Pentru a supraviețui, un organism are nevoie de un anumit pH in interiorul si in afara lui si a celulelor constituente. Astfel, organismul uman are nevoie de un pH al plasmei sanguine de 7.4 (7.35-7.45) pentru a supravietui. Orice crestere sau scadere a pH-ului in afara limitelor normale poate fi fatala. Asadar, nu doar scaderea pH-ului (aciditatea) poate fi daunatoare, ci si cresterea acestuia, iar intervalul in care poate varia este extrem de restrans (7.35-7.45).
Ca si comparatie, in ultimii 100 de ani, odata cu dezvoltarea industriei, pH-ul oceanic a scazut de la 8.2 la 8.1 din cauza cresterii concentratiei de CO2. Acest lucru are un impact negativ asupra vietuitoarelor din ocean si poate duce la disparitia coralilor. Chiar si pH-ul din solul in care sunt cultivate plantele poate influenta continutul in minerale al alimentelor pe care ajungem sa le consumam (intrucat mineralele sunt folosite ca tampon pentru mentinerea pH-ului). pH-ul ideal al solului pentru ca nutrientii sa ajunga in plante este cuprins intre 6 si 7. Solurile acide, cu un pH mai mic de 6 pot avea mai putin calciu si magneziu, iar solurile cu un pH mai mare de 7 pot duce la indisponibilitatea fierului, manganului, cuprului si zincului.
Alimentele pot modifica pH-ul organismului?
Desi se spune ca alimentele pot schimba PH-ul corpului, adevarul este ca pH-ul celulelor si al sangelui trebuie sa fie foarte bine controlat pentru a menține viața (7,4). Cel care se modifica este pH-ul urinii. In general, carnea, pestele, produsele lactate, cafeina, zaharul si sarea sunt alimentele cele mai formatoare de acizi, in timp ce fructele si legumele formeaza compusi alcalini, iar cerealele sunt formatoare de acizi slabi.
Chiar daca organismul uman are o mare capacitate de reglare a pH-ului, odata cu inaintarea in varsta, apare o pierdere graduala a functiei renale de mentinere a echilibrului acido-bazic fapt ce poate duce la instalarea acidozei metabolice indusa de dieta.
In ceea ce priveste pH-ul alimentatiei umane, au intervenit numeroase schimbari fata de vremurile cand hrana era procurata prin vanatoare. Odata cu revolutia agricola (ultimii 10.000 de ani) si cu si mai recenta industrializare (ultimii 200 de ani), s-a inregistrat o scadere a potasiului (K) comparativ cu sodiul (Na) si o crestere a clorurilor comparativ cu bicarbonatul din dieta. Raportul potasiu/sodiu s-a inversat, K/Na era in trecut 10/1, in timp ce in dieta moderna acest raport este de 1/3.
In general, alimentatia moderna este saraca in magneziu, potasiu si fibre, fiind bogata in grasimi saturate, zaharuri simple, sodiu si cloruri. Aceast tip de alimentatie poate induce acidoza metabolica.
Un alt aspect care trebuie clarificat este cel referitor la proteine. Conform unor teorii proteinele sunt „rele” intrucat alimentele bogate in proteine sunt formatoare de acid. Studiile au aratat insa ca proteinele nu determina obligatoriu o crestere a aciditatii deoarece aceasta poate fi compensata imediat de o alcalinizare si, se pare ca proteinele ajuta organismul sa excrete acizii. Mult mai important este tipul protenei. Proteinele din plante par sa fie mai protectoare comparativ cu cele de origine animala, care contin mai mult sulf ce contribuie la acidifiere.
O dieta saraca in carbohidrati si bogata in proteine influenteaza foarte putin chimia sangelui, dar poate cauza multe schimbari in chimia urinii. Nivelul magneziului urinar, al citratului urinar si pH-ul sunt scazute, calciul urinar, acidul uric nedisociat si fosfatul fiind crescute. Toate acestea duc la cresterea riscului de calculi renali. Nivelul magneziului urinar, al citratului urinar si pH-ul sunt scazute, calciul urinar, acidul uric nedisociat si fosfatul fiind crescute. Toate acestea duc la cresterea riscului de calculi renali.
In concluzie...
Dietele alcaline determina un pH mai crescut (alcalin) al urinii ce poate avea ca efect scaderea calciului eliminat prin urina. Nu exista suficiente dovezi ca acest fapt ar imbunatati sanatatea oaselor sau ca ar preveni aparitia osteoporozei. In orice caz, dieta alcalina poate avea numeroase alte beneficii pentru sanatate:
Aportul crescut de fructe si legume din dieta imbunatateste raportul K/Na iar acest fapt ar putea fi benefic pentru sanatatea oselor, poate reduce epuizarea musculara si poate fi benefic in unele afectiuni, cum ar fi hipertensiunea arteriala.
Dieta alcalina poate duce la cresterea nivelului hormonului de crestere fapt ce poate avea numeroase beneficii, de la sanatatea cardiovasculara pana la memorie si cognitie.
Cresterea magneziului intracelular, necesar pentru functionarea multor sisteme enzimatice, este un alt beneficiu al dietelor alcaline. In plus, magneziul necesar pentru a activa vitamina D poate la randul sau aduce numeroase beneficii.
Alcalinitatea poate avea beneficii suplimentare in tratamentul cu anumiti agenti chimioterapici care necesita un pH mai crescut.
Nutritionist Adina Rusu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu