Cedrul

Cedrul sau pinul siberian reprezintă frumuseţea şi mândria naţională a Rusiei, el fiind o mare comoară, un simbol al vigorii, sănătăţii, forţei, stabilităţii şi longevităţii. Lumea era conştientă de proprietăţile terapeutice ale cedrului cu mult timp în urmă. Nucşoarele de cedru ruseşti au fost exportate în Anglia chiar din timpul domniei lui Ivan cel Groaznic. Preţul uleiului de cedru pe piaţa mondială a fost întotdeauna ridicat. Cererea de ulei de cedru nu a fost niciodată satisfăcută. Deci, ce îi conferă acestui produs proprietăţi vindecătoare?

În faimosul poem epic Ghilgameş (Sumeria, 2700 î.Chr.), zeiţa Inanna (în vremurile antice, considerată zeiţa iubirii), îndrăgostită nebuneşte de chipeşul Ghilgameş, îi propune să-i fie soţ zicând: Fii tu soţul meu şi eu voi fi a ta soţie!… Vino în a noastră casă, cu miros de cedru. Mi-am îmbălsămat trupul cu uleiul şi odorul cedrului. Sunt ca mierea… Mireasma uleiului de cedru din pielea mea va fi o cale spre iubire şi tandreţe, ce te va face să zâmbeşti şi-ţi va oferi fericire.Ca semn că vrea să o peţească pe Inanna, Dumuzi, după obiceiul strămoşesc, turnă ulei de cedru pe pragul uşii casei lui Ningal...

O legendă despre cedru spune că Mama Lumii l-ar fi întrebat pe Creator: Scânteile din Focul Spiritului tău pot aduce salvarea, dar cine le va aduna, cine le va păstra? Creatorul ar fi răspuns: Copacii şi iarba vor păstra scânteile mele, dar când scânteile lor vor păli, fie ca Cedrul şi surorile lui să păstreze Focul pentru tot anul.


PUŢINĂ ISTORIE

Acele de cedru erau folosite ca remedii cu multe secole î.Chr. Tăbliţele de lut găsite în urma săpăturilor arheologice de pe teritoriul străvechiului regat sumerian confirmă că extractele de ace erau folosite la comprese şi prişniţe chiar cu mii de ani în urmă.

În Babilonul antic, uleiurile aromatice erau adăugate materialelor folosite în construcţia templelor. Binecunoscutele proprietăţi antimicrobiene ale uleiului de cedru asigurau dezinfecţia templelor.

Druizii, preoţii antici, aveau cunoştinţe vaste despre natura arborilor şi legătura lor cu omul şi Universul. Cedrul era unul dintre arborii vindecători pe care ei îi foloseau.

Proprietăţile deosebite ale cedrului sunt menţionate de mai multe ori în Biblie. Astfel, în Levitic, cartea a treia a lui Moise, Dumnezeu îi învaţă pe preoţi cum să-i vindece pe oameni. Cedrul este menţionat de mai multe ori ca fiind un copac vindecător şi de curăţare (un leac pentru lepră, printre altele).



Tocmai în secolul al XVI-lea, o pădurice de cedri de 1,45 ha creştea pe pământurile mănăstirii Tolgski de lângă Iaroslavl. Circa 50 dintre aceşti arbori mai trăiesc şi rodesc şi astăzi, cu toate că au peste 400 de ani. În prezent, pădurile de cedru din Europa ocupă o suprafaţă totală de câteva sute de hectare. Sunt multe argumente pentru a iubi şi îngriji cedrii. O pădure de cedri are un microclimat special, care asigură o permanentă bogăţie de fructe, ciuperci, ierburi folositoare şi faună. Nucşoarele de cedru sunt un produs natural miraculos. Ele conţin multe lipide, proteine, glucide, microelemente şi vitamine. Din ele se poate obţine şi un ulei care poate fi comparat cu uleiul de măsline. Siberienii îi spun cedrului arborele de pâine. Ei caută pădurile de cedru de lângă aşezările lor şi le transformă în adevărate livezi silvice.

Exploatarea industrială a taigalei, care a început în secolul trecut, a fost extrem de nefavorabilă cedrului. Aceasta, în primul rând datorită faptului că cedrul este extrem de valoros ca specie forestieră. Pădurile de cedru produc un volum ridicat de masă lemnoasă, lemnul fiind uşor de prelucrat. Nici o specie de taiga nu se apropie de această productivitate. Unii arbori pot produce până la zece metri cubi de cherestea. Şi nu este o cherestea ca toate celelalte! E moale, frumos colorată, uşor de prelucrat şi se poate folosi practic la orice. Din lemn de cedru se poate face: structura de rezistenţă a unei case, o uşă sau un toc de uşă, mobilă sau obiecte pentru gospodărie. Se pot pune orice fel de haine într-un dulap sau o ladă de cedru fără nici o grijă. Moliile nu le vor atinge, căci nu suportă mireasma cedrului. Lemnul de cedru este cel mai cerut de către producătorii de creioane. El are şi excelente calităţi de rezonanţă, fiind folosit la fabricarea pianelor, harfelor şi a chitarelor.

Se spune că în secolul trecut, negustorilor siberieni li s-a făcut o ofertă de afaceri din partea germanilor care părea foarte profitabilă. Furnizarea uleiului de nuci de cedru. Singura condiţie era ca acest ulei să fie trimis în butoaie din lemn de cedru. Asta s-a dovedit a fi o înşelătorie. Butoaiele pentru uleiul de cedru erau vândute unei fabrici de instrumente muzicale şi negustorii străini câştigau de două ori mai mult decât plăteau pentru uleiul de cedru.

În plus, cedrii buni cresc pe lângă râuri, ceea ce îi face foarte uşor de transportat. Tai cedrul şi-l trimiţi în jos pe râu – va ajunge la destinaţie de unul singur. Nu e nevoie să spunem că această acţiune nu este câtuşi de puţin favorabilă cedrilor, râurilor, păsărilor şi animalelor pe care le adăposteşte.

Silvicultorii au înţeles că pădurile de cedru nu pot fi tratate aşa cum se tratează alte păduri pentru exploatare. Solul şi tot ce produce este important într-o pădure de cedru. Producţia în ansamblu a unei păduri de cedru vii, rămase în picioare este cu mult mai valoroasă decât minunatul şi foarte valorosul ei lemn, rezultat din exploatarea întregii păduri.


CÂTEVA DATE DESPRE COMPOZIŢIA CHIMICĂ ŞI EFECTELE TERAPEUTICE

Piotr Simon Pallas (1740-1811), un naturalist rus membru al Academiei de Ştiinţe din Sankt-Petersburg scria în Flora Rusiei: Mugurii ramurilor tinere de pin şi cedru sunt consideraţi de toţi comercianţii şi marinarii din Siberia ca fiind cele mai bune leacuri antiscorbutice şi balsamice, fiind consideraţi de medicină un extrem de eficient tratament împotriva scorbutului.

Proteinele din uleiul de cedru conţin 19 aminoacizi, dintre care 70% sunt esenţiali (vitali). Vitaminele din ulei ajută organismul uman la creştere (vitamina A). Ele stabilizează sistemul nervos central, îmbunătăţesc compoziţia sângelui şi acţionează favorabil asupra ţesutului pielii (vitaminele B şi D). Uleiul e foarte bogat în vitamina E (tocoferol – din grecescul a purta urmaşi). Studiile au demonstrat că samurii nu se pot reproduce dacă hrana lor nu include şi nuci de cedru. Uleiul e foarte bogat în vitamina P: conţine de trei ori mai multă vitamină P decât produsul numit vitamina P obţinut din ulei de peşte. Vitamina P e formată din acizi graşi vitali, care contribuie la reducerea nivelului de colesterol în fluxul sanguin şi previn astfel formarea de plăci pe pereţii vaselor sangvine.

