai ramas decat ratiunea, cu sclipirea unei singure lumini sarace. Foarte multi oameni au fost adusi la cunoasterea Adevarului prin aceasta lumina (dumnezeiasca, n.n.) si n-au fost lasati sa se piarda in comoditatile posibile ale acestei vieti pamantesti, pe care vrajmasul omenirii le-a inventat, prin tot felul de stiinte si arte care au contribuit la marea sporire a pacatului, spre intarirea caderii si infrumusetarii ei cu idolii bunastarii si ai veseliei. Stiintele omenesti, aducandu-i satisfactie omului si prezentand harul dumnezeiesc si pe insusi Creatorul ca (pe) ceva netrebuincios, hulind, respingand si umilind Duhul Sfant, s-au facut arme puternice si mijloace ale pacatului si diavolului. Lumina oamenilor s-a contopit cu “lumina” demonilor, formand desteptaciunea (intelepciunea) omeneasca, straina de Dumnezeu, distrugandu-l astfel pe om cu mandria cea asemenea diavolului (I Corinteni 3, 17-18).Inconjurat de boala invataturii, omul intelept al acestui veac le supune pe toate ratiunii sale, slujindu-i lui insusi, devenind astfel propriul lui idol, intruchipand propunerea oferita de satana: “Veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul“. Intelepciunea oferita sie insusi este o inselare de sine, o minciuna draceasca, o cunoastere falsa care-l pune pe om intr-o stare de amagire fata de propria-i persoana si fata de cele ce-l inconjoara. Toata aceasta intelepciune este spurcaciune si o nebunie in fata lui Dumnezeu, o indracire. Orbirea sa o proclama ca fiind o viziune si de o competenta corespunzatoare, facand astfel sa fie de nevindecat, caderea fiindu-i asemenea cu cea a nenorocitilor de farisei si carturari (Ioan 9, 11). Legat de aceasta, Apostolul spune: “Cugetul trupului este moarte iar cugetul Duhului viata si pace. Pentru ca cugetul trupului vrajmas este la Dumnezeu, caci legii lui Dumnezeu nu se supune, ca nici nu poate” (Rom. 8, 6-7).
Pentru aceasta, Duhul Sfant porunceste acelui ce isi doreste sa se apropie de Dumnezeu si sa se faca partas intelepciunii duhovnicesti, sa respinga aceasta intelepciune pamanteasca (I Corinteni 3, 18).Chiar si Sfantul Apostol Pavel atentioneaza ca putini invatati au primit credinta crestina (I Corinteni 1, 26), considerand intelepciunea duhovniceasca a lui Hristos ca o adevarata nebunie. Filosofii si pictorii au fost cei mai mari sustinatori ai inchinarii la idoli, precum si dusmani ai adevaratei cunoasteri a lui Dumnezeu. Din momentul in care credinta crestina a cuprins lumea, stiinta a nascut nenumarate erezii si cu ele s-a straduit sa rastoarne temelia crestinismului.
Marea faradelege, adica omorarea Dumnezeului Cel intrupat, a fost savarsita de invatatii acestei lumi in numele intelepciunii si al legii lor.
Acum oamenii crestini, proveniti din vechii inchinatori la idoli, revin la stare dinainte pentru ca nu pot sa respinga progresul stiintei. Aceasta stiinta ii face pe oameni sa se inchine din nou la idoli si sa-i slujeasca satanei, dar printr-o alta forma de inselare mai lesnicioasa. Rari sunt aceia dintre carturari care accepta drumul catre Imparatia Cerurilor si vor sa aduca o noua invatatura a duhului in fata comunitatii semenilor, imbracand-o in vechile forme ale intelepciunii omenesti pentru ca ea sa fie mai usor de primit de catre cei ce iubesc mai mult vechiul decat noul.”
Sfantul Ignatie Briancianinov, Cuvant despre om, Editura Egumenita, 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu