În viaţa spirituală, niciun mijloc exterior nu poate acţiona într-un fel durabil dacă omul nu trăieşte o existenţă pură şi cu bun simţ. Numai că, deoarece nu se explică aceste adevăruri oamenilor, ei îşi fac iluzii. Ei poartă cruci crezând că, dacă Iisus i-a salvat vărsându-şi sângele pe cruce, simbolul acestei cruci îi va salva. Din păcate, nu. Vedem tot timpul oameni purtând cruci, dar care se complac în condiţii deplorabile. Pentru că ele trebuie purtate în interior, sub o altă formă: ca şi calităţi şi virtuţi. Numai cu această condiţie crucea este eficace, benefică, magică. Dacă purtaţi o cruce în exterior, fie că este din aur, din fildeş sau din orice alt material, ea nu va putea face nimic ca să vă ajute. Dar dacă în această cruce puneţi credinţa şi dragostea voastră, dacă prin intermediul ei vă legaţi de Cristos, pentru a transforma viaţa voastră, în acel moment da, ea poate deveni o putere extraordinară.
Această lege se aplică de asemenea pentru locurile sacre. Există pe pământ locuri care au devenit adevărate talismane pentru că sfinţi sau Iniţiaţi care au trăit şi muncit acolo au lăsat amprente pure şi luminoase. Graţie acestor amprente, se pot produce miracole: anumite persoane pot fi vindecate, alţii au revelaţii care le transformă întreaga viaţă. Dar, pentru a-şi conserva puterile magice, aceste locuri trebuie să fie păzite cu vigilenţă, la adăpost de tot ce ar putea tulbura atmosfera. Pentru că, oricare ar fi sfinţenia unui loc şi oricâte amprentele pure şi luminoase s-ar fi depus peste tot, pe pereţi, pe obiecte, totul va dispărea dacă acel loc va fi expus venirii şi plecării oamenilor care, din cauza gândurilor şi sentimentelor lor, transportă cu ei entităţi tenebroase. De aceea trebuie vigilenţă: dacă, prin gândurile şi sentimentele lor, oamenii nu sunt capabili să respecte locuri care au fost sfinţite prin trecerea unei fiinţe luminoase, locuitorii invizibili care sunt acolo pentru a-i ajuta pleacă în altă parte, în alte locuri mai propice manifestării lor.
Câţi oameni îşi imaginează că, pentru că au fost botezaţi la naştere, sunt la adăpost pentru tot restul vieţii! Ei au fost botezaţi, bineînţeles, dar dacă ei cred că spiritele rele nu vor îndrăzni să intre din cauză că li s-a pus apă şi pământ sfinţit pe frunte atunci când au fost mici, se înşeală! Toţi diavoli vor intra, nu le este frică, să ştiţi că nu sunt impresionaţi de botez. Botezul, ca şi toate celelalte acte sacre, este un talisman şi dacă cei botezaţi nu lucrează asupra lor toată viaţa pentru a conserva, a amplifica efectele botezului, nu va mai rămâne nimic din el. Sunteţi botezaţi, sunteţi spălaţi de păcatele voastre, este bine, dar trebuie să continuaţi toată viaţa să menţineţi ceea ce a fost depus în voi în momentul botezului. În fiecare zi trebuie să vă purificaţi conştienţi, din toată inima şi din tot sufletul. Unii sunt atât de mândri şi satisfăcuţi că au fost botezaţi, că îşi imaginează că nu mai au nevoie de nimic. Dar dacă vedem cum trăiesc, vedem că sunt ca şi ceilalţi care nu au fost botezaţi, sau chiar mai rău!
Numai că, încercaţi să explicaţi asta creştinilor. Ei sunt încăpăţânaţi, ei cred în eficacitatea absolută a botezului, ca şi în faptul că, vărsându-şi sângele, Iisus i-a salvat o dată pentru totdeauna. Ei bine, nu, ei pot fi botezaţi, pot purta cruci sau medalii, pot să aprindă lumânări, pot să spună rugăciuni, dar în realitate, cât timp nu fac nimic ei înşişi pentru a se apropia de exemplul pe care l-a dat Iisus, nimic nu-i va salva şi toate aceste practici devin chiar ridicole.
Poate fi foarte benefic pentru evoluţia voastră să purtaţi talismane, cruci, medalii, să vizitaţi locuri sfinte, să primiţi binecuvântări, dar nu contaţi numai pe acestea pentru a fi mântuiţi dacă nu faceţi nimic asupra voastră înşivă. Voi sunteţi aceia care prin atitudinea interioară, prin gândurile voastre, trebuie ca în fiecare zi să umpleţi cu viaţă talismanele pentru ca ele să continue să acţioneze favorabil asupra voastră.
Luna acţionează magnetic asupra mareelor, vegetaţiei, dar şi asupra ciclurilor femeii. Din acest motiv vrăjitorii folosesc în special sânge menstrual pentru practicile magice. Sângele este un fluid care poartă forţe şi energii şi în particular sângele menstrual, cu atât mai mult cu cât pierderea sa este asociată la femeie cu stări psihice determinate, care impregnează acest sânge.
Ştiinţa iniţiatică învaţă chiar că entităţile lumii astrale sunt acolo, în jurul femeii, gata a se hrăni cu emanaţiile sângelui ei. Dacă femeia nu este vigilentă, dacă ea se lasă pradă sentimentelor şi gândurilor inferioare, sau pronunţă răutăţi la adresa cuiva, aceste entităţi pun stăpânire pe emanaţiile sângelui care se evaporă şi pot face astfel rău oamenilor. De aceea Moise, de exemplu, a interzis femeilor de a intra în locurile sfinte în timpul perioadei de menstruaţie. În realitate, menstruaţia este neutră în sine, nu are nimic impur, totul depinde de femeie, de gândurile sale, de sentimentele ei, şi cum le foloseşte. Cât despre vrăjitoare, este cunoscut că ele utilizează acest sânge în mod conştient pentru a-şi realiza proiectele; ele impregnează obiecte pentru a hrăni larvele, elementalii, cărora le cere apoi să execute ordinele lor oribile.
Un Maestru, trebuie s-o ştiţi, este la fel ca toţi ceilalţi oameni: are aceleaşi organe care-l fac să simtă aceleaşi nevoi şi aceleaşi dorinţe. Iar dacă îi tăiaţi o bucată de carne, veţi vedea că sângele său va curge roşu ca la toată lumea! Diferenţa este că la un Maestru conştiinţa este mult mai vastă decât la majoritatea oamenilor: el are un ideal, puncte de vedere superioare şi, mai ales, a ajuns la o perfectă stăpânire de sine. Evident, pentru aceasta trebuie foarte mult timp şi o activitate gigantică; de aceea nimeni nu poate deveni Maestru într-o singură încarnare.
În Lumea invizibilă plutesc creaturi monstruoase, produse de gânduri şi sentimente ale oamenilor criminali, ale magicienilor negri şi care caută să intre peste tot unde găsesc o poartă deschisă, adică oameni slabi, incapabili să se apere. Deci, abia după ce v-aţi purificat şi întărit pentru a nu fi invadaţi de aceste Entităţi întunecate, puteţi să vă exersaţi fără pericol să faceţi vidul din voi înşivă. De altfel, anumite simboluri ale creştinătăţii, ca cupa Graal-ului, arată că aceste practici ale vidului nu aparţin în mod exclusiv Tradiţiilor orientale, ca budismul zen. Cupa Graal-ului conţine un întreg Învăţământ. Cupa este un simbol feminin care invită discipolul să se pună într-o stare de receptivitate pentru a atrage această chintesenţă cosmică care este sângele lui Hristos. Spiritul lui Hristos devine Sfântul Graal: toată fiinţa sa este o cupă în care Hristos vine să locuiască.
Există o legătură între stările psihice şi stările fizice. Tristeţea, de exemplu, acţionează asupra căilor simpatice, care, având un rol vasoconstrictor, începe să contracte sistemul arterial. Această contracţie produsă de tristeţe, împiedică deci circulaţia sângelui, şi, prin urmare, de asemenea, şi digestia, respiraţia, etc... Ne simţim, deci, comprimaţi, sărăciţi, abandonaţi. Nu e chiar aşa, dar e o impresie ce rămâne. Pentru a pune în acţiune, în sens invers, nervii care dilată, trebuie să apelăm la bucurie, dragoste, şi, în fiecare dimineaţă, la trezire, în loc să ne gândim: “Nu mai am bani, iubita mea mă înşeală, n-am primit scrisorile pe care le aşteptam...” trebuie, din contră, să ne străduim să avem o gândire pozitivă. În fiecare dimineaţă, trezindu-se, un adevărat discipol gândeşte aşa: “Domnule Dumnezeu, Creatorul nostru, Îţi mulţumesc că m-am trezit în viaţă, sănătos, putând să respir, să merg, să cânt, să privesc, să aud... pentru că acestea sunt comori inestimabile.” Trebuie să ne sculăm bucuroşi, mulţumind Domnului. Dacă oamenii îmbătrânesc atât de repede, este din cauză că nu ştiu cum să cheme în fiecare zi bucuria.
Plexul solar e un centru extrem de important şi trebuie să evităm tot ceea ce ar putea să îl contracte, pentru că el întreţine mai departe contracţia vaselor de sânge şi diferitelor canale ale organismului. Şi când sângele sau celelalte lichide circulă prost, se formează depozite care, cu timpul, sfârşesc prin a provoca tot soiul de probleme. Ceea ce perturbă mai mult plexul solar sunt manifestările dezordonate ale corpului astral: frica, furia, gelozia, dragostea pasională. Şi cum plexul solar e un rezervor de forţe, consecinţa acestor dizarmonii e o demagnetizare totală. Când simţiţi un frison sau un şoc, imediat veţi fi golit de forţe, picioarele nu vă mai susţin, mâinile vă tremură, capul vă este vid. Aceasta semnifică că plexul vostru solar şi-a epuizat forţele sale.
Se spune adesea că inima este cea care înţelege şi se vorbeşte de inteligenţa inimii... Chiar şi Evangheliile fac aluzie la inimă ca un organ de înţelegere. Dar despre ce inimă e vorba? Evident că nu e vorba de cea fizică, organul care pompează sânge. Nu, adevărata inimă, inima iniţiatică este plexul solar, el este cel care simte, înţelege, sesizează mari adevăruri cosmice. Creierul ştie numai să studieze, să scrie, să vorbească, etc. chiar fără a avea o idee clară despre lucruri. Priviţi cum se petrec lucrurile în lumea actuală: se discută, se scrie, dar în realitate nu s-a înţeles nimic, pentru că e imposibil de a se înţelege corect cu creierul. Lucrurile trebuie trăite pentru a le înţelege, trebuie trăite cu toată fiinţa.
Când trăiţi un sentiment, când simţiţi în voi teama, îngrijorarea, dragostea, nu le simţiţi în creier, nici în inima fizică, ci în plexul solar. Deci, plasând inima în plexul solar, Iniţiaţii arătau că ei cunoşteau mult mai bine adevărata anatomie şi fiziologie umană decât biologii care nu văd decât ce e fizic şi material. Ei suprimă adevărata realitate a fiinţei umane, în timp ce Iniţiaţii sunt interesaţi mai întâi de această parte invizibilă şi subtilă. Aceştia din urmă posedau o ştiinţă prodigioasă, dar ţineau multe lucruri ascunse, pentru că revelarea lor ar fi fost periculoasă; atunci nu spuneau numai unele lucruri şi toţi ceilalţi trebuiau să le descopere pe celelalte.
Trebuie ştiut că plexul solar controlează majoritatea funcţiilor corpului fizic, dar şi că tot el a creat şi alimentează creierul. Da, creierul e o creaţie a plexului solar, e copilul său; de aceea plexul solar îl hrăneşte, iar când încetează să-i mai trimită hrana, omul îşi pierde posibilităţile: devine somnolent, sau îl doare capul şi nu mai poate să gândească.
Funcţia fiziologică a splinei este, o ştiţi, de a forma globulele roşii ale sângelui. Nu e de mirare, deci, că centrul eteric al vitalităţii e plasat chiar deasupra ei. Pentru a capta particolele de vitalitate care vin de la soare, trebuie ca dimineaţa să vă gândiţi la acest centru pentru a-l activa, a-l face mai receptiv, şi a absorbi astfel mai bine lumina soarelui pentru a ameliora sănătatea şi vigoarea voastră.
Prin observaţie, disecţie, cu ajutorul aparatelor din ce în ce mai perfecţionate, anatomiştii care studiază de secole corpul uman au ajuns la o cunoaştere foarte detaliată a structurii sale fizice; dar sunt departe de a găsi ceea ce au găsit Iniţiaţii, care graţie clarviziunii lor şi experienţei lor spirituale au descoperit anatomia subtilă a omului. Şi una din descoperirile cele mai impresionante este cea pe care au făcut-o Iniţiaţii Indiei privind sistemul celor şapte chakre. De mai multe milenii, ei învaţă că deasupra corpului fizic, în corpurile eteric şi astral, omul posedă centrii subtili situaţi pe axa coloanei vertebrale. Ei îi numesc aceştri centri Chakre (în sanscrită înseamnă “roată”) sau lotuşi.
De jos în sus aceştia sunt:
- la baza coloanei vertebrale: Muladhara, lotusul cu patru petale.
- deasupra organelor genitale: Svadhishana, lotusul cu şase petale
- în regiunea buricului şi al plexului solar: Manipura, lotusul cu zece petale
- în regiunea inimii: Anahata, lotusul cu doisprezece petale
- în partea din faţa gâtului: Vishuda, lotusul cu şaisprezece petale
- între cele două sprâncene: Ajna, cu două petale mari, divizate în 48 de petale fiecare: în total 96 petale
- în creştetul capului: Sahasrara, lotusul cu o mie de petale. În realitate el are 960 petale, iar în mijloc are o corolă de 12 petale, în total are 972 petale. Cele 12 petale din mijloc sunt galben aurii, cele 960 sunt violete, iar cele două corole se învârt în sens invers.
Nu se pot găsi urme ale acestor centri spirituali în corpul fizic, pentru că ei sunt situaţi în corpul eteric. Organele corpului nostru sunt subordonate influenţei lor.
Aceşti centri subtili sunt inactivi la aproape toţi oamenii. Pentru a-i stimula, un yoghin trebuie să-şi trezească forţa Kundalini care doarme la baza coloanei vertebrale, şi să o facă să urce străbătând chakrele unde ea declanşează şi eliberează puterile pe care le conţin. Forţa Kundalini e reprezentată ca un şarpe înfăşurat de trei ori în jurul său în interiorul unei figuri triunghiulare, în centrul ceakrei Muladhara. Când se trezeşte, e ca o flamă, un foc care începe să urce în spirală în lungul coloanei vertebrale, şi în urcare ea întâlneşte şi stimulează celelalte chakre. Cu limba sa, spune tradiţia, şarpele Kundalini acţionează asupra fiecărei chakre pentru a suda şi a lega diferite elemente care îi permit să se învârtă. O chakră e un sistem foarte delicat cu un angrenaj de o extremă fineţe şi numai şarpele Kundalini poate regla aceste roţi şi a le pune în funcţiune. În momentul când chakra începe să se rotească, se manifestă facultăţile şi puterile care sunt legate de ea.
Chakrele se deosebesc unele de altele prin culoarea lor, numărul de petale, adică numărul şi intensitatea vibraţilor lor, divinităţile care locuiesc în ele, şi mai ales prin virtuţile şi puterile pe care trezirea lor le conferă omului: Muladhara îi dă energie vitală; Svadhishana îi dă forţa creatoare; Manipura îi dă conştiinţa colectivă; Anahata îi dă iubirea universală; Vishuda îi dă înţelepciune; Ajna îi dă clarviziune; Sahasrara îi dă atotputernicia şi libertatea. Se spune că o divinitate sau Shakti locuieşte în fiecare chakră. Numele lor, începând de jos, sunt: Dakini Shakti, Rakini Shakti, Lakini Shakti, Kakini Shakti, Shakini Shakti şi Hakini Shakti. Ajunsă la sfârşitul călătoriei sale, forţa Kundalini atinge Shiva, principiul masculin. Reunirea celor două principii masculin şi feminin, capul şi coada şarpelui, se face într-o lumină orbitoare. Din acel moment, yoghinul, ajuns pe culme, e liber de orice constrângere.
Când omul va înţelege lucrarea lui Dumnezeu şi va vedea cum e construită lumea, că punctul de plecare este Cerul şi punctul de sosire este Cerul, pământul nu va mai fi pentru el un obstacol. Dragostea vine din Cer şi trebuie să se întoarcă în Cer. Nu există două, trei, sau patru feluri de iubire, e tot timpul acelaşi, dar înţeleasă şi trăită la nivele diferite. Se spune că Dumnezeu este dragoste, nu s-a spus niciodată că diavolul este dragoste... Dragostea vine de la Dumnezeu, şi dacă în coborârea ei nu întâlneşte nici o rezistenţă, ea circulă corect fără a provoca arsuri sau febră. Dragostea care arde e o dragoste care este împiedicată în drumul său. Iată un exemplu: sunteţi în pat cu febră; această febră este cauzată de impurităţile care împiedică circulaţia sângelui şi a forţelor vitale, şi febra este lupta organismului pentru a elimina aceste obstacole.
Dacă nu vreţi să rămâneţi să suferiţi pe pământ, dacă vreţi să intraţi în eternitate nu trebuie să vă mai gândiţi la perpetuarea speciei pentru că aceasta crează legături care vă vor reţine pe pământ: sunteţi legat (ă) de mama (tatăl) copiilor voştri, sunteţi legat (ă) fizic de copiii voştri care sunt carne din carnea voastră, sânge din sângele vostru; şi chiar psihic aveţi legături cu ei de asemenea. De aceea filozofia budhistă învaţă că, chiar când omul pleacă pe lumea cealaltă, când se gândeşte să părăsească totul şi să se elibereze, ei bine nu, el are încă legături cu copiii lui, cu toţi părinţii săi, şi nu poate deci părăsi regiunile inferioare ale planului astral, rămâne un timp foarte aproape de oameni, şi mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i observa, participa la viaţa lor şi chiar hrănindu-se prin intermediul lor. După această filozofie, pentru a putea fi liber nu trebuie să te căsătoreşti, nici să ai copii, pentru că aceia care au acceptat să formeze o familie pentru că numele lor să reziste timpului sunt atraşi de nume, de “firmă”, cum se spune, şi trebuie să coboare tot timpul pe pământ pentru că, jos, această familie se gândeşte la ei şi îi cheamă.
Numai Iniţiaţii au reuşit să împace în viaţa lor comunismul şi capitalismul, şi au făcut-o conştient. Ei ştiu că această circulaţie este o lege a vieţii: a lua şi a da... Da, şi viaţa eternă, este de a primi de la Cer, apoi de a împărţi ceea ce ai primit, pentru ca totul să se întoarcă către Cer pentru a fi din nou purificat. Circulaţia în vene este capitalistă: din toate punctele corpului sângele se îndreaptă către plămâni pentru a fi purificat. Apoi, de aici, sângele merge către inimă care îl trimite în tot corpul: circulaţia arterială este deci comunistă.
Circulaţia sângelui este în realitate reflectarea unui proces cosmic. Această energie care vine de la Dumnezeu, din Centru, şi care coboară în toate regnurile naturii (oameni, animale, vegetale...) pentru a le învigora, se încarcă de impurităţi, apoi prin căi necunoscute, ea se întoarce la plămânii şi inima universului pentru a se purifica, înainte de a fi trimisă din nou către creaturi. Această circulaţie, înseamnă capitalismul şi comunismul cu adevărat înţelese.