Totuşi, surpriza principală a uleiului de cedru este compoziţia sa chimică, similară cu cea a citaminelor umane! Citaminele sunt o clasă nouă de medicamente ce conţin aditivi biologic activi, un număr de substanţe bioactive în echilibru cu efecte organotrope, extrase din ţesuturi animale, care conţin concentrate fiziologice de substanţe minerale, microelemente şi vitamine într-o formulă uşor asimilabilă.

Rezultatul a 25 de ani (1971-1996) de studii ştiinţifice şi clinice făcute la institutul de bio-reglare şi gerontologie din St. Petersburg, a dus la dezvoltarea unei metode de prevenţie integrată a proceselor patologice legate de vârstă, de încetinire a îmbătrânirii şi creştere a duratei preconizate de viaţă, ce include corecţie de homeostază prin folosirea bio-regulatorilor peptidici. Cu toate că nu sunt bio-regulatori peptidici, citaminele au o mare capacitate de îmbunătăţire a sănătăţii.

Un aspect important al terapiei cu citamine este faptul că refacerea organismului are loc la nivel de ADN şi ARN. Trebuie menţionat că, potrivit unei evaluări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), medicaţia peptidică este considerată a fi medicaţia secolului XXI, unele publicaţii ştiinţifice de masă numind citaminele tablete anti-îmbătrânire.

Experţii recomandă ca uleiul de cedru să nu vină în contact cu metale (de aceea acesta nu trebuie depozitat sau consumat folosind obiecte metalice). Fundaţia Călătorul din Ekaterinburg, un producător de produse din cedru, explică aceasta astfel: Contactul uleiului cu metalul duce la transformarea acizilor graşi nesaturaţi în acizi saturaţi, ceea ce reduce semnificativ proprietăţile antioxidante ale uleiului. Informaţia naturală e de asemenea neutralizată. Uleiul de cedru în sine poate fi considerat o sui-generis citamină vegetală. Acestea fiind spuse, e simplu de înţeles de ce cedrul a fost de aşa de mult timp considerat un simbol al sănătăţii şi longevităţii şi de ce proprietăţile sale terapeutice sunt atât de ieşite din comun.

ADMINISTRAREA TERAPEUTICĂ A ULEIULUI DE CEDRU SIBERIAN

Există mai multe moduri de administrare terapeutică a uleiului. Cel mai eficient şi obişnuit mod de consum preventiv a uleiului este de a consuma o linguriţă cu 30-60 minute înainte de masă, de 2-3 ori pe zi, timp de 40-60 de zile. Se înghite foarte încet, diluând uleiul cu salivă. Uleiul de cedru a fost folosit în scop terapeutic la:

- Universitatea Siberiană de Medicină de Stat;

- Institutul de Cercetare Ştiinţifică de Balneologie şi Fizioterapie din Tomsk;

- Laboratorul Central de Cercetare Ştiinţifică;

- Institutul Oncologic de Cercetare TSC RAMS;

- Centrul de Reabilitare a celor afectaţi de dezastrul de la Cernobîl.

Tratamentul cu ulei de cedru a fost aplicat suferinzilor de gastrită, probleme erozive şi ulcere ale stomacului şi duodenului, persoanelor operate de cancer stomacal, persoanelor astenice, psihotice şi cu excitabilitate crescută a sistemului nervos simpatic (oboseală crescută, incapacitate de lucru sau somn, căderi nervoase frecvente şi dureri de cap regulate). Tratamentul a fost eficient în toate aceste cazuri, în proporţii variate.

NUCŞOARELE DE CEDRU ÎN MEDICINA POPULARĂ

Medicina populară rusă a folosit pe scară largă nucşoarele de cedru în tratarea multor boli. De exemplu, populaţia din Siberia a considerat de mult nucşoarele de cedru ca fiind un remediu eficient pentru îndepărtarea depunerilor de sare.



Nucşoarele de cedru erau folosite pentru prepararea unor tincturi alcoolice şi se luau picături zilnic timp de o lună. Rezultatul era de obicei foarte bun.

Se ştie că nucşoarele de cedru erau folosite în vremurile străvechi în provincia Enisei pentru tratarea abceselor. Miezurile de nucşoare de cedru erau făcute pastă, care era întinsă peste abces şi se bandaja punctul sensibil. Miezurile înmuiau abcesul şi grăbeau colectarea puroiului. După ce rana era curăţată de puroi, acestea accelerau vindecarea.

Mai demult, tărâţele şi pulberea nucşoarelor de cedru se foloseau la pregătirea băilor de curăţare; părţi de coajă erau de asemenea adăugate. Baia avea un efect benefic pentru piele, mai ales pentru pielea crăpată de frig şi aspră. Aceste băi erau recomandate în caz de diatermie, eczemă, piodermatoză şi alte boli ale pielii. În plus, o baie cu decoct de tărâţe de nucşoare de cedru şi pudră are acţiune calmantă asupra sistemului nervos. Este eficientă la stări de supraexcitare şi extenuare.

O poţiune făcută din nucşoare întregi de cedru se folosea pentru tratarea artritei reumatiode şi gută, precum şi în disfuncţii metabolice şi avitaminoze. Se turna vodcă peste nucşoare cu coajă cu tot. După 7 zile de macerare, se strecura tinctura şi se consuma timp de 1,5-2 luni.

Coaja nucuşoarelor de cedru e bogată în taninuri. Se folosea sub forma de poţiuni sau decocturi (2-3 linguri la pahar) în tratarea inflamaţiilor membranelor mucoase din cavitatea bucală şi din alte organe, ca şi sub formă de cataplasme şi spălături - în cazul bolilor de piele (lichen, piodermatoză, eczemă etc.), precum şi pentru arsuri. Poţiuni făcute din coaja de nucşoară de cedru se foloseau pentru tratarea tractului gastro-intestinal. Acestea măresc tonusul, redau puterea şi refac funcţionarea normală a tractului gastro-intestinal.

Poţiuni făcute din coajă de cedru în vodcă se foloseau de asemenea pentru a trata problemele auditive. Decoctul de coji de nucuşoare se bea în cazul problemelor gastro-intestinale. El are un efect astringent, anestezic şi anti-inflamator.

Vracii siberieni recomandau folosirea unei poţiuni din coji de nucuşoare de cedru pentru hemoroizi.

Medicina populară recomanda poţiunea din coji de nucuşoare în caz de osteohondroză sau artrită. Poţiunea de nucuşoare de cedru în vin slab se lua ca un remediu pentru curăţarea sângelui. Era bine de adăugat miere la această poţiune.

Medicina populară recomandă poţiunea de nucuşoare de cedru în vin slab alcoolic pentru probleme cu fierea, cât şi pentru litiaza hepatică şi biliară.

Nucşoarele de cedru cu miere se foloseau şi pentru tratarea ulcerelor.

Medicina populară susţine că pentru o varietate de boli de piele, inclusiv cancerul, eczema şi furunculii, folosirea constantă a uleiului de nucşoare de cedru natural duce la recuperare.

Miezul nucşoarelor de cedru ar trebui să facă parte din dieta copiilor şi adolescenţilor tot timpul. Acesta are un efect benefic pentru dezvoltarea fizică şi mentală a copiilor. Este foarte folositor, chiar esenţial în perioada de maturizare. Consumarea nucşoarelor de cedru duce la întărirea sistemului imunitar, a mecanismelor de apărare ale organismului.

CÂTEVA BENEFICII ALE LEMNULUI DE CEDRU

Tâmplarii utilizează lemnul pentru a-şi face podelele cabanelor lor ţărăneşti. Aceste duşumele sunt deopotrivă frumoase la vedere şi plăcute şi calde la atingere.


Cedrul secretă fitoncide care distrug microorganismele patogene şi purifică aerul. Lemnul răşinos de cedru îndepărtează orice specie de insecte. Încăperile lambriate cu lemn de cedru au mai puţin de 200-300 bacterii pe metru cub. Chiar şi în sălile de operaţii din spitale, densitatea de bacterii permisă este de 500-1000 pe metru cub.

Lemnul de cedru este folosit din cele mai vechi timpuri la fabricarea mobilelor: dulapuri şi cufere pentru garderobă, bufete de bucătărie şi mese. Mobilele de cedru rezistă în timp, iar câteva conuri de cedru plasate pe o mobilă din alt lemn o fac mai rezistentă. La fel ca şi lemnul de cedru, conurile, la rândul lor, alungă insectele, în mod special carii, cu mireasma emanată de ele.


Locuitorii din anumite regiuni sunt convinşi că lemnul de cedru îndepărtează microbii dăunători. Astfel, preferă să fabrice fundurile de lemn şi doagele butoaielor pentru alimente din lemn de cedru.


În Europa Occidentală, lemnul de cedru este folosit la fabricarea recipientelor destinate conservării şi transportului de lapte. Artizanii care fabrică astfel de doniţe declară că laptele se conservă mai mult timp şi capătă o plăcută aromă.

CÂTEVA REŢETE CU NUCŞOARE DE CEDRU

SALATA 1

Ingrediente: 30 gr. stafide, Sucul de la o portocală, 50 gr. miezuri de nucuşoare de cedru, 450 gr. tofu de soia, 50 ml. ulei de cedru, 1 lingură de oţet de vin alb, câteva foi de salată verde, sare, piper negru (măcinat), cuişoare (măcinate) după gust.

Preparare: Într-un mic vas se lasă stafidele la înmuiat în sucul de portocală (cca 20 min). Separat se face un sos din uleiul de cedru, oţet, sare, piper şi cuişoare. În vasul cu stafide şi sucul de portocală se adaugă tofu, salata verde şi sosul.

SALATĂ 2

Ingrediente: 300 gr. pepene galben, 300 gr. pepene roşu, 1 ciorchine strugure negru, 100 gr. miezuri de nucuşoare de cedru, 1 lămâie, 200 gr. zahăr (nerafinat) pudră.

Preparare:

Se spală fructele; de la pepenele galben şi roşu se taie pulpa în bucăţele mici, de la strugure se îndepărtează sâmburii la nevoie şi se înjumătăţesc boabele dacă sunt prea mari. Se amestecă toate într-un vas, se adaugă miezurile de cedru, zahărul şi sucul de la lămâie. Se amestecă toate cu grijă şi se lasă 5 min. la frigider, apoi se poate servi.

SALATĂ 3

Ingrediente: 300 gr. diferite feluri de salată, 200 gr. portocală, 200 gr. pere, 100 gr. miezuri de nucuşoare de cedru, o lingură de ulei de cedru, o lingură de sos de soia, oţet de vin sau de mere după gust.

Preparare Fructele se spală, se curăţă, şi se taie toate bucăţi mici. Salata se spală cu grijă. Miezurile de cedru, uleiul, sosul de soia şi sortimentul ales de oţet se amestecă împreună cu celelalte ingrediente cu multă grijă.

SALATĂ 4

Ingrediente: 250 salată verde, 2 mere, 1 pară, sucul de la o portocală, 100 gr. miezuri de nucuşoare de cedru, 2 linguri de ulei de cedru, oţet de mere, sare şi piper, după gust.

Preparare: Merele şi para se taie în bucăţi mici, se adaugă salata spălată şi uscată şi se face un sos din sucul de portocală, oţet şi ulei, sare, piper cu care se amestecă. Se lasă 5 minute la marinat, între timp miezurile de cedru se mărunţesc şi se adaugă la salată.

www.ecolife.ro