Abatele Huc a vazut si a examinat una dintre aceste lampi,si la fel au facut si alte persoane,care au avut norocul sa castige increderea si prietenia unor lama si preoti ai Orientului.
Printre pretentiile ridiculizate ale alchimiei se afla cea a lampilor perpetue.Daca ii vom spune cititorului ca noi am vazut asa ceva,ni se va pune intrebarea-daca nu ne vom retrage afirmatia in spatele dubiilor-de unde stim ca lampile pe care le-am observat sunt perpetue,de vreme ce durata observatiei noastre a fost in mod necesar limitata?Pur si simplu pentru ca,avand cunostiinta despre ce ingrediente au fost puse in compozitia lor,de felul in care sunt construite si de legea naturala aplicabila in cazul acesta,stim ca declaratia nostra poate fi confirmata printr-un test potrivit.Intre timp,sa citam unele dintre cele 173 de autoritati care au scris despre aceasta problema.Niciunul dintre acesti autori,dupa cunostintele noastre,nu au spus ca aceste lampi ard perpetuu,ci ca o fac un numar indefinit de ani;si sunt citate exemple in care au ars timp de mai multe secole.Daca exista o lege naturala in virtutea careia o lampa poate sa arda,fara a fi alimentata,timp de zece ani,nu exista niciun motiv pentru ca aceeasi lege sa nu-i permita sa arda timp de o suta,sau chiar o mie de ani.
Printre personajele bine-cunoscute care credeau cu tarie si sustineau energic ca aceste lampi ardeau timp de sute de ani si ca ar fi putut sa arda poate pentru totdeauna daca nu ar fi fost stnse sau stricate accidental,putem sa mentionam urmatoarele nume:CLEMENT DIN ALEXANDRIA,HERMOLAUS BARBARUS,APPIAN,BURATTINUS,CITESIUS,COELIUS,COSTOEUS,CASALIUS,CEDRENUS,DELRIUS,ERIC,FOX,GESNER,JACOBONI,LEANDER,LIBAVIUS,LAZIUS,PICO DELLA MIRANDOLA,PHILALETHES,LICETUS,MAIOLUS,MATURANTIUS,BAPTISTA PORTA,PANCIROLLUS,RUSCELLIUS,SCARDONIUS,LUDOVIC VIVES,VOLATERANUS,PARACELSUS,PLINIU,SOLINUS,KIRCHER,ALBERT CEL MARE.
Descoperirea este revendicata de egipteni.Cel putin ei sunt aceia care s-au folosit mai mult decat orice alt popor de aceste lampi,din cauza doctrinei lor religioase.Se presupunea ca sufletul astral al mumiei intarzaie in preajma trupului timp de trei mii de ani.Atasata de el printrun fir magnetic care nu putea fi rupt decat printr-un efort din partea sa,egiptenii sperau ca lampa perpetua,simbol al spiritului lor incoruptibil si nemuritor,va decide in cele din urma ca partea cea mai materiala a Sufletului sa se separe de lacasul sau terestru si sa se uneasca pentru totdeauna cu Sinele sau Divin.De aceea lampile erau suspendate in mormintele celor bogati.Aceste lampi sunt adesea gasite in cavourile subterane ale mormintelor,si Licetus a scris o ampla lucrare pentru a demonstra ca,in vremea sa,peste tot unde se deschidea un mormant,se gasea o lampa arzanda,dar ca ea se stingea imediat ca urmare a profanarii.Titus Livius Burattinus si Michael Schatta,in scrisorile lor catre Kircher,afirma ca se gasesc multe lampi de acest gen in cavernele subterane ale anticului Memphis.Pausanias vorbeste despre lampa de aur a templului Minervei de la Atena,care era opera lui Callimah si care ardea timp de un an intreg.Plutarh spune ca a vazut in templul Jupiter Ammon una dintre aceste lampi,adaugand ca preotii l-au asigurat ca ardea de ani de zile fara intrerupere,si chiar plasata in aer liber,nu putea fi stinsa nici de vant,nici de apa.Sfantul Augustin,o autoritate catolica,descrie de asemenea o lampa din sanctuarul lui Venus,de acelasi gen cu celelalte,care,nu putea fi stinsa nici de vant,nici de apa.La Edessa se gaseste o lampa,spre Kedrenus,care "ascunsa deasupra unei anumite porti,a ars timp de cinci sute de ani".Dar,dintre toate aceste lampi,cea mentionata de catre Olybius Maximus din Padova este de departe cea mai extraordinara.Ea a fost gasita in apropiere de Atteste,si Scardeonius o descrie in felul urmator:"Intr-o urna mare de lut se afla o alta urna,de dimensiuni mai reduse,si in aceasta o lampa aprinsa,care ardea fara incetare de 1500 de ani,cu ajutorul unei licori pure aflate in doua recipiente,unul de aur si celalalt de argint.Aceste recipiente se afla in custodia lui Franciscus Maturantius si sunt estimate de el la un pret exorbitant".
Indepartand exagerarile si lasand de o parte asigurarea oferita de stiinta moderna cu privire la imposibilitatea existentei unor astfel de lampi,considerand-o o negatie gratuita si lipsita de dovezi,ne-am intreba,in cazul in care s-ar demonstra ca aceste flacari care nu se sting au existat cu adevarat in vremea "miracolelor",daca ar trebui sa fie privite in mod diferit lampile care ardeau in sanctuarele crestine fata de cele din sanctuarele lui Jupiter,Minerva si altor zeitati pagane.
Conform anumitor teologi,s-ar parea ca primele dintre acestea(caci si crestinatatea pretinde ca astfel de lampi exista)ardeau printr-o putere divina,miraculoasa,si ca lumina celor facute de arta "pagana" era sustinuta de siretlicurile diavolului.Kircher si Licetus arata ca ele functioneaza in aceste doua moduri.Lampa din Antiohia,care a ars o mie cinci sute de ani intr-un loc public deasupra portii unei Biserici,era intretinuta de "Puterea lui Dumnezeu",care"a facut un numar infinit de stele pentru a da o lumina eterna".In ceea ce priveste lampile pagane,Sfantul Augustin ne asigura ca ele erau lucrarea diavolului,"care ne insala in mii de moduri".Ce poate sa fie mai simplu pentru Satana decat sa provoace aparitia unei scantei de lumina sau a unei flacari stralucitoare in ochii celor care intra primii intr-un astfel de cavou subteran?Aceeasi idee au afirmat-o toti bunii crestini,in timpul pontificatului lui Paul al III-lea,cand,la deschiderea unui mormant pe Via Appia,la Roma,s-a gasit trupul intreg al unei tinere fete,plutind intrun lichid stralucitor,care o conservase atat de bine incat chipul ei era forte frumos,ca si cum ar fi fost plin de viata.La picioarele ei ardea o lampa,a carei flacara s-a stins atunci cand mormantul a fost deschis.Dupa o inscriptie gravata in piatra,trupul fusese inhumat cu mai mult de o mie cinci sute de ani si s-a presupus ca trebuia sa fie al fiicei lui Cicero,Tullida sau Tullia.
Chimistii si fizicienii neaga posibilitatea lampilor perpetue,afirmand ca orice substanta care se volatilizeaza in vapor sau abur nu poate fi permanenta,ci trebuie sa se consume;si cum combustibilul uleios al unei lampi aprinse degaja vapori,rezulta ca flacara nu poate sa dureze perpetuu,din lipsa de combustibil.Alchimistii,pe de alta parte,nu sunt de acord ca tot ceea ce serveste la intretinerea unui foc aprins trebuie in mod necesar sa se converteasca in vapori.Ei spun ca exista in natura substante care nu doar ca rezista la actiunea focului,dar nici nu pot fi stinse de vant sau de aer.Intr-o veche lucrare de chimie din anul 1700,numita NEKROKHDEIA,autorul respinge unele dintre pretentiile anumitor alchimisti.Dar chiar daca el neaga faptul ca un foc poate sa arda perpetuu,este aproape dispus sa creada in posibilitatea ca o lampa sa arda timp de mai multe sute de ani.In afara de aceasta,avem numeroase marturii ale alchimistilor,care si-au consacrat ani intregi acestor experiente si care au ajuns la concluzia ca fenomenul este posibil.
Isis dezvaluita-Helena Blavatsky
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu