Vampirismul

Până la începutul anilor ’70 nu ştiam mare lucru despre vampirism bioenergetic. Din cele citite şi auzite cu privire la presupusa existenţă a unui asemenea fenomen exotic, incredibil la prima vedere, nu aveam cum să ajung la concluzii structurate pe un eşafodaj informaţional corespunzător. Chiar şi ideea de a se „fura” din energia vitală a unei alte persoane, mi se părea a fi de domeniul science fiction.
Hazardul a făcut să întâlnesc un fost amic din M.Ap.N., maiorul G.P., pasionat de fenomenologii de frontieră. Deşi era pus pe o funcţie la vedere, potrivit gradului, G.P. era ofiţer de contrainformaţii militare. Prin urmare, avea prilejul să pescuiască indirect şi ceva date confidenţiale din domeniul unor cercetări experimentale mai puţin ortodoxe, ce se aflau în colimatorul unor state din cadrul Tratatului de la Varşovia. Printre alte lucruri discutate „la un pahar de vorbă”, ne-am oprit şi asupra controversatului vampirism bioenergetic şi subţirimea ştiinţifică a documentaţiei existente pe această temă.
Întâmplător G.P. se afla în posesia unor informaţii referitoare la acest sensibil subiect. După părerea sa, fenomenul putea fi real. Şi după ce se asigurase că prin apropiere nu se afla vreun curios cu urechile ciulite la conversaţia noastră, adăugase în surdină că în unele ţări socialiste se aplica ceva asemănător pentru revigorarea unor tovarăşi bătrâni din conducerile superioare de partid şi de stat. Şi îmi dăduse câteva exemple atât de convingătoare în acest sens, încât dacă discuţia noastră ar fi fost interceptată de o instituţie autohtonă culegătoare de informaţii la nivelul populaţiei, riscam să fim puşi la popreală pe termen nelimitat.
După un moment de ezitare, G.P. îmi spuse că era posibil să fie vorba despre un fel de bioenergofagie, prin care indivizi aflaţi în deficit energetic vital reuşesc să-şi completeze resursele biologice în dauna unor persoane „donatoare”, cu sau fără ştirea acestora. „În orice caz, spuse ofiţerul, treaba asta ar merita o verificare ceva mai atentă, desigur ca fenomen bioenergetic; şi dacă e adevărat ce se şopteşte pe unele canale de informaţii, atunci ne-a pus Dumnezeu mâna în cap! Îţi dai seama ce simplu ar fi să te reîncarci cu energie vitală, stând doar câteva minute pe zi în preajma unor indivizi cu potenţial bioenergetic ridicat?”
Tema era incitantă, cu bătaie lungă şi la orizont se prefigura şi ceva profit în contul propriei sănătăţi. Prin urmare, nu mai erau necesare alte argumente pentru a mă determina să mă apuc de treabă. Promisesem lui G.P. să-l ţin la curent cu evoluţia investigaţiilor experimentale pe care urma să le întreprind, iar el avea să mă ajute încercând să afle ce era cu fecioarele strecurate sistematic în aşternutul unui lider comunist dintr-o ţară „prietenă” situată pe alt continent, lider ale cărui balamale erau prea şubrede pentru a mai fi suspectat de zbenguieli erotice nocturne.
În cele ce urmează, voi încerca să conturez câteva observaţii – nu neapărat concluzii – potrivit cărora vampirismul bioenergetic ar putea fi un fenomen extrasenzorial real şi destul de răspândit în viaţa noastră de zi cu zi.
Cercetătorii biologi cunosc faptul că mormolocii de broască crescuţi în condiţii de laborator, se dezvoltă diferit faţă de cei din mediul natural. Totodată, se ştie că în situaţia în care convieţuiesc într-un vas cu apă pui de batracieni aflaţi în două stadii distincte de dezvoltare, prezenţa mormolocilor mari duce la încetinirea procesului evolutiv al celor mici, independent de temperatura apei şi concentraţia substanţelor nutritive din recipient. Se consideră că acest fenomen ar fi cauzat de factori biochimici relativ cunoscuţi. Pe de altă parte, nu se exclude nici ipoteza existenţei unor interacţiuni electromagnetice încă neexplorate, ce ar avea loc între batracienii aflaţi în stadii avansate de dezvoltare şi cei rămaşi pe o treaptă evolutivă inferioară.
Pornind de la această constatare, să ne îndreptăm atenţia asupra unor cazuri întrucâtva asemănătoare, ce se întâlnesc îndeosebi în habitatul uman rural. Nu rareori dezvoltarea fizică a copiilor care dorm în acelaşi pat cu fraţii lor mai mari, cu părinţii sau bunicii este vizibil încetinită, comparativ cu a altor copii de aceeaşi vârstă, care dorm singuri. În situaţiile menţionate întârzierea dezvoltării fizice are de cele mai multe ori un caracter ireversibil. În adolescenţă şi la maturitate aceştia vor avea statura mai redusă decât a fraţilor mai vârstnici.
Acest fenomen iese şi mai mult în evidenţă în situaţia în care copilul doarme împreună cu unul dintre bunici. Frecventa subdezvoltare a copiilor în cazurile semnalate ar trebui să dea de gândit; iar bunicii să chibzuiască bine înainte de a deprinde obiceiul să doarmă în acelaşi pat cu nepotul sau cu nepoţica, pentru ca micuţul sau micuţa „să le încălzească oasele şi să le aline durerile reumatismale”, cum se mai spune la ţară. Acest obicei arhaic poate avea consecinţe dintre cele mai neplăcute pentru sănătatea viitorului adult. Pe lângă statura redusă şi resurse fizice diminuate, acesta riscă să aibă şi o rezistenţă imunitară deficitară la agresiunea agenţilor patogeni. Cu alte cuvinte, va fi bolnăvicios.
Persoanele de vârsta a treia au pierderi însemnate de energie vitală şi nu rareori suferă de diverse maladii specifice bătrâneţii. În atari situaţii, copilul este nevoit să doarmă în elementele biochimice reziduale din biocâmpul persoanei în vârstă, să inspire evaporaţiile sudorale şi scuamele dermale ale omului bătrân, să inhaleze gazele toxice expirate de către acesta. În acelaşi timp se pare că are loc şi un alt fenomen, foarte puţin cercetat până la ora actuală, ce prejudiciază dezvoltarea fizică şi psihică a copilului. O parte din energia sa vitală este „absorbită” în mod constant de organismul persoanei aflată în deficit bioenergetic. Acest straniu proces biofizic poate fi pus indirect în evidenţă prin analize clinice uzuale, sau operativ prin intermediul biodetecţiei. (A se vedea în acest sens şi articolul Biodetecţia – între mit şi realitate din NEXUS new times magazine nr. 13, ed. în limba română.) Pe parcursul observaţiilor menţionate s-a ţinut cont - în limite rezonabile - de factori ereditari, interacţiuni sociale în cadrul familiei, nivel de trai şi de alte câteva criterii accesibile unei cercetări preliminare.
În anii următori, investigaţiile au fost extinse asupra unor subiecţi umani din medii sociale diferite, aflaţi în situaţii susceptibile de a avea loc interacţiuni bioenergetice involuntare. Mă voi referi succint la câteva dintre cele peste 200 de cazuri studiate de o echipă de cercetare multidisciplinară, constituită cu scopul de a se încerca elucidarea acestei ipotetice fenomenologii de frontieră.
Unul dintre subiecţii studiului, R.G., în vârstă de 70 de ani, secretar ştiinţific la o societate nonguvernamentală, lucra în aceeaşi încăpere cu secretara menţionatei instituţii - o doamnă în vârstă, aflată în pragul pensionării. R.G. se plângea în permanenţă de epuizare fizică şi psihică, stări de greaţă, palpitaţii, cefalee. Am controlat dacă biroul său se afla întâmplător sub incidenţa vreunui focar geopatogen sau a altor radiaţii electromagnetice cu efecte destructurante asupra materiei vii, însă rezultatul a fost negativ.
După pensionarea secretarei vârstnice şi angajarea pe aceeaşi funcţie a unei tinere de 22 de ani, starea generală a sănătăţii lui R.G. începuse a se ameliora spectaculos. Vechile simptome i se atenuaseră, omul prinse culoare în obraji şi devenise vizibil mai comunicativ şi dinamic în relaţiile profesionale. Sigur că factorul psihologic, determinat de prezenţa acelei tinere în cabinetul său de lucru, a avut o contribuţie însemnată în procesul revigorării biologice a lui R.G. Pe parcursul timpului s-a înregistrat însă şi o deteriorare semnificativă a sănătăţii noii secretare. În câteva luni de zile fata începuse să aibă simptome pe care anterior nu le avuse: oboseală fizică generalizată, somnolenţă, palpitaţii, frecvente stări de greaţă, contracţii musculare dureroase la nivelul gambelor. Dacă pe seama factorilor care au contribuit la revitalizarea funcţiilor fiziologice ale lui R.G. se puteau face unele speculaţii, în privinţa tinerei secretare lucrurile erau suficient de evidente pentru a nu fi trecute cu vederea, mai ales că situaţii asemănătoare au fost întâlnite şi în alte câteva zeci de cazuri aflate în monitorizarea echipei menţionate.
În subsidiar, cred că s-ar cuveni semnalată şi una dintre observaţiile colaterale făcute cu acel prilej, ce ar putea contribui la investigarea factorilor ce stau la baza psihoterapiei. După retragerea din activitatea profesională, subiectul R.G. a decedat în urma unei maladii incurabile. De reţinut faptul că în prezenţa tinerei secretare starea sănătăţii sale se ameliorase în mod semnificativ şi obiectiv, situaţie confirmată de analize clinice.
Un al caz de posibile transferuri bioenergetice involuntare a fost remarcat în anul l990, cu prilejul unor teste experimentale făcute asupra biocâmpului uman, la care au participat studenţi de la Facultatea de psihologie din Bucureşti. Experimentele s-au derulat cu aprobarea şi participarea ministrului învăţământului şi cercetării din acea vreme, prof. univ. dr. Mihai Golu. Printr-o împrejurare neprezăzută, devenisem şi eu la un moment dat „victima” ipoteticului vampirism bioenergetic. Cât timp am lucrat cu grupe de studenţi, nu am remarcat nici o alterare sesizabilă a sănătăţii mele. În schimb, în zilele în care veneau la teste subiecţi voluntari din rândul cadrelor didactice aflate la pensie, la sfârşitul programului plecam epuizat fizic şi psihic, iar odată am avut simptome comparabile cu cele ale unui preinfarct miocardic.
Ceva asemănător am constatat şi cu prilejul testării nivelului de stres profesional al unor salariaţi de la Petromar, care lucrau pe platforme de foraj petrolier amplasate în largul mării. (Testele au fost făcute la solicitarea sindicatului de resort.)
În scopul evaluării simptomelor cauzate în urma pierderilor de potenţial bioenergetic vital prin ipoteticul fenomen al vampirismului bioenergetic, în final s-a procedat şi la o cercetare statistică bazată pe declaraţii verbale date de un număr de 50 de subiecţi umani, ce susţineau că în prezenţa unor anumite persoane simt disconfort fizic şi psihic inexplicabil, începând cu „banale” stări de oboseală până la disfuncţii organice severe, în funcţie de sensibilitatea fiecărui subiect în parte şi de nivelul general de sănătate al persoanei presupusă a fi patogenă.
Prin urmare, cred eu, n-ar strica să fim ceva mai atenţi cu cine colaborăm, pe cine primim în casă, sau cu cine plecăm în vacanţă pentru a ne reîncărca bateriile, cum s-ar spune, pentru că există riscul să ne întoarcem cu ele „scurtcircuitate”.
Existenţa acestui fenomen „imposibil” mi-a fost confirmată şi cu un alt prilej, relativ recent. În urmă cu trei ani am colaborat cu un centru de terapii alternative, pentru tratarea unor maladii considerate incurabile de medicina alopată actuală. Urmările prezenţei în cabinet a bolnavilor de cancer în stadii terminale, m-au convins să mă las de „meserie”. După şedinţele de psihoterapie, pacienţii erau vizibil revitalizaţi în timp ce eu plecam acasă la sfârşitul programului „stors” de orice brumă de energie, cu simptomele aferente.
Potrivit unor informaţii vehiculate pe căi neoficiale în anii ’70, studii experimentale pe tema vampirismului bioenergetic se făceau şi în alte ţări est-europene, însă din motive necunoscute rezultatele acelor investigaţii încă au fost declasificate. Nici ipoteza transferurilor bioenergetice involuntare între indivizi cu vârste şi niveluri de sănătate antagonice nu a fost confirmată şi nici infirmată în mod public.
Privind lucrurile din perspectiva cercetărilor româneşti în domeniul ipoteticelor transferuri bioenergetice involuntare, ce ar putea fi asimilate vampirismului bioenergetic, ar trebui reţinut şi faptul că acest enigmatic fenomen se manifestă în mod diferit de la un individ la altul, de la o împrejurare la alta. Pot fi întâlnite şi persoane excepţional dotate psihic şi moral care, indiferent ce vârstă au, pot determina prin uşoare atingeri dermale sau prin simpla lor prezenţă revitalizarea bioenergetică a celor aflaţi în suferiţă, pot săvârşi adevărate miracole în vindecarea unor maladii considerate incurabile de medicina alopată actuală.

www.rudan.ro