Toţi vorbesc de servirea patriei, dar, adesea acestea nu sunt decât cuvinte. Se gândesc numai la buzunarul lor, la prestigiu, la putere, posedând încălţări, ghiare, dinţi, pentru a-şi curăţa drumul şi a obţine primul loc. În timp ce alţii, mai competenţi, dar care nu au nici aceste încălţări, nici aceste ghiare, rămân în umbră. Eu nu sunt împotriva politicii, dar pentru mine singura politică valabilă este aceea a Iniţiaţilor care au studiat natura omenească, forţele sale, slăbiciunile, nevoile şi condiţiile spirituale, afective, morale, şi economice în care poate ea să se desfăşoare. Atât timp cât nu posedă aceste cunoştinţe, politica nu poate duce decât la înfruntări sângeroase.
Priviţi-l chiar pe Karl Marx, care este atât de glorios, slăvit, urmat, ei bine, el va claca peste puţină vreme, împreună cu toată suita sa. Da, pentru că nu se rezolvă problemele oamenilor prin lupta de clasă, colectivizarea mijloacelor de producţie etc. Că a fost un geniu Karl Marx, aceasta este sigur, nimeni nu o poate nega, dar că nu a prevăzut totul, că nu a trăit o viaţă divină, că nu a fost un Iniţiat, este la fel de sigur. Recunosc că trebuie să existe oameni calificaţi în fiecare domeniu al vieţii economice şi sociale, dar înainte de toate trebuie la conducere Iniţiaţi care poate nu ştiu nimic din toate acestea, dar cunosc esenţialul.
Dis de dimineata profetii începura invocarile: "Baal... Baal... raspunde-ne". Nici un raspuns. Ilie râdea de ei: "Strigati putin mai tare, ca sa va auda. Poate ca este ocupat cu altceva, poate e plecat în calatorie, sau poate ca doarme". Profetii strigara mai tare si mai mult decât atât, cum stiau sa practice magia îsi facura taieturi în corp pentru ca sperau ca prin sângele care curgea sa atraga larvele si elementalii care sa faca sa cada focul pe altar. Asta a durat pâna la amiaza, dar nimic nu avu loc. Atunci Ilie spuse: "Acum gata. Sa mi se aduca douasprezece pietre. Cu aceste pietre facu un altar în jurul caruia sapa o groapa. El puse lemne pe pietre si un taur taiat în bucati. Pe urma stropi totul cu apa si umplu de asemenea groapa cu apa. Când totul fu gata, Ilie îl invoca pe Cel Vesnic: "Dumnezeu al lui Abraham, al lui Isaac si al lui Israel, fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu în Israel, ca eu sunt slujitorul Tau si ca am facut toate aceste lucruri prin cuvântul Tau". Atunci focul cazu din cer si arse tot: victima, lemnul, pietrele si apa. Toata lumea cazu în genunchi si recunocu ca adevaratul Dumnezeu era Dumnezeul lui Ilie. Dar dupa aceasta, Ilie, putin prea mândru de victoria sa, îi duse pe cei patru sute cincizeci de profeti ai lui Baal pe malul unui râu si le taie capul.
În Fraternitate, avem obiceiul de a medita împreuna, dar si de a cânta împreuna, de a lua masa împreuna, de a face unele exercitii împreuna. De ce ? Pentru ca Învatamântul nostru aduce metode noi pentru ca oamenii sa învete sa traiasca mai înfratiti, aprofundând din ce în ce mai mult constienta universalului. Caci ceea ce lipseste cel mai mult, chiar în învatamintele spiritualiste, este dorinta de a trai o viata colectiva, frateasca. La ei, ceea ce predomina este intelectul, acumularea de cunostinte si de puteri de care sunt atât de mândri dar ei sunt în permanenta separati, izolati; nu se simte o adevarata dragoste între ei. Aici, din contra, încercam sa cream caldura între noi si sa ne apropiem. Deja, cântând împreuna, se face enorm pentru a vibra la unison, pentru a ne acorda, pentru a ne armoniza. Vibratiile, aurele tuturor fratilor si surorilor se unesc si creaza cele mai bune conditii pentru venirea unor entitati luminoase, care aduc vibratiile lor. De aceea este atât de important sa cântam împreuna, asa cum o facem noi înainte de masa, pentru ca spiritele de sus sa vina sa asiste la acest moment sacru, când noi trebuie sa intram, prin hrana, în comunicatie cu trupul si sângele lui Cristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu